ajutor pentru o mamica vitrega

Buna,

Va urmaresc de ceva timp, de cand prietenele mele cele mai bune erau insarcinate si citeam cu sufletul la gura totul despre prichindeii care abia se formeaza. Acum au cativa anisori dar tot mai intru din cand in cand pe forum pentru diverse intrebari la care am nevoie de raspuns.
Iata insa ca dupa atata timp o sa postez si eu pentru prima oara aici dar pentru mine si nu pentru ca sunt insarcinata ci pentru ca sunt mamica vitrega. E ceva complet nou pentru mine si vreau sa fac in asa fel incat sa contribui la buna crestere a acestui copil care nu are cum sa nu-mi fie drag fiind puiul omului pe care il iubesc atat.
Am nevoie de sfaturile si indrumarile voastre pentru ca eu consider ca cel mic are probleme si vreau sa stiu daca nu cumva sunt eu exagerata sau cum as putea sa procedez.
Sa va descriu situatia. Baietelul implineste 4 ani saptamana viitoare. Abia a inceput sa faca propozitii de cateva luni, a inceput deci sa vorbeasca dupa mult chin dupa varsta de 3 ani. Nu mananca singur nici macar o banana, nu stie sa bea din canita sau cana, are o sticla ca un biberon, nu comunica mai deloc, la insistentele mele am discutat cu mama si i s-a scos pampersul noaptea. Nu stie sa se dezbrace sau sa se aseze singur la olita. Noaptea cand vine la noi ne culcam cu 6 biberoane langa pat umplute cu 60-70 ml pentru ca in miezul noptii cere lapte sau devine violent, se loveste de pereti sau ne loveste pe noi. Mancarea...cam pasata altfel nu prea poate sa mestece.
Cand nu are chef el si daca il intrebi ceva incepe sa tipe. La toate intrebarile care incep cu "vrei sa?" se isterizeaza si incepe sa tipe.
Mi s-a parut ceva in neregula si am insistat sa mergem cu copilul la psiholog. I s-a facut o evaluare, am mers separat si noi si am fost evaluati si rezultatul a fost ca cel mic are o gramada de probleme emotionale si ca ar trebui dus la doctor cel putin o data pe saptamana inclusiv noi si cu mama lui ca sa fim invatati cum sa ne comportam cu el si sa-l trecem de acest moment.
Mama a facut un scandal imens, ca vrem sa imbolnavim copilul care e perfect dezvoltat, ca toti copii invata sa manance singuri la gradinita, ca nu e nimic in neregula c el, a refuzat macar sa mearga sa discute singura cu doamna psiholog.
Am inceput sa insistam sa invete copilul sa manance singur. Orice invata la noi dispare pentru ca la ea sta in timpul saptamanii. Nu am avut nici un rezultat. Mai nou ne-a trimis niste fotografii cu el mancand singur dar ne-a comunicat mama ei ca a fost un caz singular.
Dar ce m-a speriat/socat cel mai mult sunt crizele de violenta. Intr-o zi tatal lui a vrut sa manance si nu a continuat joaca, a fost oribil, a urlat, s-a agatat de el, s-a lovit si a aruncat cu ce aveam din camera, s-a tavalit pe jos, avea ochii bulbucati si u reuseai sa-l faci sa se opreasca. Se suia in carca lui. l-am luat de acolo si l-am dus la noi in camera. L-am mangaiat si i-am pus sa se linisteasca ca noi il iubim mult. incepuse sa ma loveasca si isi baga si degetele in ochi iar dupa mainile pe gat sa vomite dupa care a inceput sa se plezneasca rau peste fata. Tremuram toata si nu stiam efectiv ce sa fac, l-am infasurat intr-un cearceaf sa nu se mai loveasca si i-am pus un prosopel umed pe fata si i-am repetat in continuu ca e iubit si ca trebuie sa se linisteasca. Dupa doua ore de cosmar a trebuit sa plecam cu el in parc si abia acolo s-a calmat altfel a tip-at in continuu.
Amandoi suntem stresati cand vine la noi pentru ca doar daca i se pare ceva incepe sa maraie intai dupa care sa tipe.
La doctor nu e la noi cat sa-l ducem saptamanal, eu ma duc la sedinte ca sa ma invete cum sa ma comport dar chiar si asama simt neputincioasa in fata acestor crize.
Acum va intreb, credeti ca e normal sa se comporte asa? Poate e doar rasfatat. Exagerez cand mi se pare ca nu e la nivel de 4 ani. nu stie sa numere, sa-si spuna numele, majoritatea cuvintelor sunt stricate, nu stie culorile. Am incercat sal invat dar iarasi, se enerveaza si sotul meu nu vrea sa-l enervam cat e la noi.
Uneori ma gandesc ca poate gresesc eu comparandu-l cu copii prietenelor mele dar pe de alta parte daca e ceva in neregula nici nu vreau sa inchid ochii pentru ca tin la copilas.
Sufletul meu imi spune ca ceva e rau in neregula si ca acel copil nu e ingrijit cum trebuie dar iarasi, poate nu sunt obiectiva.
Copii vostri la 4 ani cum se descurca? Imi puteti da niste coordonate?

va multumesc mult

Gabi_K spune:

Bine ai venit pe forum!
A mea (fiimea avea 4 ani cand am divortat, deci era cam tot acolo ca si baietelul "vostru") la 4 ani folosea pampers noaptea, era intarziata in vorbire, astea din cauza anilor cat am stat cu exul, si erau scandaluri peste scandaluri, insa manca singura, se imbraca tot singura, si avea un comportament nonverbal foarte dezvoltat. Fiul meu la 4 ani vorbea bine in 2 limbi, se descurca la toaleta, la mancare, doar cu imbracatul avea un pic de problema.
Copilul cat sta la voi? doar in weekend?
Probabil e o noutate si pt el sa tot fie mutat de la mami la tati si invers. Ceea ce pot sa-ti spun: nu te implica prea tare. Nu esti mama lui. Are mama, are tata, incearca sa-i fii prieten, eventual discuta cu sotul tau, ca amandoi sa ignorati crizele copilului. Daca n-are spectatori si nici rezultate, in general copilul nu mai face crize.
Cat despre dezvoltarea lui, e treaba parintilor sa discute cu un medic. Daca insisti prea mult, tu vei fi "oaia neagra" in ochii mamei, si asta ar fi doar paie pe foc... Sincer, nici mie nu mi-ar convine ca prietena lui exu' sa-mi duca copiii la psiholog sau la orice medic, doar pt ca ei sau lui nu-i convine ca-i slab sau isteric sau are bube pe bratul stang...
Fii alaturi de sotul tau, ajuta-l cu copilul, ocupa-te de copil in limita timpului tau, dar nu incerca sa fii parintele copilului.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

madyrizi spune:

eu n-as suporta sa stiu ca un copil are nevoie de ajutor si eu nu-l ajut. vorbeste cu sotul si poate va puneti de acord sa obtineti mai mult timp petrecut cu el (chiar si in tribunal). si plimbatul asta nu-i o solutie buna pt. un copil. poate ca se razbuna pe situatie asa cum stie el mai bine. poate a vazut ca violenta e buna, asa trebuie sa raspunzi daca nu-ti convine ceva.
e un comportament care poate fi corectat, dar doar daca vreti sa va implicati voi doi (tu si sotul).
eu raman la parerea ca sotul tau nu il vrea pentru mai mult timp cu voi. cred ca s-ar fi zbatut sa-l ia mai mult cu el daca vedea asa comportament deviat si ar fi vrut sa indrepte situatia.
este un copil, nu este asa din nastere, a vazut un comportament asa.
are nevoie de ajutor. al vostru.

este strict parerea mea.

Mami de www.pregnancy-duedate.com/tickers/z7m2069icppvwhff.png" target="_blank">Mihai siwww.pregnancy-duedate.com/tickers/3n5z7sh3szzc8t5z.png" target="_blank">Alex
AlexsiMihai
AlexsiMihai
www.dianalaura.wblog.ro
veniti la produse noi sau impecabile la preturi foarte bune
pt. Alexandru Hapaleti si alti copii

CorinaDani spune:

buna,

pe de o parte iti inteleg framantarile, din cele scrise de tine se pare ca cel mic are intarzieri in dezvoltare/achizitii; care este cauza, e greu sa ne dam noi cu parerea, poate fi orice, de la retard la autism, poate fi neglijare din partea mamei/bonei/bunicilor

insa eu, daca as fi in locul tau, nu m-as baga. scurt. parintii lui sunt datori sa faca tot posibilul sa-l ajute. risti sa ti-o pui in cap pe mama copilului, care ar putea lua decizia de a nu-l mai lasa pe cel mic sa-si vada tatal.

chiar asa, sotul tau, tatal copilului, ce parere are in general despre aceasta situatie ? ce varsta avea copilul cand s-a despartit de mama acestuia ? copilul a asistat la scene violente/nepotrivite ? din cate stii, a fost un copil sanatos inca de la nastere sau au fost probleme de sanatate, poate sarcina a fost cu probleme ?

pune-te o secunda in locul ei : tu cum te-ai simti daca ai avea un copil si sotia/iubita/partenera fostului sot vine si-ti spune ca al tau odor are grave probleme si ca trebuie sa mergi si tu la psiholog ? orice mama considera ca puiul ei e cel mai frumos, destept, cuminte, etc.

baietelul sta la voi doar in week-end, inteleg.
asadar, orice ati incerca voi sa indreptati sau sa-l invatati, daca acasa la mama lui nu se continua eforturile in aceeasi directie, degeaba. mama este cea care trebuie sa accepte ca exista o problema si sa fie dispusa sa faca ceva pentru rezolvarea acesteia. daca ea se opune, degeaba. si se va opune, pentru ca daca ar recunoaste, ar trebui sa accepte ca ceva este in neregula poate si cu ea, ca a dat gres (partial sau total) in "meseria" de mama.
in plus, bulversati copilul. voi ii spuneti/aratati una, acasa mama ii spune/arata altceva, nu aveti de unde sa stiti ce-i spune copilului, puteti cel mult sa presupuneti.

parerea mea este ca ar trebui sa nu te bagi mai mult decat e cazul. lasa-l pe sotul tau sa discute cu ea, ei sunt parintii micutului si tot ei trebuie sa depuna eforturi comune pentru binele copilului.

da, te doare sufletul, insa nu este responsabilitatea ta sa-l faci bine cu forta sau impotriva dorintei mamei copilului.
incercati, pe cat posibil, sa-i asigurati celui mic un climat de incredere, confort, liniste, in acele 2 zile pe saptamana cat sta cu voi.
inca ceva : mama copilasului lucreaza, sta acasa ? cine mai are grija de copil in timpul saptamanii ? mai locuieste impreuna cu cineva ? l-a inscris la gradinita ?

intrebai despre cum se decurca un copil de 4 ani.
pot sa-ti spun pe scurt ce stie fetita mea, care are 3 ani si 2 luni : stie sa numere pana la 15, recunoaste si spune cifrele si literele, stie toate culorile, coloreaza putin, picteaza putin, se joaca frumos cu plastilina, se descurca binisor cu "primul meu laptop", a rezolvat o carte de activitati practice pentru copiii de 3-4 ani (cu mici ajutoare/indrumari/explicatii din partea noastra), ii plac activitatile/jocurile/jucariile de "migaleala"; se poate imbraca si dezbraca singura, se poate aseza si ridica de la olita, chiar se sterge cu servetel dupa ce face pipi la olita (dar de obicei face pipi la wc, doar kk face la olita); inca nu a renuntat la pampersul de noapte, dar se apropie cu pasi repezi de faza asta, deja nu mai face pipi in el decat spre dimineata sau imediat cum se trezeste.
lapte bea seara si dimineata (per total 500 ml/zi), doarme toata noaptea (22:30 - 8:30), doarme dupa amiaza 1,5-2 ore, mananca destul de bine, desi cam selectiv
canta, danseaza, stie mai toate melodiile de pe vol 2 de la Cutiuta Muzicala, stie o gramada de poezioare pentru copii, ii plac enorm desenele animate si filmele de animatie, are cateva seriale/personaje preferate; are o gramada de amintiri de la varsta de 2 ani, ii plac povestile, stie si ea varianta "prescurtata" a 4-5 povesti, are toate cartile de povesti din colectia Disney si poate reproduce in mare povestea respectiva pe baza pozelor...
da cu piciorul in minge ca un baietoi, se plimba cu tricicleta, in parc ia la rand leaganele, topoganul, calutii; nu prea are treaba acum cu papusile, mai mult se joaca cu animalute de plus, minge, baloane, masini, trenulet.
si chiar nu ma laud, ma mir si eu acum, ca le-am scris, cate s-au adunat

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Sabina spune:

E un copil care sufera enorm si trebuie neaparat continuat tratamentul la psiholog.
Ce te-as sfatui pe tine sa faci, e sa nu mai incerci sa il inveti absolut nimic, nu conteaza ca nu stie culorile si toate intarzierile lui sunt niste mizilicuri fata de drama din sufletelul lui.
Eu doar as fi buna cu el si m-as juca cu el cat se poate, cu ce-i place lui.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ralcat spune:

E foarte greu sa dai sfaturi in astfel de situatii. Dupa ce povestesti, copilu e sigur traumatizat psihic si divortul parintilor mi se pare cel mai clar motiv.
Dar trecand peste toate acestea, este clar ca numai impreuna puteti ajuta puiul mic, mama si voi. Nu puteti voi pe o parte sa-l invatati "hais", daca la mama invata "cea". Ce as face eu in locul tau?
1. L-as lamuri pe tati ca dragostea de copil se manifesta nu doar prin a nu-l stresa, ci mai ales prin a-l iubi-sprijini-ghida. L-as lamuri ca atata timp cat a facut un copil cu o femeie, macar de dragul copilului trebuie sa incerce sa aiba o relatie de cooperare cu fosta sotie in privinta lui.
2. Impreuna cu tati, daca permite situatia, as duce tratative cu mama copilului sa ne unim eforturile pentru a face situatia mai usoara pentru cel mic. Si sincer, daca nu aveti o relatie cumplita intre voi cele doua doamne as incerca sa vorbesc eu cu mama. Sa-i explic ca niciodata nu as incerca sa-i iau locul in sufletul copilului (poate fi o teama imensa pentru ea), dar ca vreau ca alaturi de ea sa ghidez si sa sprijin baiatul.
3. Si impreuna am merge si la doamna psiholog si la gradi si oriunde e nevoie.
4. Si nu in ultimul rand, m-as gandi la trauma pe care o traieste copilul, as avea rabdare si fermitate, nervi buni (mai ales ca ai cate o saptamana sa-ti revii dupa vizita de we) si as evita sa-l compar cu altii.

Si evident ca daca nu merge cu vorba buna (cu mama) exista intotdeauna tribunalul, unde tatal poate cere custodia pentru binele copilului. Dar va doresc sa reusiti sa nu ajungeti acolo si sa puteti coopera, de dragul puiului de om.

succes in misiunea grea pe care pari ca vrei sa ti-o asumi

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu

Eu

fiona67 spune:

Mie mi se pare ca baietelul are probleme serioase si ar trebui sa-l vada neaparat un neurolog si un specialist in psihiatrie infantila.
In conditiile pe care le descrii tu mie mi se pare ca si relatia ta cu tatal copilului poate avea de suferit.
Copilul va creste, va deveni din ce in ce mai puternic...cum o sa te descurci in timpul crizelor lui de violenta? Tatal lui ce spune despre situatia asta? El nu este ingrijorat de starea copilului?
Si, in mod firesc, imi mai vine o intrebare: Ce fel de parinte ar accepta o asemenea stare a copilului sau? De ce nu cere tatal custodia?

Tisina spune:

Ony2k2, dar cat e la voi se joaca? Cum se joaca? Te intreb asta pentru ca prin joaca copii nu numai ca invata o multime de lucruri fara sa isi dea seama ca "invata", dar se exprima si cel mai bine.
Urmarindu-i jocul va va fi mai usor sa comunicati cu el, intrand in joc (fara sa ii spuneti "vrei sa ma joc cu tine?"), il puteti invata multe lucruri (de ex: "...si masinuta Rosie trece pe pod si ajunge la balonul Rosu..." - pentru a-i imprima culorile).
Cat despre mama biologica, nu cred ca tu ai ce face. Sotul tau ar trebui sa gaseasca o punte de comunicare cu ea in privinta problemelor celui mic.
Intrebi cum sunt copiii la 4 ani. Pai, sunt foarte diferiti. Eu am baiat si fata. Baiatul, desi nu a avut nici un fel de probleme de sanatate (fizica sau psihica), a inceput sa vorbeasca destul de tarziu - dupa 3 ani. La patru ani vorbea stalcit, si abia pe la 5 ani si-a corectat pronuntia cuvintelor. In schimb era foarte sociabil, comunicativ inventiv (a avut dintotdeauna o pasiune pentru lego, facand niste constructii uimitoare). Nu ii placea sa coloreze, insa ii placea sa deseneze el, in special masinute. De pampers am scapat pe la trei ani, dar pana pe la 5 l-am ajutat eu cu stersul la fund. Singur a mancat de pe la 4 ani. Ii placea sa mearga pe bicicleta si sa joace fotbal (ma rog, sa dea cu piciorul in minge). Era inebunit sa se joace cu alti copii.
Fata are acum 4 ani, si este total diferita de el. A fost mult mai precoce: a mers singura de la 11 luni, a reusit sa manance singura de la 2 ani, iar acum vorbeste aproape perfect (nu ii ies intotdeauna "r"-urile), stie o multime de cantecele si poezii, danseaza, merge pe role, pe bicicleta, ii plac copiii si e foarte comunicativa.
Deci, eu m-as ingrijora daca copilul meu are probleme de comunicare. Vorbitul si mancatul singur poate sa mai intarzie, insa faptul ca nu comunica poate fi o problema (oricare, de la autism la neglijare).

buli spune:

eu zic ca raspunsul asta e arhisuperextrasuficient.
citeste-l de cite ori vrei tu.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Ony2k2 spune:

va multumesc la toate pentru raspunsurile voastre, o sa va incerc sa va lamuresc cat de mult cu putinta, o sa iau povestea de la inceput.
Eu si sotul meu ne cunoastem de mici, am copilarit impreuna si la 13 ani a fost prima mea dragoste, il urmaream peste tot si-l visam si sufeream daca era o zi in care nu iesea sa se joace :-) S-a intamplat ca s-a mutat din bloc si ne-am reintalnit dupa 15 ani cand el era cu actele de divort depuse deja. A fost dragoste la prima vedere amandoi trecuti prin viata cu probleme asemanatoare. Ne-am inteles si ne intelegem extraordinar. El mi-a povestit de atunci ca baietelul lui are probleme, ca fusese cu cel mic la doi psihologi deja, unul pusese diagnosticul de spectru autist celalalt a zis ca e doar mai rasfatat si le-a sugerat sa se prefaca ca nu-l inteleg cand le cere ceva ca sa-si dea drumul la vorbire.
Da, a asistat la scene de violenta. Fosta l-a lovit de cateva ori pe sotul meu de fata cu el, inclusiv a distrus un camionas al copilului lovindu-l pe el. Asta era arma ei, daca aveau pareri diferite incepea sa tipe iar el renunta ca sa nu aiba parte de scandal si sa nu traumatizeze copilul.
Sotul meu sufera cumplit si eu alaturi de el. E un parinte minunat. El ii cumpara majoritatea hainutelor, i le stie pe toate mai bine decat maica-sa. Ar fi divortat mai devreme, cam de cand sotia lui a fost data afara pentru ca se combinase cu un coleg de servici dar a ales sa ramana pentru cel mic pana nu a mai putut. Nu putea sa-l duca la mare sau la munte pentru ca fosta vroia doar in casa. Nu l-a lasat de atunci sa-l duca in continuare la doctor si abia acum la 4 ani dupa scandaluri a fost de acord sa duca copilul la gradinita.
A incercat sa vorbeasca cu ea. Nu a vrut sa vina la psiholog desi a fost informata. Nu merge sa vorbesti cu ea. Ne-a sfatuit asa si psiholoaga dar fara rezultat.
Momentan strangem probe ca sa putem cere in instanta custodia sau macar vizite mai lungi. In Romania ca tata e foarte greu sa iei custodia copilului.
Noi doi facem front comun cu cel mic si cu noi incepe sa faca progrese. I se comunica mamei cum sa se comporte si ne ignora total.
Da, m-as simti aiurea daca sotia fostului sot mi-ar duce copilul la doctor dar daca ex-ul ar suna si mi-ar zice : cred ca e ceva in neregula cu copilul, hai sa vedem cum noi doi ca parinti ai lui il putem ajuta, am facut programare la doctorul asta" m-as duce.

Mereu sotul meu a vorbit cu ea, a tinut-o la curent, a incercat sa se sfatuiasca cu ea, respinge clar orice vine de la el. Oricat de urat ar suna nu cred ca iubeste copilul asa mult. Incepuse sa spuna la prietenii comuni ca tinem copilul nemancat cat timp e la noi si ca cel mic vine tacut de la noi si ca cine stie ce ii facem. Asta e iarasi unul din motivele pentru care am apelat l;a psiholog, daca nu ne mai lasa sa-l vedem sa fim si noi intr-un fel acoperiti ca nu am facut rau copilului.

Mai e ceva ce ma framanta rau si care ma face sa ma bag ca musca in lapte. Cand m-am dus singura la psiholoaga pentru evaluare si consiliera, doamna mi-a spus ca ea crede ca celui mic i s-a intamplat ceva foarte rau, ca la prima vedere are un mic retard dar ca din experienta ei ea considera ca 90% e un copil batut si ca tatal nu e pregatit sa accepte acest fapt si ca ea la terapia separata il ia incetul cu incetul dar, eu trebuie sa fiu mai atenta daca cel mic vine cu vanatai suspecte sau lucruri de genul asta.

Evident l-am pus sa-mi arate pe calculator poze cu baiatul mic si am vazut poze cu micutul cu ochii vineti. Copilul a stat mereu in timpul saptamanii la bunici pentru ca ei aveau casa in afara bucurestiului si desi initial in faza de proiect soacra a zis ca se muta cu ei la final cand avea si camera aranjata s-a razgandit si cum bani de bona nu erau copilul a ramas acolo. Revenind la vanatai, in poze diferite avea cand un ochi vanat cand celalalt. Socrii au spus ca a cazut in patut atunci. Dupa asta, tot descosandu-l eu mi-a marturisit ca o singura data si-a lovit sotia, atunci cand a venit acasa mai devreme si copilul de 7 luni tipa anormal in camera si cand a intrat ea lovea copilul de pat. A luat copilul si a lovit-o. Scuza ei a fost ca plansese toata ziua si o exasperase dar asta pana a ajunge sa dai cu el de patut.....

Inca ceva, cand e la noi, cand se face ora sa-l ducem acasa incepe sa faca crize si chiar nu te mai poti intelege cu el. I-am sugerat sotului ca poate cel mic mai e atins din cand in cand dar a respins imediat ideea, ca e mama lui si bunicii lui, cum sa faca asa ceva????
Totusi eu nu-mi pot scoate din cap asta? daca e batut iar eu cu mana mea il imbrac si-l trimit in casa aia? As innebuni sa aflu asa ceva.

uneori ma scoate din minti dar cand doarme si se baga in mine sau cand ma pupa dimineata efectiv ma topeste, mi se indoaie genunchii. Cand il aduce sotul meu si-l vad imi salta fara sa vreau inima de bucurie. Cand tipa si sotul meu incearca sa-l linisteasca plang si eu de durerea lui pana nu mai pot, nu suport sa-l vad suparat.

Nu pot sa zic ca-l iubesc ca mama lui, nu-mi permit asta dar in modul meu m-am atasat de el si m-as lua cu oricine de gat ca sa-i fie bine.

E simplu sa nu ma bag dar toata fiinta mea imi spune ca ceva in neregula si mai ales de cand psiholoaga mi-a spus ca poate e abuzat eu nu mai am liniste.

Inaf78 spune:

imi pare f rau de copilas. eu am unul de 4 ani si 1,5 luni. tot baiat.
e clar ca este un copil cu retard. acest retard poate proveni din 1)probleme psihologice (mediul familial in care creste copilul), 2) neglijenta (mama nu l pune la olita, nu l mangaie-copii au nevoie de atingere fizica, nu se ocupa de el-il pune in patut sau la Tv si isi vede de treaba) si 3)boli neurologice sau psihice.
la el pot fi una sau mai multe acumulate. nu psihologul face diagnosticul diferential, ci medicul: Neurolog pediatru si Psihiatru Infantil. ei ar trebui consultati pentru a va indica tratamentul si psihoterapia.

nu stiu daca tu, in 2 zile din 7 poti rezolva ceva. poate doar sa vada la voi un mediu calm, sa i dati atentie, sa va ocupati de el cu blandete, sa nu va vada certandu va, etc.
poate v-a explicat si psihologul de ce face crizele astea de furie: e un mod de a cere atentia (pana nu s a ocupat tatal de el si numai de el-nici macar sa nu manace) nu s-a calmat; cu tine poate fi violent ptr a se razbuna pe tine ca ai despartit o pe maica sa de taica su (nu stii ce i baga in cap mama acasa) sau sunt simptomele unei boli (o psihopatie).

baiatul meu face la olita de la 2 ani, de cand nu a mai purtat ziua pampers. de la 3 ani nu mai are nici noaptea. doarme continuu noaptea. vorbeste bine, nu stalceste cuvinte, stie culorile, sa numere pana la 100, literele alfabetului, cuvinte si expresii scurte in engleza, stie multimi, coloreaza (dar mai depaseste), modeleaza plastilina (mai rudimentar), stie poezii (vreo 10 f bine), cantecele. la gradi l-au invatat sa scrie: stie sa scrie cifrele (cam zgarcite si tremurate) si cateva litere (scrie mama, tata, caca, papa). la gradi a mers doar anul asta si cu intreruperi (racea). mananca singur. chiar vrea asta, ca sa-mi arate ca ce baiat mare are mama. poate sa se imbrace singur si sa sa dezbrace (nu poate da insa bluza jos, cea care nu are nasturi si trebuie data peste cap). merge singur la baie si face la olita sau la WC mare (dupa cum are chef). ii place sa traga apa dupa ce face. se spala singur pe maini si pe dinti (il mai ajut eu ca el da numai pe dintii din fata). nu mai bea din biberon de la 3 ani, ci din cana normala sau sticla. poate sa ti redea o poveste pe scurt (Scufita rosie, capra cu 3 iezi, Dl Goe, Povesti cu Nica-de I.Creanga), retine personajele din desene animate. si ce mi se mai pare mie important: face analogii si tine minte (un exemplu de anul trecut: a facut bona noastra mancare de spanac si a amestecat o cu blederul; a mancat si taica su, care mi a comentat mie, ca arata moale ca o balega; copilul a auzit, nu a retinut cuvantul balega, dar i-a spus a II a zi lui tanti ca tata a zis ca mancarea e caca; iti dai seama ca a intrat taica su in pamant, dar a fost si invatatura de minte ptr noi, sa ne tinem gura!).

ce te pot sfatui e sa i dai niste Ulei de Peste copilului. exista preparate speciale ptr copii. in semnatura mea exista articole pe aceasta tema. citeste si aici:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=145100&whichpage=2





----------------------------------------------
O mamica fericita!
(M.A. 21.06.2006)
----------------------------------------------

http://www.pediatrics.org/cgi/content/full/115/5/1360
http://www.fabresearch.org/view_item.aspx?item_id=103

http://www.omega3forchildren.co.uk/default/default.aspx
http://www.omega3forchildren.co.uk/articles/article_details.aspx?id=266
http://www.omega3forchildren.co.uk/articles/article_details.aspx?id=250

http://www.equazen.co.uk/default.aspx?pid=116