|
|
|
Ana68
Supercalifragelistic
|
 Posted 29/08/07 @ 15:14
|
29 august 2007 - continuare...
Unde ramasesem?Aaaaa...ne hotaram unde sa mergem,ca la Sibiel era jale:full,full,full...doar pe banca afara era loc...si era atat de frumos acolo...Doamne!Ai fi zis ca esti undeva in Elvetia...Na,si am plecat de acolo,cu toata ploaia cu gheata cazuta din cer,catre drumul european ce merge catre Sebes...Sofand am vazut cu coada ochiului si mi-am intors privirea intracolo ,cum fulgerul a lovit cred ca o statie de transformare...s-a facut o flacara albastra-verzuie atat de mare,inalta...brrrr...mi se increteste pielea cand scriu...Si ploua asa de tare ca nu puteam vedea la 2 metri in fata,asa ca la intrare in drumul european am tras pe dreapta,sa mai treaca pototpul...si nu eram singurii...asa ca in 2-3 minute era un sir lung de 6-7 masini asteptand cuminti sa treaca urgia...Si s-a mai ostoit putin si am plecat iar la drum si am tot mers...nu mai stiu cat,destul.Ce imi amintesc este ca am pornit dintr-o ploaie destul de deasa si in 5 minute muream de cald,asa am iesit de repede in soare.Si deodata se facea undeva un drum din sosea...pe pancarda scria"hotel,restaurant,bar"...si cum eram plecati de ceva vreme...ne cam ghirtaiau matele,asa ca hai sa vedem ce-o fi acolo,poate ne lipim de o masa buna si ieftina....Cand ajungem noi acolo...neasteptat de frumos,o parcare imensa,cu un restaurant mare,terasa mare...flori multe...minunat.Hai sa ne asezam si nici nu am stat mult:nenea ospatarul a venit prompt,ne-a dat meniurile si ne-a luat repede comanda...mancarea nici nu a durat o vesnicie pana sa vina si era calda si aspectuoasa,iar de gust...nu mai spun,bun,bun...(sau poate ca-mi era mie tare foame?)Si dupa ce ne-am indestulat noi bine....apropos,cred ca aici am baut cea mai faina cafea din tot traseul nostru:multa,neagra,potrivita.....excelenta!....dupa ce am papalit bine si ne-a costat sfert din cat ne asteptam noi...am plecat iar la drum...Marius,la masa,era necajit rau ca la Sibiel nu gasisem locuri...ba batea apropos sa merge la Timisoara....Hait!am sarit de parca ma arsese ceva..."La Timisoara?Doar n-am innebunit!Azi e marti...ce sa facem pana vineri sau sambata?Sa stam la bloc?!Nu,hotarat nu!Mergem unde vedem cu ochii,eu nu vreau acasa!"
Pai unde sa mergem?Si da-i si consulta GPS-ul...poate ne arata el o idee,o locatie....si tot studiind am zis "hai la Scarisoara"...pe unde?Pai ne ducem la Alba si de acolo o luam in sus catre Abrud....alta belea,ne-am apucat sa ne contrazicem:"incercatul si experimentatul sofer: Marius incerca sa ma convinga ca am trecut de Alba,io nu stiam cum sa-i mai explic ca Alba e in fata si mai avem de mers pana acolo....In fine,plecam si mergem catre Alba si,cand ajungem in oras...il intreb in ce oras suntem...Sa admita ca a gresit?Neah!Ca sa vezi ca noi am ocolit pe unde a intzarcat Mutu iapa si d-aia am ajung in Alba...Hai sa fie si un lup mancat de-o oaie.Bun!Si intram in Apuseni....trecem Abrud,Campeni...depasim si orasul asta si tot mergand noi asa pe drumurile alea,unde o data la 20 minute mai trecea cate o masina in afara de noi....am dat talpa,ce conta ca eram in localitate sau nu?!Si la un moment dat,stimabilul nostru detector radar a inceput sa piuie el...da' cine sa-l bage in seama,ca el tot asa facea mereu....numa ca cifra de pe afisajul lui s-a facut 5....pana atunci nu depasise 2....si Marius zice "ce-o fi asta?!",la care eu raspund "eeee...uite semnul ca e un spital p-aici,poate d-aia face asa..." si am dat talpa in contiunare si,dupa prima curba larga,sa mor si nu alta....nenea politistu imi face semn sa trag dreapta in spatele altor 3 masini oprite....cred ca erau vreo 7-8 masini oprite acolo si mai veneau altele pe care le tot oprea....Si uite asa,cu tot detectorul radar de pe masina,am furat-o...si astept amenda,ca am mers cu 69km/h in localitate....si toti soferii,ca si mine de altfel,intrebau extrem de uimiti:"de ce ne-a oprit?"....zambeam si raspundeam:"ca e radar mai la vale"..."pai unde era?"..."pai nu stiu,ca nici eu nu l-am vazut!"....si radeam,haz de necaz...ca eu cu toate dotarile o incaltasem...si am plecat mai departe,cu o unghie imensa strabatandu-mi jugulara si cu 80 la ora prin satele apusene,de ciuda....ca tot o furasem,pai nu?
Si uite asa,strabatand soseaua dintre munti si ajungand ba intr-o localitate,ba in alta....am inceput sa cautam cazare...Nu prea gaseam liber...si ne-am trezit ca se termina localitatile,intram in padure,era 8 seara si noi nu gasisem unde sa poposim...fa roata imprejur si ia-o de la cap cu intrebatul.....asa ceva n-am mai pomenit:marti seara sa dai cu tunul si nu gaseai o camera ,macar,libera...Intr-un final am zarit in intuneric o vila portocalie,Vila Maria....si am zis hai sa intrebam si aici,cu toate ca parcarea era plina si camerele luminate....poate-poate...Bafta noastra,ca am gasit doua camere,micute,cu acces la toaleta comuna...ei si ce?am zis noi...era noapte si trebuia sa ne hodinim...si ne-am cazat.Gazda era multifunctionala:receptionera,bucatareasa,adminstratorul vile,secretara,spalatoareasa,camerista....om bun la toate....asa ca ne-a cazat-doua camarute micute si cochetele unde abia aveam loc eu singura,dar-mi-te impreuna cu Alex?-si am coborat pe terasa...De mancare....pai sa ne facem,daca avem ce...Doamna buna la toate ne-a zis ca are niste tocanita in frigider sau,daca vrem...ne face niste langosi(scovergi) cu branza si marar...sau un pipet de pui la gratar...numa' sa avem rabdare...Ne-au sticlit ochii la scovergi,asa ca ne-am delectat cu o piramida de scovergi si cu un pahar de vin si p-orma da-i si mergi cu porcii pana catre 8 dimineata...Dimineata ne-am facut singuri cafeau,la bucataria vilei....ne simtea exact ca la noi acasa....si cum tanti Rodica stia ca vrem la Scarisoara,ne-a cuplat cu inca 0 familie de 4 persoane...Am mers cu oamenii astai,niste simpatici de altfel,din Arad...si am mancat la Mama Uta,oleaca mai in deal de Vila Maria....o mancare buna rau,facuta chiar de Mama Uta...mic dejun motzesc...e asa satios si buuuuuuuun....salivez cand scriu...omleta cu branza de burduf,doua felii de slana prajita pe gratar si doi carnati uscati prajiti tot asa pe gratar...paine d-aia indesata facuta in casa pe vatra....sanatate curata!Toate naturale,de la oamenii din zona...Copiii au halit omleta simpla sau cu sunca...asa bine arata si omleta aia...
Dupa micul dejun hai la cautat un ARO sa ne care sus la pestera,ca drumul e plin de pietroaie si gropi si sa urci cu masina mica acolo...e ca si cum te-ai chinui s-o strici...si cu toate astea urcau Loganurile si Matizurile...cu voinicie,chit ca se auzea cum cataroaiele drumului buseau burtile masinilor....Si am gasit si ARO ala,o chestie antica si de demult...vai si amar cum arata...Soferul se lauda ca si Ceausescu a avut asa masina ca a lui....si am plecat sus catre pestera Scarisoara...Atata hurducaiala cata am indurat o ora cat am urcat....am avut kuru' franjuri...ma dureau toate oasele...vai de viata mea!Mai bine as fi mers 4 ore pe jos...In fine,ajungem noi acolo,vorbim cu omu' sa ne astepte si mai urcam o portiune pana la intrarea in pestera....am asteptat o vreme si intrun final apare ghidul si incepe sa vanda bilete de intrare....nu-i scump,numai 5 ron intrarea...eu zic ca nu-i mult si am pornit pe scarile alea alunecoase si inguste in jos...catre ghetar.Spre dezamagirea mea...ghetarul s-a topit,nu complet,dar tare putin a mai ramas din el...olecuta deasupra,restul topit si intins ca un fel de lac de gheata,din cauza caldurii cu un strat de apa pe el...Scarisoara nu mai e asa cum mi-o amintesc eu din copilarie,dar daca ma gandesc la fenomenul de incalzire globala...as putea spune ca e de inteles...Am intrat racita in pestera si am iesit bolnava copata,trecerea brusca de la cald la rece,adica 0 grade celsius si de la rece la caldura de 30 de grade afara,chiar 35....m-a cam pus pe chituci,mi-a inmultit mucalaii si mi-a inrosit gatul gospodareste.Asa ca ma simteam ca intr-un vartej,mai ales la coborarea cu "minunatul "ARO comunist,intro hurducaiala de nedescris,cand cu o roata ,cand cu cealalta pe marginea haului si consumand servetele de nas cu ghiotura...parca se deschisese robinetul la muci...In fine,nea' Caisa cu ARO nu ne-a mai dus pana in localitatea Garda,de unde plecasem,ne-a lasat la vreo 10 minute de mers pe jos pana acolo,dar n-a fost bai,ca abia mi-a desmortit fundul si spatele si picioarele....si pe urma am ajuns la vila,ne-am luat "la revedere" de la cei din Arad si hai cu Toyo la drum...Unde?Stai sa consultam "oracolul" GPS..."Mama?"intreaba musiu Marius"Ce-i la Stana de Vale?Ce-i aia?Ca-mi suna cunoscut."...."Pai e o statiune,mai mult de iarna..."."Mergem pana acolo?"."Mergem".Si am plecat catre Nucet,Beius...nu inainte de a mai bea macar o cafeluta la Mama Uta...Am vrut sa intram si la Pestera Ursilor,ni se povestise ca e foarte frumos acolo,insa ne-a prins ora 18 in zona aia,iat pestera se inchide la 16.45....asa ca am mai trecut un viitor obiectiv pe harta noastra turistica,de realizat pe alta data si am tinut drumul,prin Rieni,catre Beius...De la Beius,dupa o mica plimbareala pe strazile lui prin centru,in cautare de bancomate,hai la drum catre Stana de Vale...Tare buna e soseaua acolo,cred ca a fost reparata recent...ai senzatia de zbor...in fine si am tot urcat si iar am urcat,pe serpentine....Peisajul e superb...sa mergi pe campia dintre Beius si drumul catre munte,sa vezi ca cu cat km parcurgi mai mult cu atat se apropie muntele mai mult de tine si parca nu mai ai o data rabdare sa ajungi in racoarea padurii,pe sub brazi,frasini si stejari si sa respiri aerul ala curat cu miros de cetina si pamant reavan...Si dupa un urcus cam anevoios,caci sunt serpentinele una in alta...iata-ne si in Stana de Vale...Cum intri in statiune ai senzatia ca e pustiu acolo,ca parca e parasit...ne gandeam ca oare chiar nu-i nimeni p-acolo?!Si am mers,ne-am incurcat un pic ajungand intr-o infundatura si apoi am revenit la sosea si,tinand soseaua,am ajuns la Hotel Iadolina(ce nume!)...Intrebam?Intrebam...si ne-am cazat....Wow!O camera asa mare,o baie asa mare...patul mare...Alex a primit un pat pliant in care dormeau lejer doi de Alex...Frumos,curat,oameni atat de serviabili,mancare gustoasa...hm...cam putinica cantitativ,dar gustoasa...iar locul si imprejurimile...superbe!Am stat ca boierii...A doua zi unde sa mergem?Si in timp ce Luana sarea ca o capra pe trambulina instalata in fata hotelului,special pentru copilasii plini de enrgie....Marius comanda doua cafele si barfea cu barmanul locurile inconjuratoare...si uite asa a aflat Marius ca sunt o groaza de trasee turistici jur imprejur.Picioarele si rabdarea sa te tina,ca de facut le faci....Care era cel mai scurt?Pai cel pana la Cascada Lesu....cam 40 de minute a zis barmanul,dar probabil ca se gandise doar la el si nu o pusese la socoteala pe Luana ,dar si pe noi astialalti 3 neexperimentati in ale muntelui.Si uite asa am baut cafeau si hai la drumetie pe munte,luand de bune vorbele lu' nea' barmanu'...Am luat cu noi 2 sticle de apa...si atat.Imbracaminte total neadecvata unei drumetii,da' de unde sa stim pe unde era drumul?Ca barmanul a spus ca e sosea pana acolo....Si am pornit la drum luandu-ne dupa marcajele de pe copaci si pietre....Atata zmeura si mure am putut manca cu Alex si cu Marius ca ma scutur a greata amintindu-mi de fructele astea....Stateau la marginea drumului rugii de mure si zmeura,neculese...parca se rugau de tine sa le halesti...Si am tot mers noi pe soseaua aia,care era de fapt ca un drum de tara si am tot mers...paca nu se mai termina....am ajuns si la un mic baraj si ne bucuram ca ar fi acolo...da' de unde?!Marcajele continuau,drumul nu se gatase....facusem deja 1,5 ore de mers pe jos...Luana nu mai vroia sa mearga...In fine la un moment dat ne-a cam intrat indoiala la suflet ,ca daca am gresit drumul?!Hai sa mai mergem un pic,si inca un pic....daca tot am ajuns aici hai inca un pic....cam pustiu p-acolo...padurea ca padurea...zgomotele padurii...si noi incepusem sa cam amplificam zgomotele astea cu imaginatia....Mai trecea ici colo cate o masina,asa mai reveneam cu picioarele pe pamant...Si,deodata,marcajul a aparut pe un copac langa rau.Ne-am luat dupa marcaj....cand colo marcajul continua peste rau,pe malul celalalt...nu tu podet,nu tu pietre puse cata sa treci pe ele...asta e!Ia-o prin apa rece....asa imi venea sa ma arunc in rau...si ne-am racorit cu ti picioarele deja umflate de atat mers....Eheiiiii,de aici incepe aventura,caci drumul era prin padurea padurilor,ce mersesem noi pana atunci pe soseaua aia civilizata,chit ca arata ca un drum forestier...acuma mergeam printre copaci,prin adevarata padure,pe o cacaruie ingusta de munte.Si am tot suit si am suit,am urcat pe bustenii grosi doborati la pamant de natura ca sa traversam,am mai intrat de vreo 4 ori prin paraie de munte ca sa putem traversa si sa tinem drumul si era asa de pustiu si oarecum infricosator...cel [putin mie una mi-a fost frica,ma asteptam sa rasara un urs din oricare tufis de acolo sau sa vad venind catre noi in viteza vreun porc mistret sau vreun lup....Era asa salbatic atat de infricosator de super,de frumos!Si cum Luana nu mai putea de picioruse,bietul Marius a trebuit s-o care pe umeri...i-a fost tare greu,saracu'....abia se cara pe el in ascensiunea asta...se oprea din 3 in 3 metri...era greu...rasuflam cu toti de parca nu mai exista aer pe planeta....Marius era pe punctul de a renunta la urcus,eu tot dadeam ca daca tot am ajuns acolo sa vedem unde ajungem...si parca as fi luat-o si eu inapoi....daca as fi avut si la ceafa doua perechi de ochi,ce bine ar fi fost!Si am continuat sa urcam.Deodata am auzit zgomote,ne-am oprit sa ascultam mai bine si ne-am bucurat cu totii:erau voci,se auzeau venind de sus,dinspre cararea pe care noi urcam....si am zarit printre copaci ceva portocaliu....uraaaa!~Oameni!!!!!..."Buna ziuaaa!.Buna ziua!...""Mai e mult pana la cascada?"."Da ' de unde?Inca 10 minute de urcat si ati ajuns"."Multumim,drum bun!"."Multumim si voua urcare usoara!" si ne-a prins bine urarea ca am urcat in 4 labe ultima parte a drumului...ca eu mai aveam cat de cat niste incataminte inchisa peste glezna si ba alunecam,ba ma tineam bine,insa Luana si Alex erau in sandale si Marius in slapi....oameni nebuni la cap,ce mai?!Da' de unde era sa banuim ce ne asteapta si cum spiritul de aventura clocotea in mine.....i-am convins pe toti sa continuam drumul...Si uite asa,dupa o ascensiune cu peripetii,am ajuns si la Cascada Lesu....Prima mea reactie a fost asta:"Asta e cascada p..lii?Baga-mi-as:pentru atata m-am chinuit eu?"Si ne-am pus cu totii pe un ras si da-i si razi si am uitat si de frica si de tot si am baut apa ca nehalitii din cascada,era cam amaruie la gust ,dar tare rece ....eu am facut un dus bun sub stropii cascadei,iar Alex si Luana s-au balacit imbracati in baltoaca facuta de caderea apei,chiar sub stropii cascadei...Eeeee,de urcat am urcat ,dar cum coboram....ca ne fugea pamantul de sub picioare,alunecam ca naiba si nici nu prea aveam in ce ne opinti sa ne oprim....Adevarul e ca mai pe cur,mai pe picioare am ajuns mult mai repede inapoi la soseaua forestiera....si daca tot dusul a insemnat 3 ore cu tot cu urcat,apoi coboratul a fost cam 2 ore si jumate...Am mai gasit un izvor pe marginea drumului si am baut apa din el....avea apa dulce si mult mai rece...tare buna...Marius se tot intreba ce vom pati band apa asta...si Slava Domnului ,nu am avut absolut nimic....ca doara ceva mai incolo era statia de colectare a apei minerale pentru apa Stanceni...Asa ca am ajuns rupti de oboseala la hotel,taraindu-ne la propriu corpurile pe drum...hamesiti de foame,dar plini cu apa de izvor...Nu mi-a trebui nici tigara nici nika in excursia asta...N-am mai avut putere nici sa ma uit la barman,dar-mi-te sa il injur cu 40 de minute ale lui....In fine,pot spune ca sunt bucuroasa ca am facut drumetia asta,chit ca m-au durut piciaorele 3 zile,dar pentru salbaticia aia,zmeura si mure...zau ca a meritat efortul....si apoi,daca ma gandesc bine,seara am dormit ca valizele toti 4...Si urmatoarea dimineata...pe cai ca se filmeaza...spre Timisoara,prin Salonta,apoi Arad si acasa...M-a apucat un fel de dezamagire cand am ajuns acasa,dar incep sa-mi intru in normal...as mai fi colindat putin...lasa ca ne raman week end-urile si vine el anul urmator....cine stie pe ce meleaguri vom haladui?!
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
|
 |
|
|
HelleneC
expialidocius
|
|
|
Anina_n
visatoarea
|
|
|
Ana68
Supercalifragelistic
|
Posted 31/08/07 @ 11:35
|
Multumesc de vorbele frumoase celor mai fidele cititoare ale mele!Va pup!
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
|
|
|
|
Ana68
Supercalifragelistic
|
Posted 22/10/07 @ 16:56
(Edited 22/10/07 @ 16:56)
|
22 octombrie 2007 - Uite ca dupa doi ani am mai mers la un teambuilding.De data asta ,chit ca a fost tot in octombrie,nu s-a mai nimerit tot de ziua Luanei...ci cu o saptamana inainte.
Nu mai spun cate pregateli,ca sefu' de echpaj,un coleg in varsta si care isi traduce orice numai in termeni stiintifici(un d-ala cu tehnica-n cap si bietul e si vaduv de un an de zile) atata ne-a stresat cu traseul de nu stiam cum sa-i tot explic ca eu am facut drumul si il stiu,da' te pui cu te incurci???In fine,vreau sa sar de partea asta ca ma 'nervez si daca imi amintesc si de stilul lui de sofat( frana,frana,fraaanaaaaaaaa......cam asa tipam eu de pe locul motului)cre' ca-mi ies cu totul din pepeni si nici macar nu a vrut sa recunoasca ca era sa adoarma la volan...In fine...am plecat la 6 dimineata,in 19 octombrie,via Deva,Sebes,am oprit oleaca la Miercurea Sibiului la o ciorbita(cine a putut manca,ca eu am zis pas ca sa nu colorez masina la interior cu micul meu dejun) si p-orma vira catre Sibiu...Tare greu se traverseaza orasul asta,atata aglomeratie cata e acolo....fantastic,3 ore ne-a luat numai sa traversam...Apoi pe drumul de Brasov...destul de bine,chit ca se lucreaza si pana la Sercaia,dincolo de Fagaras ,am numarat 17 semafoare....cate 'or mai fi fost pana la Brasov...cine le mai stie?Si din Sercaia hai pana in Zarnesti,apoi Tohanu Nou si am intrat in Bran...La mijlocul orasului se semetea frumos castelul...am inteles ca deja a fost retrocedat,asa o fi?Am trecut pe langa el,am tras vreo doo poze din masina si hai mai departe.Din Moeciu am luat-o pe un drum lateral,scria pe un indicator "Spre Cheile GRadistei".No,hai....p-acolo o fi?Pai da,a fost...si am mers cale de vreo 5 km,printr-o ploaie mocaneasca...si am gasit intr-un final complexul turistic,mare cat o zi de post negru....am trecut podul si am intrat in complex.Vile si hotele una si unu...nu stiai unde sa te uiti mai intai,peisajul superb,muntii tronau de jur imprejurul complexului si vazut din varful dealului arata ca un joc de copii cu casute,iar la margine soseaua serpuia gri paralel cu un rau...Si ne-am cazat...si am avut un apartament de invarteam cainele de coada si nu-l loveam cu capul de pereti...imens.De la geam si balcon dadeam cu nasul drept in brazi si in partia de schi...si jos era si o parcare.In spatele ei se construieste o alta vila superba .Mirosea a lemn ars in soba,lemn de brad...si mirosul asta cu aerul tare al muntelui...miros de pamant reavan ,frunze putrezite,brad....padure,imbinat cu mirosul lemnului ars in soba....iiiiimmmmmm.....ma simteam ca la bunica.
Masa era la ora 19...noi am ajuns la 16.30...ce sa facem?Pai hai la Rasnov sa luam benzina si p-orma prin Bran la bazar...Ma rog,de oboseala si foame nu am prea savurat plimbarea,mai ales ca ploua maruntel....asa ca masa de seara a picat excelent...platouri cu fripturi,prima data cascaval pane,apoi platourile astea si la final placinta cu mere si branza dulce cu stafide....mult,mult...ca nu mai avem nici un pic de loc in stomac...Vin,bere apa minerala si suc la discretie...In restaurant era un camin unde pocneau si duduiau busteni de brad.Apa susura pe o morisca...ulterior am aflat ca apa ce curgea acolo era naturala,un parau pe care restaurantul era construit,vine din deal,trece prin restaurant si se varsa in rauletul paralel cu soseaua...Cald si bine...si dupa masa am simti nevoia sa ma scrug sub masa,asa imi era de somn si pana unde am stat...ultima cladire din varful dealului...avea de urcat...chiar am zis ca seamana drumul cu Golgota....greu la deal cu burta plina...Asa ca la 10 seara hai in camera la somn...si ce?am putut sa dorm?Neaaaaah....m-am perpelit de numa',abia catre dimineata am atipit oleaca...iar la ora 9 am mancat si dupa am urcat putin sus,pe munte....de fapt eu si alte doua colege doar pana la jumate...ca mi se rupsese suflarea in doua...asa ca ulterior am coborat si am tras o tura pe sosea,sa admiram vilele si vilutele...si am ramas cu ochii lipiti pe ele...superbe!Si dupa masa de pranz,hai la Rasnov,sa vizitam castelul si ma bucur mult ca am reusit sa fac asta cu colegii mei...e minunat castelul,e frumos....as recomanda tuturor sa-l viziteze....Si seara a fost foc de tabara,cu tuica fiarta si vin fiert,cu porcarii si jumeri,cu ceapa rosie si 3 feluri de branzeturi,cascaval afumat...yum-yum...si apoi cina festiva,iara cu porcarii,un mixgrill buuuuun rau,cu muraturi si apoi papanasi...si deodata a venit cineva si a zis ca ninge.Cum sa ninga?Uite asa:ninge!Uaaaaauuuuuu....nu-mi venea sa cred.Bine ca imi cumparasem un pulover gros de lana din Bran...Si la 12 noaptea era zapada de 5 cm,insa dimineata nu am mai recunoscut nimic:30 cm de zapada.Am murit si am inviat de cateva ori...de bucurie si de necaz ca nu era pregatita de zapada...eram cu blugii si adidasii...si nu m-am putut da cu ATV-ul,DAR...hehehehehehehe....piscina a fost a mea...m-a scos cu 5 ture de bazin...iar la 1`2 masa,buna rau si apoi la ora 13...la drum,inapoi la Timisoara...cu aventura cu colegul sofer,cu nervii mei facuti prastie si colegele mele in spate cand cu capul in geamuri,cand cu picioarele in sus...intram in curbe cu 90km/h si cu frana de motor de ziceam ca acusi acusi il buseam p-ala din fata...Pe la 21.30 am ajuns si eu acasa....ufaaaa!Nu-mi venea a crede ca-s vie si nevatamata...Si ii poveteam la Marius despre frumusetea locului...si,ma gandeam io....cine stie??????????e?
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
|
|
|
|
Ana68
Supercalifragelistic
|
Posted 14/11/07 @ 11:11
(Edited 14/11/07 @ 11:23)
|
14 noiembrie 2007
Ziceam undeva,pe un alt forum,ca o sa mai adaug un fir de par alb lnga cele deja existente...poetic...hehehehhehehehehe...Culmea este ca o singura persoana a sesizat poezia asta si alta culme,asta e cea mai cea dintre culmi,sesizorul este un barbat...habar n-am cine este...care mi-a urat de bine inca de pe atunci...
Da,bun!Deci maine mai imbatranesc cu un an...ce mai zboara timpul asta...parca nici nu-mi mai amintesc cum era cand am implinit 20 de ani...e demult.Tin minte ca avea vreo...17 ani,nu sunt foarte sigura si socoteam cand voi implini 32 de ani....adicatelea ma gandeam cati ani o sa am eu in anul 2000...si asta ca imi tot aminteam de melodia aia de pionieri :"noi in anul 2000/cand nu vom mai fi copii".Ce aiurea si haios suna...si mare branza cand am implinit eu 32 de ani...o zi ca oricare alta....fata de anul 2001,cand am avut o sarbatoare...mama mia!...faina.Ca la 9 dimineata imi serveam colegii cu wiskey si la ora 6 seara eram preteni de-o viata...hehehehehe...ce fain m-am distrat atunci!
Ei...si nu stiu de ce ,dar entuziasmul a scazut o data cu vremea...parca nu mai am emotiile alea de alta data,cand ma pregateam si faceam planuri in functie de buget...Ei si ce?E si asta o zi ca oricare alta...
Si iar imi amintesc de ziua mea din 2002,cand deja eram in Timisoara,cu catel si purcel,stabilita si infiata de banateni...si barbatii din casa au zis sa-mi faca o supriza...(nu imi plac si nu mi-au placut niciodata surprizele,ma emotioneaza prea tare,ma lasa fara aer si cuvinte si imi spulbera orice urma de stapanire de sine si siguranta...ma fac terci din punct de vedere emotional,lucru care nu-mi place,caci trebuie sa arat ca si eu am sentimente,ma simt ca si cum as fi goala pushca,arat cum sunt eu de fapt...mi se topeste orice urma de stapanire de sine si de gheata...ufa!)Asa si barbatii mei,Marius si Alex(Luana inca nu era in plan) au zis ei sa-mi faca o surpriza...habar nu aveam si i-am anuntat ca la servici e chef dat de cei nascuti in noiembrie si ca intarzii,doar eram printre sarbatoriti...si tot intarzii...ei ma sunau ca ma asteapta,dar daca vreau sa mai stau...si tot asa...Intr-un final au incetat sa ma mai sune si pe la 9 seara am pornit si eu spre casa...si baietii mei erau tristi,lumanarea de pe tort se topise pe jumatate si mi-au urat de la multi ani si mi-au povetit cum amandoi se imbracasera la costum si cravata,facusera luna si bec casa,au pus lumanarea pe tort si au aprins-o si langa tort cadoul si m-au tot asteptat,pana intr-un final s-au dezbracat,au suflat ei lumanarea si s-au pus in pat la tv-u.Iuiiiii!!!! Ce suparata am fost pe mine si am plans de ciuda si ma simteam atat de vinovata ca in loc sa stau cu ai mei,sa serbam,am preferat sa mai stau un pic la servici,in fum,muzica tare si colegi ciupiti...Si baietii mei au inceput sa-mi cante deodata "multi ani traiasca" si am zis ca lesin de oftica si tristete,apoi m-au imbratisat si pupat si-au zis ca atata timp cat m-am simtit bine ,nu am de ce sa fiu suparata...M-au linistit,intr-un final,am reaprins lumanarea,mi-am pus o dorinta si am stat de ras toti trei pana catre 12 noaptea.Cadoul meu?Pai a fot un ruj de firma,scump ca naiba pe care si acum il am...
Citeam aici un subiect despre Craciun...
Din copilaria mea...nu prea imi amintesc multe,le-am cam uitat...Imi trece prin fata ochilor o secventa de amintire,cu ziua de Craciun,cand parintii mei erau tineri si in putere,ne facusera un brad adevarat,impodobit frumos(avea si lumanarele)si mirosea demential de la el in casa...parca era duminica,asa ne simteam(pentru noi duminica a fost mereu o zi deosebita)si mama si tata stateau pe pat si radeau cu pofta de noi trei urmarindu-ne cum despachetam cadourile Mosului si ce fericite eram....ala a fost cel mai darnic Craciun...
Si cea mai haioasa intamplare de Craciun care imi vine in minte acum este de pe vremea cand Alex avea vreo 4 ani sau 3?!nu mai stiu...primisem prima de Craciun si am zis ca din toata saracia trebuie sa fac si eu un pom adevarat.Asa ca am cumparat un brad si argintiu pe deasupra...si impreuna cu Alex am adunat staniolul din casa si toata hartia colorata disponibila si ne-am pus pe impachetat nuci si bomboane la kil in ele...globulete aveam cateva,dar prea putine pentru maretia aia de brad...si am facut noi doi si ghirlande din hartie colorata....tare colorat a fost bradul ala,dar era frumos.Si bunica lui Alex ne-a facut niste prajiturele.Productia de struguri de anul ala fusese buna,asa ca ne capatasem cu un litru de vin...si se deschisese si Oraselul Copiilor in oras.Si am mers si i-am cumparat lui Alex jucarii,un robot de care s-a speriat rau la inceput,hainute si dulciuri.Bunica i-a cumparat si ea ceva....si i-am povestit copilului cum sta treaba cu Mosu',ca el vine la fiecare copilas in parte,ca are ajutoare care vin seara la geam,ingerasii si se uita daca copilul e cuminte si ii asculta pe parinti si ingerasii scriu intr-un catastif tot si Mosul citeste si catareste faptele bune si cele rele si care trage mai mult la balanta asa va fi si cadoul Mosului,mai mic sau mai mare.Statea Alex cu gurita cascata si ma asculta,era asa dulce,cu obrajorii aia bucalati si gurita rosie,cu ochii mari licarind de curiozitate,absorbind cuvintele ca un burete apa...Parca-l aud:"Mamaaaaa..da chial ingelasu' vine la geam si sclie in catafist tot?"
Si uite asa,de Ajunul ala am impodobit impreuna cu Alex bradul ala argintiu.Abia am ajuns in varful lui sa punem varful de pom...si am hotarat sa mergem in Orasel,cu bunica,sa se dea copilu' in jucarii,sa manance vata de zahar...Inainte sa plecam am lasat pe masa de langa brad un paharel cu vin si pe o farfurioara niste prajiturele d-alea de-ale bunicii...Alex era curios si i-am zis ca daca vine Mosu' intre timp sa guste,ca poate o fi obosit de drum si infometat si 'io fi si sete...Hm,nu prea i-a convenit lui Alex ca plecam,prefera sa stam acasa sa-l asteptam pe Mos Craciun...dar hai sa mergem.Ne-am distrat in Orasel,a facut poza cu un Mos d-ala de acolo,se uita la el curios....si mi-a zis ca el nu crede ca e Mosul nenea ala,ca Mosul o sa vina acasa la el...Si intr-un final am plecat si pe drum,in masina,copilu' a adormit,l-am dus in casa si l-am pus in pat si intre timp am asezat cadourile sub brad.Apoi am stat cu bunica de vorba si am mancat si prajiturelele de pe farfurioara si am baut si vinul din paharel...si intr-un final apare si Praslea din camera si dand cu ochii de cadouri a ramas uimit..."Unde-i Mosu'?"m-a intrebat disperat copilu' si lacrimile i-au umplut ochii..."A mancat pajitulile fala mine si a baut tot....De ce nu m-ati tezit sa-l vad si eu pe Mosu'?"si s-a pus pe jelit si plans de nu mai stiam cum sa-l oprim,a dat in sughitat pana la urma....Si imi faceam procese si mustrari de constiinta,ce mama denaturata sunt...cum sa linistesc copilu'?Intr-un final,bunica...deh!ca toate bunicile,dupa ce a tras o portie de plans la unison cu nepotu' i-a venit ideea ca anul urmator o sa-l puna pe baiat sa stea toata noaptea de paza,pana o sa vina Mosu' si atunci o sa-l vada...N-a mai fost nevoie,ca anul urmator a venit Mosu' la gradinita la serbare si atat...a adus totul la serbare si era asa de simpatic Mosul asta,ca avea barba adevarata,alba si parul alb,adevarat...si ii statea asa bine costumul de Mos,ca pana si eu am crezut ca e Mosul cel adevarat...hihihihi...si ma tot asteptam sa scoata din sacul rosu cadouri pentru toata lumea...
Cu vreo 3 ani in urma,tot de Craciun...Alex imi spune ca el stie ca Mos Craciun nu exista si nici Mos Nicolae...si l-am certat si i-am spus ca de el nu crede asta inseamna ca sufletul lui a incetat sa mai fie cald....se uita la mine mirat,de parca ar fi spus ca mama lui o luase razna....i-am zis ca eu cred.A ras si i-am spus ca va intelege candva ce vreau sa-i spun...si neasteptat,de Craciunul trecut,vazand-o pe Luana cu fetisoara fericita si luminata de bucuria cadourilor primite...a venit si mi-a zis,secretos si cu subinteles :"Mama,acuma stiu de ce crezi tu in Mos Craciun,chiar daca tu ai cumparat si pus cadourile sub brad".
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
|
|
|
|
Ana68
Supercalifragelistic
|
Posted 15/11/07 @ 12:37
(Edited 15/11/07 @ 12:41)
|
15 noiembrie 2007
Ce zi ca oricare alta?! Pesemne ma apucase amocul scriind ieri asa ceva si cazusem in butoiul cu melancolie....Mi-e si groaza sa ma gandesc ce ma asteapta in continuare,ca e abia ora 12.30...ufaaaaa!!!!!!Ce ma fac eu azi?????Ca imi sta inima in gat de la atata emotie prin care trec de pe la 9 dimineata incoace....atatea surprize minunate si ....ce sa mai zic?N-am cuvinte,ma minunez si raman tampa pur si simplu in fata atator dovezi de afectiune sincera si prietenie....bine ca mi-s singura in birou -azi colegul meu vroia sa ma ia pe teren,da' a zis ca astazi renunta,ca e ziua mea- si pot sa-mi dau frau liber sentimentelor...Ce bine ca mi-a fost lene de dimineata sa ma rimelez...ca riscam acum sa arat gen Morticia din familia Adams....sau mai stiu eu ce horror cu rimelul intins pe fata...ptiui!
Hai sa mor io....ce mi-au facut azi....D-aia nu-mi plac mie surprizele(e un fel de-a spune )ca ma supun la atatea emotii si raman anaeroba...asa s-o spune?!Uau...
Nici nu vreau sa-mi imaginez ce m-ar mai putea astepta azi...nici nu vreau...si de dimineata asa o tin intr-una....mi-a trecut naibii si raceala si nas infundat...numai inima mi-o aud intr-una pulsand in urechi si la tample....
Aveti mila de o biata fomeie de 39 de ani...ca nu stiu cum voi rezista atator emotii azi.....
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
|
|
|
|
Mariaa
peacefull soul :)
|
|
|
Anina_n
visatoarea
|
|
|
Mariaa
peacefull soul :)
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
