LMA!!!Ghiocei de Martie-Aprilie 2009**164**

petrean spune:

Multumim mult

---

Vlad si Catalin-17.03.2009
Andrei Luca -15.12.2006

Vizitati magazinul

Bianca2503 spune:

Niko, eu habar n-am cu iaurturile. Cu prunele cred ca e ok. Poti incerca magiun pus in iaurt ca il si indulceste.

Gianina34 spune:

mamiiiici, mamiiici,
tare dor mi-a fost de voi (si tare greu v-am prins din urma dar acum pot sa dau si extemporal)

in primul rand am de raspuns cu o ploaie de pupicuri - ayla, novus, simonapro, monnvas, ilinca, olishka si totoror care s-au gandit la o "baba" ca mine

in al doilea rand, pot sa cer si eu un morcov? gigelicaaaa...
va citesc de la capitotul 3 al odiseii de burtici si am ramas cu o nostalgie ca n-am avut si eu morcovul meu cand am nascut (asta ca sa nu spuneti ca la anii mei ar trebui sa fiu normala la cap si ca nu "conteaza" fleacuri de-astea)

afara chiar miroase a primavara (de la ora 8.30 am respirat-o)
chatonel, daca as putea, m-as prezenta acum la usa la tine cu un cos cu ghiocei. Azi dimineata mi-am bagat nasul intr-o gramada de ghiocei la o babuta in brate. Doameeee ... cum mai jmiroase primavara asta, Sa va aduc aminte si de aroma freziilor?

Gianina - mami de bebelusa Andreea - 13 aprilie 2009
avem 10 luni

chatonel spune:

Monica, greu trebuie sa fie in anumite momente... cel mai greu e sa accepti viata asa cum este si sa te accepti pe tine insati. Tu nu ai nici o vina in ce s-a intimplat, soarta a fost sa fie altfel decit trebuia. Dar ... dar ... ai o fetita dulce, desteapta, o adevarat printesa care te iubeste si are nevoie de tine in fiecare zi... si tu la ea trebuie sa te gindesti cind te ia valul de tristete.
Sigur ca noi nu stim cit de greu ti-a fost si-ti mai este, dar putem intelege ca ti-e greu si te putem sustine Si te inteleg foarte bine cind spui ca ai frustrari de parinte de prematur... ai avut frica atit de mare in suflet incit nu ai putut sa te bucuri de fetita ta cum noi am facut-o fiecare cu copilasul ei. Si nu se poate face "schimb" de sentimente, ca sa le poti tu trai pe ale noastre si viceversa, ca sa fim "la egalitate".
Io te iubesc asa cum esti, iubeste-te si tu la fel

Famille Dragoon cu Izia, 23 mars 2009

Toulouse, la ville rose

chatonel spune:

mummm, multumesc pentru gindul bun asa tare mi-ar place sa te vad cu cosuletul la uasa

Famille Dragoon cu Izia, 23 mars 2009

Toulouse, la ville rose

petrean spune:

Gianina..eu am sapun de frezii..si eu le ador..zilnic il miros(mai putin acum ca am nasul cat butoiul..si nu simt nimic)

---

Vlad si Catalin-17.03.2009
Andrei Luca -15.12.2006

Vizitati magazinul

Gianina34 spune:

eu cand aud de bebelusi bolnavi , mi se face efectiv rau (inca nu am scapat de cosmarurile cu cautatul venelor , branule blocate, fire iesind de peste tot, starea de frica atunci cand intra cineva in salon si disperarea cu care se agata de tine si cu care te priveste)
asa ca nu pot decat sa ma rog decat sa se faca repede-repede bine gemenutii bogdanei
si ale si davidutul si ceilalti bebelusi bolnaviori


Gianina - mami de bebelusa Andreea - 13 aprilie 2009
avem 10 luni

Gianina34 spune:

pisik - pupacim (cu intarziere) sarbatorita care se pare ca a avut o super petrecere
tare m-am bucurat de fiecare pozisoara aratata
muuuulti si tie, mamico

Gianina - mami de bebelusa Andreea - 13 aprilie 2009
avem 10 luni

aris26 spune:

ayla - imi pare rau dar mesajul tau initial de aseara era confuz(din puctul meu de vedere)..ai recunoscut si tu ca l-ai scris intr-un moment prost emotional. nu am fost singura care a inteles altceva decat ai vrut tu sa spui...singura diferenta este ca eu am alt stil. de aceea am folosit timpul trecut "am inteles"...acum ce sa fac? chiar am inteles altceva din primul mesaj. daca te incalzeshte cu ceva pot sa mint si sa zic ca am inteles exact ce aivrut sa spui...dar pe bune ce rost are?
am mai spus ca eu teatru la microfon nu fac aici...ca sa dea mesajele bine si sa ma fac placuta..ca din punctul asta de vedere sunt scorpioanca get beget, nu am deloc nevoie sa fiu apreciata de altii pt ca si asa ma supra apreciez eu

cat despre daca am inteles sau nu ce a simtit prietena mea. am inteles atat cat poate sa inteleaga un prieten dupa margine, probabil cam cat te-au inteles si prietenii tai si cat poti spera ca te-a inteles oricare fata dupa forum. probabil ca 100%nici ea nu s-a inteles atunci. ti-am scris despre ea ca sa intelegi ca prin ce ai trecut tu nu a fost pt mine doar o experienta citita ca pe o poveste dintr-o carte ci ceva un pic mai palpabil.

oricum, daca simti nevoia sa iti descarci o parte din frustrari pe mine, please do, ca eu tzin la chestii de genul asta...nu-i bai.
dar asta sunt si cine ma accepta ma accepta cine nu,nu...nu e musai sa vorbesti cu mine..sunt o gashca intreaga de fete...mai placute pt tine.
nu stiu ce s-a inteles din toate mesajele mele, vad ca nu de bine, dar oricum nici nu mai conteaza....oricum o dau nu e bine


25 martie 2009

Ayla21 spune:

Georgiana nimeni nu a gresit cu nimic. Si nu-mi iau jucariile si plec. Probabil ca, dupa o noapte de plans, am inteles unde e problema mea. Da, ea chiar exista, nu-i o toana de moment, aparuta dupa o rascolire a forumului. M-am schimbat. Eram mereu vesela, cu zambetul pe buze...eram rasfatata. M-am schimbat in rau pt ca m-am maturizat fortat silita de imprejurari. Nu ma mai pot rasfata.
Mi-am dorit un copil, atat, un copil. Ma intreb uneori daca am gresit...dorind-mi ceva de care nu am fost in stare. Credeti ca v-am invidiat pe voi? Numai pe voi? Ah, nu, sunt atat de rea incat am invidiat toate femeile care au avut sacrini usoare, care nasc la termen si care pleaca acasa cu copiii...cu toti copiii pe care ii aduc pe lume. Am invidiat-o cel mai mult pe mama naturala a lui Clau. Ca fara sa-l vrea l-a avut usor, la termen, un copil perfect. Am vrut sa fiu ca ea, mai buna ca ea. Am vrut sa am copilul meu, cu omul iubit, am vrut sa-i daruiesc eu ce ii daruise ea. Si toate dorintele mele au fost un esec. N-am putut duce sarcina, si din doi copilasi, unul e in cer.
Am fost o rasfatata, acasa la mama si tata, apoi de sotul meu. eram fetita lui. M-a tinut de mana acolo, pe holurile spitalului, cu stativul de perfuzie dupa mine, m-a tinut de mana cand am nascut-o pe Luana. Dupa ce am vazut-o pe Alma, singura mea preocupare era, de ce e asa, de ce nu respira? Am uitat ca mai trebuia sa nasc odata. Mi-a spus cu calmul lui specific, ok, linisteste-te si acum hai sa o luam de la capat. A facut tot ce trebuia ca fetita noastra Alma, sa nu ajunga intr-un cimitir plin de noroi al copiilor fara nume, nu stiu nici acum cum a avut taria toate zilele alea. Ma uitam la el, si ma simteam rafatata, ca un copil care stie ca tati le rezolva pe toate. Apoi, in urma cu exact un an, m-am trezit singura. Singura in durerea mea, in neputinta mea, in frustrarile mele. Nu mai era nimeni sa ma rasfete si sa ma ajute. M-am schimbat. Aveam un copil in cimitir, unul in incubator, iar omul pe care ma bazam eu 100% avea nevoie de mine. Cata putere am avut, si de unde, nu stiu. Din inconstienta, cred. Dupa ce sotul meu a facut primul avc am trait fiecare zi cu teama ca-l voi pierde, iar al doilea avc a fost dovada ca viata e imprevizibila si nedreapta. Si ca nu mai e cazul sa ma rasfat.
As vrea sa scriu, sa spun, sa disec toate astea, pana dispar. Stiu, un psiholog m-ar ajuta, am mers, si tac, si nu pot, o sa mai merg, pana o sa pot. Bogdana e singura care cat de cat stie. Ii voi fi vesnic recunoscatoare ca mi-a acceptat sms-urile si mi-a raspuns. Pt ca de vorbit nu pot, nu ma pot auzi.
De ce scriu asta acum pe forum? Pt ca atunci cand am crezut ca regasesc acea siguranta si acel rasfat, omul pe care m-am bazat mi-a interzis sa plang, sa ma plang. Acum am inteles ca nici aici nu e acel loc. Ca nu e nicaieri.
De aceea am nevoie de o pauza, pt ca nu ma incadrez eu in "tipar", in tiparul discutiilor. Nu ma incadrez nici in viata reala, nemaiputand-i oferi sotului meu acea exuberanta de care s-a indragostit. Nu ma mai incadrez nici in propriul meu tipar.
Si pur si simplu am o criza de personalitate, justificata sau nu, in care ma simt singura si probabil va trebui sa ies singura.
Nu pot pretinde nimanui sa ma inteleaga si sa ma accepte.
Asa ca imi cer scuze si inchei, imi cer scuze ca nu am reusit sa ma exprim cat sa ma fac inteleasa, imi cer scuze pt ce am scris, si pt ca am jignit fara sa vreau pe cineva.



Monica, mami de Claudiu si Luana - Sunt o mica printesa - Foto & Video