M-am hotarat.............adoptie(77)

laura-maria spune:

Buna fetelor,

Dupa cum am mai scris intr-un mesaj anterior, m-am atestat in octombrie 2011 si am trimis atestatul la mai multe directii din tara. De la multe dintre ele am primit raspuns ca nu au niciun copil care se "potriveste" cu mine.
Pana la urma copilul care ma astepta a fost tot din localitatea in care locuiesc. Maine am infatisare la tribunal pentru incredintare.
Scopul mesajului meu este altul. Am primit astazi prin posta de la DPC Vrancea ca au o fetita in varsta de 4 ani si 3 luni care isi asteapta parintii. In afara de varsta, singura informatie care mi s-a comunicat este ca sufera de un astm bronsic mediu.
Poate este una dintre voi careia ii va fi utila aceasta informatie.

Va doresc tot ce este mai bun in lume!!!!

carmen_ch_12 spune:

Am revenit si eu putin cat doarme puiutul.
Am primit azi citatia pt.data de 23.01 la tribunal...cele care stiti, cat mai dureaza apoi pana iese hotararea?
Noi suntem de 3 saptamani cu Teo acasa, nu reuseste sa doarma bine nici acum, se agita in somn, scanceste, uneori plange, nu reusesc nici eu sa ma odihnesc si ziua sunt cam zombie...
De luni a stat tati acasa cu el, a plans dupa mami care era la servici, azi am fost cu el si am stat vreo 4 ore la serv....de sapt.viitoare imi iau medicale...
Legat de mancare...AM imi spusese ca mananca "de toate", ca sa constat ca mananca "pane gem",carne(asta insemnand salam si cremwursti),la inceput manca si masline, acum "nu-mi patze".
Am noroc, sa zic, ca mananca ciorba, altceva nu-i place si nu stiu ce sa mai fac...
Asa ca, fetele care s-au confruntat cu astfel de situatii...HELP!!!

Altfel, suntem fericiti, ne-a zis dr. oftalmolog ca este cam alintat de cand e la noi... nu a stat la picaturi, i-a schimbat tati ochelarii si trebuie sa mergem la control peste 3 luni.

Fetelor care isi asteapta puiutii le doresc sa se inarmeze cu rabdare, ca vor avea nevoie de muuulta dupa...

marumiha spune:

carmen_ch_12-ce virsta are baietelul vostru?
Probabil ca trebuie sa treaca peste perioada de acomodare cu casa ,cu fam.,cu felul tau de a pregati ceea ce maninca.Copii sint destul de sensibili si le trebuie o perioada de timp pina se obisnuiesc cu schimbarile ,chiar daca sint mititei.
Alimentele ,mincarurile ,mirosurile din bucatarie si din casa noua sint diferite de cele cu care sint obisnuiti ,asa ca va trebuie multa rabdare.
Baietelul meu era obisnuit sa maninca romaneste ,de cind l-am adus aici ,o perioada destul de mare de timp ,nu vroia sa manince la gradinita, pt.ca totul era diferit ,in plus el era obisnuit sa manince orice mincare romaneasca cu ceapa.Ii place enorm de mult ,la fel si usturoiul.
Pt.noi a fost destul de greu sa ne obisnuim in casa cu mirosurile astea puternice ,aici nu se prea folosesc.Copii de aici ,nici vorba de asa ceva.Pina la urma ne-a "convertit"si ne-am pus si noi pe mincat ceapa si usturoi,problema e ca aici nu se gaseste ceapa noastra.
Cind a fost in vacanta a mincat zilnic ceapa ,nu a trecut nici macar o zi in care sa nu manince ....nici o masa fara ceapa...i-a adus si Mos Craciun un pachetel si s-a bucurat f.mult.
Cit am stat cu el in tara la fel ,o perioada de stress si pt.el ,despartirea de fam.asistentei a fost totusi o trauma pt.el.chiar daca am incercat sa facem totul ca el sa simta mai putin acea despartire.
La fel si somnul ,este probabil tot o forma de stress .
Incearca sa intrebi psihologul de la directie si as.maternala de obiceiurile pe care le avea el cind minca ,inainte de a adormi ,poate ca avea o jucarie preferata sau un lucru de care era legat.
Cred ca ar fi bine daca si alte fete ar dori sa scrie despre felul cum au reusit sa treaca peste acea perioada de acomodare a copilasilor lor.
Timpul le rezolva pe toate .


Mami di MARCO

carmen_ch_12 spune:

marumiha, 3 ani are, a stat la AM de la 1 an

simo_73 spune:

felicitari laura , ca ai reusit asa de repede sa iti gasesti copilul.
ce nu inteleg eu cum isi dau seama directiile din tara, unde am trimis cereri impreuna cu atestatul sa ne spuna ca nu au gasit copilul care sa se "potriveasca" cu noi, ca doar ei nu stiu mai nimic despre noi ca doar nu au stat la discutii cu noi. si eu sper din toata inima ca copilasul meu sa se afle tot in localitatea unde locuiesc
we placut fetelor

"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)


simona

mara80 spune:

buna ziua!felicitari tuturor mamicilor care au reusit sa-si gaseasca puiutul si mult noroc le doresc celor care inca mai asteapta........adica si mie...din aceasta saptamana ne-am hotarat si noi sa ne facem dosarul de adoptie dupa ani de tratamente si esecuri cu inseminare si fiv.....am vazut ca trebuie sa ma inarmez cu multa rabdare,insa,cred ca in final merita!vroiam sa va intreb ceva:care este sansa ca cineva care ia un copil nou nascut din maternitate in plasament de urgenta,sa-l poata ulterior adopta?

mara

MYH spune:

Buna seara si La multi ani! Va doresc ca anul 2012 sa fie un an mult mai bun decat ceilalti din urma, sa aveti parte de multa liniste sufleteasca!
Imi cer scuze pentru faptul ca nu am mai intrat pana acum. De citit, am citit tot, dar de scris nu mi-am facut timp.
Felicitari fetelor care si-au implinit familiile. Nu conteaza cand se finalizeaza totul, conteaza ca au copilasul/copilasii acasa.
Multa credinta si rabdare le doresc celor care sunt la inceput de drum si celor care sunt in asteptare de ceva timp si inca nu le-a scos Dumnezeu in cale puisorul. Dumnezeu are grija de tot. Dupa cum au spus si alte fete, odata ce ai plecat pe drumul asta cu gand curat si-ti doresti din tot sufletul un copil, este imposibil sa nu reusesti.
Eu cred ca este cineva care striga dupa noi in momentul in care luam decizia de a adopta. Asa a fost la noi. S-a simtit din plin. Gandul de a adopta a venit ca din cer, a venit si s-a statornicit in mine, nelasandu-ma sa ma gandesc la altceva. Pana in momentul ala, nu m-am gandit niciodata serios la adoptie. Intr-o sambata mi-a venit acest gand, luni seara si-a dat seama si sotul meu ca acesta este drumul pe care trebuie sa mergem (nici nu ma asteptam sa fie de acord pentru ca el spunea ca suntem inca tineri si mai ales ca nu ni s-a depistat nici o boala), marti eram la directie si miercuri deja faceam cererea. La mijlocul lunii iulie am ridicat atestatul, pe 5 august am vazut 2 surioare si am crezut ca sunt fetitele noastre, pe 19 august ne-am intalnit adevaratii nostri copii si pe 26 august 2011 deja au intrat in familia noastra, cu invoire. Integrarea a fost extrem de usoara, parca au fost plecati intr-o vacanta. Nu am avut absolut nici o problema de acomodare. Parca sunt rupti din familia noastra si la aspectul fizic. Foarte multi ne-au spus ca daca-i nasteam eu, nu ar fi semanat asa de bine cu noi. Fetita a implinit 6 ani, in septembrie 2011 si baietelul, 1 an in iulie 2011. Pe 15 septembrie a avut loc incredintarea si pe 20 ianuarie 2012 va fi procesul final. Totul a decurs ca pe roate, totul s-a petrecut in foarte scurt timp. Nu ne asteptam la asa ceva in momentul in care am facut cererea. Scriu aceste randuri, cu toate ca le-am mai scris pana acum, in speranta ca vor fi de folos fetelor care nu-mi cunosc povestea si care, la fel ca si mine inainte de a avea copiii, au nevoie de incurajari si de povesti reale de viata.
Ceea ce am scris mai sus poate va da sperante si poate va convinge ca ce e al nostru e pus deoparte. Daca simtiti o dorinta puternica de a adopta, degeaba nu o simtiti, acesta este drumul pe care trebuie sa mergeti.
Va doresc sa va ajute Dumnezeu in tot ceea ce faceti, sa simtiti din plin lucrarea Lui.

irina_g spune:

Chiar nou nascut, nu poti sa il iei din maternitate. Daca nu gresesc trebuie sa stea o luna. In general ajunge la asistentii maternali insa sunt sanse sa il poti lua in plasament. Mai departe, legat de adoptie, DA exista sanse sa il poti adopta insa depinde de la caz la caz.
Stiu persoane care au reusit sa il ia acasa imediat ce s-a putut si apoi sa il adopte. Stiu cazuri in care a stat copilul la maternal o perioada si apoi , in final a fost adoptat.
Repet, fiecare caz e unic si nu se poate stii exact care sunt sansele. In general insa, mai devreme sau mai tz, il poti adoptat, chiar daca trece sau nu prin asistent maternal.
Succes

mara80 spune:

am inteles!multumesc pentru raspuns!
mai am o rugaminte....am lasat un mesaj pe celalalt topic...as dori si eu un model de caracterizare pentru un parinte adoptator daca are cineva!sper din tot sufletul sa reusesc sa-mi depun saptamana aceasta dosarul complet!
d-na asistent social mi-a zis sa depun cererea de adoptie odata cu dosarul!
multumesc!

mara

irina_g spune:

Asa e si indicat. Dureaza o saptamina pina e semnat de directori si apoi 60 zile pina iese atestatul.De aceea e indicat sa faci si cererea odata cu actele. Se numara 60 zile din clipa in care faci cererea.
Bafta multa.