M-am hotarat.............adoptie(75)
Raspunsuri - Pagina 11
mikaia spune:
buna fetelor, eu sunt noua pe aici. am stat mult pe subforumul fiv. imi doresc enorm sa fiu mama, am facut 2 fiv-uri nereusite, nu mai am nici o sansa. doctorul ne-a spus ca am doua variante pt a deveni mama> fiv cu ovule donate sau adoptia.
asa ca....nu stiu ce sa facem.
am suferit, suferim si sper ca intr-o buna zi sa nu mai suferim. oricum Dumenezeu este sus pt toti.
am citit cam tot ce a-ti scris, am plans si sper sa am puterea sa stiu ce vrem.
oricum procedura este destul de lunga in Romanica noastra. nu stim ce sa facem.
dupa al doile Fiv sotul a spus ca nu m-a luat de sotie ca sa ii fac copii, si am crezut ca as avea o sansa sa discut cu el serios de adoptie.
cand l-am intrebat de adoptie, initial a spus ca da, dar parca simt ca nu este asa.
ce sa fac fetelor, cum sa discut cu el serios despre un bebe care nu este sange din sangele nostru.
dupa 10 ani de tratamente si incercari, cu multe sechele fizice si psihice, nu stiu ce sa fac.
medicul meu a spus ca trebuie sa ma gandesc foarte bine ce vreau.sa fiu mama sau sa fiu insarcinata.
in momentul de fata vreau un bebe mic, atat. dar nu stiu cum il vreau, nu stiu cu cine as putea vorbi despre ce inseamna aceasta procedura, cat de lunga si de costisitoare este din punct de vedere emotional, nu financiar.
banii se duc asa cum vin, nu conteaza. la cat am cheltuit in 10 ani nu ma gandesc la cat ma va costat procedura adoptie cu toate actele si drumurile.
sotul a spus in prima faza ca nici sa nu ma mai gandesc la fiv, eu as mai fi vrut unul macar, dar doctorul a spus ca la cat am bagat in mine ma voi termina singura, este hotararea mea cu privire la viata si sanatatea mea.
deci fetelor ar fi mult de spus despre mine, dar nu stiu de unde sa INCEP.
va multumesc.
de data asta va fi
LIANA22 spune:
Bine ai venit Mikaia !
Iti dorim noroc si speranta ca totul se va rezolva asa cum ne dorim .
marumiha spune:
Buna fetelor
Am terminat si noi concediile,Marco de luni incepe noul an la gradi ,e atit de bucuros sa se intilneasca cu colegii si cu educatoarele.
Ce rau imi pare ca a trecut timpul atit de repede ,ca a trebuit sa incepem munca ,ca trebuie sa stam mereu cu ochii pe ceas .
Cit de mult imi doresc sa pot sa stau acasa ,sa fac ce vreau eu ,sa ma trezesc cind am chef si sa vina lunar postasu cu scrisoarea ca mi-au intrat ceva banuti in cont.
MIH-ce schimbari ,am ramas surprinsa sa citesc ca in putin timp totul a luat o alta intorsatura.Sa fiti sanatosi si sa va bucurati de copii,te asteptam cu noutati.
mikaia-e greu sa dai sfaturi ,eu pot sa-ti spun ca am incercat fiv cu donator ,ca pt.mine a fost f.f.stresant mai ales ca am mers in Spania ,ca curele sint puternice ,destul de scumpe si cred ca sansele de reusita nu sint atit de mari cum spun cei de acolo.
Adoptia insa nu este nici scumpa ,pt.ca in afara de acte(fotocopii) si fisa medicala nu costa nimic .Iti trebuie multa rabdare si un pic de noroc.Trebuie sa fiti siguri ca va doriti un copil cu alte "radacini" pe care sa -l puteti iubi ca si cind a fost facut de voi.
Noi pe Marco il iubim nespus de mult ,il pupam zilnic de sute de ori si ne spune mereu ca ne iubeste ,citim zilnic fericirea pe chipul lui,chiar azi imi spunea o colega ca expresivitatea de pe fata lui e a unui copil fericit.Si asta ne dorim cel mai mult.
Va pun citeva foto cu el mai noi.
O seara buna
Poze
simo_73 spune:
mikaia bine ai venit printre noi, iti doresc sa reusesti sa devii mama.
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
mikaia spune:
multumesc pt primire. eu una nu sunt prea norocoasa, dar sper ca este cineva acolo sus care sa ma iubeasca.
sotul mi-a promis ca pana de craciun o sa discutam serios despre a avea un bebe
nu stiu cu ce sa incep. o sa citesc legislatia in domeniu si o sa va intreb pe voi cele care sunteti in prag de adoptie cu ce ar trebui sa incep.
stiu ca primul drum este la Directie, dar as vrea sa stiu daca este posibil sa adopt un bebe mic, am vazut ca in general copii adoptati sunt de 2 ani sau mai mari.
dupa ce am vazut povestile voastre i-am spus sotului ca ar trebui sa discutam serios, iar prima lui intrebare a fost de la ce varsta putem lua copilul si cat dureaza toata procedura ca timp.
nu prea am stitu ce sa ii spun. de asemenea m-a intrebat daca copilul poate fi din orice colt al tarii si nu neaparat din judetul din care suntem.
am vazut ca sunt fete care s-au interesat singure in tara si ca nu prea ar fi bine.
ce bine ar fi sa ne hotaram sa purcedem la drum.
va pup fetelor.
ar fi super sa ma ajutati sa imi spuneti in mare la ce sa ma astept.
pe scurt .
va pup.
de data asta va fi
mikaia spune:
marumiha sotului meu ii este teama ca nu ar iubi copilul ca pe al lui , dar eu sunt sigura ca doar ii este teama si atat.
nu cred ca nu ar putea fi in stare sa il iubeasca.
de asemenea, ii este teama ca la un momentdat parintii naturali ar putea veni sa ia copilul.
cred ca asta il ingrozeste cel mai mult.
banuiesc ca asta nu este posibil.
de data asta va fi
simo_73 spune:
mikaia, in nici un caz nu au sa vina parintii naturali sa ia copilul, noi cei care dorim sa adoptam un copil, dupa ce avem atestatul ne prezinta doar copii declarati adoptabili, deci au situatia foarte clara,
practic copilul este al vostru dupa ce s-a dat hotararea definitiva .
ti-am trimis un PM
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
marumiha spune:
La inceput de drum un pic de teama cred ca avem/am avut , cu totii .
Eu cred ca trebuie sa gasiti raspunsuri la toate neclaritatile pe care le aveti ,sa va ginditi bine ,nu este nevoie sa te gindesti ca ti se poate intimpla orice lucru rau pt.ca asa nu reusesti sa faci nimic in viata.
Anumite lucruri care ni se intimpla in viata nu stiu exact cum pot fi catalogate ,ca fiind pure intimplari ,noroc ,destin ,dorinta arzatoare ca trebuie sa facem ca acel lucru sa se realizeze ,sau asa a vrut Dumnezeu sa ne rasplateasca .
Despre faptul ca cineva vine sa-ti ia copilul ,eu nu prea cred ,mai ales pina la 18 ani ,un copil daca creste armonios intr-o frumoasa familie ,cu linistea necesara ,cu multa dragoste si afectiune ,poate sa-l impinga curiozitatea sa mearga sa-si caute "radacinile",asta numai din curiozitate .Dupa 20 de ani sintem liberi sa ne facem viata noastra ,asa ca si copilul nostru o sa incerce sa fie independent si sa caute raspuns la toate neclaritatile pe care le-a avut pina atunci.EU o sa-i povestec totul copilului ,o sa incerc sa-l pregatesc de acum si o sa-i dau raspuns la toate intrebarile.
Nu cred ca e nevoie sa mergi in alt judet pt.ca esti sigura ca daca distanta e mai mare ,e mai greu sa-l caute cineva.Adoptia din ziua de azi nu mai este cum era odata ,sa vina cineva sa-ti bata in poarta ca vrea sa vada copilul pe care la abandonat,poate nu am eu la cunostinta treaba asta ,alte fete pot sa spuna daca cunosc astfel de cazuri.
Cel mai bine e sa mergeti la directie ,sa discutati ,sa intrebati cit timp dureaza procedura.
Poze
simo_75 spune:
anne-mary MA BUCUR NESPUS DE MULT PENTRU TINE!! ma bucur ca ati reusit sa ajungeti la un numitor comun si FELICITARI! sa fie intr-un ceas bun si sa pasiti amandoi increzatori in viitor ca va fii bine.Ma bucur ca ti-am luminat putin problema si uite ca deja incepeti sa le faceti pe toate!!BAFTA MULTA!!
mikaia bun venit intre noi si sper sa reusesti sa devii mamica!!Vorbele acelui doctor sunt foarte intelepte!!!tine cont de ele!!!
amy2007-
imi pare rau ce de ti s-a intamplat..sper sa nu fie nimic grav.Sa ai parte de sanatate cat mai repede !!!
Doamne!!nu stiu multe despre FIV-urile astea dar vad ca multe fete sufera din cauza lor si nu e ok deloc!!Poate pe viitor sa fie prima optiune adoptia si pe urma FIV-ul...
asi spune:
Noi luni incepem scoala!
Nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 7 ani si...Incepem o noua etapa si vorba cantecului "amintirile ma coplesesc".
Am copii mari :un boboc de scoala si o minune de fetita care merge la gradi in grupa mijlocie.Cateodata stau si ma uit la ei si simt ca Dumnezeu ma iubeste .....si in secunda urmatoare se cearta
minunile mele 
.Toate astea fac parte din farmecul "meseriei" de parinte.
Deci ...sa-mi tineti pumnii sa nu lesin si nici sa nu inund curtea scolii cu lacrimi de emotii
.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.