Gasca de Constanta *124*

cryss_cryss spune:

Iti multumesc, Dana!Numai ca nu pot fi nepasatoare la ce se intampla in jurul meu!Asa sunt eu.....Si sunt convinsa ca sunt f multe cazuri de genul,numai ca totul s-a intamplat sub ochii mei si de aceea sunt f afectata.Si nu-mi vine sa cred ,ptr ca stiu cat de mult si-a dorit acest copil(dupa ce primul copil i-a murit la 2 zile dupa nastere acum 2 ani)....Era o tipa responsabila,cerebrala.De aceea sunt f socata si nu-mi vine sa cred ca a putut sa faca asa ceva.Cat de parsiva poate fi depresia asta!Nimeni nu si-a dat seama ca ar putea avea astfel de probleme....

DanaAlex spune:

Cristina, vezi ca maine ma duc pana la Ef. sud, deci trec prin Nord...si-tzi dau bataitza pentru gandurile astea urate, se poate !!!

mare grija ce shi cum gandeshti, un copil e un legamant pe viatza,nu potzi sa-tzi doreshti cand auzi ca e nostim sa ai copil, sa-l imbraci frumos shi sa pleci cu el la plimbare shi sa nu-l mai doreshti cand eu shtiu ce face (kk, voma, noroi pe hainele puse de un minut sau alte probleme mult mai grave)

si stai linishtita, nu suntem super-mame, avem shi noi problemele noastre (nu le scriem pe toate aici, ar insemna sa fie sinucideri in lantz la cate probleme sunt personale shi generale shi sa intristam persoanele mai slabe de ingeri, zilnic)...Tu, la randul tau, vei fi o super-mama ca shi noi (dar citeshte atent mesajul mau de dinaintea acestuia)

numai bine!!!
fug la piatza....
sa cumpar o ratza

DanaAlex spune:

atunci tristetze placuta!

nu e vorba de a fi "nepasatoare"...normal ca shi noua, mie cel putzin- deshi nu am cunoscut-o pe sinucigasha ta vecina, imi pare rau...dar nu ma afecteaza psihic, m-a intristat pe moment cand am citit aici shi in secunda doi, viatza merge mai departe! cu bune si rele...

incercam sa te scot pe tine din butoiul de tristetze, dar cred ca am greshit...!??!!

cryss_cryss spune:

Dana nu intelege gresit......Nu a fost o replica,am incercat sa-ti explic ceea ce simt.Cred ca nu m-am exprimat corect.Iti multumesc ca ai incercat sa ma scoti din 'butoi',dar nu-mi iese din minte figura sotului peste ea intinsa pe trotuar.....De aceea spun ca nu pot sa-mi revin.....Nici pe mine nu ma afecteaza(psihic)cand vad la televizor.Asta incercam sa-ti spun.......

Scuza-ma ca am formulat gresit!

cryss_cryss spune:

Dana ai pm de la mine

Lali_mete spune:

I am back .
Dana revin la tine,dar voiam intai sa te pup. Iti explicitez imediat ce inseamna depresia mea si de unde vine,ca eu le stiu pe toate ,deci stiu si asta .
[c] Criss vreau sa iti zic ca pe tine copilul te-ar scoate din orice boala,iti garantez. Daca nu ramaneam insarcinata si nu il nasteam pe Paul eu ajungeam cu siguranta internata la Palazu la sectia de psihiatrie. Eram cu psihicul la pamant ,nu cu tendinte de suicid dar cu tendinte de automutilare. Ma trageam de par la disperare,si imi dadeam palme. Nu imi e usor sa recunosc mai ales ca unele fete care scriu aici m-au vazut de cateva ori live . Stati linistite fetelor,palme imi DADEAM doar mie,nu si la altii,nu sunteti in pericol in preajma mea . Aveam un bagaj urias de reprosuri la adresa parintilor mei inca din copilarie ,din pricina educatiei nu indrazneam sa le intorc vorba si sa le spun ce am pe suflet si s-a acumulat. In urma cu doi ani mama mea a facut acelasi lucru ca si vecina ta,si-a luat viata. Mi-am reprosat ca nu am vazut depresia la ea la timp fara sa imi treaca prin cap ca si eu sunt cu un picior in urma ei.Adaugat la asta si faptul ca tatalui meu nu ii pasa ca mama si-a luat viata din vina lui,m-a jignit de nenumarate ori,mi s-au daramat toate miturile despre parintii mei unul cate unul. Nu iti pot explica halul in care boceam la propriu ,cum m-a bagat Vali sub dus rece imbracata,sa ma linistesc ca plangeam deja de doua ore cu suspine si pierdut cunostinta la fiecare cateva minute. E greu sa iti spun cat sufeream,imi venea sa plang si nu curgeau lacrimile ci doar aveam un enorm nod in gat. Atunci incepeam cu muscatul ca nu le puteam spune nimic,ma trageam de par si imi dadeam palme. Cand am vazut liniutele gemene pe testul de sarcina m-am detasat de tot si toate,sa am un pui sanatos,si in timpul sarcinii nu am mai reactionat asa pana la 8 luni,cand tatal meu a facut o gafa imensa . Atunci am facut o criza de nerv care a generat in alte 3 ore de plans cu suspine,pierdut respiratie,ochi dati peste cap,in final un dus rece sa ma aduca in simtiri,interdictia de la sot sa il mai sun/caut pe tata. Dupa nastere din cauza epiziotomiei si a unui picior cu dureri,pe care practic il taraiam dupa mine si nu ma puteam sprijini in el, abea ridicam copilul in brate,abea ma intorceam de pe o parte pe alta,nu ma puteam apleca sa ridic copilul din patut,nu puteam urca sau cobori scarile fara ajutor,ce sa mai zic de urcat/coborat cu carucior in brate de la etajul 3. La trei saptamani s-a dus laptele,nu a mai curs dintr-o zi si pace.Cu toate incercarile mele nu am avut ce face. Atunci am cazut din nou,ma ajunsesera toate. Tatal meu nu imi trimisese nici macar un sms de felicitare,sufeream enorm ca nu a venit sa isi vada nepotul care are si numele lui -Iulian. Plangeam cu copilul in rate si il intrebam pe Dumnezeu cu ce am gresit de nu imi pot alapta copilul,nu ii pot oferi ceea ce este mai bun de la o mama. Plangeam din orice,si am tot plans pana a facut Paul 6 luni. Zambeam doar in momentele in care imi zambea copilul. Norocul meu? Vointa de care spuneai, Dana ,voiam sa zambesc tot timpul,ca inainte,sa ciripesc toata ziua si imi impuneam sa nu mai fiu trista,sa accept lucrurile asa cum sunt fara sa pun in fata raul.Daca nu ar fi fost Paul sa ma faca sa rad din nimicuri,daca nu m-as fi gandit ca vreau un copil cu o mama sanatoasa la cap sa se poata ocupa de el bine,daca nu i-as fi luat cazaturile,zilele cu diaree de la dinti,noptile muulte nedormite ,sau dormite pe bucatele tot de la aceiasi dinti, ca atare,si m-as fi plans de ele toata ziua,le-as fi vazut doar pe alea,nu ieseam deloc din butoi. Acum sunt departe de butoi,din cand in cand mai dau peste el si mi se varsa melancolia pe haine,dar o scutur repede. Ziceam ca nu stiu daca am iesit din depresie pentru ca inca mai am momente in care ma apuca plansul degeaba,si ma opresc greu. Mai sufar cand vad mamici tinere cu mamele alaturi care le sfatuiesc ce si cum cu copilul,dar nu ca inainte.


Hai ca m-am intins ca o placinta si nu am spus nimic concludent.
Si Dana[/b] scrisul pe forum m-a ajutat iar foarte mult, intalnirile alea doua pe care le-am avut cu Uka si Santorini,iar m-au ajutat foarte mult,m-au ajutat sa vad ca nu sunt bine,ca mai am de luptat sa ajung cum era. Eu zic ca sunt pe aproape,am invatat din nou sa ma bucur de micile surprize din jur, sa ma bucur de zambetul unui om necunoscut care imi intalneste privirea, sau care se uita zambind la copilul meu,am invatat din nou sa ma bucur de prezenta prietenilor langa mine.

Lali mami de Paul-Iulian ( 01.10.2009)
Poate le puteti da un banut de ajutor : Siluan; Robi; Alexia; Alex; Bogdan; David;Ema; Ionela; Marius-Andrei; Stefania