Romania: locuri care merita vizitate

Defileul si Clisura Dunãrii - Cazanele
"Pornind de la Orsova, mai sus în dreptul localitãtii Eselnita începe intrarea în Cazanele Mici. Drumul prin Defileu se parcurge pe apã sau pe uscat. Soseaua este sãpatã în stâncã pe mai multe portiuni. În dreptul fostei localitãti Ogradena se poate citi inscriptia de pe Tabula Traiana, amintind drumul legiunilor romane din anii 101-104, când mesterii au tãiat muntele pentru a construi soseaua pe malul sârbesc.Vasele si masinile stationeazã aici pentru a vizita complexul turistic cu acelasi nume. La prima vedere: chipul dacic al lui Decebal dãltuit în stâncã si mãnãstirea Mraconia parcã rãsãrind din fluviu. Mai sus, pe valea dintre munti se poate vizita micul golf al Mraconiei .Mai sus, la km D 985 se aflã înecate ruinele cetãtii medievale Tri Kule (sec. XIV), din care se mai vãd douã turnuri rãsãrind din apã. La km D 1000 apar stâncile calcaroase ale Grebenului, soseaua strãbate, deasupra lacului, peste roci mãrnoase si calcare roscate.Mai sus, unde începe intrarea (din amonte) în Cazanele Mari, tâsneste din ape un pinten al stâncii Babacai, loc unde altãdatã marinarii stationau si fãceau rugãciuni, cãci urma coborârea în fioroasele Cazane.
Vegetatia cuprinde specii rare, submediteraneene: liliacul sãlbatic, stânjeneii de stâncã, Laleaua de Cazane, specie unicã pe glob. Specifice zonei sunt si reptilele: broasca testoasã de uscat, vipera cu corn , sopârlele rare , insecte: fluturii de pesterã, scorpionul carpatic etc. La Svinita se aflã rezervatie paleontologicã, formatã din depozite fosilifere jurasice si danubiene. Punctul fosilifer Svinita, pe pârâul Saraoschi, cu calcare bogate în amoniti (peste 60 de forme, unele ca niste melci uriasi, contemporani cu dinozaurii), se poate vizita numai cu vaporul în locul numit Pescãrie
Senzationale sunt descoperirile arheologice din pesterile Defileului: pesterile Clemente si Cuina Turcului de la Dubova, cu obiecte antropomorfe din epipaleolitic: ceramicã, obiecte de podoabã (cele mai vechi din România), unelte de piatrã cioplitã, unelte folosite de pescari si vânãtori în urmã cu peste 15.000 de ani. Alte obiecte sugereazã cã grecii întretineau legãturi comerciale cu locuitorii din Clisurã. Localnicii au descoperit Pestera cu picturi (Chindia) care dateazã din epoca metalelor. Pestera Ponicova este cea mai mare si cea mai spectaculoasã din Defileu. Se aflã în Ciucarul Mare, pe o lungime de 1166 m, strãpunsã de pârâul Ponicova. Are mai multe galerii, din care Galeria Liliecilor de peste 100 m lungime, 60 m lãtime si 30 m înãltime - o mirabilã catedralã subteranã. Pestera Veterani este imensã si a fost folositã ca punct strategic de daci si romani, de austrieci si turci, putând adãposti peste 700 de soldati. A fost fortificatã de generalul austriac Veterani, de unde si numele pesterii."


Cine nu iarta, distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.

adusca spune:

Delta Dunarii

"Undele verzi ale Dunarii iti dezvaluie drumul spre minunile nebanuite ale Deltei. In timp ce salupa aluneca pe ape, descoperi Delta cu uimire. Cauti in memorie imagini cunoscute, de la televizor sau din atlasul geografic, pe care sa le compari cu peisajul din jur. O incercare cam zadarnica, pentru ca Delta nu poate fi cuprinsa nici in cuvinte, nici macar in imagini. Astfel, ca totul este nou si te simti ca un explorator care descopera pamanturi necunoscute.
Stiam ca voi intalni sumedenie de pasari, stufaris, plaur, paduri de liane si canale intortocheate. Dar, ce nu ma prevenise nimeni, habar n-aveam de "marile interioare" unde te trezesti dintr-odata, luata prin surprindere. Dupa ce mergi zeci de minute pe un canal ingust de cativa metri, in care ai impresia ca poti atinge cu mana natura de pe maluri, aproape ca nu-ti poti inchipui ca Delta ar putea arata si altfel. Din umbra padurii, se deschide brusc o intindere de apa, plina de lumina si colonii de pasari. Un lac urias, unde te simti aproape pierdut. Noroc ca oamenii Deltei stiu drumul.
Cu ochii dupa pasari, aflu ca marile colonii sunt departe de rutele obisnuite ale salupelor si vapoarelor. Doar un impatimit de natura, care se hotaraste sa traiasca pentru cateva zile ca un Robinson Crusoe le poate intalni. In lumea asta salbatica, simti ca te purifici, departe de civilizatie si desertaciuni omenesti.
Pentru ca in Delta se regasesc mai multe tipuri de ecosisteme, peisajul variaza de la insulele plutitoare de plaur, la dunele de nisip si la vegetatia luxurianta, cu paduri de liane care amintesc de tropice. Declarata de UNESCO "Rezervatie a Biosferei", Delta adaposteste mai multe de 1.100 de specii vegetale, printre care se numara nuferi, lotusi, plante carnivore si amfibii, si peste 300 de specii de pasari. Cat despre principala resursa, pestele, in apele Dunarii traiesc peste 160 de specii de apa dulce si sarata.
Pentru mai multa libertate, poti inchiria o barca cu vasle sau cu motor ori iti poti lansa la apa propria barca pneumatica. Pentru ambarcatiunile proprii trebuie sa platesti o taxa la Capitania Portului Tulcea. De asemenea, tine cont ca in anumite zone ale Deltei, strict protejate, accesul turistilor este interzis.
Daca vrei sa afli si istoria acestor locuri, Delta iti dezvaluie vestigii nebanuite. Din orasul Sulina (atestat documentar in anul) 950 - Europolisul lui Jean Bart, iti poti continua incursiunea spre alte obiective turistice.
Murighiol - ruinele unei cetati bizantine din sec.IV-VI,
Enisala - ruinele cetatii medievale din sec.XIV,Babadag - geamia Ali-Gazi-Pasa, cea mai veche constructie musulmana din tara sec.XVII, ruinele cetatii greco-romane Argamum (sec.V i.H.), biserica Pocrova (1871),Histria - Cetatea romano-bizantina Histria (sec.VII i.H. - VII d.H), Muzeul arheologic,Tulcea - Muzeul Delta Dunarii, geamia Azzizzie, Catedrala Sfantul Nicolae.
Dupa atata hoinareala, ti s-a facut probabil foame si nu as putea incheia fara o referire la renumita ciorba pescareasca. Dar care, ca sa-si merite pe deplin numele, trebuie facuta cu apa din Dunare si cu mai multe feluri de peste. Este incredibila, delicioasa si nu poate fi comparata cu nimic altceva...
Paradisul pasarilor", "cel mai tanar pamant al Europei" sunt sintagme cunoscute prin care este definita adesea Delta Dunarii. Un taram magic, o lume care pare incremenita in timpurile ei primordiale si unde zbuciumul civilizatiei este lasat in urma, undeva la gurile Deltei.
de Ana Placinta


Cine nu iarta, distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.

adusca spune:

CASTELUL PELES

In anul 1873, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, venit la tronul Romaniei in 1866, incepea construirea Castelului Peles la Sinaia (localitate care la acea data se numea Podul Neagului) pe locul cunoscut sub numele de Pietrele Arse.
Locul ales de principe pentru castelul sau era salbatic dar pitoresc, ceea ce probabil l-a si atras. Carol vine pentru prima data la Sinaia in 5-6 august 1866, cand este gazduit la manastirea din localitate, ridicata in 1695 de spatarul Mihail Cantacuzino.
Din 1872 principele isi cumpara terenul, 1000 de pogoane, si ii solicita arhitectului Wilhelm Doderer, de scoala germana, realizarea planurilor viitoarei resedinte.
Lucrarile incep in toamna anului 1873, dar piatra fundamentala a castelului va fi pusa pe 10/22 august 1875. Dupa 1876 lucrarile Pelesului sunt in grija arhitectului Johannes Schultz, asistentul lui Doderer, mai usor de convins in modificarea planurilor initiale. Pe 7 octombrie 1883 are loc inaugurarea oficiala. La aceasta data se incheie in fapt prima etapa de constructie a castelului; activitatea continua, Pelesul fiind transformat si amplificat, la forma actuala ajungandu-se in 1914. Lucrarile dintre 1893-1914 au fost incredintate arhitectului ceh Karel Liman care-si pune o puternica amprenta asupra castelului si care construieste si celelalte edificii din complex.
Caracteristicile arhitecturii exterioare ale Castelului Peles sunt specifice stilului neorenasterii germane: profiluri ascutite, verticale zvelte, forme neregulate, fragmentarea compozitiei fatadelor, asimetria corpurilor, abundenta lemnului sculptat si a elementelor decorative.
Terasele castelului, in stilul neorenasterii italiene, sunt impodobite cu statui, vase, coloane, fantani, acestea contribuind la reusita arhitecturii peisagistice a ansamblului.
Ca si la exterior, si in interior se intalnesc elemente ale neorenasterii germane, dar exista si incaperi in diverse alte stiluri, reluari ale renasterii italiene, engleze, barocului german, rococo-ului, stilului hispano-maur, turcesc etc. Holul de onoare, cea mai somptuoasa sala de receptie a castelului, este amenajat de Karel Liman in anul 1911, pe locul unei foste curti interioare. El se inalta pe trei niveluri in centrul corpului principal al Castelului. Peretii salii sunt lambrisati in lemn de nuc intarsiat cu esente nobile si exotice pana la nivelul balcoanelor etajului 1, decoratia salii fiind inspirata de una dintre cele mai reprezentative incaperi de locuit ale Renasterii germane si anume camera "Fredenhagen", aflata in actualul Palat de Comert din Lubeck. La bogatia sculpturala a lambriurilor se adauga basoreliefuri si statuete din alabastru reprezentand subiecte mitologice, biblice si istorice. Deasupra acestora, friza de panouri intarsiate prezinta castele medievale germane si elvetiene ale familiei de Hohenzollern. Toata decoratia in lemn a incaperii cat si o parte din mobilier au fost executate in atelierele vienezului Bernhard Ludwig, principalul artist decorator al Pelesului. La nivelul superior, intre arcadele balcoanelor primului etaj, sunt expuse tapiserii franceze de Aubusson din secolul al XVIII-lea, realizate dupa cartoanele lui Francois Boucher. Plafonul din sticla, impodobit cu vitralii reprezentand scene alegorice si motive heraldice, este mobil, putand fi actionat cu un motor electric sau manual.
Salile de arme au fost amenajate intre anii 1903-1906, intr-un spatiu decorat in stilul neorenasterii germane. Peretii sunt decorati la partea inferioara cu lambriuri din lemn de stejar, iar plafonul cu casetoane purtand steme si devize in limba latina. Salile cuprind o bogata colectie de arme, peste 4000 de piese europene si orientale, din secolele XIV-XVII. Panopliilor li se adauga o suita de armuri germane din secolele al XVI-lea si al XVII-lea si o pretioasa armura completa de cal si cavaler, de tip maximilian, unica in Romania. In Sala Mare, caminul monumental este decorativ (castelul are incalzire centrala din anul 1883); la partea superioara a acestuia, basorelieful, semnat de berlinezul Paul Telge, ilustreaza o scena din batalia de la Nicopole (1396). Pe polita se afla o spada germana de calau din secolul al XVI-lea, pentru decapitarea nobililor.
Ansamblul interioarelor este completat de vitralii, lucrari germane originale din secolul al XVII-lea.
Sala de consilii, amenajata in 1914, aminteste una din salile Primariei din Lucerna-Elvetia. Sculptura, intarsia si marchetaria sunt de o bogatie impresionanta.
Cabinetul de lucru, decorat cu piese ale atelierelor Heynmann din Hamburg in stilul neorenasterii germane, a fost finalizat in anul 1883. Se remarca un impunator birou si un pupitru destinate audientelor oficiale. Vitraliile, piese elvetiene din secolul al XVII-lea, reprezinta steme ale cantoanelor.
Sala veche de muzica a fost transformata dupa 1905, la dorinta reginei Elisabeta, in salon pentru serate literare. Picturile pe panza, semnate de Dora Hitz, ilustreaza basme germane versificate de Carmen Sylva, iar vitraliile-legende populare romanesti in variantele poetului Vasile Alecsandri.
Mobilierul sculptat in lemn de tek este primit in dar de rege din partea maharajahului de Kapurtala.
Sala florentina, prima sala de receptie a castelului, se numeste si "Marele Salon". Spatiul este decorat in stilul neorenasterii italiene cu numeroase elemente de renastere florentina. Usile din bronz turnat, decorate cu personaje feminine si motivele florale au fost realizate in atelierele Luigi Magni din Roma. Caminul din marmura de Paunazio are la partea superioara reductii din bronz dupa Michelangelo. Plafonul, sculptat in lemn de tei, aurit, este decorat in centru cu o pictura, copie dupa Giorgio Vasari.
Completeaza fastul si somptuozitatea incaperii doua mari candelabre, o oglinda, arta decorativa din sticla de Murano, doua lucrari originale de scoala Veronese si Bernardino Luini si alte piese, copii dupa maestri italieni.
Sala maura a fost proiectata de arhitectul francez Charles Lecompte du Nouy. Ea imprumuta in decoratie elemente de stil hispano-maur, plafonul si peretii fiind impodobiti cu arabescuri din stuc policromat si aurit. In fundal se remarca o fantana din marmura de Carrara, replica dupa o piesa aflata intr-o moschee din Cairo.
Sufrageria, in stilul neorenasterii germane, este opera lui August Bembe din Mainz. Pe dulapul-dressoir si pe masa sunt expuse piese de argint executate in atelierele Paul Telge si Edmund Wolenweber.
Salonul turcesc poarta pe plafon si pereti broderii manuale executate in atelierele Siegert din Viena. Ansamblul este completat de o colectie de vase turcesti si persane din alama.
Sala de teatru pastreaza in decoratie elemente ale stilului Ludovic XIV; are 60 de locuri si loja regala. Pictura plafonului si friza decorativa de aici sunt semnate de austriecii Gustav Klimt si Frantz Matsch.
Scara de onoare, proiectata de Karel Liman, face legatura intre parter si etajul 1. Se remarca bogatia sculpturala specifica neorenasterii germane. Sala de concerte adaugata in 1906 este decorata in stilul neorenasterii engleze - peretii lambrisati la partea inferioara si tapetati cu piele de Cordoba din secolul al XVIII-lea in partea superioara. Deasupra caminului din lemn si piatra de Ruschita se afla portretul reginei Elisabeta, realizat de Jean du Nouy. Aici s-a hotarat, la Consiliul de coroana din 1914, neutralitatea Romaniei in primul razboi mondial.
Dintre instrumentele muzicale se remarca un pretios clavecin executat la Anvers in 1621, un pian cu coada verticala Bluthner si o orga Rieger cu doua claviaturi.
Dormitorul pentru oaspetii princiari este mobilat cu o garnitura in stil rococo realizata la Viena de ebenistul Bernhard Ludwig. Candelabrul din cristal de Boemia si statuetele din portelan de Meissen dau stralucire spatiului, completandu-l.
Sufrageria de la etajul 1 cuprinde un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea. Piesele sunt decorate cu basoreliefuri reprezentand scene din viata taranilor bretoni, costume si obiceiuri ale acestora.
Apartamentul imperial se impune prin fast si solemnitate. Spatiul este amenajat in anul 1906, in vederea unei vizite pe care imparatul Austro-Ungariei, Franz Josef, urma sa o faca in Romania cu prilejul jubileului de 40 de ani de domnie a regelui Carol 1.
Decoratorul August Bembe a preferat barocul austriac, stilul Maria Theresa, caracterizat prin somptuozitate. O nota in plus de pretiozitate este data de tapetul din piele de Cordoba, original, din secolul al XVI-lea.

Sursa: www.ici.ro/romania/ro/turism


Cine nu iarta, distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.

adusca spune:

PESTERA URSILOR

La 17 septembrie 1975, in urma unei dinamitari in cariera de marmura de la Chiscãu, in masiv s-a format o spartura prin care a coborat artificierul miner Curta Traian din localitate. Dupa cercetarile stiintifice de rigoare, o parte a pesterii a fost amenajata si electrificata, fiind data in exploatare turistica la 14 iulie 1980.
Cai de acces: Pe DN-76 (Oradea-Deva), cu derivatie la km 86 in comuna Sudrigiu, pe DJ-763, inca 16 km (sosea asfaltata).
Pestera Ursilor nu primeaza prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de formatiuni speologice, din care punct de vedere este indiscutabil, unicat in randul pesterilor amenajate pentru turism. Tot aici se gasesc un mare numar de resturi fosile ale ursului de caverna - Ursus Spelaeus - disparut de aproximativ 15000 de ani.
Intrarea in pestera (altitudinea 482 m) se face printr-un pavilion de exploatare turistica, unde sunt amenajate o sala de asteptare, un bar si stand cu produse de artizanat. Lungimea totala este de peste 1500 m, din care nivelul inferior cu o lungime de aprox 700 m, este rezervatie stiintifica.
Partea superioara este amenajata cu trotuare, balustrada, pe o lungime totala de 847 m si se compune la randu-i din trei galerii, in ordinea vizitarii: Galeria "Ursilor", Galeria "Emil Racovita" si Galeria "Lumanarilor". Prima galerie este putin mai saraca in formatiuni, bogata in schimb in resturi scheletice ale ursului de pestera, adevaratele frumuseti fiind concentrate in celelalte doua: "Mastodontul", "Palatele ferrmecate", "Casuta Piticilor", "Lacul cu nuferi" sunt doar cateva din denumirile simbolice date grupurilor de formatiuni de catre ghizi si vizitatori. Iesirea se face printr-o fantastica galerie ornata cu lumanari, ultima sala fiind simbolic denumita "Sfatul Batranilor".
Vizitarea dureaza aproximativ 45 min, in grupuri conduse de ghizi autorizati. Temperatura in pestera (constanta): 97%. Programul de vizitare - tot timpul anului - zilnic intre orele 10-17, luni inchis.

http://www.ici.ro/romania/ro/turism/c_ursi.html

Pozele de pe site redau in mica masura frumusetea reala a pesterii, dar merita sa va uitati.

Cine nu iarta, distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.

adusca spune:

Cheile Bicazului - Frumuseti ascunse - Piatra Glodului
Cheile Sugaului - Pestera Tunel - Pestera Munticelu

Coboram in sosea si o luam spre Chei. Parcurgem traseul familiar al Cheilor. Cu toate ca am trecut de nenumarate ori prin zona ochiul tot se bucura de frumusetile din jur: silueta zvelta a Santinelei batuta de soare, apa Bicajelului care se aduna in bulboane de smarald, bolta de stanca de la Gatul Iadului, Peretele Nordic al Surducului cu Fisura Artei. Odata iesiti din stransoarea peretilor ne continuam drumul pana ce valea se deschide si pe dreapta apare peretele rosiatec al carierei.
Dupa putin timp din in stanga apare lumea de creste si tancuri a Pietrei Glodului, un fel de Piatra Craiului in miniatura. Intalnim apa Paraului Sugau ale carui chei omonime incep la 50 m din sosea. Cheile nu sunt foarte lungi (cca 100 m), dar ingustimea lor, peretii verticali care le marginesc, cascadele si marmitele sapate de apa, le fac deosebit de atractive. Inaintam cat putem pe firul apei si remarcam la cca 7-8 m inaltime bustenii ramasi din vechiul drum ce trecea direct prin chei. Acesta era format din busteni intepeniti transversal in peretii cheilor si forma un fel de pod peste care se putea trece. Imi aduc aminte ca la prima mea trecere prin zona, acum vreo 25 de ani, podul era aproape intreg si cu putina emotie la golurile lasate de bustenii lipsa se puteau parcurge cheile si in acest mod mai rar intalnit. Ne imaginam forta viiturii care a urcat la asemenea inaltime si a scos bustenii si ne gandim ce s-a intamplat in acele clipe cu micul catun aflat in amonte de chei.
...........................................
O mica brana ne permite sa traversam pana la intrarea impunatoare a Pesterii Tunel care pana acum a fost ascunsa de o mica creasta stancoasa. Urcam mica saritoare de la intrarea in pestera si ne aprindem lampile. Tavanul se pierde in intuneric si noi avansam printre bolovanii uriasi desprinsi in urma vreunui cataclism din inaltimi. Dupa cateva zeci de metri galeria isi modifica brusc inaltimea si devine un simplu tunel de 2-3 m inaltime ce ne scoate in partea cealalta a crestei. Ce contrast intre aerul rece si umed al pesterii si caldura soarelui, mirosul de cetina, care ne intampina odata iesiti la lumina !
Urcam putin spre stanga pana pe o creasta impadurita putin conturata unde hatasul aproape se pierde. Urmam unul din hatasele din aceasta zona si avansind perpendicular pe directia crestei prin care am trecut ajungem, trecand pe sub un mic perete, la capatul de sus al unui valcel inierbat. In imediata apropiere se afla intrarea in Pestera Munticelu.
Se spune ca aceasta a fost descoperita de un copil care cauta ghiocei prin zona. Cainele care il insotea a disparut printr-o mica gaura si nu mai putea iesi. Latraturile lui au atras atentia copilului care, mic fiind, s-a strecurat si el prin gaura si a descoperit cu uimire lumea impietrita care se ascundea de privirile oamenilor. Intrarea a fost ulterior dinamitata si largita pentru a permite un acces mai usor, initiativa care s-a dovedit fatala frumusetilor pesterii dupa cum am vazut imediat.
.............................................
Nota
Pentru cei care ar dori sa parcurga traseul de pe Politele Bardosului ar mai fi de facut cateva precizari.
Traseul se mentine in cea mai mare parte la limita de sus a marilor pereti care formeaza versantul stang al Cheilor Bicazului (Politele Bardosului) si ofera in nenumarate locuri o priveliste extraordinara asupra acestei zone.
Traseul este accesibil turistilor avansati, obisnuiti cu parcurgerea unor zone expuse situate la mare inaltime. Pe unele portiuni este bine sa avem o coarda pentru asigurarea coechipierilor mai putin antrenati. Prima parte pana la punctul de belvedere de deasupra Bicajelului poate fi parcursa fara probleme si de cei mai putin pregatiti.
Durata traseului pana la coborarea in sosea este de cca. 3 - 3 1/2 ore (fara vizitarea Pesterii Flacara care dureaza cca. 1/2 h) dar poate varia simtitor in functie de pregatirea membrilor grupului si starea vremii.
..................................................
Atentie ! Incepand din punctul de belvedere situat la iesirea din Santinela poteca merge chiar pe marginea abruptului care are pe o buna distanta o inaltime de peste 300 m si are la baza soseaua. Se va merge cu atentie sporita si nu se vor disloca pietre. Mai ales pe primii 150 de metri orice piatra cade direct in soseaua care de obicei este plina de grupuri de turisti si autovehicule.
...........

Articolul intreg il gasiti la http://www.alpinet.org/main/articole/show_ro_id_212_pid_670.html




Cine nu iarta, distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.

adusca spune:

Balea

In masivul Fagaras, intre varfurile Moldoveanu si Negoiu (cele mai inalte din tara), desi exista alte caderi de apa mai spectaculoase, cea mai renumita ramane Balea sau Urlatoarea Balei, care, prin saltul sau de 50-60 metri, marcheaza de fapt, acolo la peste 1200 metri altitudine, treapta inferiara a circului glagiar omonim, din care, mult mai de sus insa, porneste paraul care i-a dat nastere. Este usor accesibila din cele mai vechi timpuri si mai ales o data cu darea in folosinta a Transfagarasanului. Nu numai frumusetea zonei inconjuratoare, ci si farmecul ei a contribuit la amplasarea aici a unuia dintre cele mai frumoase complexe turistice din Carpati, cel care ii poarta numele. De altfel, impreuna cu lacul Balea, aflat si mai sus, la peste 2000 de metri altitudine, si care gazduieste o veche cabana, formeaza unul dintre cele mai atractive areale turistice din Fagaras si din muntii nostrii in ansamblu.

sursa: http://www.ulbsibiu.ro/ro/despre_sibiu/zona/cotarlea_poparadu/balea.htm


Pozele de pe site sunt de-a dreptul superbe.

Cine nu iarta, distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.

mihaelabebe spune:

Multumesc!

mihaela

pyssy spune:

Locuri care merita vizitate in Romania ? Eu cred ca nu-i suficienta o viatza de om ca sa vezi toate frumusetile pe care le avem .. sa fac o lista e inutil , pt ca pe fiecare 10km exista ceva frumos care merita vazut

pyssy

Sanca spune:

Adusca,

multumesc de subiect.
Chiar acum cateva zile m-am intalnit cu o prietena, intamplator, in parcare. Ce faci, noutati rapide, printre multe altele imi spune ca prin octombrie vrea sa mearga in Romania. Tipa e americanca, nu stie o iota de romana, si pana cand m-a cunoscut pe mine, nici nu cred ca o putea localiza pe harta foarte repede. A ramas sa o sun, sa vorbim de locuri, ce sa faca, ce sa viziteze.
Mii de multumiri si ca ai deschis subiectul.
Poate mai vii cu ceva detalii despre Nordul tarii - pe mine personal m-ar incanta o vacanta de cateva zile in Maramures.

numai bine

Anca

copii ca ai mei nu are nimeni

mcm spune:

adusca nu am vizitat decat Cheile Bicazului din tot ce ai scris tu. Ceea ce am vazut eu pana acum si cred ca merita sa fie vazut este muzeul satului din Bucuresti si recomand sa fie vizitat vara cand e cald.

Alexia Maria cocheta

Cristina, Christian si bebe Alexia Maria (DN 02.10.2004)

adusca spune:

Jurnal de calatorie

Am inceput si eu sa fac ocolul Romaniei. Acum doi ani am reusit sa fac iarasi Apusenii, se merita, au un farmec aparte, si locuri care sunt unicate in lume. Am facut pestera Scarisoara (de fapt ghetarul) , pestera Cetatile Ponorului, am reusit sa prind si Targul de fete de pe muntele Gaina, am urcat la Padis de unde am facut o gramada de trasee si am reusit sa vedem multe (in Apuseni pesterele se intand pe o distanta de 45 km). Dar daca nu vizitam pestera Ursilor, cred ca traiam degeaba. Cand intri inauntru, parca esti pe o alta planeta, parca e ceva de domeniul SF, nu ne venea sa ne credem ochilor ca exista ceva asa de frumos, de senzational.
In vara trecuta am decis sa facem Transfagarasanul, un vis vechi, care nu reusisem sa-l punem in practica. Am intrat pe la Curtea de Arges intai, am vizitat manastirea. Un loc plin de istorie, simti amprenta oamenilor mari care au trecut pe acolo, sau care sunt inmormantati acolo.
Apoi prima parte a traseului, pana la Vidraru, este spectaculos, soseaua sapata in stanca, inaltimi ametitoare. Am rezervat o zi pt asta sa-l putem parcurge pe jos, apoi ne-am plimbat cu barca pe lac. Peisaje unice, am facut 6 fime cu fotografii in concediul asta.
Apoi am luat-o pe Valea Oltului. Frumos oras Ramnicul Valcea. Mi-ar place sa am o casa acolo.
Calimanesti , Cozia (cu mormantul lui Mircea cel Batran), si lacul Vidra (locul unde se antreneaza loturile olimpice de caiac-canoe). Cand o sa am bani si timp,as vrea sa stau doua saptamani in statiunea Vidra, pe malul lacului....frumos si liniste. Am pornit spre Petrosani, dar am traversat muntii Lotrului, am trecut pe langa varful Parang, iar cheile Petrosaniului m-au lasat fara suflare.
Ne-am intors pe valea Jiului, si inapoi la poalele Fagarasilor.
Am facut Transfagarasanu intr-o zi, am avut noroc de vreme frumoasa, fara ceata, privelistea se deschidea la sute de km distanta.
La inceputul lui august sus la cabana Balea era zapada:), am vazut cascada Balea de la distanta, pacat ca nu am avut timpul necesar sa facem si acel traseu. Cine are ocazia, e pacat sa nu faca Transfagarasanul.
Ne-am mai rezervat 3 zile pt Bucegi, am prins festivalul de la Bran si m-au surprins ca au reusit sa renoveze castelul. Si afluienta de turisti era f mare, mai ales straini.
Am facut si valea Rucarului, am cumparat barnza in coaja de brad, specific acelei zone. E scumpa, dar e si foarte buna. Am vizitat singura pestera din masivul Bucegi, pestera Dumbrava, si ne-am intors sa facem Valea Prahovei. In Sinaia am stat o zi, pt Peles si Pelisor....Pelesul il mai vizitasem, supriza placuta a fost Pelisorul. Citisem mult despre Regina Maria, dar la fata locului a reusit pur si simplu sa ma impresioneze. Totul era decorat de ea, intr-un stil foarte modern pt acea epoca, in totala discrepanta cu luxul si opulenta de la Peles. Simplitatea si bunul gust isi punea amprenta peste tot. Tablouri pictate cu mana ei, scaune tapisate de ea, a tinut neaparat sa puna chiar ea la punct fiecare amanunt.
In Sinaia am reusit sa ne dam hutza si cu telecabina.
La intoarcere am vizitat ceteatea fortareata Roznov si Biserica Neagra din Brasov, am tras si o fuga pana in Poiana, dar e schimbata mult.
Am avut doua saptamani pline, am vazut multe, ne-am simtit minunat. Cazare se gaseste in zona la preturi foarte rezonabile, si iti ofera tot confortul.
La vara mi-am propus sa fac Maramuresul, si sa vizitez si Sighisoara.
Urmeaza Delta Dunarii, Semenicul.....sunt multe locuri frumoase de vizitat in tara, daca am reusi sa le vedem pe astea si ar fi minunat....nu mai visez la Caraibe.
Opriti-maaaaaa din delirat


Cine nu iarta, distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.