E toamna in bostana cu PEPENASI de 2008 (199)
Raspunsuri - Pagina 2
ana_a spune:
LA MULTI ANI Violeta!
monalac, ce conflicte?
boti, cum ii dau pastiluta??
Am fost in oras si am uitat complect de caine...nu am luat nimic de samponat cateii si nici zgarda de purici...
imi dau seama ca sunt ffff zapacita....uit dintr-o camera in alta 
blog
proud
Stef's blogFa o introspectie in tine insuti,
pentru ca adevarul salasluieste in constiinta umana!
Gini75 spune:
La multi ani, Violeta!
Ileanna, incerc sa fac fata, nu-mi iese intotdeauna. Sunt in situatia ta cu sot de week-end pana la sfarsitul anului.
Eu am o perioada foarte incarcata la servici, seara sunt prin magazine in cautarea de cadouri pentru botezul gemenilor, care va fi pe 6 noiembrie. N-am timp de nimic extra, cu alte cuvinte.
Aveti ideea ce as putea lua frumos pentru bebelusi care sa le ramana amintire?
ankalaura spune:
DIA - eu as impune o regula parintilor tai, de ex mie nu imi placea cand maica-mea le spunea "vino la mama". Dar ca o bunica mai zice "mama" despre sine, nu mi se pare atat de ciudat (in fond, si mie mi se intampla sa spun copiilor prietenilor nostri "va da mama imediat" - adica eu 
), pe cat de ciudat este ca bunica sa se adreseze cu numele cand e vorba de mama.
Filosofia este extrem de extinsa, insasi pronuntarea cuvantului "mama" genereaza legaturi subtile, pe cand numele propriu nu!
Deci parerea mea, sa lase toti amuzamentul si folositi "mama", cum as spune eu ca este normal, intim si deosebit 
PS - De amuzament, maica-mea i-a dat Elizei guma de mestecat pe la doi ani. Inutil sa spun ca si acum ne luptam sa eliminam guma de mestecat 
De amuzament, pe cand ea nu pronunta inca R, maica-mea facea o haraiala, o raraiala guturala, ca asa ii iesise Elizei o data, inutil sa spun ca in lipsa unei pronuntari corecte in jur, Eliza a spus R foarte tarziu, daca imi amintesc bine, pe la 5 ani. Si exemplele cu amuzamentele pot continua.
MONI - sa iti fie de bine noul look.
Am fugit la lectii acuma
Chuny spune:
Ana, io imi iau curajul sa-ti raspund despre Stefan, sa nu te superi pe mine pt ca stii ca citesc de mult ce zici despre el ... eu cred ca ar fi cazul sa iei in serios rigiditatea lui si sa vezi ce poti face pt el ACUM.
De fiecare data cand se intampla ceva si povestesti in general ai tendinta sa ignori ceea ce s-a intamplat si sa te convingi pe tine ca nu e nicio problema.
Aminteste-ti de faza noastra cu bananele in parc ... Stefan ne-a vazut pt prima oara in viata lui, s-a apucat sa caute la noi in plasa si sa strige ca vrea "banana aia" ... cu greu a uitat de banana noastra din plasa ( explic celor care citesc ca aveam de traversat Romania si doar 2 banane la bord 
, insa restul am impartit la copii). Ei, daca eu nu-l cunoasteam pe Stefi din povestile tale ar fi fost foarte usor sa-l cred doar prost crescut, nu? la varsta lui copiii de mult nu mai cauta prin plasele strainilor. atentie, straini, ca la prietenii de familie care permit e altceva.
Stefi nu e prost crescut! E un copil destept, creativ, insa are o problema in relatiile cu ceilalti si o anumita rigiditate in a accepta schimbari sau in a accepta faptul ca dorintele celorlalti uneori cu coincid cu dorintele lui : vezi si jocurile unde accepta doar regulile lui, vezi si episodul in care nu intelegea ca e respins de copii, si mai sunt destule exemple pe care le-ai scris tu in timp pe DC.
Eu te stiu pe tine ca pe o mama formidabila si am convingerea ca nu e prost crescut si ca ai incercat intotdeauna prin comunicare sa il faci sa-i inteleaga pe ceilalti.
Si nici nu cred ca e o problema de caracter.
Trebuie sa vezi exact ce e si cum sa abordezi aceasta dificultate. Pt ca este o dificultate pe care nu o poti ignora, va intra in curand la scoala.
Mesajul meu nu se vrea unul alarmist, ci unul care sa te incurajeze sa iei in serios rigiditatea lui si sa il ajuti.
Asta e parerea mea la subiect si stiu ca daca ai cerut-o e pt a avea o parere sincera care eventual sa te ajute sa mergi inainte, nu sa te faca sa inchizi ochii pe mai departe.
Mi-am facut blogul privat, prea multi ochi cascati la durerea mea si nu toti cu inima curata. Cine mai doreste sa stie ce e cu noi sa imi dea un semn pe privat, dar sa fie om bun :-)
bobitamica spune:
MONI..mergem la Sovata...speram sa fie frumos si relaxant.
MISS JJ...ai dreptate ..am vazut cazuri din astea. Om vedea ce-o fi...
Va salut pe toate...acum ma duc sa fac bagajele...
LA MULTI ANI,VIOLETA!!! sa fii sanatosa si sa ai numai bcurii ...
GINI....am vazut la Auchan niste cutiute ca de argint,micute,rotude pe care scrie ...primul dintisor si prima bucla...sunt foarte dragute,dar ce e drept destul de scumpe...aprox 60 lei/set...dacas-s gemeni ...ma gandeam ca genul asta de cadou il au toata viata. Eu vreau sa cumpar pentru Irina...
Bobitamica-mami de IRINA
16 iulie2008
bobitamica spune:
GINI...am scris ca la Auchan..dar nu chiar in supermarhet...era un magazin pe acolo cu tot felul de decoratiuni...
acum chiar plec la bagaje..
Bobitamica-mami de IRINA
16 iulie2008
ana_a spune:
Syb, mersi de mesaj, stiu ca tu mi-ai mai spus.
Azi am sunat o doamna psiholog sa ne facem o programare.Din pacate acu e foarte aglomerata dar ma suna saptamana viitoare sa gasim un loc.
Adevarul este ca mie imi este cam greu. Stefan nu are nimic in sensul ca nu are vreo boala (stiu eu ) insa, da, este anxios si aceasta anxietate o are din cauza mea... Nu stiu din ce motiv sau cum o transmit eu. Acu nu am ce face....ma duc la psiholog, o iau pe rand cu toate...sincer mi cam greata de treaba asta, recunosc ca am tot amanat-o dar cumva trebuie sa o rezolv...
O seara placuta!
blog
proud
Fa o introspectie in tine insuti,
pentru ca adevarul salasluieste in constiinta umana!
Chuny spune:
Asta e un pas foarte mare si te felicit. Ca e de la tine sau de la el vei intelege mai tarziu, important e ca ai facut pasul asta. Daca nu suna psiholoaga sun-o tu saptamana viitoare ca sa nu va uite.
Mi-am facut blogul privat, prea multi ochi cascati la durerea mea si nu toti cu inima curata. Cine mai doreste sa stie ce e cu noi sa imi dea un semn pe privat, dar sa fie om bun :-)
ankalaura spune:
Noi avem cu fricile, si o sensibilitate excesiva.
Asa ca Ana, in aceeasi suita de "frati/surori de pepenasi", eu ma bucur ca mai zice lumea cate una alta...
Acuma, fie-mea, intotdeauna a fost un copil sensibil, sensibilitate pe undeva alimentata de ai mei, dar pe de alta parte componenta clara din firea ei (de fecioara daca vreti, de fetita, de copil inca mic...).
Ei bine, acum e la varsta fricilor. Am citit cate ceva despre asta, si tot astept sa dispara, am vazut situatii unde fricile astea dispar abia catre 10 ani, unele sunt mai pronuntate altele sunt frici cumva normale (de genul - copilul nu urca singur la etaj, seara, ca sa stea in camera lui).
Ei bine, recent, fricile au dat in panica. Se apropie Halloween - sarbatoare pe care eu nu o gust, sau poate doar in partea muzanta de costumatii haioase, der scopul de "frica" nu il gust, iar copiii cu atat mai putin, si mi se pare cumva odios sa vad atarnate pe la casa tot felul de "morti" si doamne cu coasa, scheleti si fasii de de toate, panze de paianjen si pietre tombale montate pe peluza, cranii si paianjeni imensi. Si iata ca la scoala le-a povestit de... zombi!
Nu am priceput clar cine, ea spune ca profesoara. Sau paote ceilalti copii.
Cert e ca din acea seara nu mai avem de a face cu frici, ci cu panica extrema, nu mai sta la ea in camera (seara) nici 1 minut pe ceas! nici daca e lumina aprinsa, ii e frica si izbucneste intr-un plans isteric (de ex eu ii spun sa ma astepte ca vin sa ii citesc - nu are rabdare sa vin). E clar ca ii e frica, inima ii bate tare, am verificat, pulsul e accelerat, ii e frica de frica, panica totala!
Degeaba explic (cel putin deocamdata), mai am putin si epuizez argumentele, recunosc ca si noi suntem idioti ca uneori ne enervam, mai ales ca ea face tot felul de scene de-astea de sensibilitate si in alte contexte, iar uneori exagereaza (de ex spune ca o doare ceva, burta de ex, incat merge inconvoiata, pentru ca apoi sa uite total si sa nu mai aiba nimic, sau spune ca ii e foame si plange, ca de ce nu e gata masa sau de ce frige supa, si face scandal ca am incins supa prea tare, si apoi cand e la masa, brusc si subit nu mai moare de foame, ba chiar se satura repede, sau uita sa vina la masa ca e Dora la teveu ).
Sigur ca de-a lungul timpului m-am gandit la toate, ca a aparut aia mica, sau ca si ea e inca mica, ca e normal sa fie sensibila, ca sunt milioane de schimbari in viata ei, ca timpul dedicat ei a fost relativ redus in general, ca poate e un pui de adhd (ca semne sunt), mai nou ca ar putea fi un pui de asperger (), ca de fapt aberez, ca etc etc etc...
Sigur ca este un copil deosebit de orientat in ceea ce face, ca este de ajutor, este empatica, sunt foarte multumita de cum se comporta, dar genul asta de iesiri le are fix cand ne asteptam mai putin (gen mersul inconvoiat, scandalul ca e supa fierbinte, ca pierde la un joc de carti sau ca ii e frica seara sa fie singura la ea in camera...)
Eu cred ca toate astea sunt manifestari normale, ca apar la toti copiii, dar poate sunt lucruri pe care eu nu le vad, so, acuma v-am dat si eu tema....
Marina_1609 spune:
fetelor, vin si eu cu problemele mele existentiale:
- avand in vedere statutul meu de gravida, ce fel de aerosoli pot sa fac?
eu am incasat-o bine de la fi'mea. daca ajng ca ea....
ANKA, ce tot vb tu acolo de asperger??? vezi filmul Mozart and the Whale si o sa vezi cum sunt cei cu Asperger. nu cred ca e cazul.... De adhd nu stiu ce sa zic ca si noi avem aceasta eticheta dar cica e prea devreme pt confirmari....
MONA, ce s-a intamplat?
----------------------------------------
Marina
8+ & 
ANA SOFIA 05.08.08
----------------------------------------
Mami Marina - Gospodina
Copil crescut din suc de morcovi