Vreau sa-mi fie mila!

Raspunsuri - Pagina 19

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Citat:
citat din mesajul lui viviana

Da, de asta am deschis subiectul: pentru a restabili "reputatia" cuvantului mila, dupa cum a spus Buflea si dupa cum bine a spus Laura B.


Eu cred ca Laura a spus altceva.

Viviana, ai vazut ca in exercitiile pe care le-a initiat Laura, nimeni nu a mai folosit cuvintul mila si nici nu au fost foarte clare situatiile date ca exemple pentru cind au fost receptori ai milei. Cei care se simt insultati de acest cuvint, nu vor sa-l auda, nu vor sa-l primeasca... mila este a celui care o simte, nu a celui pentru care se simte. Si nu e vorba doar de cei de aici de pe forum, dar nici in viata de zi cu zi nu vor sa auda acest cuvint, oricit de bune intentii sint declarate, oamenii prefera sa nu fie ajutati din mila.

Asa ca, mie Cornelia, mi-ar placea foarte mult sa aflu de ce vrei tu, Viviana, ce iti aduce tie personal, restabilirea cuvintului mila. Nu sentimentul primar, ci mila din care se fac actele caritabile si mila pe baza caruia se invita la toleranta fata de oamenii in nevoie.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aqai spune:

si mie mi se par dificile discutiile deja.

si nu stiu de ce trebuie mila catalogata ca inutila. din mila, de ex, cineva a ajutat un batran cu alzheimer sa isi gaseasca drumul spre casa, ca nu stia pe ce lume este.

nu mi s-a parut inutil nici pentru el, nici pentru familia lui si nici pt societate care nu mai suporta cheltuielile cautorii prin politie.

personal, eu consider astfel de gesturi o DATORIE a celor care pot sa le faca, sa intinda o mana si sa contribuie la binele comunitatii. dar asa sunt eu, nu stau sa ma impiedic in semantica sentimentelor cand incerc sa construiesc.

dar oricum, am vazut ca daca nu esti milog si de fapt nu accepti cu gratie ca esti un nenorocit fiindca n-ai priceput cat de tare jignesti cu sentimentele tale, ar fi bine sa-ti tii gura (deshtele in acest caz).

existam pe lumea asta si oameni care nu ne pierdem in jungla de mila/empatia/compasiune si jocuri de cuvinte si totusi intindem o mana sa construim un mediu care sa asigure dreptul la un trai demn al nostru si al celor din jur. noroc ca exista suficienti oameni aici si aiurea care sa inteleaga rezultatele actiunilor si sa nu se cramponeze in modul de a simti al celui care face un gest daruind. Adica hai sa trecem dincolo de cuvintele celui care se implica si sa-i vedem intentia inainte de a judeca.

btw, legat de milogi, cred ca toti stim ca in campaniile de strangere de fonduri de obicei donatorul poate sa aleaga modul in care sa o faca. e considerat relevant gestul, si este apreciat, nu aruncat la gunoi pentru ca semnatura de pe cec nu a fost suficient de empatica.

inchei afirmand: am fost cruda si cinica cu afirmatia de mai sus. dar incercati sa o piviti ca pe o realitate, fiindca va asigur ca asa e in lumea in care traiesc eu. studenta se face blonda si se alatura lui big sister organization daca vrea o bursa subventionata de un donator mai excentric, nu ii explca cum ca ea e bruneta si de fapt atee prin alegere, si ca acestia trebuie sa fie termenii donatiei.

iar cei care vor sa schimbe aceasta dinamica nu au cum sa o faca dand cu batul, ci mergand in varful degetelor. am invatat asta de la un advancement director. (director care se ocupa de coordonarea strangerii de fonduri, nu am un cuvat mai scurt)






Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viviana spune:

Ocebine, asa a iesit. Sunt in pana.
Nu mai reformulez da' sper sa se inteleaga ce am vrut sa spun.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Chuny, imi doresc ca orice actiune de a mea provenita din empatia/ mila fata de problema cuiva sa nu fie interpretata in mod negativ.

Eu am inteles perfect explicatia Vivianei, este un mesaj punctual, scris simplu, cu exemple pentru cei mai pragmatici, fara multe definitii sofisticate din manualele de psihologie, se simte ca dat din suflet. Nu trebuie sa fim toti deacord cu el, este suficient insa sa intelegem pozitia celor ce considera mila un mecanism de a rezona cu promlema cuiva si sa o luam ca atare.


Gasesc lipsit de respect mesaju tau si te rog sa-ti ceri scuze. Fiecare scrie cum poate, fiecare are un stil al lui. Toti au scris din suflet aici, faptul ca tu rezonezi doar cu unele mesaje si eu cu altele este in regula, asta inseamna dialog.

Si da, mila e un mecanism de a rezona cu problema cuiva. Dar cel care are probleme, nu are nevoie de mecanimse de rezonanta cu problema lui, ci are nevoie de rezonanta cu persoana lui, asa cum tu ai rezonat cu mesajul Vivianei, insultindu-ma pe mine, de exemplu. Faptul ca scriu altfel, nu inseamna ca scriu din carti de psihologie, toate cuvintele puse sint ale mele, si ale celorlalte fete la fel. La fel ca si tine si Viviana.

Care bat, Aqai? Unde s-a dat cu batul? Si al cui a fost? Eu nu am avut nici un bat in mina, insa am simtit unul peste deshete de la Buflea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andacos spune:

Citat:
citat din mesajul lui nelia


Care bat, Aqai? Unde s-a dat cu batul? Si al cui a fost? Eu nu am avut nici un bat in mina, insa am simtit unul peste deshete de la Buflea.

Cornelia

Natura nu se dezminte. Chiar si pe drum drept, sarpele tot numai īn serpentina merge. (L. Blaga)



si eu invers!Dat peste degete si pus la coltz ca-mi permit(alaturi de late citeva participante)sa simt mila.

Rog participantele(infocate in special )sa spuna sincer ce au simtzit pentru monica.

Eu am simtzit o mila imensa,enorma,mi se sfisiia sufletul gindidu-ma la ea ,la momentele cumplite prin care trece,la copiii ei,la familia ei,la tot ce o inconjoara.

Dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmencat spune:

Citat:
citat din mesajul lui principe

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Citat:
citat din mesajul lui Chuny

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Roxana, a raspuns Rufus in locul meu ... exact asa gandesc si eu ...in plus, expozeul meu incerca sa restabileasca reputatia cuvantului "mila" care pentru unii era pierduta definitiv. Asta mi s-a parut ca a urmarit Viviana deschizand-ul ... Tu vad ca imi judeci silabele despre ce simt eu dupa mila ... orice urma de sentiment negativ ati incerca sa stoarceti din paragraful meu, va spun ca este fortat ... ce trebuie retinut este ca mi-e mi-e mila de multi si de multe, sunt convinsa ca de multe ori am primit mila celor din jur, de cele mai multe ori de la mine personal ... si nu e nimic rau in asta, cu atat mai putin jignitor.

Mai departe, ca facem sau nu facem ceva, ca suntem sau nu alaturi de cineva, bla, bla ... sunt actiuni care izvorasc din mila dar tin de resurse - materiale, sociale, sufletesti ... si nu este nimic rau si nimic neobisnuit sa simtim ceva (mila, compasiune, empatie) si sa nu facem nimic in a ajuta. Nu am sa ma simt deloc vinovata ca simt mila pentru atatea lucruri nefericite in jur, dar cu siguranta, ma implic in prea putine.




Da, aici iti dau perfecta dreptate. Nu e nimic jignitor ca īmparti mila in stānga si dreapta. E perfect omenesc sa lacrimezi cand vezi situatii disperate. Nu e nici jignitor, dar nici admirabil, e nicicum si neinteresant pt societate, e interesant doar pt personajul milos si oglinda lui personala. Deci sunt perfect de acord cu tine si īti pot ura mila placuta in continuare. No offense!

Eu de fapt aici vroiam sa ajung si concluzia mea este ca mila despre care vorbim aici poate fi numita oricum, din moment ce nu are niciun efect in societatea care ne inconjoara. E neinteresanta pt subiectul asupra careia e īndreptata. E interesanta doar pt milos. Sper ca acum a fost mai clar ceea ce am vrut sa transmit prin interventiile mele.

Categoric, sunt de acord cu tine ... eu am scris in primul meu post, mila pare a fi interpretata negativ numai de receptor, este o perceptie personala, dupa mine gresita.

Mila nu se exprima pentru ca nu incurajeaza ci doar subliniaza o situatie limita in care se gaseste cineva, de parca ala nu ar sti ca e in rahat.
Pentru mine, mila nu este o rusine, nici sa o nutresc pentru cineva si nici sa o percep asupra mea ... De aceea cuvantul "mila" merita sa isi recapete locul alaturi de sofisticatele "compasiune", "empatie" ... inteleg ca fiecare alege sa simta diferit cand se intalneste cu oricare din cei 3 termeni, dar macar sa constientizeze ca exprimarea initiala nu are nimic malitzios in ea.




Nu este o perceptie gresita,este doar faptul ca perceptorul chiar n are nevoie sa i se puna pe tapet in ce situatie critica este...inchipuieste ti ca ptru tine o periaoada critica este limitata in timp ,pana treci peste ea...o luna ,o sapatamana ,o zi...situatia critica pentru o persoana dizabilitata poate dura o viata ..de cand se naste pana moare ...cum crezi ca poate trai dupa o luna in care aude zilnic ...mi e mila???

Asa cum ai scris tu mai jos ,si eu in primul mesaj..si multi altii pe aici.....Mila o poti simti...esti liber sa simti,este uman ,dar nu sa o exprimi potru ca este cruel ptru receptor.,,nu este prolific pentru el ...ori noi vrem sa i fie mai bine decat ai este.

ai sa ramai pentru totdeauana in sufletul meu,licuriciule..


Ai dreptate, dar asta nu are nici o legatura cu sentimentul mila, cu a simti mila pentru cineva, fata de o situatie, etc.
Ceea ce spui tu are legatura cu lipsa de tact si de discernamant, ceea ce este cu totul altceva.
Exemplu: imi e mila de sora mea ca nu aude. Mi se rupe sufletul, mai ales ca societatea e asa cum este si sunt situatii absolut oribile de discriminare carora trebuie sa le faca fata. Dar asta nu inseamna ca ii si declar ca imi e mila de ea, cu toate ca imi este. In acest caz nu as face nici un bine sa declar asta, dar nici nu ma pot opri sa simt ceea ce simt. Incerc sa rezolv problema daca pot, daca nu, macar sa o incurajez sa treaca peste.

Mi-a fost mila de un caine bolnav acum niste multi ani. Ceea ce m-a determinat sa il iau acasa si sa incerc sa il ajut. Era inutil sa ii declar ca imi e mila de el. In schimb l-am dus la veterinar, l-am tratat, am stat nopti dupa nopti treaza si l-am vegheat.

Mila nu este un sentiment negativ si in nici un caz nu vine la pachet cu superioritatea, orgoliul si discriminarea. Mila nu este un sentiment fad, declarativ. In urma milei pe care o simti fata de ceva/cineva actionezi.
Pe de alta parte mila nu este un sentiment acaparator, nu te lasa fara discernamant. Chiar daca simti mila in multe cazuri, stii ca nu poti interveni si ajuta efectiv decat numai in cateva.
Mila este un sentiment extrem de puternic, simti cum te sfasii interior de mila cuiva. Poate acesta este si motivul pentru care daca tot stii ca nu poti ajuta in anumite (mult prea multe cazuri gen oameni abuzati, bolnavi, animale abuzate, bolnave, etc) ai prefera sa nu stii de ele, sa nu stii ca exista pentru ca te doboara sentimentul neputintei ce vine peste cel de mila care te indeamna sa actionezi imediat.
Nu cred ca sentimentul acesta exprimat prin cuvantul mila ar trebui desconsiderat. Da, poate exprimarea lui este deficitara la unii oameni. Dar nu ar trebui generalizat.
Si cred ca este sinonim cuvantului compasiune si empatie, doar ca aceste cuvinte sunt aparute mai nou si suna mai bine.
Ce imi e ca mi-ar spune cea mai buna prietena imi e mila de tine ca treci printr-o perioada proasta ca ti-a murit cainele si iesim amandoua la o cafea sa vorbim de el, sa ne amintim de timpurile in care era tanar si tembel si in viata si ce imi e sa imi spuna empatizez cu tine ca ti-a murit cainele. Sau variatiuni pe tema.

In orice schimb trebuie sa stii sa dai, dar si sa primesti. Asa si la mila. Trebuie sa stii sa o exprimi, iar destinatarul sa stie sa o primeasca.
Uneori despicand prea mult firul in paispe ratam tocmai esentialul.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ocebine spune:

Citat:
citat din mesajul lui Aqai


btw, legat de milogi, cred ca toti stim ca in campaniile de strangere de fonduri de obicei donatorul poate sa aleaga modul in care sa o faca. e considerat relevant gestul, si este apreciat, nu aruncat la gunoi pentru ca semnatura de pe cec nu a fost suficient de empatica.

inchei afirmand: am fost cruda si cinica cu afirmatia de mai sus. dar incercati sa o piviti ca pe o realitate, fiindca va asigur ca asa e in lumea in care traiesc eu. studenta se face blonda si se alatura lui big sister organization daca vrea o bursa subventionata de un donator mai excentric, nu ii explca cum ca ea e bruneta si de fapt atee prin alegere, si ca acestia trebuie sa fie termenii donatiei.

iar cei care vor sa schimbe aceasta dinamica nu au cum sa o faca dand cu batul, ci mergand in varful degetelor. am invatat asta de la un advancement director. (director care se ocupa de coordonarea strangerii de fonduri, nu am un cuvat mai scurt)






_


In termenii prezentati de tine, am foarte mari indoieli ca mila se aplica...vorbim de cu totul altceva.

Si da, am fost la foarte multe "fundraisers" si stiu cu ce "se maninca". Mila e undeva pierduta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmencat spune:

Citat:
citat din mesajul lui nelia

Citat:
citat din mesajul lui allinta

Infometatii din Africa sunt ajutati tocmai de oamenii milosi, mai norocosi decat ei. Au starnit mila intregii omeniri si sunt ajutati. E asa o mare rusine, asta ?



Da, dar norocosii in timp ce impart mila in stinga si in dreapta, nu uita sa se bucure de tot ceea ce le-a adus steaua lor norocoasa, consumind resursele dublu sau triplu decit au nevoie. Si, mai mult, considerind ca li se cuvine, tocmai pentru ca sint norocosi.

Nu ma stirniti cu Africa... va rog eu frumos. Nu mai suport sa vad lacrimi pe obraz pentru copiii care mor la propriu de foame in Africa si pentru care lacrimam in timp ce ne bem expresso, facut cu o masina care costa cit hrana lor pe o o jumatate de an. Nici pe ale mele nu le suport, un singur lucru fac pentru Africa, mic de tot, prin comparatie cu nevoile lor. Deci nu mi-e mila de ei, mi-e mila de mine si de noi, ca ne lafaim o jumatate de pamint considerind ca ni se cuvine, in timp ce cealalta se infometeaza datorita lafaielii noastre. Si nu numai in Africa, ci si in tarile cu razboi si conflicte pe care le aprobam tacit, aprobind politicile guvernelor care le poarta.

Cei care se duc acolo si sint implicati direct in ceea ce inseamna aceste zone au dreptul sa plinga de mila, noi astialalti ar trebui sa mergem pe virfuri. Putem sa plingem noi oceane de lacrimi de mila lor, nu ne spala nici pe noi, nici pe ei nu-i ajuta.

Cornelia

Natura nu se dezminte. Chiar si pe drum drept, sarpele tot numai īn serpentina merge. (L. Blaga)



Eu nu cred asa. Nu cred ca trebuie sa imi impietresc sufletul si sa nu imi mai fie mila de ei doar pentru ca sunt in partea cealalta a globului si eu nu am cum sa fac ceva direct pentru ei.
Si mai cred ca nu trebuie sa ni-i scoatem din minte si din suflet.
Cred ca trebuie sa fim atenti la cei din jurul nostru.
Poate ca nu pot sa ii ajut pe cei din Africa, dar sunt si aici atatia care mor de foame la propriu. Pe care pot sa ii ajut si ii ajut.
Nu i-ar ajuta nici pe ei si nici pe mine daca eu, din mila si solidaritate cu ei as alege sa ma infometez pe mine si familia mea. Asta nu inseamna ca sunt ipocrita, ci doar ca fac ce pot in conditiile date.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui nelia

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Chuny, imi doresc ca orice actiune de a mea provenita din empatia/ mila fata de problema cuiva sa nu fie interpretata in mod negativ.

Eu am inteles perfect explicatia Vivianei, este un mesaj punctual, scris simplu, cu exemple pentru cei mai pragmatici, fara multe definitii sofisticate din manualele de psihologie, se simte ca dat din suflet. Nu trebuie sa fim toti deacord cu el, este suficient insa sa intelegem pozitia celor ce considera mila un mecanism de a rezona cu promlema cuiva si sa o luam ca atare.


Gasesc lipsit de respect mesaju tau si te rog sa-ti ceri scuze. Fiecare scrie cum poate, fiecare are un stil al lui. Toti au scris din suflet aici, faptul ca tu rezonezi doar cu unele mesaje si eu cu altele este in regula, asta inseamna dialog.

Si da, mila e un mecanism de a rezona cu problema cuiva. Dar cel care are probleme, nu are nevoie de mecanimse de rezonanta cu problema lui, ci are nevoie de rezonanta cu persoana lui, asa cum tu ai rezonat cu mesajul Vivianei, insultindu-ma pe mine, de exemplu. Faptul ca scriu altfel, nu inseamna ca scriu din carti de psihologie, toate cuvintele puse sint ale mele, si ale celorlalte fete la fel. La fel ca si tine si Viviana.

Care bat, Aqai? Unde s-a dat cu batul? Si al cui a fost? Eu nu am avut nici un bat in mina, insa am simtit unul peste deshete de la Buflea.


Huh ???!!!

Lipsa de respect ? Mi se pare mie sau "you are picking on me" ? Cred ca mi se pare, tu nu faci asa ceva, nu-i asa ?

Ce sa spun, imi pare sincer rau ca te-ai simtit vizata de mesajul meu ... iti marturisesc sincer, ca nici nu m-am gandit la tine, ma faci sa ma intreb oare de ce te-ai simtit vizata ...

Anyway, imi cer scuze ca interpretezi aiurea posturile mele. Nu gasesc pe moment rezolvare la aceasta problema ... Poate faptul ca nu ma gandesc la tine cand scriu ajuta, daca nu, sa incerci sa nu ma mai citesti ???

Mai pot pune un disclaimer dupa fiecare mesaj, cu scuzele pe care le ceri mai sus ... whatever te face sa te simti bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Katya spune:

Citat:
citat din mesajul lui Chuny

[Am impresia ca s-a vorbit pe la īnceputul topicului de mila crestina? ce e mila crestina? chiar nu stiu pt ca nu am deschis niciodata vreo carte religioasa si nici pe la biserica nu am trecut decāt prin copilarie. De fapt as vrea sa stiu daca mila crestina are ca scop māntuirea milosului sau māntuirea celui care primeste mila.


Chuny, mila crestina e grija , preocuparea , interesul, neindiferenta, responsabilitatea , ajutorul, mingiierea pentru aproapele nostru. Pt ca in crestinism noi toti sintem legati unul de altul, sintem considerati "madulare ale aceluiasi trup" si, asa cum tot organismul sufera pt o masea sau un deget, asa ar tb sa fim si noi unii fata de altii: aproape, de la cea mai mica intrebare adresata celui in suferinta, pina la cel mai mare devotament si la cea mai mare jertfa. Iubirea crestina suprema e considerata cind iti dai viata pt un prieten, iti dai seama? Deci nu ca-ti dai viata pt copilul propriu, ci pt un prieten. Daca mila mintuieste pe milos sau pe receptor? Presupun ca pe amindoi, daca ambii o fac din suflet, daca datatorul da din suflet, fara intentia de a umili, de a-l pune pe celalalt in situatie de inferioritate si mai ales fara a se pune pe el insusi in valoare pt generozitatea sa! (am vazut multe ex, inclusiv aici pe forum, in care oamenii au plecat de la o idee frumoasa: a te ruga pt cineva si a ajuta pe cineva si au sfirsit prin a se lauda si a se slavi pe ei insisi ca fiind minunati pt ce au facut ) si primitorul primeste din suflet( ca sint si oameni poate stingaci sau poate suspiciosi sau poate orgoliosi ca sa accepte "mila"). Mila cu sensul de empatie-compatimire(adica deci co-participare la patimirea cuiva). Mila care, zic si eu ca si unii dintre cei de dinaintea mea, nu e un sentiment urit, ea are la baza, dupa mine, exact empatia, pt ca ti-e mai mila atunci cind poti sa-ti imaginezi prin ce trece celalalt ,cind te pui pe tine insuti in acea situatie, decit atunci cind ceva sau cineva "te lasa rece", atunci presupun ca nu simti nimic, si fereasca Dumnezeu sa nu simti nimic, fereasca Dumnezeu sa nu simti mila!

Sigur ca depinde cum o oferi-aceasta mila(deci empatie-compatimire-co-participare ),trebuie multa delicatete, dar in acelasi timp si ca primitor/receptor tb sa fii delicat, pt ca nu intotdeauna "datatorul" stie cum s-o faca, uneori poate lasa o alta impresie decit ce-a avut in minte.

Nu stiu daca te-am lamurit la intrebarea cu mila crestina si nici daca ai mai primit raspunsuri in acest sens.

Mergi la inceput