|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Ucenic in ale Capitalismului
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 21/03/2009 la 06:57
.:. 7556 vizionari
.. Exista 36 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Capitalism, Socialism. Comunism. tata Lenin, tata Marx... Nea Ceasca... Fratele Mao Zedong. Unchieshul Kennedy... Americanii. Rusii. Chinezii.
Tata spune ca toti sint o apa si-un pamant. Mereu a spus asta- "si capitalistii sint doar niste comunisti bine imbracati".Eu, fiind vesnica adepta a capitalismului, n-am fost de acord. In capitalism te poti realiza, doar pasiunea pt reusita sa o ai. Lupta si dorintza de munca.
Peste vreo 2 luni fara 4 zile se implinesc 27 de ani de cand am plecat din Romania. O viata de om. O viata in care ar fi trebuit sa am sofer la scara, elicopter pe acoperis, si yacht "parcat" pe malul lacului Erie. Ah... si bine inteles, vreo 15 kg mai putin pe basanaul meu, care pare a fi singurul lucru din viata mea care se "dezvolta" in fiecare zi, din ce in ce mai mult (basanaul, nu contul din banca).
Parintii mereu au crezut ca voi deveni avocat- preferabil procuror, deoarece am o "melitza" cum putine s-au mai vazut in emisfera de vest. Mama era SIGURA ca voi ajunge pe la Curtea Suprema. Bunica ma vedea vraci, sora-mea ma vedea profesor universitar.
Numai eu ma vedeam milionara.
Spre surprinderea tuturor-in special a mea!- am cam ratat-o in totalitate. Da, am lucrat pt o firma uriasa de avocatura- dar ca secretara, nu ca avocat- la Curtea Suprema am ajuns- ca turist. Prin spitale am cutreierat- in special in ultimul an- mai mult decat daca as fi terminat medicina si mi-as fi facut si stagiatura.
Pe la scoli "inalte"- toate cu cate 2-3 etaje- am facut popasuri de-a lungul anilor, dar niciodata n-am poposit indeajuns de mult incat sa-mi dea careva cu diploma peste ochi. Mereu am renuntat la scoala pt ca am gasit slujbe bune, unde eram platita extrem de bine. Mai intai managera de restaurant frantuzesc, apoi bouncer, bodyguard(si nu, nu stilul de "bodyguard" al lui Garcea, ci in adevaratul sens al cuvantului), detectiv "particuler", si multe alte joburi unde eram bine platita, dar unde nu realizam ca munceam cat 3 ca sa ma plateasca cat 1/2 de...barbat.
N-as putea spune ca-s o epava, o ratata, o neterminata. Dar ce as putea spune? Ca-s...branza buna in burduf de caine. Incep multe, termin putine. Sint delasatoare, cand incep sa o iau la deal, mai degraba imi bag picioarele in toate cele, si ma ascund in cochilia mea. Ma aprind repede si ma sting si mai vertiginos.
Nu de mult timp- sa tot fie vreo 2 luni chiar azi(!!!)- m-am trezit la realitate.
Pe 22 Ianuarie 2009, pt prima data in viata mea de "adult", am devenit somera. UNEMPLOYED. Multumita lui tata Bush si guvernului sau plin de oameni cu scaune la cap(pacat ca n-au primit cateva scaune IN cap), m-am trezit pe banca de "rezerve".
Dintr-o firma de arhitectura cu 106 angajati, am "scapat" pina la a 4 a tura de "exclusi". Adica... inaintea mea au mai concediat 56 de persoane, si alti cativa dupa mine, in aceeasi zi. In total, au mai ramas 46.
N-ar fi nimic faptul ca ne-au tratat ca pe niste ocnasi proaspat evadati de la Jilava. Nu. Eu- deh, ca romanu' care e pregatit pt orice eventualitate- imi luasem toate catrafusele din birou cu 4 zile inainte. Toata lumea imi spunea ca-s nebuna, ca pe mine n-or sa ma dea afara, ca alta ca mine nu mai gasesc ei. Cert e ca nici macar nu CAUTAU pe alta ca mine, deoarece n-aveau cu ce s-o plateasca.
Procedura este destul de... simpla. Primesti un telefon de la tanti de la Cadre, care-ti spune "te rog pofteste in biroul meu ACUM". Iti iei inima-n dinti (si chilotii-n mina, ca deja miros, deoarece la WC n-ai mai ajuns ), si te duci ca un vierme, tirish grabish. Acolo te asteapta tanti cu un nene- calaul sa-i spunem- unul dintre cei 6 mari sefi ai companiei. Stai acolo 10 minute si te uiti la ei crucish, in timp ce ei iti explica cu lux de amanunte ca firma o duce rau de tot, si cu toate ca esti apreciat mai ceva decat Moise ajuns la Marea Rosie  , tre sa-ti dea papucii pt ca esti prea...scump.
Apoi te pun sa semnezi vreo 30 de hartii in 15 secunde (le-as fi putut da si dreptul de a ma vinde in sclavie, ca HABAR nu am ce-am semnat acolo!), iti dau un teanc de hartii in brate, cu numere de telefon pt ajutor de somaj, pt asigurare de viata(in caz de vrei sa te arunci in fata unui tren, macar sa ramana neamurile cu ceva gologani in banca), asigurare dentara (cui puii mei ii mai pasa de carii si proteze cand eu n-am un franc sa trec strada???), iti jura cu mana pe inima ca de indata ce fac alt milion te cheama inapoi,apoi dau mana cu tine tovaraseste- ahh, Ceasca, unde esti cand am nevoie de tine???-, te mai si imbratiseaza ca la Starea Civila,si te poftesc afara din birou, ca deh- n-au timp de pierdut, mai au vreo 5-6 fraieri de concediat, si asta doar inainte de pauza de pranz.
Un alt aghiotant te preia pe hol, te insfaca de brat, te duce la biroul tau, te lasa sa-ti iei geanta, paltonul si ceasca de cafea(cu cafea cu tot!- ca nu mai ai voie se deviezi de la "traseu"),daca ai ghinionul sa ai si vreo planta pe birou ti-o arunca-n dinti, iti multumeste si asta cordial, te conduce pina la lift, si acolo iti da un branci- la fel de cordial si prietenesc. Thanks for everything- have a nice life.
In cateva secunde dupa ce ai iesit pe usa, adresa ta de email devine inexistenta, numele tau dispare de pe lista angajatilor, iar "extensia" ta telefonica devine doar o amintire. Astia-s mai ceva decat Securitatea. Te pot face sa dispari in 60 de secunde.
Mai interesant este faptul ca "telefonul fara fir" functioneaza BRICI la noi. Cand eram in drum spre parcare, mobilul deja incepuse sa fluiere, sa tipe, sa faca urat. SMS-uri si mesaje de la colegi proaspat concediati, chiar si cei ce nu mai erau la firma din Iulie anul trecut. Mai distractiv a fost un SMS de la un coleg care deja plecase in California dupa ce a fost concediat. Cu toate ca la el era doar 7 dimineatza, ala a aflat inaintea sotului meu ca eram somera . Am stat in parcare, cu mobilul legat de gat si cu tigara in coltul gurii vreo trei sferturi de ceas... cu portiera deschisa, si cu ochii infipti in Audi alb si nou al lui Tanti de la Cadre. Sa recunosc ca m-am luptat cu mine insumi, am dus lupte de convingere...sa nu-i decupez carutza. Eram atit de tentata sa ii fac masina de tocat din Audi ala alb si chipes... pfoaaaaaaaaaaa. Ce a salvat-o? Camera de luat vederi de pe cladirea de vis-a-vis .Colegii ma sunau pe rand- unul deja o luase pe bere si whiskey, altul deja isi impacheta catrafusele sa se mute inapoi acasa, la parinti. Cei care aveau mai multa "vechime" in somaj, ma invitau la diferite baruri, la o bauta. Iar eu nu doream decat sa pun drujba pe carutza sefei. Deh, fiecare cu ce-l doare.
Intr-un bun sfarsit am plecat spre casa... chiar daca n-am ajuns acolo decat dupa vreo 3 ore de condus fara a avea vreo destinatie.
Ma gandeam la vorba aia veche din batrani- la omul sarac, nici boii nu trag. La mine trageau boii, ca-s boi marca Chevrolet, dar in rest nu mai tragea nimeni.
Am avut timp berechet in ultimile 2 luni sa ma obisnuiesc cu ideea si titlul de "SOMERA". M-am inscris "ONLINE" la baietii cu ajutorul de someri. Inca mai astept sa primesc primul "check"- adica sa ma plateasca macar pt o saptamana- ca ei imi datoreaza 8 pina acum. Dar cand sun, nu dau decat de un robot american, si unul spaniol. Si niciunul din ei nu ma intelege. "Birouri" de somaj- ca acum 20-25 de ani- nu mai exista. Nu mai e tipenie de om care sa-ti raspunda la intrebari LIVE. Te lupti cu telefoanele pina iti ies peri alb in cap si faci scurta la mina. Si notele de plata vin- si ala tot prin posta sau prin Internet...si tot cu robotii englezo-spanioli te "rezolvi" si acolo. Mai bine spus, te rezolva ei.
Sefa mea- care da, este chiar tanti de la Cadre- mi-a promis o scrisoare de referinta - Letter of Reference. Adica... un fel de scrisoare siropoasa pe care sa o prezinti atunci cand mergi sa aplici pt cate un post. Un fel de explicatie... "cu toate ca e proasta, e o proasta muncitoare...noi n-avem nevoie si nici loc pt ea- dar proasta noastra...luati-o voi... ca v-o dam cu draga inima, la pret redus". Atit m-a ridicat in slavi sefa in scrisoarea cu pricina, ca a crescut pipota in mine ca ficatul intr-o gasca betiva. Pacat ca erau doar vorbe goale. Un alt mod de a se asigura firma, de a-si acoperi basanaul, ca sa nu-i dai in judecata.
De-atunci m-am mai linistit. Oricum, am destule sa ma tina ocupata. Galusca, babacii, Bombonelu. Mi-a murit motanul mult iubit, casa babacilor a fost pradata pt a doua oara in mai putin de 7 luni- motiv pt care am pierdut si chiriasii(chiriasa cu pricina era cea mai buna amica a mea de la munca, amica ce a fost si ea concediata in aceeasi zi cu mine, dar cu o ora mai devreme). Apoi a venit si un ger tip "Siberia", au inghetzat tevile in casa babacilor, apoi s-au spart. Dai cu 400de galoane de apa pe trei etaje, de aveam Niagara si in dormitoare, si in sufragerie, si in beci. Lupta-te cu compania de asigurare, ameninta-i ca le arunci coshmelia in aer daca nu vin sa iti dea despagubiri, samd.
Ce altceva? Tot neamul s-a imbolnavit- incepand cu Bombonelu si terminand cu tata, timp de trei saptamani am locuit toti in WC- ori pe el, ori cu el in brate, de am zis c-o mierlim toti inainte de sosirea primaverii.
Noi ca noi, dar economia e VARZA. Aia chiar ca e pe moarte. Guvernul arunca cu miliardele, soldatii mor cu miile, laptele costa cat nu face, iar tata Bush isi construieste o biblioteca care sa-i poarte numele. Mai bine si-ar cumpara un loc de veci care sa-i poarte numele... si oscioarele. El saracu' a reusit sa faca in 8 ani ce n-au reusit altii inaintea lui in peste 200 de ani- sa distruga o tara intreaga. Cu toate astea, nu-i doresc raul, nu-i doresc moartea. NU! Ma gandesc doar la ce spunea bunica: "lasa-l maica sa traiasca, ca nu traieste in locul nimanui. Lasa-l sa traiasca pina o ajunge de-un kg". Dar noi aici, in capitalism, nu masuram in kg si grame. Nu. Noi masuram in lbs- in pounds. Un pound are 453 grame. Eh, atunci sa ajunga de-un pound...macar sa aiba silueta.
Ce am invatat din toata aventura asta?
Cu toate ca mi-am petrecut 12 ani din viata in Romania si 27 in America, cu toate ca stiu limba, cunosc legile, stilul de viata, toate "maruntisurile" vietii de aici, recunosc cu mina pe inima ca habar nu am ce-i ala capitalismul. Sint -intr-adevar- un ucenic.
Si in sfarsit ii dau dreptate lui tata- toti sint niste comunisti bine imbracati.
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
 Amintiri de alta data...
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
 Posted 26/03/09 @ 00:48
|
Philip,
nu ma supar chiar deloc. Ai mare dreptate cand spui ceea ce spui despre cei de la cadre. 500% dreptate. Oriunde am lucrat, cei de la HR nu au fost decat "bagatori de seama si fitile". :a noi, "oficial" era doar o singura persoana in HR- sefa mea .Ea era cu "gloria", eu cu munca, deoarece eu faceam toate actele. De la CV-uri, pina la actele de angajare/concediere ale angajatilor. Ea, orice s-ar intampla, va avea MEREU o slujba la firma unde am lucrat. Nepotism at its best! Tatal ei este cel ce a fost "creatorul" firmei, si a cerut pe cale LEGALA -inainte de a iesi la pensie- ca fiica lui sa aiba MEREU, pina la adanci batraneti, slujba. Din pacate pt ea, nu este un "social butterlfy". E mai mult pirahna-atit la servici, cat si in viata personala. Nu are prieteni sau amici la servici, nu este casatorita, nu are prieten/gagic/amant/concubin/"boufriend", nu are catel, pisica, sau macar un acvariu cu pesti in viata personala. Nu-i plac rochiile, fustele, plantele, florile, sau orice "exemplu" sau orice alta dovada ca ai avea o viata personala, adica..o familie. Un an de zile am luptat pina am primit "ok-ul" sa-mi pun pe birou 2 poze cu Galusca si Bombonelu. Are-cum spun americanii- the personality of a wet sock. Personalitatea, caracterul unui ciorap ud . Nu traieste decat pt hartzoage si sedinte. Face parte din 15 comitete- si compania are 16 comitete, in total. Nu este apreciata sau respectata- doar ocolita si hulita(in spate, bine inteles), si tuturor le era teama de ea. Mai putin mie, care nu o tineam decat in glume, si nu avea de ales, decat sa rida si sa fuga de mine . Imi tot spunea ca seman cu Catherine Zeta Jones... si era tare amorezata de aia. Asa ca, mereu o ocoleam cand era vorba sa ma urc cu ea in lift, singura. Nu de alta, dar nu stiam ce idei crete are, si nu voiam sa fiu fortzata sa-i rup vreo mana si s-o bat cu ea . Alti bani, alta distractie.
Cat depre faptul ca te retragi din "activitate", sa nu-ti para rau. Copilul tau are nevoie de tine mai mult decat oricine. Si daca tu si sotul va puteti permite-financiar- ca tu sa stai acasa, nu da cu piciorul sansei. Vei regreta mai tarziu enorm de mult!
Mult succces si bafta, nastere usoara, si bebe sanatos .
Si nu-ti face probleme! Sint sigura ca slujba iti vei gasi , atunci cand va fi momentul potrivit
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
 |
|
|
philip
Think more, eat less...
|
Posted 26/03/09 @ 03:10
|
esti o draguta, multumesc de vorbele frumoase. ei, hr-ul nostru e pasionata de m&m asa ca tot biroul 'mneai e decorat cu vestitele bombonele, inclusiv un ceas cu cuc care nu mai functioneaza. e genul obraznic, tupeist si care se baga peste tine. evident, eu nu fac parte din gasca ei si asta nu m-a ajutat in cariera cu compania asta. cu atat mai mult cu cat sefu' e baiat bun, easy going care n-are nici un cuvant de spus.
nu cred sa-mi para rau dupa job, insa voi regreta lipsa de acdtivitate, la primul copil am avut o tentativa de intoarcere cand avea el 6 luni, tentativa regretata si amanata. m-am reintors la munca pe cand avea micutul 1 an si 4 luni si asta pt ca-l stiam acasa cu soacra-mea. adevarul e ca sub un an sunt atat de fragili, n-as putea sa-i fac asta bebelusului meu. ma gandeam sa-i propun sefului sa lucrez de acasa, el ar fi de acord, insa nu va accepta bombonoasa :)
scuze ca-ti aglomerez blogul.
tu ce faci? cauti altceva? ai plasat resumeuri? ceva sanse?
philip
30weeksbabyboy
mommyandreea |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 29/03/09 @ 04:24
|
Philip, acum am "venit si eu de-acasa", si am vazut mesajul lasat de tine.
Pot sa-ti spun ca INCA nu am gasit o companie sau o firma care macar sa-mi ACCEPTE resume-ul(CV-ul). Pe unde am fost, mi s-a spus din start-"we're sorry, but we're going through layoffs at this time- so obviously, we're not hiring". Everybodu is downsizing, cutting hours, benefits, and the supply of company toilet paper. Si la Walmart, acum 2 zile cand am fost sa cumpar mancare si nisip pt felinele noastre, am vazut in geam cu litere de juma' de metru " WE ARE NOT HIRING AT THIS TIME, WE ARE FULLY STAFFED". Asa ca.... speranta moare ultima
pt tine si pt flacaul tau chipes(de care s-a amorezat Dra Piscot cand l-a vazut in poze)
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
philip
Think more, eat less...
|
Posted 01/04/09 @ 20:34
|
hahaha, fii-miu cica e un bun follower, asa ca-ti dai seama ce combinatie buna ar face el cu don'sorica ta. oi-oi, ce prostii imi mai vin prin cap...da' multam de complimente, si lui ii plac, mai ales cand vreo tanti din mgazine ii zice cat e de handsome :))
philip
31weeksbabyboy
mommyandreea |
|
|
|
anca_27
*love is the answer*
|
Posted 12/04/09 @ 12:21
|
Olgule, welcome back! Mi-era taaaaare dor de postarile tale...in tot raul-un bine, acum ai mai mult timp de bloguit , pai, nu stii cat am suferit fara blogurile tale de inseninat zilele.
Of, si saracul Marmelada  , tare rau imi pare...
Da-l incolo de job, gasesti tu ceva, pai daca nu tu, atunci cine?
Mami de Sara (8 dec 2008)
Povestea nasterii
Poarta-ma, mami!
_____________________
Somn lin, ingeras mic! 
|
|
|
|
adriuta
membru junior
|
Posted 13/04/09 @ 22:09
|
Olguta imi pare nespus de rau sa citesc ceea ce ti s-a intamplat, stiu ca suna ...aiurea dar SINCER imi pare rau. Am si eu un pui si inteleg ce greu este pentru o mama sa simta neputinta. Practic suntem neputinciosi in fata vietii si a ECONOMIEI. Da, E-ul acela mare de care depindem toti...viata noastra si viitorul mai bun la care toti speram, la care au sperat si parintii tai cand au luat decizia de a pleca din Romania.
Despre situatia economica... nu stiu ce sperante sa mai am. Nimeni, dar ABSOLUT NIMENI nu vorbeste despre aducerea acasa a job-urilor. Pentru NUMELE LUI DUMNEZEU ASTA E PITA NOASTRA. Am ajuns o tara de consumatori, de prestatori de servicii. De la acul de siguranta si pana patul pe care dormin totul se produce in China. Am ajuns sa urasc numele ala...china, sa-mi vina sa le sparg capul numai daca auz ca ar face parte din natia furatoare de paine. Nu am nimic cu saracii oameni de acolo, ca stiu ca si ei sunt necajiti dar une-i caimacul banilor. Ca tot ce se produce cu 1$ se vinde aici cu 14$. Nu sunt super extra desteapta si nici nu am veleitati de politician... dar cred ca politica asta de globalizare a fost cauza a ceea ce ti s-a intamplat tie, si altor milioane de oameni.
Si nu pot sa iti spun dezamagirea cumplita pe care am avut-o cand Bush a castigat AGAIN... why???? why we are so stupid.... Imi spuneam neputincioasa si repetam ca o masina stricata...ai ai ai sa vezi acum peste 4 ani ce o sa fie!! Si toti mi-au ras in nas cand prin 2004-2005 ECONOMIA A INCEPUT SA "infloreasca", creditele erau foarte accesibile si mai ca m-au facut si pe mine sa ma indoiesc de jumatatea aia a mea de neuron politic si economic , dar uite ca jumatatea mea de neuron nu m-a lasat la greu si din pacate nu m-a dezamagit.
Acum despre ce va fi si va urma...e greu de spus. oricum obama are vizibil o usoara tendinta de a taia putin din aripile capitalismului American. Cat de mult ne vom socializa ...nu stiu, dar sa stii ca incerc sa sper si vad ca ASA NU SE MAI PUTEA. Sistemul de invatamant ajunsese la limitele cele mai inferioare posibile. o natie de EMO-isi, copii care viseaza sa fie plumberi si carpenteri fara ambitii si fara cultura generala. O natie bolnava fara acces la sanatate, unde asigurarile DICTEAZA DOCTORILOR cat si ce ar trebui noi sa primim in materie de medical care... cand Walton face profituri IMENSE dar milioane de oameni sunt unemployed...ceva trebuia facut. Si din pacate suntem atat de deeeeeeppp in rahat incat ne va lua ani de zile sa iesim. Cand chane-urile fura painea americanului industrias si produc in CHINa...again.
Incearca sa nu renunti la speranta si la increderea in tine si sa continui cautarea. Nu te panica draga mea, atatea americance stau acasa si ele chiar nu-si doresc un job  . Bucura-te ca ti-e minunea sanatoasa. Uite si al meu desi are un an si o luna face prostiiiiii...woww... (mi-a dat jos de pe masa cutia cu iaurt si a umplut casa, la propriu era cutia cu 1kg aproape plina si el o insirase peste tot bucatarie, living, canapele, televizor, usi..). Inteleg ca e firesc sa te enervezi cand fac prostii dar stii cum imi trece mie?? Ma gandesc la Emma si la alti copilasi, si il iubesccccccc de mor atunci si-mi trece supararea instantaneu. Incearca terapia asta. Vezi lucrurile bune din viata ta: ca esti tu sanatoasa(sa ai grija cu stresuuuuuuuuuu!!!! ca nu e bun), ca mami tau e bine, tati tau e bine, bombonelu are servici si e sanatos, ca esti iubita si inconjurata de cei dragi.
Te inteleg cat iti este de greu... dar lasa ca in 3-4 ani totul o sa fie bine. Tot jumatea aia de neuron imi sopteste asta Numa bine cand creste Galuschi si incepe sa aiba pretentii din alea adevarate. Acum bucura-te ca o vezi crescand cu tine.
Te pup
Asa creste mare puiul
www.our365.com/NewbornPortraits/BabyDetail.aspx?birthid=f671635f-2b23-4e26-8953-e81fefa35501&babyid=f6181213-113f-4e32-89b5-e0b65b1e006a" target="_blank"> Paginuta mea! |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
