Cum ati devenit parinti?

erato spune:

Mai am putin, dar trece asa greu timpulChiar astazi ma uitam pe calendar si mai am 3 saptamaniSi doar astept, ca am trecut prin toate etapele. Daca se va adeveri presimtirea mea ca in septembrie imi voi cunoaste copilul si la mine va fi o nastere la termenpt ca eu in decembrie m-am hotarat sa adopt.

Vreau sa fiu mama

simo_75 spune:

fetelor abia astept sa veniti cu povestiile voastre cand o sa va gasiti puiul.Sper sa nu astept prea mult.

erato spune:

Asa sper si eu

Vreau sa fiu mama

erato spune:

La Multi Ani tuturor copiilor, iar parintilor le doresc din tot sufletul sa se bucure de copii lor si sa li se intoarca inzecit-insutit-inmiit dragostea oferita copiilor lor.
PS Imi doresc ca anul viitor sa primesc si eu o urare asemanatoare si sa petrec aceasta zi cu copilasul meu.

Vreau sa fiu mama

simo_75 spune:

erato- cu siguranta vei primi si tu si poate inainte de 1 iunie 2012.Eu sper si cred ca vei deveni mamica cat de curand pentru ca iti doresti asa de mult si D-zeu sun sigura ca nu te va lasa sa astepti prea mult.

erato spune:

Multumesc Simopt incurajare. Si eu sper sa nu fie prea lunga asteptareapt ca e atat de grea

Vreau sa fiu mama

marumiha spune:

Ziua in care am ajuns acasa si am citit un mail in care mi se spunea ca am fost potrivita teoretic cu un copil, si eram intrebata daca vrem sa mergem sa-l vedem, nu cred ca am sa o uit niciodata.
Pt.mine, e ca atunci ,cind o viitoare mamica trebuie sa-si faca bagazul ,sa mearga la spital pt. a-si aduce pe lume copilasul.
Istoricul copilului era perfect si nu imi venea sa cred ca in RO.,unui copil abandonat ,ii lipsesc numai parintii.
Nu ii lipseau fructele ,carnea,legumele,dulciurile ,programul de joaca si de somn era ca al oricarui copil normal cu o familie normala. Si am zis ...pai ...noi ne dorim acest copil cu siguranta.
Oare Dumnezeu ne-a pregatit mai mult decit ne gindeam noi.?Copilul era caracterizat atit de bine ,cu lux de amanunte ,incit pt.noi era mai mult decit perfect ,daca s-ar putea spune.
Eu imi doream mult o fetita ,din totdeauna in imaginea mea ma vedeam cu o fetita de mina ,in casa ,in vacanta ,o fetita pe care sa o iubesc si care sa ma iubeasca ca nepotica mea cu care sint si acum destul de apropiata.
Cind am citit tot istoricul si am vazut si foto.ca copilul de fapt era un baietel ,am ramas un moment pe ginduri, doar pt.acest motiv.Darul nostru de la Dumnezeu era asta si trebuia luat ca atare,nu?
Si pina la urma sexul unui copil nu are nici o importanta.
Cind am vazut fotografia si am vazut acest copil cu ochii negri si mari si era asa bucalat ,am avut senzatia ca sa facut multa lumina in casa.
Am inceput sa -mi imaginez cum alearga el prin casa ,prin curtea noastra.Seara i-am spus sotului,i-am aratat foto , i-a placut si lui si m-am sfatuit f.mult cu prietena mea Catalina care mi-a dat multe sfaturi si raspunsuri la intrebarile mele.
Pina cind am ajuns in RO.au trecut mai mult de doua saptamini ,trebuia sa ne pregatim pt.drum ,sa ne luam concediu ,si nu am putut decit dupa ceva timp.In aceasta perioada am fost asa de stresati si gindul nostru era numai la acest copil ,nu stiam cum sa facem sa treaca timpul mai repede ,sa ajungem sa-l vedem.Intre timp am descoperit ca nu-mi mai vine ciclu si ne gindeam ca cine stie Dumnezeu vrea sa ne faca inca o surpriza ,sa adoptam si sa facem un copil.Era prima data cind mi se intimpla asa ceva.Am mers la medic ,nu era nimic ,probabil din cauza stresului ,organismul era obosit , noptile nedormite , nelinistea si stressul si-au spus cuvintul.
Drumul pina la d-na maternala era destul de lung si ff.stricat.Sotul meu nu a scos un cuvint pina am ajuns acolo ,emotiile il coplesau si trebuia sa-i fac mereu curaj,e un om f.sensibil ,eu imi stapinesc mai bine emotiile.
Cind l-am vazut pe Marco in curtea familiei nu stiam ca sa zicem,era mai mare decit in foto.si ne privea cu multa curiozitate.Nu stiau cine sintem ,credeau ca sintem de la D.G.A.S.P.C.
Cred ca din cauza emotiilor ,nici eu nici sotul nu am simtit acei fluturasi sau altceva special cind l-am vazut pe Marco.Am hotarit sa mai mergem de citeva ori ,copilul ne-a placut ,era cuminte ,chiar prea cuminte ,sotul imi zicea ca crede ca e bolnav pt.ca era prea cumintel ,f.linistit.Ne asteptam sa faca galagie ,sa tipe ,sa alerge insa el statea si ne privea.Maternala ne spunea ca e f.vesel ,ca e sanatos dar e in acelasi timp destul de rusinos ,mai ales ca pe el nu-l cautase nimeni pina in momentul cind am venit noi ,asa se manifesta el cind vine cineva la ei acasa.
Deja de la urmatoarele intilniri ne intimpina si ma cauta in geanta si in plasa ,sa vada ce i-am adus,ne imbratisa ,ne pupa si fam.doamnei maternale cu care sintem in contact si speram sa raminem mereu ,incercau sa-l pregateasca ,sa-l faca sa inteleaga ca noi sintem fam.lui si ca am venit sa-l luam acasa.Intre timp el intelesese , vorbea despre noi si spunea ca a venit fam.lui,cadourile sint de la fam.lui,cunostea masina familiei si cum ajungeam ne intimpina fericit si bucuros.
Cind vezi cum se manifesta copii in aceste situatii nu ai cum sa ramii indiferent ,sint situatii in care trebuie sa-ti aduni puterile ,sa-ti stapinesti psihicul,momente prin care trebuie sa treci sa le traiesti ,ca sa intelegi si sa simti aceste emotii puternice ,unice.Sint noptile nedormite ,pline de framintari ,de indoieli,de nesiguranta chiar daca sintem oameni mari ,in toata firea ne trec prin cap si ne vin tot felul de intrebari cu toate ca stiam ce vrem, eram convinsi din tot sufletul sa adoptam acest copil.Ne gindeam ,oare sintem in stare sa-i dam si sa-i satisfacem toate placerile,toate dorintele ,oare o sa fim parinti asa de buni incit copilul asta sa fie multumit de noi?
Oare sintem capabili sa-l pregatim pt.o societate atit de complicata in care sa -l ajutam sa devina un un om bun ?
Daca stau si ma gindesc acum erau framintari absolut inutile.Viata e facuta din lucruti bune si lucruri mai putin bune si de multe ori depinde de noi ce stim sa alegem in viata ,si mai e si destinul in care eu cred f.mult .
De felul meu, eu ,sint una care incerc sa fiu mereu realista si pina nu vad lucrurile "aranjate" si rezolvate nu spun nimic.
Acum am simtit ca e momentul sa scriu si sa retraiesc un pic acele momente scriind aici.
Sintem parintii unui copil minunat ,care ne-a umplut si ne umple zilnic sufletele de veselie , fericire si bucurie si care incercam sa ne pregatim pt.momentele in care o sa inceapa intrebarile pe care le pun toti copii adoptati .Speram sa gasim raspuns la toate si ca el o sa creasca si o sa traiasca fericit alaturi de noi.
Eu cred ca daca nu era acest forum unde sa cunosc fete bune ,care mi-au dat sfaturi si care fac parte intr-un fel din viata mea ,as fi un pic mai saraca sufleteste ,de aceea vreau sa le multumesc pt.ca exista.si va doresc multa fericire!




mami di Marco

Poze

lalad spune:

Marumiha, ai adoptat un copil din Ro traind in Italia? cum ai procedat? Multumesc.

LittleAngel spune:

Marumihafrumoasa poveste:)Ne arati si noua minunea ta?

marumiha spune:

lalad
-Da am adoptat ,am urmat aceeasi procedura ca si fetele din tara in plus a trebuit sa duc anumite acte de aici din it.si a trebuit sa stau 7 luni in tara pe parcursul procedurii si inca 2 luni in momentul in care se obtine atestatul daca dosarul este complet.


mami di Marco