Crestinismul intre credinta si indoctrinare (3)

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

quote:
pai vorba Gandacelului ,pot sa-ti raspund eu altfel decat Hristos? :)


Excelent !!

Astept intai sa-mi raspunda si Anca, apoi va raspund la amandoua.

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

quote:
Originally posted by Elena
Uite cum vad eu lucrurile: sa ne imaginam trei credincioase, Maria, din biserica x, Ioana din biserica y si Alexandra din biserica z; ei bine, daca toate reusesc sa ajunga sa-L iubeasca pe pe Dumnezeu din tot sufletul, din toata inima si din tot cugetul ei, iar pe aproapele ei ca pe sine insusi, atunci toate vor fi mantuite, esti de acord, nu ?


da, sunt de acord
(bineinteles, presupunand ca au ajuns la acea iubire totala, care e un fel de rugaciune permanenta, caci ce e iubirea daca nu gandul lipit de persoana iubita?)
de aceea si consider ca oricine se poate mantui, Dumnezeu poate totul


quote:
Acuma fiecare dintre ele urmeaza diferite cai/doctrine, proprii bisericii lor sau conform credintei personale.....una de exemplu, tzine sambata ca fiind ziua Domnului (ca tot a fost discutia asta aici :))), alta tine duminica, una se roaga sfintilor din icoane si cere ajutor lor, alta doar se roaga fierbinte si cu putere in camaruta ei Domnului, una tine post miercuri si vineri,alta tine martea, iar cealalta tine, stiu eu, in mod aleator postul, dar daca fiecare urmand propria cale ajunge la aceeasi curatie de inima si la acea iubire agape de care spunea Domnul, atunci ce este mai importanta, calea/metoda folosita pentru a ajunge ACOLO, sau faptul ca au chiar ajuns si s-au mantuit ??


pai au ajuns? aceasta e intrebarea:)
noi doar am presupus ca au ajuns, ceea ce nu inseamna ca au si ajuns

uite, nu cunosc din scrierile celor induhovniciti din alte credinte (am citit de la catolici cateva), ma interesa, de ex, cum vede un protestant viata in Hristos, un protestant mare, care a ajuns la o anumita curatire, la o anumita comuniune cu Dumnezeu... eu, din partea ortodoxa, am venit cu cateva exemple din Sf. Siluan... pot veni cu mai multe, dar nu vreau sa supar pe nimeni

ce voiam sa intreb: sa presupunem ca toate credintele duc la mantuire (nu uita, am presupus lucrul asta!) atunci de ce se contrazic pana la a se desfiinta reciproc?

adica, de exemplu, protestantismul a aparut tocmai pentru ca un anumit om considera ca nu se poate mantui in catolicism si si-a facut propria credinta

pe de alta parte, pentru ortodocsi arienii sunt eretici: adica oricare doua credinte se exclud reciproc

intreb: pot fi mai multe adevaruri in credinta?
sau mai multe adevaruri, nici un adevar?

Hristos e Unul, si El e Adevarul, deci nu pot fi mai multe Adevaruri - mai multe Cai, da, pot fi, fiecare om are propria cale, dar cand se indeparteaza de la Adevar, mai este el pe cale?

cum stim daca suntem pe cale? daca ceea ce traim corespunde Evangheliei si nu invataturilor omenesti

daca nu mai este pe cale, atunci nu putem spune ca nu se mantuieste, ci doar ca isi risca mantuirea... pentru ca nu stim noi judecatile lui Dumnezeu si nu avem voie (conform Evangheliei) sa judecam pe nimeni...


mami de ileana si ioachim

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

uaau, Anca, ai pus niste intrebari foarte frumoase si foarte pertinente . Multumesc !!

Orele fiind inaintate si intrebarili multe :)) am sa iti raspund probabil maine.

Noapte buna, vise placute :))

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

Asadar..incep de aici:

quote:
ce voiam sa intreb: sa presupunem ca toate credintele
duc la mantuire (nu uita, am presupus lucrul asta!)
atunci de ce se contrazic pana la a se desfiinta
reciproc?


Pai, Anca, stii si tu ca noi oamenii suntem partinitori. As spune ca suntem intrinsec limitati fiecare din noi,am mai spus-o de fapt, iar eu ma declar cea dintai cu limite...foarte strinse chiar!!
Universul asta este in trei dimensiuni,de aia-i zice spatiu,iar pe noi oamenii ne caracterizeaza "punctul...de vedere".... fiecare din noi avand evident altul decat chiar si al vecinului.
Asa ca ne purtam nu mereu la fel,ci dupa cum bate vantul,dupa cum se roteste cocosul de pe acoperis,dupa directia in care ne sufla interesul in panza corabioarei personale.
Asa facem, ca atunci cand ne vine bine, zicem ca Dumnezeu este in tot si in toate,este pretutindeni si toate-s dupa voia Sa,toate primesc aprobarea Lui,absolut toate lucrurile.
Cand insa alta-i discutia,Il excludem binisor din ecuatie si lasam numai omul acolo,omul face si drege,el este provocatorul,faptuitorul si vinovatul ce va fi tras la raspundere. Nu e drept asa.
Hai s-o luam de la inceput,de sus,de la EL,asa cum se cuvine. Tu de fapt ai inceput intrebandu-ma de final :)), deci hai sa incepem cu inceputul:
Ne-a creat Dumnezeu unicate?
Da,asa ne-a creat,sa fim deosebiti unii de altii,chiar in cadrul aceleiasi familii.
Se obtine plecand de la o pereche,de la o familie, mai multe familii?
Da,asa a fost voia Lui si planul Sau, ca oamenii sa se
inmulteasca,sa umple pamantul si sa-l stapaneasca.

Era normal oare ca in aceste conditii diferite,oamenii
sa evolueze diferit,iar diferentele dintre ei sa
creasca? sa aiba diferite culori de piele de pilda ca
adaptare la mediu,diferite conformatii funtie de tipul
de viata pe care l-au avut de dus?
Da,asa trebuia sa se intample.

Faptul ca pornind de la un parinte,de la Avraam de
pilda, din urmasii lui s-au format in timp
familii,clanuri,triburi,popoare chiar,atat de
deosebite pe cat le vedem astazi ca sunt popoarele
evreu si palestinian, oare a fost fara de voia Lui?
Ba nu, asta a vrut EL,unicitatea sa se propage mai
departe in tot si toate pentru totdeauna.
... as mai putea continua in acelas ton,dar pana la urma as ajunge tot la acelasi raspuns, adica Hristosul Este Inceputul unei noi creatii,daca EL Este un "nou Adam",daca Vechiul Testament ramane valabil si totusi El vine cu un Nou Testament,daca EL moare ca sa invieze si sa dea viata,o noua viata,una cum n-a mai existat inainte de EL,o viata in credinta curata si in dragoste,departe de necuratii de orice fel si de orice nu este dragoste,pai atunci de ce "evolutia" oamenilor creati sa fie alta? sa nu se diferentieze si ei unul de altul si de alta,sa se formeze familii diferite,triburi si chiar popoare distincte? de vreme ce pana si Gandacelu insusi se deosebeste in anumite puncte de Irina,cu toate ca apartin aceluias popor, dar totusi sunt membre in biserici/cladiri aflate pe strazi diferite :)) Nu e clar oare ca lucrurile sunt asa cum sunt pentru ca EL,Dumnezeu Insusi, cel putin le-a ingaduit sa fie asa? daca nu cumva chiar le-a hotarat asa cum sunt dinainte sa fie !!

Cearta este insa din oameni,contrazicerea este de la oameni,de la oamenii care se uita excesiv la forme,se uita atata de mult la ele cu ochii ca se indragostesc mai tare de cele vazute decat de cele nevazute si de Cel nevazut,atata prind drag ca de altceva n-ar vrea sa mai stie,altceva sa nu mai existe,intreg universul asta 3D(tridimensional) sa fie numai cat punctul de vedere al omului respectiv,caci celelalte nu-s bune...nu le poate iubi....ego-ul le uraste, ii sunt hidioase si cauta cum zici si tu sa le desfinteze...iar pe urma la o palma se raspunde omeneste cu un pumn in gura.... iaca! De aia!

DEci cumva, este asa cum este pe de o parte de la EL, El este "Responsabilul" pe acea parte a diversitatii si daca trebuie sa pui vreo vina,atunci pe El pune-o ca ne-a creat asa...cum au mai facut multi!

Pe de alta parte asa a ajuns sa fie NU de la El,ci de la oameni,de la Xulescu si Ygreanu,care s-au indragostit atat de forma in care viata i-a modelat,incat au incetat ca prin forma se se uite ca prin geam spre Cel Care nu se vede si care Este Acelas Creator si Parinte pentru amindoi...dar vina pe ei sau ele eu n-o pun,ca destula povara si-au luat singuri,nu mai are rost sa adaug si eu la cate au stricat ei !!
*************
Uaaau, acuma vad cat m-am lungit ....imi cer scuze si promit ca la urmatoarele puncte sa raspund mult mai scurt...



_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

quote:
Originally posted by Elena
de vreme ce pana si Gandacelu insusi se deosebeste in anumite puncte de Irina,cu toate ca apartin aceluias popor, dar totusi sunt membre in biserici/cladiri aflate pe strazi diferite :))
Eu si Anca suntem personalitati diferite,ceea ce e si normal,dar in ceea ce priveste credinta,este aceeasi la amandoua,adica ortodoxa.Ne deosebim in modul de a ne exprima,dar diferenta e doar in exprimare,caci de fapt spunem acelasi lucru.Biserica mea(cladirea) poate sa fie in Bucuresti,iar a Ancai la celalalt capat al Pamantului,caci nu conteaza acest lucru,aceeasi Liturghie se va savarsi si aici,si acolo,acelasi crez il vom rosti amandoua,de aceleasi Taine ne vom impartasi.Intre noi doua exista unitate de credinta.Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

quote:
pai au ajuns? aceasta e intrebarea:)
noi doar am presupus ca au ajuns, ceea ce nu inseamna
ca au si ajuns


Asta e problema "detectiei". E simplu : cand tu esti asa cum trebuie sa fi, apreciezi cu destula usurinta si precizie pe cine este ca tine sau nu chiar ca si tine inca,dar pe cale sa devina; numai cand nu esti
inca intreaga te poti amarnic pacali ba sa iei de buna pe cea care nu este, ba sa consideri stricata pe cea care e de fapt curata!
Problema asta pentru faza incepatoare a credintei cuiva ar trebui sa nu existe! ar trebui sa nu te intereseze de situatia nimanui altcuiva decat a ta, pe tine insuti sa incerci sa te evaluezi corect,nu pe altcineva, iar abia cand inchei lucrul cu tine sau aproape esti,sa incepi a te preocupa si alta lume nde este si cu ce se ocupa...caci intai trebuie sa fi doctora ca sa poti vindeca pe cineva, insa si ca sa pui un diagnostic corect tot doctora trebuie sa fi !!


quote:
uite, nu cunosc din scrierile celor induhovniciti din
alte credinte (am citit de la catolici cateva), ma
interesa, de ex, cum vede un protestant viata in
Hristos, un protestant mare, care a ajuns la o anumita
curatire, la o anumita comuniune cu Dumnezeu... eu,
din partea ortodoxa, am venit cu cateva exemple din
Sf. Siluan... pot veni cu mai multe, dar nu vreau sa
supar pe nimeni


Mai, nu stiu daca ai observat ca eu nu prea dau link-uri si citate din altii....sunt convinsa ca sunt destule scrieri duhovnicesti ale celor din biserica protestanta, dar mie nu prea imi place sa spun de altii care nu-mi apartin ce fel au trait ei sau traiesc credinta lor.... Nu pot sa vorbesc pentru altii fara sa am delegatie,dar pot de mine sa spun,ca atat cat am umblat prin biserici protestante,n-am receptionat indemnuri catre ceva rau,catre ceva neconform Cuvantului scris in Scriptura,nici invataturi stricate,aducatoare de moarte; nu zic eu ca nu se exista,ca n-or fi deloc,ca poate or fi, dar de mine NU s-a lipit asa ceva,nu mi s-au repetat asa de mult cuvintele proaste cat sa-mi intre in cap si sa le iau de bune pe urma,adica este loc de trait,de respirat,de plans si de cantat,de rugat Domnului cu toata inima,puterea, gandul si inima,cine IL cauta intr-o biserica protestanta umbland,nu este impiedicat defel sa-l gasesca de practicile comune ale acestor biserici (ma refer strict la cele unde am fost eu)!

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

quote:
adica, de exemplu, protestantismul a aparut tocmai
pentru ca un anumit om considera ca nu se poate mantui
in catolicism si si-a facut propria credinta


Da, adica la fel cum baiatul tau va voi la vremea cuvenita sa se casatoreasca si sa traiasa intr-o alta casa decat a ta, o casa a lui pe care sa si-o randuiasca dupa placul lui, la fel si fata ta nu va
dori probabil sa locuiasca nu cu socrii ...si nici barbatu-su poate nu o vrea simetric acelas lucru...chiar daca tu esti o femeie de toata
isprava,tot or sa vrea ei casa lor si treaba lor neamestecata si viata sa si-o duca nu tutelati-patronati de cei batrani.
Ce ti se pare anormal? Nu e asta randuiala cea din vesnicie? sau macar de la creatia dintai nu a lasat Cel vesnic aceasta randuiala ? Protestantismul n-a fost oare copilul nascut din catolicism care si-a
organizat altfel gospodaria? insa urmarind aceiasi finalitate ca si a maicii sale: trairea cu El Domnul Dumnezeu, viata, viata vesnica!

quote:
pe de alta parte, pentru ortodocsi arienii sunt
eretici: adica oricare doua credinte se exclud
reciproc


Exact asta este cu "punctul de vedere" de care spuneam- noi oamenii nici macar linia nu potem s-o intelegem,despre suprafata plana nici nu mai vorbesc macar cat suntem de departe de ea, iar Cel Care ne-a creat si ne-a dat si viata jertfindu-Se pe Sine exista-lucreaza in "trei dimensiuni", iar cu privirea cuprinde dintr-o data toate punctele de vedere alte tuturor oamenilor,plus inca atatea altele care noi nici nu stim macar ca ne scapa,noi oamenii care ne falim ca-L cunoastem la perfectie pe EL,pe Cel necuprins de cerurile cerurilor, voia Lui si Adevarul Sau noi oamenii avandu-le ca la degetul mic... ca nuuuuu,noi nu suntem "nebuni si orbi" noi vedem pe toate si pe toti eeeexact asa cum sunt...de aia si cautam sa ne "excludem reciproc"....dar uite ca eu asta n-o fac,eu nu exclud pe nimeni,las pe fiecare sa-si vada de calea sa,iar ce exlud altii pur si simplu NU ma priveste,nu raspund eu pentru ce fac ei,nu am de ce sa-i justific sau sa-i condamn,fiecare va fi rasplatit dupa cum merita,dupa faptele pe care le va fi facut cat a trait pe acest pamant - asa sta scris in Biblie.


quote:
intreb: pot fi mai multe adevaruri in credinta?
sau mai multe adevaruri, nici un adevar?


Puncte de vedere daca sunt mai multe? Asta ma intrebi?
Desigur. Sunt mai multe,sunt multe de tot,adica nu sunt atata de multe cati oameni sunt pe pamant,ca unii nu pot/nu vor sa defineasca multumitor un punct de vedere propriu si preiau la nivel declarativ unul gata preparat de altcineva pe care si-l aleg...
Care este "adevarul" unui punct pe o dreapta? Dar daca plasam punctul pe un plan,ar fi oare numai adevarul lui acolo? Cum o fi insa spatiu care contine acel punct,dar altul nu mai contine,oare o putea sa existe asa ceva?

Uite, un alt exemplu cu acel calugat care considera rasul un pacat:

Rasul scoate afara fericirea lui Hristos, el nu zideste ci topeste toate virtutile. Rasul este dusmanul infranarii si prietenul demonilor, desfranarii, rusine, osanda a celui castigat de el. Glumetul cauta moartea si doreste pierzarea; el isi pregateste chinurile vesnice si grabnica pieire. Rasul este pacatul neincetat si un cui in suflet, sabia diavolului si o secera pustiitoare. Rasul este necunoasterea Scripturilor, manie neintarziata, strambarea cuvintelor adevarate, alegerea a ceea ce este nedrept.
iti dai seama ca asta nu poate fi adevarul pentru toata lumea, nici macat Nu este acelasi pentru toti calugarii, pentru ca avva Atanasie, de pilda, era un glumet (cum esti si tu, Anca ) si ii placea sa rida si sa glumeasca cu ucenicii lui

Deci ca sa-ti raspund,eu stiu ca este asa: pentru un om,o persoana,nu poate fi decat un singur si unic adevar.

Pentru mai multi oameni,oameni care sunt diferiti unul de altul ca asta o vrea Acela despre Care ne intrebam, adevarul individual au unuia nu este identic cu al altuia,adica seamana dar si difera,adica greutatile noastre sunt exprimate printr-un numar cu doua cifre,dar nu este acelas numar ... asta e adevarul,ce s-o mai dam cotita !
Asa ca atunci cant complet artificial si fals incarcam oamenii cu galeata si-i bagam mental pe toti intr-o singura oala (de pilda un copil al lui Dumnezeu care din toata inima iL cauta pe Domnul, dar care nu face parte din biserica x, ci din biserica y sau z, este catalogat "fiul al diavolului"),rezulta eronat ca am avea mai multe adevaruri pentru ca avem mai multi oameni,iar nu Un singur Adevar si o singura Viata Care Se exprima prin toti...iar de aici si pana la Xenocid de exemplu si la "nici un adevar", cum zici tu, nu este decat un mic pas pe care omul il face cu tot curajul,in mod real si 'adevarat' !!!!


quote:
Hristos e Unul, si El e Adevarul, deci nu pot fi mai
multe Adevaruri - mai multe Cai, da, pot fi, fiecare
om are propria cale, dar cand se indeparteaza de la
Adevar, mai este el pe cale?


Pai daca admiti ca sunt caile mai multe,adica nu ca ar fi ele mai multe,ci fiecare om o are pe a sa una,una singura,una proprie si personala,iar daca "Adevar",scris cu litera mare,adica vorbesti de unul Dumnezeu,Care si EL cat este El de Unic si Indivizibil si tot "Se compune" din Trei Persoane sau Ipostasuri,daca deci calea fiecaruia duce la Acest Adevar pe care-L cautam fiecare pe unica sa cale,insemna un singur lucru: o sa ne intalnim acolo.

La intrebarea ta pot sa-ti raspund ca da,tot pe cale are sa se gaseasca si cine se indeparteaza de Dumnezeu,de Adevar...pe calea sa evident !!
Daca calea cuiva duce in indepartatea acelei persoane de Adevar, de Dumnezeu,insemna ca va sfarsi in neadevar,in neant, in partea cealalta....


_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

quote:
cum stim daca suntem pe cale?

Asta este de fapt intrebarea cea mai importanta din toata discutia !!!
intrebare care poate ar fi trebuit putin altfel formulata, pentru ca grija de mine trebuie s-o port, nu de capra vecinului ! Pe Petru, Domnul Iisus l-a invatat bine sa nu poarte grija ce va fi cu "ucenicul acela", ca ce va fi cu el sau alte treburi cu viitorul(cand cu pescuirea cea minunata de dupa inviarea Sa),ci unica preocupare adevarata este pentru el.
Dar tu deja ai si raspuns la intrebarea asta ...dupa parerea mea te-ai grabit nitzel cu raspunsul si nu este decat partial cel care ar trebui, dar mi-a placut mult ca recunosti si tu limitarea noastra,recunosti ca sunt lucruri de care nu suntem in stare si la care nici n-ar trebui sa ne bagam daca nu suntem in stare.

*****************

Scuze, scuze, pentru cuvintele mele cele multe si mesajele prea luungi (dar ca sa ma scuz si eu putin :)), intrebarile au fost complexe si frumoase si mi-am pus tto sufletul raspunzand la ele)....

P:S. irina, consider ca prin mesajele de mai sus, ti-am raspuns si tie.
_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

quote:
Originally posted by Elena

quote:
adica, de exemplu, protestantismul a aparut tocmai
pentru ca un anumit om considera ca nu se poate mantui
in catolicism si si-a facut propria credinta
Da, adica la fel cum baiatul tau va voi la vremea cuvenita sa se casatoreasca si sa traiasa intr-o alta casa decat a ta, o casa a lui pe care sa si-o randuiasca dupa placul lui, la fel si fata ta nu va
dori probabil sa locuiasca nu cu socrii ...si nici barbatu-su poate nu o vrea simetric acelas lucru...chiar daca tu esti o femeie de toata
isprava,tot or sa vrea ei casa lor si treaba lor neamestecata si viata sa si-o duca nu tutelati-patronati de cei batrani.
Ce ti se pare anormal? Nu e asta randuiala cea din vesnicie? sau macar de la creatia dintai nu a lasat Cel vesnic aceasta randuiala ? Protestantismul n-a fost oare copilul nascut din catolicism care si-a
organizat altfel gospodaria? insa urmarind aceiasi finalitate ca si a maicii sale: trairea cu El Domnul Dumnezeu, viata, viata vesnica!

Elena,nu te supara ca-ti spun,dar mai citeste nitel istoria Bisericii,nu de alta dar faci niste afirmatii eronate.Protestantismul s-a nascut din contestarea catolicismului,din protestul contra Bisericii Catolice si a dogmelor ei,ca de asta ii si spune protestantism ,de la a protesta.Daca Luther ar fi fost de acord cu ceea ce spune BC,ar fi ramas in sanul ei.Dar el s-a rupt de Biserica si si-a faurit o traditie si o invatatura dupa mintea lui.
Una e intemeierea unei familii,in care despartirea de parinti este poruncita de Dumnezeu,si alta e Biserica.Caci uite ce ne invata Apostolul:
" Și să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune,
Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora"(Evrei 10:24,25)
Despartirea de Biserica a fost socotita un pacat inca de la intemeierea ei.Una din atributiile episcopilor era sa pazeasca unitatea Bisericii si a invataturii apostolice:
"Drept aceea, luați aminte de voi înșivă și de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său.
Căci eu știu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruța turma.
Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați, grăind învățături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.
Drept aceea, privegheați"(Fapte 20:28-31)
Asta e randuiala Bisericii de la inceput,nu sa-si faca fiecare invatatura si adunare dupa mintea lui.
Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

quote:
Originally posted by Elena
quote:
intreb: pot fi mai multe adevaruri in credinta?
sau mai multe adevaruri, nici un adevar?


Puncte de vedere daca sunt mai multe? Asta ma intrebi?
Desigur.


eu am spus "adevar", tu ai spus "puncte de vedere"

in primul rand, cred ca sunt termeni diferiti

exista UN Adevar, asupra caruia putem avea mai multe puncte de vedere

sa imi definesc acuma "punctul de vedere": cred cu tarie ca o opera de arta poate avea tot atatea adevaruri cate interpretari poate curpinde: de exemplu, cineva poate privi lanul de grau al lui Van Gogh si sa se gandeasca la moarte, in general, altcineva, la sinuciderea lui Van Gogh, altcineva, doar la combinatia de culori si, in sfarsit, nea Gheorghe sa se gandeasca "uite ce recolta bogata e aici in poza":)
toti au dreptate, pentru ca opera de arta este o oglinda: toti ne vedem pe noi acolo, si cum toti suntem diferiti, avem sansa sa vedem fiecare altceva (tot ca-ntr-o oglinda)

pe de alta parte, cred ca religia este diferita, in sensul ca religia este o oglinda in care ne privim nu ca sa ne vedem pe noi, ci ca sa-L vedem pe Dumnezeu, si privind la El, sa ajustam trasaturile noastre in care nu semanam cu El:) o oglinda vie, nu statica, o oglinda care ne indeamna la munca asupra neasemanarilor cu Arhetipul (mai pe inteles, sa indreptam tendintele noastre catre pacat, pentru ca Hristos ne-a chemat la desavarsire, si ni S-a dat pe Sine ca model)

Dumnezeu ne-a creat dupa chip si asemanare cu El, dar la cadere omul a pierdut asemanarea, pe care e dator sa o recastige

asupra faptului ca vor aparea interpretari personale si neadecvate (citeste neadevarate) ale Evangheliei, am fost averizati atat de Apostoli, cat si de Hristos Insusi (vor veni pastori mincinosi, aveti grija sa-i departati de la voi, vor veni lupi in blani de oaie, etc)

asadar, punctele de vedere trebuie sa fie convergente, nu divergente cu imaginea din oglinda religiei, daca ma intelegi ce vreau sa spun

sa exemplificam: pentru un adventist, ideea de mantuire este legata indisolubil de "ziua a saptea": cine nu tine sabatul, nu-L cinsteste pe Dumnezeu (de aceea s-au constituit ca si credinta separata, pentru ca au consuderat ca altfel nu se puteu mantui)

pentru un ortodox, a tine ziua a saptea contravine invataturilor lui Hristos si ale Duhului Sfant (trimis pentru Apostoli), insemana a te raporta la Dumnnezeu doar ca Tata, si ca si cum nu ar exista Noul Testament - asadar cineva care contesta invatatura lui Hristos, pentru un ortodox, nu poate fi pe "cale"

spui ca nu stim noi calea, ca sa ne vindecam pe noi, si altele...
sunt de acord sa ne vindecam pe noi, dar nu sunt de acord cu "calea": daca ar fi asa, atunci credinta ar fi relativa si "mai multe adevaruri, nici un adevar" (un desfranat, de exemplu, ia din Biblie doar ce-i convine "sa va iubiti unii pe altii" si crede ca se mantuieste, necitind mai incolo putin porunca "sa nu fii desfranat!". un new-age-is cieste Evanghelia a la maniere de paulo cuelho si ia de acolo cateva chestii "pozitive", pe care le pune alaturi de calea "tao" si cine-stie ce alte gaselnite misticoide - nu pot avea toti dreptate, nu?!:)

Calea este UNA singura: Hristos (Eu sunt Calea... si nimeni nu ajunge la Tatal decat prin Mine)

oricine spune altfel decat a invatat Hristos si Apostolii in Evanghelie, acela sa fie anatema, sa fie ca un pagan si ca un vames (nu eu o spun! ci Evangheliile)

cum se impaca acest "fundamentalism" si exclusivism si elitism (spune-i cum vrei) al lui Hristos cu multimea de credinte? cum se impaca "aveti grija la lupii in blani de oaie" (explicit, oile sunt crestinii, iar Hristos e Bunul Pastor) cu "si tu ai dreptate, si tu, si tu"?

e posibil?

eu asta intrebasem, de fapt...


mami de ileana si ioachim

Mergi la inceput