Copil 'atins' de invatatoare

cristoiu spune:

Coracora nu vorbesc din ce am visat azi-noapte. Am experienta directa a Canadei, US, Germaniei si indirect a Olandei prin prietena mea care locuieste de ani buni acolo. Am spus intentionat 911 finca asta e numarul sperietoare pe care il folosesc unii copii pentru parinti si de acolo a pornit moda. Insa nici chiar acolo nu e chiar atit de speriat. Iar aici, in Germania si Olanda chiar nu iti ia nimeni copilul pentru o vinataie pe brat si o vorba spusa de x. Si eu cred ca unii oameni sunt cam speriati de autoritati, nu stiu de ce.

Si eu, pe bune as lasa copilul sa sune la autoritati, dar iti spun eu sigur ca nu ar face-o, caci copilul ala nu e timpit, e doar santajist. Si chiar daca ar face-o, eu nu as fi speriata deloc, casa mea e dechisa la orice ora pentru autoritatile tutelare, nu au efectiv ce dovezi sa gaseasca si nimeni din cercul de cunostinte, vecini, parinti scoala si profesori nu ar putea afirma ca eu imi abuzez copilul. Chestiile astea se fac cu investigatii serioase, nu ajunge un martor mincinos.

cristoiu spune:

Inca ceva: prietenii astia ai nostri de care tot povestesc, cu copilul problema, exact acelasi lucru l-ar spune, ca nu au ce sa ii faca, ca sunt disperati etc. Sa nu crezi ca vreo clipa se gindesc ca ar fi vina lor. Dar este, evident si eu nu ii cred pe cuvint ca nu au ce face.

J G spune:

Desigur... victimizarea e tare dulce.

La 2-3 ani se bucura si se mandresc ca are copilul "personalitate", apoi la 7 ani cand ajunge copilul la scoala nu mai e asa buna treaba asta. Ce sa facem? Luam toti copilul la bataie.

Eu cred, sincer, ca de multe ori e vorba de... lipsa de inteligenta. Sunt oameni care pur si simplu nu pot cuantifica efectele actiunilor lor.
Si lene. E mult mai comod sa lasi copilul in legea lui, sa-i cumperi de toate ca sa taca si cand ti se urca in cap sa-l iei la bataie. Muncesti mai putin decat unul care sta cu ochii pe copil, ii vorbeste/explica/corecteaza in permanenta, pune limite si le si aplica, pai asta e obositor... e greu, e de munca!

dana vio spune:

Si daca le va cere ce-o sa faci? O sa-i spui sa faca ce vrea/simte ea? Ma indoiesc.

Alyx are dreptate, unde este responsabilitatea noastra, a parintilor?

In clasa nepoatei mele era (slava cerului ca l-au mutat!) baiatul unei judecatoare. Deh! Viitor infractor, clar! Un copil extrem de prost crescut. Nu spun ca era neastamparat sau obraznic sau rau. Era/este prost crescut de catre parintii lui. Un exemplu: injura foarte urat. Invatatoarea i-a facut multe observatii si copilul n-a reactionat. In final, invatatoarea a spus ca face asa ptr ca asa aude/invata acasa. raspunsul mamei: "Tie sa nu-ti pese cum vorbesc eu acasa!" Pana la urma l-au mutat ptr ca aici "nu au gasit intelegere"

Exemplu propriu: Alex a mea, care in general face ca si fetita ta, spune multumesc, cu placere, buna ziua, cere voie sa etc, fara sa fie nevoie sa o atentionez eu. Dar se cearta cu profesoara de engleza de la gradi. Ca ea (Alex) stie mai bine, nu-i place cand o corecteaza si a iesit plangand din clasa. i-am tot spus ca trebuie sa asculte si sa fie linistita la ora, stiu ca asta e cu dus-intors, dar in faza asta asta pot. Cred ca nu-i place profesoara si mai cred ca o s-o faca sa nu-i place nici engleza, dar n-am ce face. Va trebui sa se obisnuiasca, ptr ca n-am de gand s-o plimb prin scoli cautand profesori pe placul ei.

Nu e bine ce face copilul, nu este OK nici ce face invatatoarea si nu este in regula nici ca la sedinta parintii n-au reactionat cand li s-a spus ca nazdravanii sunt urechiati. Si responsabilitatea este de la parinti la invatatoare si apoi la elev. da, si la elev, ptr ca de la 7ani incep sa aiba discernamant si asa cum unul intelege ca in timpul orei trebuie sa nu deranjeze, asa trebuie sa inteleaga toti.

Alexandra Maria
14.12.2007

cristoiu spune:

Dana, de acord cu tine. Doar ca indiferent ce ii spun eu acasa, copilul mai uita sau ignora si eu nu pot sa controlez de la distanta situatia. Degeaba ii spun eu sa nu mai alerge prin clasa, stie si ea ca nu are voie, mi-a zis azi dimineata ca nu au voie sa alerge prin clasa ca pot lovi pe cineva, deci stie, dar de alergat tot alearga, chiar si acum dupa ce si-a spart un dinte. Deci eu ii spun, explic, ea tot copil nazdravan e, are furnici in pantaloni, nu poate sta locului, cum ar fi sa inceapa educatoarea sa mi-o cafteasca?

Da, la 7 ani ar trebui sa inteleaga, dar vezi, copiii merg la scoala de la 6 ani si pe urma fiecare copil e diferit. Unii au ADHD, ce facem, ii luam la palme sa ii linistim?

Daca o sa ii ceara in scoala fetei mele sa stea cu fundul lipit de scaun 50 de minute nu voi putea garanta ca o va face. Ca va intelege, da, ca ii voi explica, da, ca o va face, nu. Si daca se va ridica de pe scaun si o va trage de urechi invatatoarea, GARANTAT invatatoarea va zbura din scoala. Dar nu se va intimpla asta, pentru ca m-am dat peste cap de 7 ori ca prislea cel voinic si merele de aur si am gasit o scoala unde se va simti ca acasa, o scoala cu respect pentru elevi, cu programe inteligente, cu focus personalizat pe fiecare elev. Greu, dar am gasit-o.

inbox spune:

Exact la asta m-am gandit si eu cand am spus ca as lasa copilul sa sune, dupa ce ii explic ce si cum cu protectia copilului...si eu cred ca dupa ce intelege exact ce este cu sunatul asta ori nu mai vrea sa sune, ori daca vrea sa sune nu a inteles ce am vrut sa spun ( si de asta iti dai seama)sau chiar are un motiv sa o faca.

Copiii mei sunt mici, pana acum nu am avut probleme de genul asta, adica se mai smiorcaie, se pun in unghii, forteaza nota, ii las pana la un anumit punct, dar cand a fost vorba de lucruri serioase nu comenteaza, adica au fost cazuri cand fortati de imprejurari le-am spus "trebuie sa plecam" fara sa putem sa explicam in momentul ala de ce ( explicatia vine oricum), imediat se conformeaza, parca simt cand chiar se impune...ca simt tonul nostru,atituinea, nu stiu.

Dar mai este timp, poate vor creste si cine stie ce surprize voi avea, in momentul asta daca ma intreaba cineva eu nu cred ca vom avea probleme niciodata, nici la temuta(pentru unii) adolescenta, pur si simplu asa cred acum, ca nu are cum sa-si schimbe copilul comportamentul radical, fara sa traga niste semnale de alarma inainte. Insa, accept si ca s-ar putea sa ma insel...iar daca mi-o vor lua copii razna, voi considera ca este doar vina noastra a printilor.

Rrox, evident ca nu-i explici copilului si te culci linistit ca ti-ai facut datoria de parinte...ce vroiam sa spun este faptul, ca multi trec peste explicat, trec direct la : vaietat sau la alte masuri. Sau nu cred in ceea ce spun copiilor! Si dau aici exemplu de cand era fata mica, incepuse la un moment dat sa muste ca este catel...prima data cand m-a muscat mi-au dat lacrimile atat de tare a facut-o, i-am spus ce si cum cu muscatul asta, ca ma doare...ei bine, stiu parinti care ii trantesc copilului direct :"esti rau" sau mai stiu eu ce minuni. Bineinteles ca nu s-a oprit din muscat imediat, dar ii explicam de fiecare data, s-a repetat de cateva ori si gata, fara sa ma plang, fara sa acuz, fara sa dau ochii pe spate, ca vai la 2 ani ma musca la 80 ma omoara :). Bine sunt lucruri care le repet de sute de ori si inca astept ziua in care sa se prinda ceva, desi imi spune ca mai bine sa-i atrag eu atentia ca ea uita, dar probabil undeva nu le-am considerat nici eu prea grave ca sa zic asa...

dana vio spune:

Eu cred in invatamantul de masa.
Nu neg posibilitatile sau performantele scolilor private, adica acelea care ofera programe mai bune/superioare de invatamant nu doar supraveghere, dar cred ca pana la o varsta, cam 14ani, este foarte util ptr un copil, viitor tanar adult sa invete intr-un mediu care nu este deloc elitist. Face foarte bine ptr adaptarea lui viitoare intr-o societate care este foarte variata, foarte dinamica si nu foarte previzibila.

Alexandra Maria
14.12.2007

megbeng spune:

nu am apucat sa parcurg tot subiectul dar titlul mi-a atras atentia pentru ca si la noi la gradinita se mai intampla lucrul asta si m-am gandit si razgandit de zeci de ori daca si cui sa spun. Tinand cont insa ca parintii copilului "atins" stiu de lucrul acesta si tac am optat si eu sa las lucrurile asa, desi nu mi se pare ok pentru baietelul meu sa vada aceste gesturi si sa nu sufle in front de teama de a nu fi si el lovit..

---

meg,dematei(9.02.2007) si Ana (7.03.2012)
Ce mai povesteste Ana...

oanaib spune:

Daca lumea nu ar fi atit de focusata pe prejudecati si idei preconcepute si s-ar concentra mai mult pe rezolvarea problemelor ce bine ar fi!
Dana, sincer te felicit ca ai asa un copil usor de educat si cuminte si ascultator, asa a vrut Dumnezeu sa fie copilul tau. Dar cei mai multi copii sunt nazdravani, mai neascultatori, forteaza limitele si desi stiu f bine ca nu au voie sa faca unele lucruri tot le fac, pt asa sunt copiii de pe vremea lui Nica si pana acuma.
Sa spui despre un copil de 7 ani ca e un viitor infractor mi se pare exagerat. Poate ca nu-ti place de mama lui, dar asta nu e nici o scuza. Doamna are la dispozitie tot felul de metode de a corectata comportamentul copilului in cadrul scolii.

cristoiu spune:

Eh Dana, eu de mult nu mai cred in invatamintul de masa. Dar cum nu am bani de scoala internationala, asta e, m-am dus la una de stat, o semi-privata. Nu e mediu elitist, desi au multi copii din familii instarite, dar sunt si multi copii din familii medii si sub-mediu. Eu consider scoala ca fiind bunul cel mai de pret pe care il pot da copiilor mei, ca nu am averi sa le las, dar ce au in cap nu le ia nimeni. Asa ca daca nu pot merge la cea mai scumpa si mai buna scoala (astia de la scoala internationala aterizeaza deseori in univ. Ivy league), merg la cea mai buna pe care mi-o pot permite. Dar asa sunt eu mai nebuna, am inceput sa caut scoala de cind avea copilul 2 ani, pentru ca daca ai vedea ce dezastru e si in scolile normale de cartier de aici ... Si cum depinde in ce cartier locuiesti sau ce pile ai (vitamina B se numeste la nemti) ...

Dar revenind la subiect, Chiar daca nu am bani sa ii intorc cu lopata, chiar de copilul ar merge la ultima scoala din oras, tot nu as tolera abuzul asupra lui. Poate depinde si de felul de a fi al fiecaruia. Eu am fost mai revolutionara de mica, am avut momente de razvratire impotriva cadrelor didactice de cind ma stiu, din liceu cind am tinut fruntea sus si nu am acceptat isteriile unei profe de engleza (care mi-a umblat in jurnal in ascuns si cind mi-a pretins sa ii cer scuze pentru ce scrisesem despre ea i-am cerut in schimb scuze pentru ca mi-a umblat in lucruri nepoftita) pina in facultate cind m-am certat (civilizat) cu cei doi decani care s-au perindat la catedra. Culmea e ca daca in liceu m-am trezit palmuita de profa isterica, in facultate am capatat brusc respect din partea celor doi, raminind dupa in foarte bune relatii cu ei si avind parte de suportul lor ulterior. Deci "get up, stand up/ stand up for your rjghts"