FIV cu ovocite donate Cap.43

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 9

rodica.marin spune:

Buna seara fete dragi!
Citindu-va am avut o surpriza placuta vazand ca irilac31nu ne-a uitat.
Desi nu am mai scris v-am cititit, sunt la curent cu noutatile si le doresc si eu numai bine noilor burtici, nolor mamici si noilor venite.
Eu desi credeam ca stau f. bine cu psihicul am reusit sa ma procopsesc cu niste atacuri de panica pe care ma straduiesc sa le controlez.
In final nu am facut chiuretaj, dupa avortul acela provocat cu arthotec, amavut un cm si urma sa merg la control, dar nu amreusit sa ajung, voi merge dupaurmaorul(sunt in asteptarea lui), nu am reusit sa ajung nicila hematolog.
Tusferi sper sa te sun maine, imi este dor sa te aud.

irilac31 iti multumesc inca o data
Va pup pe toate si va doresc numai bine

speranta2 spune:

Waw fetelor, cat ati scris!
De cand am ajuns la munca citesc din urma.
Am gasit foarte multe informatii importante si ma bucur ca au mai intrat si din fetele vechi, cu experienta.
Fetelor, referitor la spovedanie, eu una nu m-am spovedit niciodata si chiar vroiam, acum inainte de transfer sa o fac.
Ca si una dintre fetele de aici si eu m-am apropiat de DZ. o data cu inaintarea in varsta sa zicem asa.
Copil fiind nu am fost indrumata in acest sens, asa ca tarziu am ajuns sa descopar invataturile crestine. Nici acum nu pot spune ca le stiu si ca stiu toate obiceiurile, dar ma gandesc ca Dz. nu poate fi impotriva unei proceduri ce da viata.
Am citit la un moment dat un pasaj in biblie in care, Sara sotia lui Avram, parca, nu retin numele de obicei, i-a dat voie acestuia sa faca copil cu o alta femeie, la indemnul lui DZ.
Deci, extrapoland la zilele noastre, putem zice ca facem acelasi lucru?
Duhovnicul este un martor la spovedanie, el ar trebuie sa asculte si sa nu divulge ceea ce aude. Asa cred eu.
Poate nu m-am spovedit pana acum si din cauza neincrederii in preoti, avand de-a lungul timpului niste exemple nu tocmai bune.
Dar nu trebuie sa generalizam si acum caut un preot la care sa ma pot spovedi.
Legat de spus sau nu apropiatilor de donate, incerc sa nu spun, cu toate ca eu sunt foarte deschisa si nu ma pot abtine. E mai bine sa nu zicem pentru ca nu stii cum se intoarce impotriva noastra. Am mai patit-o, dar nu ma invat minte niciodata.
E greu pentru oamenii carora le vin toate natural, sa inteleaga prin ce trecem noi.
Numai cand azjungi in situatii limita ca a noastra, esti dispus sa faci ce nu te-ai fi gandit.
Hai ca m-am intins...

speranta2 spune:

Sara nu putea face copii, am uitat sa specific.

needa spune:

Buna fetele!
Sa aveti o saptamana faina!
O si un pentru toate mamicile, burticile si viitoarele mamici!

O_luptatoare spune:

Salutare!
O saptamana frumoasa sa avem si doar vesti bune sa primim!
Amalia, ma gandeam la fetitele tale..cum ar fi sa le vedem la "Romanii au talent" ca dansatoare profesioniste . Clar, le-as vota!
Pupici la gagici si pici!

amaliaro spune:

Salutare gasca o saptamana faina sa avem cu vesti bune
Noi maine ne ducem la eco sa vedem balerinele
O luptatoare ai fost tare cu romani au talent
Wish sper ca esti mai bine
Rody imi pare bine ca ne ai scris noi vom fi aici ori de cate ori ai nevoie
toata gasca

amalia tsakoniati
24+ Maria-Anastasia Irini-Ioanna
DOAMNE ITI MULTUMESC!
FactotII in stare heterozigota Pai1 4g/4g homozigot glicoproteina IA C807T in stare heterozigota .

Sandy2707 spune:

Miri multumesc mult am reusit...asa era uitasem de optiuni si ma intrebam unde a dsiparut fereastra cu semnatura

va doresc o saptamana frumoasa tuturor

tusferi spune:

Nici parintii nostri nu cred ca sunt suficient de pregatiti pentru informatia asta, FIV cu donate. Eu am deschis odata subiectul adoptiei de fata cu mama mea si am vazut cam cum gandeste... In prieteni am incredere ca pot accepta informatia, chiar n-am deloc dubii si nici nu imi fac probeme ca le-ar spune copiilor mei, ii cunosc de peste 30 ani, dar ei vor discuta poate intre ei si vor auzi copii lor acest lucru, iar copii abia asteapta sa dezvaluie o asemenea informatie. Din acest motiv nu le-am spus prietenilor. I-am spus fratelui meu si cumnatei mele si pt ca le-am spus lor, i-am spus si surorii iubitului meu. In plus mai cunoaste si viitoarea nasa si inca o prietena care nu are copii si care nu e in cercul meu de prieteni cu care ma vad in timpul liber. Nu le-am spus tocmai pt ca vreau sa afle copii mai intai. Cand or sa afle copii, o sa ii las pe ei sa povesteasca cui vor
Mie mi se pare corect fata de ei sa nu le ascund. Pe langa faptul ca vreau sa ne cladim o relatie bazata pe sinceritate, iau in calcul ca totusi pot afla intr-o zi, sau ca voi fi nevoita sa le spun intr-o zi, cand vor fi deja mari. Daca sunt deja mari, se poate produce o ruptura foarte mare intre ei si parinti. Psihologic vorbind, poate fi un soc pentru ei si iti pot reprosa toata viata ca i-ai mintit. Se pot indeparta de parinti si e posibil sa nu ti-o ierte niciodata. Ma pun in locul lor... Eu cand eram mai mica, mi-am pus intrebarea daca am fost adoptata dar tinand cont cat de bine semanam cu tatal meu (destul de bine si cu mama) nu mi-am mai facut probleme. Copii mei n-or sa semene absolut deloc cu mine. E posibil sa aiba caracteristici fizice destul de pregnante, care sa provina de la donatoare si care sa nu aiba nimic in comun cu mine sau tatal lor. E posibil sa isi puna intrebari. In 15 ani, la viteza cu care se dezvolta medicina si tehnica, poate iti poti face ADN-ul la un automat din supermarket (asa cum, mai nou, iti poti face analize de urina cu un telefon mobil). Nu vreau sa stau cu frica in san sa nu cumva sa afle intr-un fel sau altul. Cat despre probabilitatea de a se intalni cu o sora/frate, e mica, dar uitati-va cate suntem din Bucuresti care am facut FIV cu donate la Reprofit iar donatoarele stim si noi ca nu sunt dedicate unui singur beneficiar. E adevarat ca fata/baiatul cu care isi vor uni destinele la un moment dat s-ar putea sa nu stie ca provine din donate, dar daca macar ai mei stiu, pot avea o discutie cu viitorii socri. Oricum, asta nu e asa important, ca faptul ca vreau sa fac ce este mai bine pentru ei, nu pentru mine. Normal ca pentru mine, ca mama, as prefera sa nu stie ca nu sunt ai mei genetic, dar trebuie sa pun fericirea lor pe primul loc, nu a mea.
Atata timp cat psihologii recomanda ca in cazul copiilor adoptati sa li se spuna acest lucru, cat de curand posibil, pentru a fi sincer cu copilul tau si a nu-i ascunde informatii atat de importante privind nasterea lui, nu vad care ar fi diferenta in cazul adoptarii ovocitelor.
Sandy, am citit si eu o parte din subiectul de la adoptii, privind momentul optim de a le comunica copiilor un astfel de adevar. E impresionant! E uimitor cum au reactionat copii mici cand li s-a povestit de unde vin ei cu adevarat. Cat de matur si cu cata dragoste. Si mai ales ce mandri au fost de povestea lor unica! Si eu intentionez sa le spun tot intr-o poveste despre seminte si faptul ca mami nu mai avea seminte de copilasi si a mers peste mari si tari sa ia seminte si cum din semintele alea si ale lui tati au iesit ei, lumina vietii lui mami si lui tati. O sa le facem o poveste, numai a lor, si le-o vom spune atunci cand vor fi la varsta la care intreaba de unde apar copii si de unde au aparut ei. Nu o sa insistam pe subiect, dar copii retin si probabil ne vor pune sa le repetam povestea lor iar cand vor fi mai mari le vom raspunde la mai multe intrebari daca vor vrea sa stie mai multe si poate ii ducem si in Cehia, sa vada tara din care au gene. Cam asta este planul nostru, al meu si al iubitului meu. Nu mi se pare deloc o grozavie faptul ca am facut FIV cu donate iar ei vor fi educati tot in spiritul asta, sa fie deschisi la minte si sa nu se dea batuti atunci cand isi doresc ceva cu adevarat. Atata timp cat eu o sa le ofer toata dragostea mea, neconditionata iar ei se vor simti iubiti, nu mi-e frica de faptul ca o sa ma iubeasca mai putin daca afla ca nu imi poarta genele.

Dupa cum vedeti, azi ma simt mai bine, ca m-am intins la vorba Va multumesc pentru gandurile bune! Mai avem foarte putin

Iri, am programat cezariana, pe 4 aprilie. Acum vom vedea daca ajungem pana acolo. Daca ajungem si copii mai pot fi tinuti in burtica, in siguranta, luam in calcul sa ii mai tinem la cuptoras. Vedem. Pana una alta, ne bucuram de fiecare zi pe care am mai trecut-o, azi deja am intrat in 36 sapt Este din ce in ce mai greu, cu 2 copii in burtica asa marisori si agitati ca ai mei, dar merita fiecare clipa in plus!
In ceea ce priveste preotul duhovnic, in primul rand chiar daca e prieten cu tatal tau, nu are voie sa ii spuna acest lucru. Taina spovedaniei e sfanta! Daca il banuiesti ca s-ar putea sa faca asta, nu i te spovedi. Oricum cred ca ar trebui sa iti gasesti alt preot duhovnic, daca zici ca el ti-a spus sa nu faci in niciun caz asa ceva... Eu sincer nu gasesc pacatul in a da viata unor copii (voresc la pl tot tot pt tine ). Vad ca BOR si-a facut publica pozitia privind donarea de organe si sunt pro donare de organe. Evident ca in cazul nostru nu e vorba de situatii de viata si de moarte, dar pe de alta parte, nu toate organele care se doneaza sunt vitale si totusi BOR incurajeaza transplanturile. Pana la urma si transplantul de retina sau de piele nu e de viata si de moarte, nu?
Stefana, ce a crescut si "Bubu" al tau!
Wish, iti tin pumnii sa se resoarba hematomul ala cat mai repede

Draga mea Miracol, multumesc pentru cuvintele frumoase! Ai un suflet minunat si vei deveni o mamica minunata, foarte curand, n-am niciun dubiu!

Rodica, ce ma bucur ca ai mai scris! Ma gandeam ca ne mai citesti, dar stiam si ca ai nevoie de o perioada de pauza. Sper din suflet sa treci cat mai repede de perioada asta defavorabila psihic si sa iti aduni fortele pentru o noua incercare! Eu sunt doar acasa (cu exceptia vizitelor la dr), poti sa ma suni oricand ai timp

Gata, m-am intins foarte mult. Multumesc fetelor, inca o data, pentru gandurile voastre bune!

Mutatie 677 C>T in gena MTHFR in stare heterozigota, Mutatie -675 4G in gena PAI- I A in stare heterozigota, Mutatie fact. XIII - genotip heterozigot

36+ cu si

irilac31 spune:

Buna fetelor, sunt varza tocata marunt marunt...fiarta in sucul propriu. Eu ma dau batuta, e clar ca puiul meu s-a aliat cu ta-su . In wk cat a fost el acasa a dormit nazdravanul non stop,a papat super bine, jucat putin...ce mai...copilul exemplu. Cum am ramas numai noi 2 ..dezdrabalare frate...treaz de la 5 jumate. Si ce credeti ca am obs azi...el era in patut eu luam o gura de mancare cand a inceput matzaiala, da niste miorlaieli din alea cu jale ...nu planset, eu vai de mine plange copilul alerg ca nebuna in camera urc cate 2 trepte odata si cand apar in raza lui vizuala ce face....rade in hohote...ha ha ha...bineinteles ca n-am mai mancat nimic pana la ora asta ca a trebuit sa stam sa ne jucam si sa facem ca toatr animalele...ma doare gura de cat am vb si cat ne-am zambit.Acum doarme de juma de ora dar deja da semne de trezire.
Aveam in plan sa fac azi o fripturica, salata de vinete, cheescake...dar lasam pe maine. Plus ca mi-am adus aminte ca e sarbatoare mare si am sistat si calcatul hainitelor.

Dragelor mersi pt parerea voastra, si eu tot asa gandesc ca voi dar se pare ca biserica nu e de aceeasi parere....sau cel putin preotii au pareri diferite...unii nu sunt de acord nici macar cu fiv ul normal, ce sa mai zic de donate...Nu stiu daca va dezvalui ceva tatalui meu dar parca nu ma simt eu bine. Oricum in fiecare zi ma uit si vad ce minune a facut DD pt noi si multumesc continuu ca ne-a ascultat rugile.

Nu mi-ati spus ce parere aveti cu trecutul reusitelor pe prima pag.

Amalia, intalneala placuta maine la eco si da-le multi din partea noatra printeselor tale

Miracol ce putin mai ai...supeeeer, de abia astept. Ti am zis ca aproape sapt ma tot gandesc la tine ce norocoasa esti ca stai in orasul tau?

Tusferi....uaaaauuu ce putin mai e pana la marea intalnire...te cred ca ti-e greu, la 36 sapt si cu 2... mie imi era greu cu 1 ..oricum felicitarile mele ca ai putut duce sarcina asa departe sa dea DD sa stea puiutii pana la data programata . Dupa ce nasti ne dai voie sa te trecem la mamici?

Rodica ma bucur ca ne-ai scris...din pacate stiu cum sunt atacurile astea de panica, si eu dupa primul esec m-am luptat cu ele si cu o depresie urata, si gurul care m-a pus pe linia de plutire a fost sotul meu...daca nu era el cred ca o luam rau pe aratura. Multa puetere iti doresc si poate mai incerci cand prinzi curaj

S-a trzit...sper sa mai revin...paaaaaa