Religia si Arta (2)

Raspunsuri - Pagina 13

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

voi steti ca in poezia aia cu a inceput de ieri sa cada cate un fulg/ acum a stat. primul fulg fuse Myrrha, urmata la egalitate de puncte de Vlad, si-acu de Gandaca. unde si cine se cearta, ca nu vad? ce-i drept, ignor anumite mesaje, adica nu le citesc dilok, deci mai bine nu intrebam cine se cearta, ca e previzibil raspunsul.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

Catalina, toate au rostul lor, dar exista o ierarhie, in functie de cat de mult te apropie de scopul propus. Fiecare om ajunge pe un nivel sau altul, in functie de posibilitatile personale.
Nu toti ne nastem sau devenim sfinti. Dar faptul ca nu vrem sa vedem treptele de deasupra noastra, nu inseamna ca nu ele nu exista. Trebuie sa avem grija sa nu ne pasca pacatul suficientei.

Copiii merg la scoala, unora le e greu sa faca si bastonase, altii, perseverand ajung la scoli postdoctorale. Ca sa ajunga acolo, au trecut prin toate etapele si au avut nevoie de invatatori si profesori buni care sa le deschida orizonturi noi.
Sunt invatatori extraordinari, capabili sa trezeasca o dragoste de invatatura intensa in elevii lor. Dar acesti invataori au impact doar asupra elevilor lor. Ceea ce nu e putin deloc. Dar nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost daca ei si-ar fi continuat drumul personal si ar fi ajuns, sa zicem profesori universitari. Ar fi avut impact asupra studentilor veniti din toate colturile tarii sau ale lumii, sau poate ar fi descoperit ceva folositor intregii omeniri.
Intelegi ce vreau sa spun?

Si mai vroiam sa spun ceva, pe fiecare nivel anulezi ce ai acumulat anterior, ca sa definesti din nou, pe baza capacitatilor curente de intelegere.
Uite, eu am studiat matematica.
In scoala primara am invatat sa rezolv ecuatii si probleme intr-un anumit mod, cu patratele, samd. In gimnaziu, am aflat de ecuatii, algebra. Cu ajutorul lor rezolvam acelasi probleme. Nu mai foloseam patratele. In liceu, geometria pe care o invatasem in generala, am reluat-o de la inceputuri, fara sa ne raportam la ce facusem in generala. Am reconstruit din temelii. Ca sa nu mai spun de ce am facut in facultate, cand perspectivele s-au schimbat dramatic.
Deci, pe fiecare nivel anulezi metoda prin care ai ajuns acolo, ca sa poti merge mai departe.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns myrrha spune:

Bey, nu m-am suparat, ce vorbiti voi acolo?
M-am uitat in fuga peste cele scrise in ultimele 10 pagini si mi se pare ca s-au spus multe lucruri faine si interesante. Ii multumesc lui Ingrid, care m-a aparat in absentia , pentru ca intr-adevar nu logica lui Tata lu Toma era de vina, ci graba mea (inacceptabila) de a compune mesaje si de a rata trasarea limitelor.

si pe Gindaca si pe Conchita si pe restu' si mie mi-a folosit formidabil experienta asta cu forumul, oricit de prost am prestat pe alocuri. Mi-a folosit sa inteleg persoane pe care nu credeam ca le pot intelege, mi se pareau complet straine de modul meu de a gindi.
Greseala si vina mea, care mi-a fost imputata in nenumarate rinduri, mi-o asum in intregime (dar e greu sa fii fara vina, nu credeti si voi asta?): am fost lipsita de respect fata de voi incercind sa fac enspe mii de lucruri in acelasi timp si, din cauza ca am prea multa incredere in posibilitatea comunicarii si trasmiterii de mesaje, prea increzatoare (si nesmerita) in capacitatea mea de comunicare (in enspe mii de parti deodata).

Stati strimb, ginditi drept si dati-i bataie cu discutia mai departe!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns myrrha spune:

Evident ca nu ma pot abtine sa nu mai adaug ceva la cele spuse de Casandra (si cu care sint foarte de acord): pina nu spui "nu", n-ai cum sa spui "da" cu toata inima. Asa cum copiii incep sa spuna "nu" parintilor, intii mamei, apoi si tatalui, pentru a-si spune "da" lor insile, a incepe sa existe autonomi. Nu poti creste fara sa lasi in urma, fara sa renunti la ceea ce nu se mai potriveste cu noul "tu."

Cred ca numai Dumnezeu e cel care spune mereu da (dar si El a creat lumea, "da"-ul din nimic...)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by casandra
In liceu, geometria pe care o invatasem in generala, am reluat-o de la inceputuri, fara sa ne raportam la ce facusem in generala. Am reconstruit din temelii. Ca sa nu mai spun de ce am facut in facultate, cand perspectivele s-au schimbat dramatic.
Deci, pe fiecare nivel anulezi metoda prin care ai ajuns acolo, ca sa poti merge mai departe.


ce zici tu ma duce cu gandul la ce s-a intamplat in pictura prin evul mediu spre renastere (si poate ca Myrrha ne-ar putea da mai multe detalii), cand, pana la brunelleschi cu descoperirea perspectivei si alberti cu teoria perspectivei liniare, toate picturile erau pe doua coordonate, x si y. dar vine masaccio cu Trinitatea si mai vine si piero della francesca cu Flagelarea si schimba metoda, introducandu-l pe z, a treia coordonata si, deci, perspectiva spatiala. ce concluzie tragem de-aici? desi au schimbat metoda, date fiind noile descoperiri din matematica, tema picturilor a ramas aceeasi: religioasa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

quote:
Originally posted by casandra

Catalina, toate au rostul lor, dar exista o ierarhie, in functie de cat de mult te apropie de scopul propus. Fiecare om ajunge pe un nivel sau altul, in functie de posibilitatile personale.
Nu toti ne nastem sau devenim sfinti. Dar faptul ca nu vrem sa vedem treptele de deasupra noastra, nu inseamna ca nu ele nu exista. Trebuie sa avem grija sa nu ne pasca pacatul suficientei.

Copiii merg la scoala, unora le e greu sa faca si bastonase, altii, perseverand ajung la scoli postdoctorale. Ca sa ajunga acolo, au trecut prin toate etapele si au avut nevoie de invatatori si profesori buni care sa le deschida orizonturi noi.
Sunt invatatori extraordinari, capabili sa trezeasca o dragoste de invatatura intensa in elevii lor. Dar acesti invataori au impact doar asupra elevilor lor. Ceea ce nu e putin deloc. Dar nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost daca ei si-ar fi continuat drumul personal si ar fi ajuns, sa zicem profesori universitari. Ar fi avut impact asupra studentilor veniti din toate colturile tarii sau ale lumii, sau poate ar fi descoperit ceva folositor intregii omeniri.
Intelegi ce vreau sa spun?

Si mai vroiam sa spun ceva, pe fiecare nivel anulezi ce ai acumulat anterior, ca sa definesti din nou, pe baza capacitatilor curente de intelegere.
Uite, eu am studiat matematica.
In scoala primara am invatat sa rezolv ecuatii si probleme intr-un anumit mod, cu patratele, samd. In gimnaziu, am aflat de ecuatii, algebra. Cu ajutorul lor rezolvam acelasi probleme. Nu mai foloseam patratele. In liceu, geometria pe care o invatasem in generala, am reluat-o de la inceputuri, fara sa ne raportam la ce facusem in generala. Am reconstruit din temelii. Ca sa nu mai spun de ce am facut in facultate, cand perspectivele s-au schimbat dramatic.
Deci, pe fiecare nivel anulezi metoda prin care ai ajuns acolo, ca sa poti merge mai departe.



Uite, Casandra, asta nu pricep eu. De ce totul trebuie categorisit si inregimentat si pus pe nivele si neaparat a te calugari reprezinta un nivel superior fata de a face arta, de exemplu - ca de la asta pleca discutia, nu? De ce?
Discutia s-a diluat foarte mult pentru ca ne-am indepartat de la punctul de pornire, si anume parerile preotului Savatie, si am ajuns sa brodam parerile noastre personale uitand de unde am plecat.

Intrebarea cu educatia era urmatoarea: daca ceea ce zice Savatie acolo e adevarat si valabil, voi cum intentionati sa va educati copiii?

A, si inca ceva: de fapt problema e una singura, din punctul meu de vedere. Daca Savatie isi expune un punct de vedere strict personal, generat de experienta lui de artist combinata cu unele probleme personale, atata paguba, nu sint de acord cu el si pur si simplu refuz sa imi mai bat capul. Daca insa parerile astea ale lui reprezinta vreun oareshcare curent de gandire prin BOR, abia atunci e grav. Si nu stiu de ce, ceva imi spune ca asa e, si acum realizez ca pe mine de fapt asta ma seaca. Ca atata ne mai lipsea, sa ne mai si mandrim cu incultura noastra specifica.

Ultima chestie: cu arta bizantina cum ramane? Si aia tot complexati, gaunosi, dornici de celebritate? Sau cu ei se schimba povestea?

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

------------
De ce totul trebuie categorisit si inregimentat si pus pe nivele si neaparat a te calugari reprezinta un nivel superior fata de a face arta, de exemplu - ca de la asta pleca discutia, nu? De ce?
-----------
Pentru ca se discuta despre "Religie si Arta", deci arta in raport cu religia, iar cineva spunea ca arta il apropie cel mai mult pe om de Dumnezeu. Cand spui "cel mai mult", compari...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

Pai Casandra, parintele Savatie stia ce discutam noi aici si de fapt reflectiile lui pornesc de la faptul ca "cineva" a spus ca arta te apropie de Dumnezeu?

Imi permit sa reiau pasajul, ca mi se pare tot mai clar ca se uita de la ce s-a pornit:

"Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este ca primul traieate pentru a-si asigura un viitor in vesnicie, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria desarta. Viata acestuia graviteaza in jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce il determine pe omul necredincios sa creeze. "Pe mine mie reda-ma", zice omul necredincios. Credinciosul zice: "Pe mine Tie reda-ma".De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul e intilnirea cu Dumnezeu si anuleaza metoda, adica arta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metoda pentru necredincios devine scop. El se infige in metoda ca intr-o plasa de paianjen, o plasa pe care tot el a pregatit-o ai de aceea nici nu-i sesizeaza pericolul. Arta [de dragul artei] este neputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. Intepenirea in sine insusi. Toata istoria artei nu este decat o parada a unor oameni complexati. O parodie a neputintei.

Dupa trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se invirte in jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii, ai vede ca el, de fapt, este cu mult mai mic decit asteptarile sale. El este ca o strecuratoare de brinza,care, dupa ce a curs zerul, s-a facut revoltator de mica rasturnind toate socotelile celor ce s-au strins s-o manannce. Si omul incearca sa scoata din acest bolovan sensuri care sa-ii sporeasca valoarea.

Lumea a saracit enorm datorita mentalitatii sale "artistice". Omul modern sufera de sindromul Midas, totul de ce se atinge se preface in arta. Viata insasi a devenit o arta, o arta proasta. Omul nu-si mai traieste viata sa reala, ci o viata virtuala."



Astept raspuns la celelalte intrebari...

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

------------
Intrebarea cu educatia era urmatoarea: daca ceea ce zice Savatie acolo e adevarat si valabil, voi cum intentionati sa va educati copiii?
------------
Sa vada si dincolo de arta, sa nu se opreasca la a-l ascula pe Mozart. Si sa nu ii considere ca extremisti pe cei care merg mai departe. Sigur ca nu imi doresc sa sara etape. Dar sa vada lucrurile in perspectiva, sa isi doreasca perfectiunea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

quote:
Originally posted by casandra

------------
Intrebarea cu educatia era urmatoarea: daca ceea ce zice Savatie acolo e adevarat si valabil, voi cum intentionati sa va educati copiii?
------------
Sa vada si dincolo de arta, sa nu se opreasca la a-l ascula pe Mozart. Si sa nu ii considere ca extremisti pe cei care merg mai departe. Sigur ca nu imi doresc sa sara etape. Dar sa vada lucrurile in perspectiva, sa isi doreasca perfectiunea.



Sa inteleg ca satisfactia suprema pentru tine ar fi daca copilul tau ar ajunge calugar si s-ar izola de lume ca sa-si lucreze desavarsirea? Te intreb cu toata sinceritatea, sint curioasa cum gandesti problema asta pana la capat.

Bineinteles ca nu ii consideri extremisti pe cei care merg mai departe, este treaba fiecaruia ce face. Abia cand incep sa dea lectii altora se complica lucrurile. Cat despre "sa nu se opreasca la a-l asculta pe Mozart", educatia culturala e una, iar educatia religioasa e alta. De ce trebuie musai sa amestecam lucrurile?

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

Mergi la inceput