Vreau sa-mi fie mila!

Raspunsuri - Pagina 18

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ocebine spune:

Citat:
citat din mesajul lui allinta

Citat:
citat din mesajul lui principe

aaaaaaa instinctul de mila?....si instinctul asta de care zici tu este innascut sau dobandit??


hai sa facem un exercitiu de imaginatie : cineva zace ranit pe marginea drumului. un trecator il ajuta. oare ce l-a determinat pe trecator sa il ajute pe ranit ?
mila este un instinct dobandit din frageda pruncie.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.


1 trecator ajuta din probabil (mai mult ca sigur) 20 care au trecut pe linga el...unde e instinctul?




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Citat:
citat din mesajul lui Chuny

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Roxana, a raspuns Rufus in locul meu ... exact asa gandesc si eu ...in plus, expozeul meu incerca sa restabileasca reputatia cuvantului "mila" care pentru unii era pierduta definitiv. Asta mi s-a parut ca a urmarit Viviana deschizand-ul ... Tu vad ca imi judeci silabele despre ce simt eu dupa mila ... orice urma de sentiment negativ ati incerca sa stoarceti din paragraful meu, va spun ca este fortat ... ce trebuie retinut este ca mi-e mi-e mila de multi si de multe, sunt convinsa ca de multe ori am primit mila celor din jur, de cele mai multe ori de la mine personal ... si nu e nimic rau in asta, cu atat mai putin jignitor.

Mai departe, ca facem sau nu facem ceva, ca suntem sau nu alaturi de cineva, bla, bla ... sunt actiuni care izvorasc din mila dar tin de resurse - materiale, sociale, sufletesti ... si nu este nimic rau si nimic neobisnuit sa simtim ceva (mila, compasiune, empatie) si sa nu facem nimic in a ajuta. Nu am sa ma simt deloc vinovata ca simt mila pentru atatea lucruri nefericite in jur, dar cu siguranta, ma implic in prea putine.




Da, aici iti dau perfecta dreptate. Nu e nimic jignitor ca īmparti mila in stānga si dreapta. E perfect omenesc sa lacrimezi cand vezi situatii disperate. Nu e nici jignitor, dar nici admirabil, e nicicum si neinteresant pt societate, e interesant doar pt personajul milos si oglinda lui personala. Deci sunt perfect de acord cu tine si īti pot ura mila placuta in continuare. No offense!

Eu de fapt aici vroiam sa ajung si concluzia mea este ca mila despre care vorbim aici poate fi numita oricum, din moment ce nu are niciun efect in societatea care ne inconjoara. E neinteresanta pt subiectul asupra careia e īndreptata. E interesanta doar pt milos. Sper ca acum a fost mai clar ceea ce am vrut sa transmit prin interventiile mele.

Categoric, sunt de acord cu tine ... eu am scris in primul meu post, mila pare a fi interpretata negativ numai de receptor, este o perceptie personala, dupa mine gresita.
Mila nu se exprima pentru ca nu incurajeaza ci doar subliniaza o situatie limita in care se gaseste cineva, de parca ala nu ar sti ca e in rahat.

Pentru mine, mila nu este o rusine, nici sa o nutresc pentru cineva si nici sa o percep asupra mea ... De aceea cuvantul "mila" merita sa isi recapete locul alaturi de sofisticatele "compasiune", "empatie" ... inteleg ca fiecare alege sa simta diferit cand se intalneste cu oricare din cei 3 termeni, dar macar sa constientizeze ca exprimarea initiala nu are nimic malitzios in ea.


Buflea, spune-mi ca nu astepti ca mila aia complet inutila, gratuita si draga doar propriei imagini sa fie primita cu drag si interpretata ca fiind utila de cel asupra caruia e īndreptata? Nu se poate sa ai o asemenea pretentie!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns principe spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Citat:
citat din mesajul lui Chuny

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Roxana, a raspuns Rufus in locul meu ... exact asa gandesc si eu ...in plus, expozeul meu incerca sa restabileasca reputatia cuvantului "mila" care pentru unii era pierduta definitiv. Asta mi s-a parut ca a urmarit Viviana deschizand-ul ... Tu vad ca imi judeci silabele despre ce simt eu dupa mila ... orice urma de sentiment negativ ati incerca sa stoarceti din paragraful meu, va spun ca este fortat ... ce trebuie retinut este ca mi-e mi-e mila de multi si de multe, sunt convinsa ca de multe ori am primit mila celor din jur, de cele mai multe ori de la mine personal ... si nu e nimic rau in asta, cu atat mai putin jignitor.

Mai departe, ca facem sau nu facem ceva, ca suntem sau nu alaturi de cineva, bla, bla ... sunt actiuni care izvorasc din mila dar tin de resurse - materiale, sociale, sufletesti ... si nu este nimic rau si nimic neobisnuit sa simtim ceva (mila, compasiune, empatie) si sa nu facem nimic in a ajuta. Nu am sa ma simt deloc vinovata ca simt mila pentru atatea lucruri nefericite in jur, dar cu siguranta, ma implic in prea putine.




Da, aici iti dau perfecta dreptate. Nu e nimic jignitor ca īmparti mila in stānga si dreapta. E perfect omenesc sa lacrimezi cand vezi situatii disperate. Nu e nici jignitor, dar nici admirabil, e nicicum si neinteresant pt societate, e interesant doar pt personajul milos si oglinda lui personala. Deci sunt perfect de acord cu tine si īti pot ura mila placuta in continuare. No offense!

Eu de fapt aici vroiam sa ajung si concluzia mea este ca mila despre care vorbim aici poate fi numita oricum, din moment ce nu are niciun efect in societatea care ne inconjoara. E neinteresanta pt subiectul asupra careia e īndreptata. E interesanta doar pt milos. Sper ca acum a fost mai clar ceea ce am vrut sa transmit prin interventiile mele.

Categoric, sunt de acord cu tine ... eu am scris in primul meu post, mila pare a fi interpretata negativ numai de receptor, este o perceptie personala, dupa mine gresita.

Mila nu se exprima pentru ca nu incurajeaza ci doar subliniaza o situatie limita in care se gaseste cineva, de parca ala nu ar sti ca e in rahat.
Pentru mine, mila nu este o rusine, nici sa o nutresc pentru cineva si nici sa o percep asupra mea ... De aceea cuvantul "mila" merita sa isi recapete locul alaturi de sofisticatele "compasiune", "empatie" ... inteleg ca fiecare alege sa simta diferit cand se intalneste cu oricare din cei 3 termeni, dar macar sa constientizeze ca exprimarea initiala nu are nimic malitzios in ea.




Nu este o perceptie gresita,este doar faptul ca perceptorul chiar n are nevoie sa i se puna pe tapet in ce situatie critica este...inchipuieste ti ca ptru tine o periaoada critica este limitata in timp ,pana treci peste ea...o luna ,o sapatamana ,o zi...situatia critica pentru o persoana dizabilitata poate dura o viata ..de cand se naste pana moare ...cum crezi ca poate trai dupa o luna in care aude zilnic ...mi e mila???

Asa cum ai scris tu mai jos ,si eu in primul mesaj..si multi altii pe aici.....Mila o poti simti...esti liber sa simti,este uman ,dar nu sa o exprimi potru ca este cruel ptru receptor.,,nu este prolific pentru el ...ori noi vrem sa i fie mai bine decat ai este.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Principe, Doamne, e atāt de evident ce explicam noi aici!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Pe mine ma oboseste subiectul asta ...

Mi se pare ca toata lumea scrie acelasi lucru, cu expozeuri sofisticate si filozofice, dand impresia ca ne contrazicem unele pe altele ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Pe mine ma oboseste subiectul asta ...

Mi se pare ca toata lumea scrie acelasi lucru, cu expozeuri sofisticate si filozofice, dand impresia ca ne contrazicem unele pe altele ...


Nu spunem deloc acelasi lucru . Totusi as fi fost curioasa de ce astepti tu ca mila ta care nu are nicio consecinta pozitiva asupra societatii, deci inutila pt cel asupra caruia se īndreapta, sa fie interpretata pozitiv sau acceptata?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viviana spune:

Da, de asta am deschis subiectul: pentru a restabili "reputatia" cuvantului mila, dupa cum a spus Buflea si dupa cum bine a spus Laura B.
Am explicat undeva si titlul si nu mai reiau.
Tot undeva am explicat si de ce am dat si citate sa-i zic stiintifice si crestine - ca doritorii sa priveasca si din ughiul respectiv daca doresc, daca nu sa ramana o pura informare.



Citat:
citat din mesajul lui Laura B

Multumesc pentru raspunsurile la exemplul fictiv - intr-un mod asemanator as fi raspuns si eu.

Azi e ziua curiozitatilor (la mine) iar subiectul asta e cel care mi le-a inspirat, asa ca voi intreba aici...
E cineva care i-a spus unui alt adult aflat intr-o situatie dificila, fata in fata: "mi-e mila de tine", ori altceva asemanator si in care sa apara cuvantul "mila"? In ce context, cui, cum a fost receptionat mesajul?


Laura, exact la asta ma gandeam aseara. Ca niciodata in nicio situatie indiferent cat de dificila este nu specifici: ca ajuti din mila/compasiune.

Dar...
Mi s-a intamplat de mai multe ori ca atunci cand am vrut sa ajut sa primesc: "n-am nevoie de mila dvs"
Cand spun ajutor nu ma refer la bani.
Cand am vrut sa imi arat pretuirea printr-un buchet de flori, unor persoane cu probleme am primt aceeasi replica.
Am citit, aici sau aiurea, habar nu am, aceleasi cuvinte scrise cuiva care spunea ca ii e mila de nu stiu cine.

In spital fiind, (dupa o cumpana)am fost vegheata de o asistenta in ai carei ochi citeam o mila profunda. Mi-a si spus-o. A stat langa mine mangaindu-ma pe maini si pe picioare. M-am simtit bine, ocrotita stiind ca unui om necunoscut ii pasa.

Cand a murit tatal meu, in ziua nuntii mele, o parte dintre prieteni, cum e si firesc, nu au stiut cum sa reactioneze si s-au retras, iar o parte mi-au declarat de-a dreptul ca ei nu stiu ce sa faca, insa le e mila de mine si mi-au ramas alaturi.
Eu sunt convinsa ca toti au incercat acelasi sentiment de consternare urmat de mila, dar au reactionat diferit.


Nu o sa ma simt niciodata jignita de mila cuiva. Ba cred ca o sa o primesc asa cum se cuvine.
Nu pentru mine. Ci pentru cel care o ofera.
Nu am sa pot niciodata sa rapesc cuiva dorinta de a impartasi niste sentimente indiferent cum o face.
Daca o face cu inima deschisa, din bunatate, asa va fi primit.
Daca o va face ca sa bifeze facut, tot asa va fi primit deoarece chiar daca pentru el este doar un exercitiu sunt convinsa, ca in timp, acest exercitiu se va transforma in ceva uman.

Asa gandesc la ora asta; e o taina cum sa oferi dar e o taina si cum sa primesti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ocebine spune:

Citat:
citat din mesajul lui viviana



Nu o sa ma simt niciodata jignita de mila cuiva. Ba cred ca o sa o primesc asa cum se cuvine.
Nu pentru mine. Ci pentru cel care o ofera.

Asa gandesc la ora asta; e o taina cum sa oferi dar e o taina si cum sa primesti.


Cu prima parte a citatului...iarta-ma, te rog, (mi-esti draga, sa stii si te citesc cu mare placere, deci sa nu mi-o iei in nume de rau, da?)...dar eu citesc asta ca si cum tu primesti mila altora din mila ta pentru ei

Cu partea a doua sint total de acord...co conditia sa existe sinceritate de ambele parti.

Cred ca sinceritatea departajeaza cele doua notiuni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Citat:
citat din mesajul lui allinta

Infometatii din Africa sunt ajutati tocmai de oamenii milosi, mai norocosi decat ei. Au starnit mila intregii omeniri si sunt ajutati. E asa o mare rusine, asta ?



Da, dar norocosii in timp ce impart mila in stinga si in dreapta, nu uita sa se bucure de tot ceea ce le-a adus steaua lor norocoasa, consumind resursele dublu sau triplu decit au nevoie. Si, mai mult, considerind ca li se cuvine, tocmai pentru ca sint norocosi.

Nu ma stirniti cu Africa... va rog eu frumos. Nu mai suport sa vad lacrimi pe obraz pentru copiii care mor la propriu de foame in Africa si pentru care lacrimam in timp ce ne bem expresso, facut cu o masina care costa cit hrana lor pe o o jumatate de an. Nici pe ale mele nu le suport, un singur lucru fac pentru Africa, mic de tot, prin comparatie cu nevoile lor. Deci nu mi-e mila de ei, mi-e mila de mine si de noi, ca ne lafaim o jumatate de pamint considerind ca ni se cuvine, in timp ce cealalta se infometeaza datorita lafaielii noastre. Si nu numai in Africa, ci si in tarile cu razboi si conflicte pe care le aprobam tacit, aprobind politicile guvernelor care le poarta.

Cei care se duc acolo si sint implicati direct in ceea ce inseamna aceste zone au dreptul sa plinga de mila, noi astialalti ar trebui sa mergem pe virfuri. Putem sa plingem noi oceane de lacrimi de mila lor, nu ne spala nici pe noi, nici pe ei nu-i ajuta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Chuny, imi doresc ca orice actiune de a mea provenita din empatia/ mila fata de problema cuiva sa nu fie interpretata in mod negativ.

Eu am inteles perfect explicatia Vivianei, este un mesaj punctual, scris simplu, cu exemple pentru cei mai pragmatici, fara multe definitii sofisticate din manualele de psihologie, se simte ca dat din suflet. Nu trebuie sa fim toti deacord cu el, este suficient insa sa intelegem pozitia celor ce considera mila un mecanism de a rezona cu promlema cuiva si sa o luam ca atare.

Mergi la inceput