Poveste de Romania: donam sange sau nu?

Desi activez pe acest forum de ceva vreme, nu am deschis niciodata un subiect (sau poate vreo unul de incepator, fara prea mare importanta...) Nici acum nu stiu prea bine de unde sa incep, asa ca o sa povestesc pur si simplu doua intamplari si voi, in speranta ca le veti citi, o sa va spuneti parerea. Si impreuna poate vom schimba ceva. Sau poate nu...

Acum ceva vreme, sa tot fie vreo 5-6 ani de atunci, eram in primii mei ani de invatamant, visatoare si dornica sa fac bine si sa schimb ceva in tara asta. Doamne, cand scriu, constat ca parca a trecut o vesnicie de atunci si ca am imbatranit cu 100 de ani...Intr-o buna zi, trecand pe langa Centrul de Transfuzii Sanguine, Buzau, mi-am zis ca poate e nevoie pe undeva si de sangele meu si am intrat. Era vacanta de vara, eu eram imbracata lejer, cu blugi si tricou si, cum sunt un pic mai slabuta din fire, cine se uita la mine doar sa-si formeze o privire de ansamblu, imi da mai putini ani decat am, probabil. O sa vedeti de ce zic asta. Am spus ca vreu sa donez sange, fara sa am nicio pretentie, pur si simplu. In ziua aceea eram singura mai..."curatica" sa zic asa de pe acolo. Ma rog, cei care au mai donat, cunosc procedura: se completeaza un chestionar, se verifica dc esti anemic, te vede un medic...etc. Buuun. Ajung la asistenta care trebuia sa verifice dc sunt anemica, se uita un pic ciudat la mine si ma intreaba dc stiu ca am dreptul la o zi (sau 2, habar n-am) libere, daca donez sange. Ii spun ca nu am nevoie, sunt in vacata. Sunt stundenta? Nu, sunt profesoara. Da?!? Da. Sunt trimsa apoi in alta camera, sa ma vada medicul (care, teoretic, trebuie sa-ti ia pulsul, sa te cantareasca si, sper sa nu ma insel, sa verifice si tensiunea). Pe un scaun sade un dr batran, teribil de scarbit si plictisit. Nici nu se uita la mine, dar, in momentul in care intra asistenta cu fisa mea, aceasta ii spune: "Uitati, domnisoara este profesoara!", la care dr, cu un dispret profund: "Si esti profesoara, sau profesionista?". A fost o replica atat de nesteptata incat, sincer, am mutit. Nu mi s-a verificat decat pulsul (desi, teoretic, eu n-as fi avut voie sa donez, ca am sub 50 de kg) si am mers la recoltare. Nu este cazul sa va descriu cata mizerie easte acolo, scaune vechi de zeci de ani, cu musamaua rupta, cosuri din cartoane de hartie, praf, aer de nerespirat. Donatorii uzuali (in ziua aceea erau numai rromi) incep sa-si dea coate si sa se hlizeasca, sa faca glume pe seama mea "A ramas una alba fara bani." Incerc sa nu-i privesc, mi se recolteaza sange cand imi vine randul, de dupa un ghiseu in care abia de poti arunca chiorash un ochi dincolo, sa vezi si tu ce se intampla. Nici vb sa vezi chipul asistentei care iti ia sange, numai dc se apleaca ea sa schimbe vreo vorba cu tine, ceea ce nu prea cred sa se intample. Asistentele de dupa zidul alb-cenusiu poarta o singura pereche de manusi la mai multi pacienti, nu le schimba. Dupa donare, mi s-a facut un pic rau si am spus ca ametesc. Aici a fost partea cea mai nasoala, m-au facut asistentele de tot rasul, ca ce caut acolo dc stiu ca mi se face rau, ca nu trebuia sa vin si ca nu mai am ce cauta pe acolo...Am plecat aproape plangand, acasa am plans cu adevarat, macar asa, sa ma racoresc. Multi ani am fost marcata de aceasta intamplace si mult timp am stat cu o indoiala in suflet ca, in ameteala mea, nu m-am uitat prin gaurica respectiva, sa vad si eu asistenta aia cand imi baga acul in vena...

Acum am alta poveste, ieri, merg sa donez pt o fata de forum, Gratiela. Ea este internata la Bucuresti, eu donez din Buzau. La telefon mi se spune ca se poate dona si de aici, asa ca imi fac curaj si imi spun ca in 6 ani, cu siguranta s-au mai schimbat lucrurile. Recunosc ca aveam inca o indoiala in suflet in privinta asta. Cum eu am o fetita de un an si 4 luni si cum nu am avut cu cine sa o las cat timp donez sange, l-am rugat pe sotul meu sa se invoiasca de la serviciu si sa vina cu noi, sa stea cu cea mica. Am crezut ca se va termina relativ repede. Mi s-a strans inima cand am ajuns, aceeasi cladire mizerabila, aceleasi usi nespalate, aceleasi scaune rupte din musama...Culmea, cred ca si aceiasi donatori. Eram iar "pata de culoare". De la prima la ultima persoana care m-a verificat am explicat in amanunt pt cine donez, unde e internata persoana, nume etc. Va vine sa credeti sau nu, in camera in care am fost jignita acum ceva ani, era exact acelasi dr, si mai batran, si mai scarbit, si mai plictisit. Nu m-a cantarit nici de data asta si chiar speram sa nu o faca, pt ca am vrut din suflet sa donez pt Gratiela. In fine, ajung la aceleasi ghishee ponosite si cenusii, cu aceleasi geam mic-micut prin care bagi mana pt recoltare, cu aceleasi scaune infecte, cu aceleasi asistente no-face, cu aceeasi unica pereche de manusi...Dumnezeule!!! Chiar nu s-a schimbat nimic! Pt cateva secunde am senzatia ca m-am intors in trecut si ca acum visez. Noroc ca imi suna tel, sotul imi spune ca cea mica nu mai rezista, sta deja de 2 ore sa ma astepte si striga "mama" continuu. Insa eu nu am terminat. Ma intind un pic pe o canaprea rapciugoasa si lipicioasa, pt ca ametesc. Nu pot decat sa ma gandesc la cati microbi or fi oare acolo? Cand ma simt un pic mai bine, cobor. Imi trebuie un bilet doveditor al donatiei, pt ca sangele sa ajunga la cine trebuie. La ghiseu jos, nimeni. Se sta la coada, doamne de acolo era plecata. Astept, astept. Soseste intr-un final, nervoasa si agitata, imi scrie ce trebuie si ma trimite la "Expeditie". Aici, o doamna f infipta, ma ia pe sus, vadit foarte deranjata. Ca cine mi-a spus mie ca se poate dona pt Spitalul Coltea (acolo era nevoie sa ajunga sangele), ca ei nu au contract cu acest spital si nu transporta sangele acolo, ca eu de ce n-am stat de vorba cu un shef, cand am venit sa donez, ca unitatea asta are doar 2 shefi, nu stai asa, de vb cu oricine (va jur ca am spus peste tot ce/cum/pt cine donez)...etc. Am simtit ca lesin pe bune. Eram obosita, imi era rau, copilul plangea afara dupa mine. Am mai avut puterea sa spun ca nu se poate asa ceva, ca-s de aproape 3 ore acolo, ca am spus clar cine sunt si pt cine donez. Doamna respectiva aproape ca era sa-mi zica sa-mi iau sangele si sa-l duc singura la Buc, dc vreau. Ma rog, au promis ca-l trimit azi, cu Ambulanta care transporta sange la Buc. pt alte spitale, dar a ramas ca si cum mi-ar fi facut o mare, mare favoare si eu trebuia sa-i fiu recunoscatoare si oarecum s-a incheiat cu un "Altadata sa nu se mai intample!"...Va vine sa credeti sau nu, am plans si ieri, acasa, la fel ca acum 6 ani...


Astea sunt povestile. Mai departe de ele, nu e nimic...

Sa ma scuzati, nu mai am puterea sa corectez mesajul, sper sa nu se fi strecurat multe greseli si sa ma fi facut inteleasa.

luny spune:

...in rest....zau ca nu stiu ce sa mai spun in afara de sila si dezgustul pe care le simt...

Iubirea mea, MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)


Life is to precious to worry about stupid Shit!

didi spune:

Sunt ferm convinsa ca asa s-a intamplat. Doar traim in Romania. Din acelasi motiv nu m-am dus eu mai demult in Bucuresti. Si, culmea, surpriza, prima data cand am fost, in primavara, doamnele s-au purtat chiar OK. Eram cu fi-miu dupa mine, ca nu aveam cu cine sa-l las. S-au oferit cele de la fisier sa mi-l tina ca sa nu vada sus sange si alte alea.. S-au jucat cu el desi aveau treaba pana peste cap. Intr-adevar la cap. logistic stau destul de prost, dar ele mi s-au parut chiar doritoare sa prinda donatori.. Parca, parca m-au convins sa mai vin. Poate ca usor, usor (in vreo 50 ani) se va schimba si mentalitatea romanului.
Imi pare rau de ceea ce ai patit si, sincer, te inteleg perfect

karula spune:

De fapt sunt fara cuvinte. Nu am nici emoticoane chef sa pun. Scriu vorbele astea "mute" doar ca sa te "rasplatesc" intr-un fel pentru povestile pe care le-ai scris. Aaa, si, evident, sa-ti spun ca te respect!

marius spune:

Am vrut doar sa scriu ca am citit. In rest ... liniste totala. Si aici este o bucatica din Romania - asa cum este ea. Real life! Real story!

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

ariel_7000 spune:

alice, , ti-am zis si la randunele ca intamplarea asta m-a intristat si mai mult si mi-a adancit sentimentul de neputinta si umilinta...atat intamplarea ta, cat si a celorlalte fete care au donat...si replica aceea, de nemasurata cruzime:"dar cine este gratiela asta? este cumva vreo printesa, de vine atata lume sa doneze pentru ea?"

ce pot sa mai zic! decat ca va iubesc si mai mult si va stimez din tot sufletul pentru fapta voastra! decat ca, daca gratiela isi va recapata sanatatea si viata ca urmare a faptei voastre, atunci chiar nu merita atentie personajele acelea! ele vor fi in continuare la fel, neschimbate, nimeni nu va face nimic in acest sens, dar Gratiela se va face bine si se va intoarce acasa la puiul ei mic.


mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
"Copilul rade:
Intelepciunea si iubirea mea e jocul !
Tanarul canta :
Jocul si intelepciunea mea-i iubirea !
Batranul tace :
Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea !"
Lucian Blaga

papanash spune:

............................................................
Mama de papanas Andreiutz ( 02.10.2007 )

denizel spune:

Uf, Alice, saracuta de tine, printre ce calai ai putut sa nimeresti....

Lasa, o sa ti se stearga toate lacrimile atunci cand vei afla ca Gratiela e bine .

Nu stiu, ma gandesc, ai putea face o reclamatie undeva mai sus de centrul acela de recoltare din Buzau.
Cred ca s-ar gasi cine sa-i bage pe plictisitii aia in viteza, mai ales ca e atata nevoie de sange si acum se fac campanii pentru sensibilizarea po****tiei la donarea de sange.
Uite, in Bucuresti sunt echipe ambulante, care se deplaseaza la cerere in colective unde exista angajati dornici sa doneze sange.
Si totul se face cum scrie la carte, civilizat si fara incapabili dintr-astia care sa te faca sa nu mai vrei sa donezi in viata ta.
S-ar putea sa existe asa ceva in fiecare oras din tara, dar trebuie ca cei de sus sa fie instiintati in legatura cu situatiile in neregula aparute.

XIO spune:

Si eu am fost sa donez sange cu o colega.
M-am dus intr-o zi sa intreb , pe la pranz.Doamnele de la ghiseu au zis sa venim de dimineata si s-au uitat la noi chioras , ca suntem cam slabute.
Ne-am prezentat a doua zi la 8 si jumatate , am stat la o coada de vreo 20 de pers. Era un gurp mare care dona pt. un prieten de-al lor. 2 femei rrome, noi 2, o doamna bine , la vreo 50 de ani.
Dupa ce ne-a luat sange pt. grup si hemoglobina eu n-am putut sa donez ca eram aproape de limita inferioara, asa ca am fost cu prietena mea pana sus .
Acolo m-am intalnit cu alti 2 colegi de la medicina , din an mai mic.
Langa mine statea un barbat de vreo 25-30 de ani , bine imbracat.
Doar vreo 3-4 rromi in total, parca erau si vreo 2 batrani. Era un domn care dona sange de vreo 10 ani .
Nu erau conditii in sala de asteptare, dar ce se vedea dupa geam arata bine.
Era o asistenta mai nervoasaa din cate mi-a povestit prietena mea , dar atat. Domnului de langa ea i s-a facut rau si s-au purtat frumos cu el .
Fiind la medicina prietena mea stia de conditiile care trebuiesc indeplinite de asistente si nu s-a plans de nimic.

Cred ca tine totusi si de educatie si de bun simt.
Pacat ca prin comportamentul or pierd donatii importante...

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/greecky/

AB spune:

pentru curaj!

MsBB spune:

si tot respectul meu !

Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva. Ma bucur insa ca ai avut puterea sa povestesti si sa faci cunoscute intamplarile astea. Imi doresc din inima sa aflu ca ceva, odata cu mesajul tau se va schimba.

Ii urez multa sanatate Gratielei iar persoanei care a intrebat cine este ea as putea sa-i zic un singur lucru: femeie si tu puteai fi in locul ei!

Sunt scarbita pana peste poate de ce se intampla in tara asta.

---

Fericirea are chipul tau... Andra , noastra!