Parintele prefera unul dintre copii - e normal?
Raspunsuri - Pagina 10
MariaG spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui roli25 Cum poate un parinte sa-si puna problema ca nu-si va placea copilul daca nu se va potrivi cu firea lui? Nu reusesc sa pricep nicicum. Suntem diferiti cu totii. Probabil e doar o ratacire de moment a unui parinte care afirma asa ceva. Refuz sa cred ca un parinte normal, care si-a dorit copilul gandeste in felul asta. Roli mami de Andrei  (16 ianuarie 2008) si Marc  (9 iunie 2006)Se zice ca doua lucruri sunt infinite pe lumea asta: universul si prostia umana. În privinta universului, eu înca mai am unele îndoieli. (A.Einstein) |
De fapt, tocmai parintele care isi pune problema ca e posibil sa nu-i placa de copilul lui ii ofera mai multe sanse de normalitate copilului in cauza
Chuny spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui MariaG
De fapt, tocmai parintele care isi pune problema ca e posibil sa nu-i placa de copilul lui ii ofera mai multe sanse de normalitate copilului in cauza Maria Alex (6 mai 2004), Mihai (13 august 2009 - 30 august 2009 Ne lipsesti, pui drag ) si Ana (10 februarie 2011) http://cealalta-realitate.ro/ http://www.copaculdehartie.ro/ |
Nu cred ca doar simplul fapt de a-ti pune intrebarea ofera vreo garantie de normalitate ...
Mai cred ca nu suntem niciodata pregatiti sa ne acceptam copiii asa cum sunt, insa atâta vreme cât nu ne manifestam aceasta neacceptare intr-un mod patologic si pastram un echilibru, e ok. In momentul in care insa toate actiunile noastre sunt marcate de aceasta neacceptare si lasam urme adânci in sufletul copiiilor, deja nu mai este ok.
Noi toti suntem intr-o continua formare, oscilam intre anumite stari, ne punem întrebari, dar cel mai important e raspunsul pe care il dam acelor intrebari si modul in care il dam. (nu mi-am terminat cafeaua, revin sa completez daca constat c-am fost incoerenta)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui roli25 Mie mi se face rau numai cand ma gandesc ca exista copii mai putin preferati de parinti. Un astfel de parinte a fost soacra-mea  Nu pot sa concep asa ceva. Imi iubesc copiii in aceeasi masura, desi sunt foarte diferiti si nu imi pot imagina ca as putea avea vreo preferinta vreodata. |
| Citat: |
| citat din mesajul lui roli25 Cum poate un parinte sa-si puna problema ca nu-si va placea copilul daca nu se va potrivi cu firea lui? Nu reusesc sa pricep nicicum. Suntem diferiti cu totii. Probabil e doar o ratacire de moment a unui parinte care afirma asa ceva. Refuz sa cred ca un parinte normal, care si-a dorit copilul gandeste in felul asta. Roli mami de Andrei (16 ianuarie 2008) si Marc (9 iunie 2006)Se zice ca doua lucruri sunt infinite pe lumea asta: universul si prostia umana. În privinta universului, eu înca mai am unele îndoieli. (A.Einstein) |
OK, am inteles, te poti opri din exclamatii.
In general, cand nu-ti pui o problema poti suferi de sindromul strutului, in iluzia ca o problema nepusa nu exista.
Am zis "poti", da?
Sa-ti pui tot felul de probleme poate fi un exercitiu de libertate si, eventual, sinceritate.
P.S. Cred ca si domnul de la semnatura ta ar fi in asentimentul meu
oanap85 spune:
1 din 2 ??..mi se pare incredibil,am auzit si stiu ca exista si astfel de parinti, dar 1 din 2?!
eu zic ca nu tre sa te gandesti cu groaza,atat timp cat nu faci diferenta nu ai de ce sa iti faci griji ..
lorelei_19 spune:
Noi am fost patru copii si mama a preferat-o clar pe una dintre surorile mele. Stiu ca ne-a iubit pe toti, dar pe ea in mod deosebit. Si inca mai are slabiciunea asta, chiar daca nu recunoaste. Nu ni se pare, toata familia ba si vecinii au remarcat asta.
La inceput ne-a durut mult, insa acum ne-am obisnuit cu ideea. Ba uneori ca sa mearga la medic, sa se duca in statiune sau altele, atunci cand nu vrea, o punem pe sora noastra s-o convinga 
roli25 spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui rrox3
OK, am inteles, te poti opri din exclamatii. In general, cand nu-ti pui o problema poti suferi de sindromul strutului, in iluzia ca o problema nepusa nu exista. Am zis "poti", da? Sa-ti pui tot felul de probleme poate fi un exercitiu de libertate si, eventual, sinceritate. P.S. Cred ca si domnul de la semnatura ta ar fi in asentimentul meu Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Off topic: Ma opresc din exclamatii cand si daca doresc. Fraza ta e nelalocul ei.
Cat despre probleme, mi le pun pe acelea pe care le consider normale pentru un parinte normal.
Daca un parinte si-a dorit copilul nu isi poate pune o astfel de problema. Am exemplul soacra-mii care a fost deranjata de la viata ei linistita ca a venit copilul.
oanap85 spune:
@ Maria G ,de ce am primit dezaprob ?
MariaG spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui oanap85 @ Maria G ,de ce am primit dezaprob ? "Daca tac... nu inseamna ca ai DREPTATE..inseamna ca pur si simplu am inteles ca iti explic DEGEABA" |
Pentru ca am citit mesajul tau ieri de cateva ori si nu intelegeam despre ce vorbesti. De fapt am inteles ca cineva prefera un copil din doi.
Acum, ca ma intrebasi, l-am mai citit de 3 ori si s-a aprins si la mine becul: era vorba de parinti (1 din 2 parinti)
Imi cer scuze pentru reactia in necunostinta de cauza.
Imi retrag dezaprobarea. (chiar, pot sa desfac dezaprobarea?)
sorana spune:
Eu zic asa: este o mare diferenta intre "imi place copilul meu" si "imi place comportamentul lui mereu, non-stop".
Mie imi place foarte mult copilul meu . Este foarte diferita de mine, uneori am dificultati in a intelege / accepta modul in care se comporta intr-o anume situatie dar, una-peste-alta, imi place mult de ea .
Uneori imi doresc sa ii schimb comportamentul intr-o anume privinta, fie pentru ca nu-mi place comportamentul respectiv (dpdv social sa zicem) fie pentru ca eu consider ca e in dezavantajul ei sa se comporte asa.
Dar nici eu nu prea inteleg cum poate sa nu-ti placa copilul tau. Asa, total, fara discutie. Dupa cum ziceam, mie imi place mult copilul meu dar sunt momente in care nu-mi place ceva anume ce a facut.
Revenind la subiectul initial - eu am sora si parintii au facut diferente intre noi. E destul de subtila treaba. Desi mereu sor-mea a fost mai alintata, a primit mai multe cadouri, a avut mai multa libertate, cumva amandoua am stiut ca eu am fost "preferata" parintilor. Au compensat cat au putut, au favorizat-o in multe chestii pe sor-mea, dar cumva eu eram "mai cu mot". Sora mea s-a tot plans in copilarie ca "pe ea o iubiti mai mult" - nu stiu daca ma iubeau mai mult, e destul de greu de zis de ce si cum de am sesizat diferenta dar exista, a fost simtita de ambii copii. Mie mi s-a parut mereu un pic ciudat pentru ca vedeam in alte familii ca cel mic e "preferat", la noi era invers ....
ruxandra_sb spune:
Da, se poate.
Mi se pare uman ca uneori/deseori sa rezonezi mai mult cu unul dintre copii.
Si da.. nu tot ceea ce vad la copil/copii imi place. Nu e nici o tragedie.. dar nici nu ma bag cu capul in nisip.. cred ca se numeste realism.
Si ce are aceasta de-a face asta cu dragostea?
Nu ii iubesc pentru "perfectiunea" lor. Ii iubesc pur si simplu.
Cat despre cei care nu concep, ca oamenii normali la cap nici nu viseaza asa ceva, blasfemie, lalala 
ar fi interesant de discutat, dar cu cu maxima sinceritate si cand copiii nu mai sunt copilasi.. ci copii mari, adolescenti, apoi tineri adulti,..
Dar.. de multe ori.. oamenii vor sa simta ceea ce ii face sa se simta bine.