*Ghiocei de martie-aprilie * (36)
Raspunsuri - Pagina 27
Polixeni spune:
quote:
Originally posted by alorea16
Fetelor ma chinui de cateva zile sa va scriu si sa va citesc dar nu reusescPuiutul meu are rosu in gat si nu vrea sa pape nimic
Bea laptele ff greu si ceaiul dar sa zic ca le bea ca altfel nu stiu ce as fi facut.
Suntem si noi alturi de toti bebeii bolnaviori si sa va faceti bine mai repede. Sa nu ne stergeti de pe listuta ca mai scriem.
Tili am votat si noi. Sper sa fi reusit .
Va pup pe toate si pe toti ghioceii
Multa multa sanatate va dorim!!Incearca cu piure cu unt sau gris cu lapte....ANA si CRISTIAN
UITE CUM CRESC
GALUSCA MEA
Polixeni spune:
quote:
Originally posted by alinaalex
Micaalsa, Aida, offf, imi pare atat de rau ca puiutii sunt bolnaviori...
Micaalsa, vineri plecati pana la urma la Praid? ai vb. acolo unde ti-am dat nr.?
vai, chiar ai ghinion cu dr. astia, saracutza Iulia...
Multa, multa sanatate ii dorim!
Aida, nu poti sa-ti iei liber macar o zi? Multa sanatate Alexandrei! Bine ca macar ati prin s loc la cresa la care ti-ai dorit tu!
Nici noi nu stam prea bine, Marc a inceput sa tuseasca din nou, are muci, asta dupa ce acum o sapt. si ceva am terminat trat. cu antibiotic pt. rosu in gat. Io tusesc in ultimul hal. Of, abia astept sa mergem odata la mare! la aerosoli cu noi, ca tare bine ne-a prinde! O sa mergem la sf. lui iulie, l-am convins pe sotz, ca in fiecare an de altfel. Si mergem si in Ungaria, la Hajdu (prima data), apoi directia mare!
Alina siMarc Alexandru (28.03.2006)
pozele noastre
Multa sanatate si voua!!Ce bine ca reusiti sa mergeti in vacanta...mai schimbati aerul si peisajul!
Polixeni spune:
quote:
Originally posted by ciuf
Drumul pana in statul Utah fu cu ploaie, soare,
peisaje cat mai verzi, trecuram prin trecereaEisenhower (despre aceasta constructie au fost facute documentare ce au rulat pe Discovery), tunnel la vreo 3500m. Copiii nu ne-au creeat nici o problema. Chiar i-as putea numi copii model. Luca (de pe randul din mijloc al masinii) incantat ca il lasam sa cante melodiile lui Celentano, iar Eva din spate il aplauda si mai tragea cate un chiot. Oricum o atmosfera nemaipomenita, ca atunci cand pornesti la drum, odihnit, cu voie buna. Deja la intoarcere nu te mai bucuri atat de mult de drum ca incepe sa se resimta oboseala acumulata. Am facut ceva opriri ca sa ne mai dezmortim, mai ales copiii. Cum ne apropiam de statul Utah incepea sa se schimbe relieful. Pe partea dreapta a drumului apareau munti goi, cu riduri multe si adanci, fete brazdate de trecerea anilor. Iar in partea stanga pe unde trecea raul Colorado cu afluentii lui (ce ne-a fost tovaras de drum cam pe tot parcursul drumului) era o explozie de verdeata, o oaza. Grand Junction este renumit pentru culturile de vita de vie, cirese, visine, piersici, rosii. Podgoriile de struguri insirate la linie, gen pomisori, nicidecum cum eram eu obisnuita acasa sa vad vita de vie. Intrarea in statul Utah a fost facuta prin aparitia stancilor rosii, cu forme cat mai ciudate.
Moabul (primul oras turistic la intrarea in stat) era punctul de plecare sa vizitam Arcele si Canioanele (pe care din pacate nu am mai apucat sa le vedem). Orasul fiind turistic este in plina dezvoltare. M-a surprins numarul turistilor nemti. Impresionant. Auzism ca vreo 40% din turistii orasului ar fi europeni. NU stiu cat e de adevatrat numarul. Moabul (denumire provenita de la Moabiti, regatul moabitilor care erau in conflict cu israelitii– imi cer scuze dar nu stiu prea multe despre etimologia
cuvantului)) se afla in sudul lui Salt Lake City si
este renumit pentru arcele (arcade) si canioanele ce
le are, pentru locurile unde se poate merge pe jos, cu bicicleta, cu Jeep-ul, rafting (mers cu barca pe raul Colorado), catarari. O statiune potrivita pentru iubitorii de miscare in aer liber, aventurieri. Zona a fost exploatata, s-a gasit uranium, vanadium, mangan. In prima zi, cum am ajuns la hotel ne-am schimbat si am incercat sa profitam cat putem de mult de timpul ce-l aveam ca sa vizitam cat mai multe obiective turistice. Asa ca am inceput cu parcul national Arches. Plata in parc am facut-o la o masinarie automata, nu am idée cam cum controleaza ei traficul, banuiesc ca prin acele camere video de le-am vazut sus instalate pe sus. Intrareaa fost spectaculoasa, la vreo 10 minute de oras.De cum am intrat in el l-am numit “paradisul fotografilor” forta naturii s-a dovedit a fi puternica si cuceritoare. Formatiunile stancoase rosii, (2, 3) si-au aratat formele. Peste tot gaseai elemente de comparatie: pinguini, oameni imbratisati, persoana
intinsa pe spate si cu gura deschisa), cap de egiptean. Apa, vanturile, zapezile au modelat tot felul de forme: spirale, ferestre ce mandre isi aratau peisajele, arcade, turnuri ce parca vroiau sa atinga cerul, gauri.
Suprafata parcului national este de vreo 310 km2. Imens. In unele locuri nu aveai acces cu masina si trebuia sa o iei la picior si mergeai de uitai de tine. La un moment dat ma inchipuiam ca facand parte din pelerinajul de la Mecca. Peisajul nu ma insela deloc.
Deci in prima seara am apucat sa vedem cam o treime din suprafata lui. Am vizitat La Sal Mountain,“ferestrele”, am mers mult pe jos, Luca vazu si Jack rabbit, o specie de
iepure mai lungan, cu niste urechi inalte. Era nemaipomenit de fotografiat apusul (1), prin acele ferestre cerul isi arata culorile serii(1, 2, 3, 4). Talent si pricepere sa fii avut sa realizezi niste fotografii memorabile. Din cauza sarii din sol care se afla sub presiune aveau loc tot felul de miscari ale scoartei, aparand modificari ale ei. Parcul presupune mult timp, exercitiu fizic si rabdare sa ajungi la punctele de vizitare. Ai cateodata impresia ca nu mai ajungi la locurile respective, te saturi de mers, catarat pe stanci, sa te bata soarele in cap. A doua zi dimineata am hotarat sa facem rafting. Grupurile se formau cam pe la 8 si plecarea era la 8:45. Cu toate eforturile noastre nu reusiram sa ajungem asa de devreme. Ma si gandeam cum naiba stabilesc expeditiile asa de matinal. Dar ei de fapt vroiau sa faca trei expeditii pe zi. Una de la 8:45 - 11:30, apoi alta si seara mai era una. Dupa ce vazuram ca ii rataram pe astia mai cautaram la alte agentii si gasiram una asa mai pentru intarziati, puturosi ca noi. Ne facura un scurt instructaj, puseram vestele pe noi si urcaram intr-un amarat de autobuz (parca era trenul din filmul "Dumbo") care avea "aer conditionat" - geamuri deschise si "caldura" - geamuri inchise. Si merseram cu el cam o ora. Si un curent ca deja imi faceam scenarii ce o sa ma doara mai intai: urechea, nasul, gatul sau ce? Hihihi, cred ca e tipic romaneasca treaba asta cu curentul. Ghidul ne-a prezentat zona, ne-a povestit ca s-a turnat un film cu John Wayne iar raul Colorado era considerat Rio Grande, partea dreapta a lui Mexic, iar in stanga America. Multe-multe filme au fost filmate acolo. Pe malul apei era un hotel de 5 stele, unde usierii erau imbracati in tuxedo. Parca nu prea rimeaza cu peisajul, dar ma rog. Raftingul) a durat cam o ora. Am optat pentru gradul de dificultate cel mai mic. Mama a ramas cu Eva in hotel ca o stiam fricoasa de apa. Fiecare cotitura a apei era ca o usa deschisa spre un alt (décor). Salbaticiunea era cutremurator de frumoasa. Canionul cu peretii lui rosii, stanci ce isi expuneau dantelariile, turnuri ce se duceau catre cerul albastru de desert. Simturile iti erau ascutite. Nu stiai unde sa iti indrepti privirea, de unde vine sunetul. In barca am fost vreo 13 persoane: 4 francezi, 3 nemti, noi romani si 3 americani. Vaslasul era fata cea care ne-a fost ghid in autobuz. Parea un pic suie. Foarte volubila, incerca si ea sa faca atmosfera. Dan a optat pentru un caiac). Luca incantat la maxim de fiecare data cand ajungeam la cataracte. Cum vedea valuri (care cateodata ajungeau si la un m amplitutine) incepea sa tipe de fericire. Nu vroia monotonie, vroia senzatii tari. Am ajuns in camera de hotel dupa 1. Am mancat si am plecat sa continuam vizitarea arcelor. Am vazut balanced rock (40 m inaltime) si apoi a urmat arcada delicata (Delicate Arche). Pentru a o vedea a fost nevoie sa strabatem un drum de o ora jumate. La baza drumului eram avertizati ca va fi unul de 4,8 km. Nu-i bai. Il facem. Avem picioare sanatoase. Pe Luca il puseram in caruciorul Evei (cu gandul ca poate va fura un pic de somn), iar Eva carata de tata in brate. Drumul se arata a fi o poteca obisnuita, pietruita. Si merseram-si merseram, ne uitam inainte si vedeam niste siluete in departare si ne intrebam "Oare acolo ajungem? Acolo e arcada?". Deja drumul incepea sa isi schimbe infatisarea, se transforma intr-un drum accidentat), incepuram sa urcam. Cu carutul nu se mai putea urca, asa ca il abandonaram pe marginea potecii si o luaram incet pe jos. Ma si gandeam oare o merita atata drum sa vedem arcada? Cine stie ce-o fi? merita numai peisajul care era de-a lungul potecii. Despre acest drum v-am spus ca mi-a amintit de pelerinajul de la Mecca. Partea cea mai interesanta a acestui drum este ca nu ai nici o viziune a arcadei, nu stii cum arata, totul e o surpriza. Te duci cu speranta ca vei vedea ceva frumos. Iti lasi imaginatia sa zboare iar picioarele sa mearga. Si mergi, totul e faima si glorie (1). Cum ajungi sus apare mandra arcada), simbolul statului Utah pe placutele de inamtriculare ale masinilor. Un obiect ciudat, frumos, care ne arata ca parca traim intr-o alta lume, una batrana. Aparitia ei a fost ca un soc, un soc al realului. Traiai intr-o lume a minunilor. Nu concepeai ca natura a putut modela un asa obiect de arta. Cata vreme a durat modelarea lui, cata munca!!! Nimic nu se compara cu experienta personala. Sa ajungi acolo si sa o vezi cat este de impresionanta. Apoi am continuat drumul catre Devils Garden. Aici cred ca gasesti concentratia cea mai mare de arcade din lume. Drumul se arata primitiv, treci printr-un culoar de stanci perfect drepte, zici ca au fost taiate cu ferastraul. Pe indicatorul cu drumul spune ca incepe sa fie dificil de urcat. Primul obiectiv este Landscape arche. Peisajul e spectaculos. Nu iti vine sa crezi cum se poate mentine o asa arcada, la o grosime atat de mica. Pe panou era mentionat ca un turist elvetian a surprins dezlipirea unei stanci creind aceasta arcada. Din pacate nu am reusit sa vedem tot din acea zona din lipsa de timp si ca eram deja prea obositi. De aceea se si da pas de 7 zile pentru parc care costa $10 de masina pentru a avea timp sa vizitezi fara nici o graba.
A doua zi, in drum spre casa, ne-am oprit in orasul Glenwood Springs, din Colorado, situat cam la vreo 40 de minute de statiunile de ski Aspen si Vail (1, 2). Oras renumit pentru izvoarele lui termale, avand cea mai mare piscina termala din lume, piscina ce e alimentata din izvorul Yampah. Se poate vedea de pe autostrada. Aici ne-am petrecut cam 2 ore. M-am dat si cu barca pe tobogan, asta a fost curaj mare la mine. Cel mai fain e prima data. Atunci e placerea mare. A doua oara deja stii la ce sa te astepti si nu iti mai vine sa tipi de sa te auda tot poporulDin piscina aveai o vedere ampla a muntilor. Cand am plecat de acolo ma si gandeam ca data viitoare ar merita sa venim sa campam pe malul raului. E un peisaj de iti taie respiratie. Insaaaaa, cum parasiram orasul numai ce vazui un urs care bea apa din Colorado. Asta imi fuse de ajuns sa ma hotarasc ca nu mai e cazul sa ne facem o vacanta cu cortul acolo. Am ajuns acasa destul de tarziu, in jur de 9, iar parintii mei plecau a doua zi dimineata la 5 catre Ro. Cam astea au fost impresiile despre calatoria noastra. Poate conving pe cineva ca merita facuta o vacanta acolo.
Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
Vai ce frumos stii tu sa povestesti...multumim ca ne dai ocazia sa calatorim alaturi de tine!
Polixeni spune:
quote:
Originally posted by Catrinel_17
OK, am pus poze (dedicatie speciala pt Ciuf): de aici 3 poze mai recente cu o puscariasa mica.
si aici poze din mini-vacanta pt cine are placere. Si timp
CIUF, acuma am vazut ca ai scris! Daaa, ii place la baltoaca, e moarta dupa apa. si s-a dat iar pe tobogan de se mira lumea ca asa un kishtok se da singur si n-are frica. Io ma tot umflam in pene....era luuung toboganul ala, si ceva mai putin inclinat, mamzel se enerva ca nu vine cu destula viteza si se impingea si din maini sa accelereze... si erau copii la coada sa se dea, oana nu avea rabdare, tzipa la ei, eu incercam sa ii explic ca trebuie sa asteptam sa se dea toti, uofff.... dar tare a fost fain. Tre sa recunosc.
Catrinel, mama lu' Oana (23 martie 2006)
micuta puscariasa si pe mamica ei cea frumoasa!
Polixeni spune:
quote:Draga Iulik!Nici piure cu unt nu papa??Sau gris cu lapte?sau mamaliguta cu branzica/iaurt?
Originally posted by micaalsa
catrinutza, am descoperit si poza voastra suuuuper haioasa de pe romantica.ro asa ca am votat ca atare ... Si la Tili am votat, of course
alinaalex, nu stiu ... azi trebuia sa mergem dar zau daca stiu ce sa fac. Iulia nu se simte deloc bine, de 2 zile nu a mancat nimic solid, doar lapte si de ieri nu i-am mai dat nici lapte pentru ca a facut o diaree urata de la antibiotic si am fost nevoita sa-i dau ceai. Nici pufuletii nu-i mai mananca, nimic nimic nu baga in gurita. Sa vad azi cum se trezeste dar daca-mi refuza in continuare mancarea, doctorita mi-a zis ca trebuie atunci sa-i faca nishte perfuzii in spital ca pica efectiv de pe picioare. Tare mi-s necajita, zau de stiu incotro s-o apuc.
N-am sunat la pensiunea care mi-ai dat-o tu, mi-am luat bilete de la o agentie de turism si mergem la Pensiunea Reiss. Nu m-am interesat eu, ca n-am mai avut timp si de organizat chestiile astea ... nu ma intereseaza unde, doar sa ajung acolo ca eu tot sper ca o sa-si revina cumva cumva.
Multa sanatate va dorim si voua
Andreea, imi dai un link cu o poza de-a lui Thea in carucior? Vreau sa iau si eu unul Inglesina si stiu ca mi-a placut odata cand l-am vazut ... Aaaa, mi-am amintit ca si Noe avea unul dragut la Bia. Please fetele nishte poza ca tre' sa ma hotarasc.
ciuf, bati campii mama rau de tot
Tare-mi place sa citesc povestioarele tale. Eu zic sa-ti salvezi undeva mesajele astea cu impresii de calatorie ca cine stie cand iti vine vreodata cheful de scris.
Fug acum ca s-a trezit piti ... sper sa fie in toane mai bune si sa incepe sa pape cate ceva.Bubulina mishelina
AnamariaIulia (23.03.2006)
Polixeni spune:
quote:Multumesc frumos.Tocmai azi am predat un CV la o gradi particulara.Sa vedem ce-o fi...cica in primele 10 zile din luna iulie ma vor anunta.De soacra ce sa zic...nu ma pot plange dar nici nu pot zice ca le face pe toate bine.Dar asta e situatia!Insa a devenit foarte mamos.Plange de fiecare data cand il las acolo sau daca ma duc in alta camera si nu ma vede.Bine ca macar are ursuletul Cipi de care nu se desparte si se mai alinta cu el...
Originally posted by nshiro
Poli vazut si pozicile voastre cu razaciosul cel haios! Multumim pentru incurajarile facute. Pneumonia cica daca se daca o data capata sensibilitate si imediat cum raceste riscul sa coboare la plamani devine mult mai mare. Si noi cum avem antecedente de anul trecut... Succes in cautarea jobului. Chiar nu poti face un curs de echivalare ceva, stiu eu niste examene suplimentare, hai ca daca vrei TREBUIE sa poti! Nick ce mai face cu#65357;se descurca soacra cu el? Esti multumita?
Ursuletul Maria-Panda
alinaalex spune:
MIcaalsa, vaaaai, saracutza Iulia, naiba sa-i ia de doctori incompetenti, chiar ca m-am ingrozit si eu de ce povestesti tu...va tin pumnii sa ajungeti la Praid, mai ales daca ati luat bilete, ca tare bine i-ar prinde cura la salina! pupici si multa-multa sanatate!
Nshiro, Catrinutza oau ce m-as bucura sa ne intalnim la mare, noi in principiu pornim de acasa la sf. lui iulie, dar prima data mergem in Ungaria, inca nu stiu cat stam pe acolo, dar nu mai mult de o saptamana. Deci nu stiu precis data la care ajungem la mare, ca noi mergem in fiecare an fara bilet, la Eforie Nord, de fapt locatia e intre Eforie N. si Sud, e o fosta tabara de prescolari care acum s-a privatizat si cazeaza turisti, e super, pe malul marii, toate la botul calului, plaja la cativa metri, restaurant la fel, noi mergem din '94 acolo si-i cunoastem pe toti, ca si cum am fi acasa.
Catrinutza, io nush ce sa-ti zic...baietzi-s mai mamosi, categoric. Io disper deja, azi dimineatza de ex. nu a stat o secunda, nu m-a lasat sa stau deloc, macar sa-mi trag suflarea...cand le vad ce celelalte mamici cu copii de aceeasi varsta cum stau pe bancutza si copilasii lor merg singuri fara nici o grija si io nici nu respir, pe langa ca-s scobitoare...imi vine s-o iau razna, crede-ma!
si culmea e ca singurel vrea numai intre pietre, pe care le baga in gura, evident, pe beton, prin gropi, adica locuri unde cade gramada... nu stiu cand om trece si peste etapa asta!
Cameliada, poate vrea sa iasa vreo masea...bietul Tudorel!
Catrinel, fug imediat sa vad pozele, fain ca s-a distrat Oana la bazin,! si noi am fost ieri la strand, pt. prima data, impreuna cu 2 fetitze, avem un strand aici in apropiere, am dus cu noi piscinutza gonflabila, dar Marc nu prea a vrut sa stea in apa, nu stiu de ce! am pus poze, dar nu alea cu piscina si cu scalda, ca erau copilasii in putza goala si mi-e groaza sa le pun pe net.
Vad ca vb. pe tema cresa, gradinita. Chiar azi ma contraziceam cu mai multe mamici pe tema asta, se mirau ca io vreau sa-l dau pe Marc la cresa si nu vreau sa-mi iau bona. Io-s raman tare pe pozitii, categoric cresa mi se pare varianta cea mai buna, e drept ca se va imbolnavi mai des, dar odata si odata tot va intra in colectivitate si parerea mea e ca , cu cat intra mai tarziu, cu atata va fi mai greu sa se integreze. La noi e mai nou moda prelungitului CIC pana la trei ani, dai spaga la un dr. si stai acasa inca un an cu copilul, da ' pe mine nu ma incanta deloc ideea, chiar mi se pare o prostie. Mai ales ca ce e scris (adica motivul prelungirii) ramane scris. Parerea mea.
Am pus si niste poz(n)e noi in albumul Marc & friends si 1 anisor de la semnatura.
Alina si Marc Alexandru (28.03.2006)
pozele noastre
Polixeni spune:
tili v-am votat si noi!!
Cine mai tb votat?
carmenpit77 spune:
Buna fetele
Catrinutza av votat-o pe Mariuca si catelul nabadaios
Polixeni bafta la interviul pt job-ul in gradinita
Ciuf dc mai faci 2 sau 3 excursii si ne povestesti asa frumos cred ca am sa-mi pot face si eu concediul dar numa virtual anul acesta.
in rest am citit tot ce mai fac ghioceii vostrii si vreau sa va spun ca in ultimele zile a invatat si Ali cateva cuvinte noi ad: poua, cis la cirese, chi la cheie si am sa mai spun altele cand o sa se mai intample.