Cand copilul se afla in dificultate

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Sibylle Ma bucur ca mesajul Casandrei a ajuns atat de bine la tine, nu poti pune atat de multa presiune doar pe umerii tai. Si mie mi-au trebuit multi ani sa ajung la concluzia ca nu-s eu vinovata si nu chiar totul depinde de mine. Pana am reusit sa-mi accept cu adevarat copilul, asa diferit cum este, cu bune si mai putin bune. Si pana am reusit sa accept ca eu pot face doar tot ceea ce pot eu si nimic mai mult. Restul va trebui sa faca ea, fiica mea. Dar de cand am acceptat toate astea, mi-e mult mai usor si cred ca o ajut mult mai eficient.
Trebuie sa-ti spun ca am ajuns la stadiul asta de acceptare in mare parte datorita terapiei pe care am urmat-o. Aveam si eu bagajul meu... Carolinah chiar ti-a scris cu intentii bune.
Optimismul il am, din fericire, cam dintotdeauna. Cred ca mi-a fost prea frica sa nu fiu optimista In privinta ei mi-l alimentez din cazurile fericite de care aflu. Oameni cu probleme similare care au reusit sa-si faca pana la urma, cu mult chin - e adevarat - o viata fericita.

Citat:
citat din mesajul lui Sibylle

Nana, . in fr nu pot sa zic ca am intalnit nu stiu ce empatie. In general am fost sfatuita sa nu-mi bat capul, sa astept sa inceapa scoala, sa astept, sa astept ! O singura faza nu mi-a placut la scoala: intr-o dimineata asteptam la rand cu V sa intram in clasa, el se agita putin si una din mamici a trecut pe langa mine si mi-a zis zambind ironic : "greu, greu!". in sensul de "greu mai pricepe si V cum e cu intratul in clasa". Atunci nu mi-a picat bine.


Te-am citat doar ca sa te intreb daca esti convinsa ca acea mamica a fost ironica in sensul interpretat de tine? Exista sansa ca ea sa fi fost cumva empatica in sensul de "da, stiu si eu, e greu cu cei mici, dureaza pana invata"? Nu cumva te simti acuzata de ceilalti fiindca te acuzi singura pentru problemele baietelului tau?
Scuza-ma daca sunt prea intruziva.

Numai bine va doresc



Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Acum ceva timp cineva de pe DC mi-a dat un link catre o prezentare Power Point de pe un site. De cate ori simt ca alunec la vale imi amintesc ideile din acea prezentare si ma ridic. M-a impresionat atat de tare incat am vrut-o in limba romana pentru a o imparti cu alti oameni care simt ca si mine ca uneori sistemul sau propriile lor indoieli sunt pe cale sa-i doboare. Si pentru ca prezentarea originala din nu stiu ce motive nu mai putea fi accesata am postat prezentarea facuta de mine pe un site-gazda.

Iata prezentarea:

http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-scoala-animalelor-2728.html

Mentionez ca sunt autoarea prezentarii dar ca nu sunt autoarea ideilor din prezentare.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxy spune:

buna din nou, nu sunt senina cand spun ca vreau ca baiatul meu cel mare sa devina independent si sa fie fericit.Sa poata avea o meserie care sa-l faca fericit si sa poata sa se descurce in viata.Restul performante , depasiri le las la cine vrea, eu nu mai pun asa acentul pe ele.Si asta chiar dupa ce l-am avut pe cel de-al doilea copil care multumesc lui Dumnezeu poate sa faca tot ce isi propune.Si asta e un stimulent si pentru cel mare care vazand ce face fratesu de numai 2 ani, incearca si el,si asta ma bucura.
Te asigur ca daca ai fi trecut si tu prin intrebarea ce ai alege intre a-l avea asa cum e, a-l aprecia pentru ce e si chiar asa cum e si a nu-l avea deloc, cred ca ai alege ca mine.
Vecinele si alte persoane sa-si vada de ale lor ca sigur nu e totul chiar roz nici la ele, iar de copii mei ma interesez eu nu altii.Asa ca daca nu-i convine sa nu mai intrebe.
Nu avem nici un diagnostic clar , toti se leaga de ce a avut la nastere, si ca sa-l accepteam asa cum e, dar nu ma las fac tot ce pot ca sa-i fie bine si sa nu se considere dat la o parte din cauza ca e putin altfel.
Ma gandesc de multe ori ca pentru el era mai bine daca alegea atunci la nastere sa plece, atunci cand toti nu-i dadeau nici o sansa si-mi spuneau senini las ca faci altu, ai timp...
Dar el a ales sa ramana cu mine, atunci cand i-am promis ca am sa-l iubesc asa cum e, si acum e cu noi,deci trebuie sa-i multumesc nu sa-l indepartez.
Asa ca asta ma face puternica si sa nu-mi pese de lume.
Incerc orice se poate ca sa-i imbunatatesc calitatile care le are si sa-i dezvolt ce nu are.
Ne luptam cu lipsa de imaginatie , asta e o mare problema, pentru ca nu poate sa dezvolte foarte mult ceea ce ii trece prin cap, dar ii prezint eu cum ar trebui el sa povesteasca si el preia dupa mine, macar asa decat deloc.
Cu toate astea a invatat 2 limbi, romana si germa acare nu e usoara deloc, si face scoala in germana, deci ar trebui sa fiou mandra, asa cum si tu daca esti in franta presupun ca baietelul tau vorbeste si franceza si romana deci ai din start un baiat superior multor copii care vorbesc doar o limba si asta ar trebui sa te faca mandra, mai ales ca are si probleme, pe care impreuna cu tine , stiind ca mereu vei fi acolo sa il sprjini, le veti depasi.
Nu te gandi ca va creste si nu va mai fi dragalas, va fi acelasi copil iubit al tau, cel care iti va bucura zilele .
Daca nu vei pune accentul doar pe rezultate vei sti sa apreciezi orice lucru pe care il va putea face , si care il aduc mai aproiape de omul mare de maine independent si puternic asa cum doresti sa fie.
Revin maine din nou pentru ca este un subiect care ma atinge direct si din care sper sa pot invata cum sa fiu mai puternica pentru puiul meu care nu are nici o vina ca e asa...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Happiness_4_us spune:

simali, roxy

Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului!

"Nu-i nimic, ce daca... Tot ce-i rau o sa treaca!
Nu-i nimic.... Cad si mereu ma ridic!" Laura Stoica


Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Rrox, si eu ma bucur ca a scris Casandra un asemenea mesaj.

Si ca sa-ti raspund la intrebare, DA, sunt sigura. Si dupa ton, si dupa faptul ca nu da nici macar buna ziua ( acel "dur, dur, hein?" fiind singurul lucru pe care mi l-a spus), dupa destule semne. Nu stiu de care "ceilalti" ma simt acuzata pt ca am povestit doar o singura intamplare de genul.

Sibylle

http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/

Vladimir ***** ***** Anna

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA




www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kay spune:

Of, te īn#355;eleg perfect. Cand am aflat de malformatia cardiaca a Soniei am zis ca nu-I nimic, o sa o invatam ca ea e deosebita, o sa facem o "calitate" cumva din asta. Apoi am aflat c nu aude. Daca ii Scot aparatele poti sa bati toba langa ea, nu aude nimic. Dar poate pt ca am fost atāt de aproape de a o pierde am acceptat mai u#351;or aceasta problema... Ini#355;ial am zis ca invatam to#355;i limbajul semneleor si gata... Apoi m-am īntors in tara si mi-am dat seama in ce hau traim... Si am protezat-o. Si am descoperit cu un soc imens ca a vorbi īnseamn#259; luni, ani de logopedie intensa... Ea nu suporta sedintele de logopedie, o pune pe un scaun sa execute si ea nu suporta asta, eu transpir instant cānd vad ca IAR nu sta, taica-su face ca toate animalele pe jos pe acolo... Si de mine depinde ca S sa vb... De ceea ce lucrez eu cu ea acas#259;... Uneori am impresia ca nu o sa mai vb niciodat#259;, ca m#259; ocup prea putin, ca ar tb sa vb continuu, dar m#259; l#259;sa nervii uneori... Si faptul ca m#259; īn#355;eleg cu ea cam 30-40% din ce ii zic, e mare lucru dup#259; 8 luni de terapie...

#350;tii ce am f#259;cut? M-am resemnat. Dac#259; e sa m#259; lupt eu cu mine, nu ajung nic#259;ieri. Copilul are nevoie de ceva concret pe care sa se bazeze, de unde sa se ridice. Si am impresia ca dac#259; eu sunt stabila, linistita si echilibrata, S īnva#355;#259; mult mai bine, e mult mai calma.

Cāt despre jungla numita Romania, ī#355;i dau 2 exemple : eram la Brasov s#259;pt#259;māna trecut#259;, in farmacie, S obosita PRAF, luam Panadol ca avea copilul muci si a#351;tept#259;m si febra... Si dau sa plec, o chem pe S si ea -neintelegand ce vreau- pleac#259; prin farmacie. Ajunge la farmacista care (tānara si senina) o īntreab#259; : de ce e#351;ti tu rea? Nu vrei sa #351;tii cā#355;i nervi mi-a f#259;cut... Si i-an replicat, dup#259; c am sters pe jos cu ea, ca nu e rea, are un defcit de auz si sa-i fie rusine... Dar īnainte mi-am descarcat toat#259; frustrarea pe ea...

Si tot la Brasov ii puneam Soniei manusile si o cucoana cu plodul se opresc pe Strada si se uita la noi, m#259; uit la ele, pleac#259;, se īntoarce si zice : #355;ie nu #355;i-e rusine cu suzeta aia in gura?" DECI nu vrei sa #351;tii in ce pas alergator s-a carat cucoana asta...

Īmi mai amintesc ce vroiam sa ī#355;i spun, de ceva zile vreau sa intru aici nu ajung.

Te , capul sus, o sa vezi ca o sa fie bine ! - si chiar cred asta , sa #351;tii ! Altfel eram de 2 ani la sanatoriu...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns myrrha spune:

Draga Sibylle,

povestile noastre seamana foarte tare. Avem doi copii de virste asemanatoare, cel mic neurotipic, cel mare cu probleme, diagnosticat
la citeva luni de la intrarea in gradinita. Noi am primit luni diagnosticul oficial, de ASD (autism spectrum disorder), si desi avem toti o atitudine aparent pozitiva simt cuibarita in mine o depresie pe care nu o pot depasi cu adevarat. Si pe mine ma termina responsabilitatea uriasa, mi se spune ca trebuie sa fiu un advocate pt copilul meu, sa ma zbat, sa obtin fonduri pentru terapii, sa invat sa lucrez cu ea acasa - am 30 de ani, ar trebui sa fiu adultul matur si responsabil, dar ma simt ca un copil neajutorat, parca intre copilaria mea si cea a fetei mele nu s-a intimplat nimic, am trecut dintr-una in alta.

Pe baiatul cel mic l-am dat la gradinita de la 1 an, fiind nevoita sa ma intorc la scoala, dar cu secreta usurare ca o sa aiba si altii responsabilitatea pentru ce va fi el. Cel mai bine ma simt cind stau la biblioteca si citesc pentru teza si incerc sa uit de tot.

Un lucru care mi-a dat curaj a fost examenul cu studentii mei din decembrie. Din sala de examen lipseau fix cei doi studenti cei mai buni din sectia mea. Am aflat ulterior ca au dat examenul la biroul de disabilities services... Nu numai ca nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca ar fi avut vreo dizabilitate, dar erau cei mai buni din sectie!

Mama unei vecine din bloc, acum o pensionara care se ocupa voluntar citeva zile pe saptamina de copii cu autism sau SD, mi-a spus acum vreun an ca mamele de copii cu probleme sint de fapt niste mame fericite, pentru ca invata sa iubeasca fara rezerve. Uneori mi se pare ca inteleg ce voia sa spuna.

mami de Agata (21.08.06) si Iosif (30.09.08)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Simali, este superb filmul tau, mi-au dat lacrimile. As dori sa primesc originalul tau daca esti de acord pt ca l-as traduce in franceza.

Roxi, asa e. Sigur ca pt nimic in lume nu-mi doresc sa nu-l fi avut pe Vladi. Si eu il iubesc cu toate defectele lui, dar mai ales cu calitatile pe care le are. Am citit la alt subiect ca baiatul tau se face placut de colegi prin umor, e mare lucru.

Kay, nu poti schimba logopedul ? la varsta asta in niciun caz nu ar trebui sa o puna sa stea pe scaun. V se joaca la logoped, deseneaza, se stramba in oglinda, sare pe scaunele de acolo, iar ea foloseste orice pretext pt exercitii.

Cu suzeta bine ai facut ca ai certat-o pe cucoana. Eu muream de nervi cand auzeam tot felul de tampiti ce ziceau : "cum, ai 3 ani si nu vorbesti?"

Tu si Nana faceti parte din mamicile care au trecut prin iad. Eu imi plec capul in fata suferintei voastre in care stresul e infinit mai mare.

Myrrha, eu te-am mai citit acum cateva luni referitor la asta. Da, de acum urmeaza lupta cu sistemul, veti fi asa de ocupati ca sa obtineti TOT ce se poate obtine pt a o ajuta, incat nu veti mai avea timp sa va ganditi la altele. Cum sa nu te simti pierduta?

E interesant ce ai spus despre studentii tai. Hai sa ne uitam inca o data la filmuletul lui Simali si la ce a spus Casandra!

Sibylle

http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/

Vladimir
***** ***** Anna

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA




www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns romana spune:




Voua mamicilor va doresc sa fiti sanatoase, iar cind vi se va parea greu, puterea de a "urca Himalaya" o veti gasi in voi si in ochii copiilor.

Romana




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Fetelor,
mult curaj si optimism! Si noi am avut comentarii la adresa felului cum se comporta pitica, din fericire foarte rar. Australienii sunt in general foarte relaxati si isi cresc copiii mai aproape de natura. Noi locuim intr-un oras mai mic si acolo intr-un cartier aproape rural. Copiii mei sunt in picioarele goale toata ziua (acasa si in curte), se incalta doar cand merg la scoala sau plecam de acasa (si atunci doar in slapi). Comentariile au venit in cea mai mare parte de la romani sau alti emigranti, mai ales est-europeni . Nu stiu ce ii arde pe altii ce face si ce nu face copilul meu . Din fericire scoala la care merge este foarte supportive si au mare grija de ea.

Ce ma ingrijoreaza pe mine este nepotica mea din Romania. Sora sotului meu are multe elemente autiste, as zice ca e mult mai afectata decat sotul meu. Evident ca nu stie, asa cum nici noi nu am stiu pana nu a fost pitica diagnosticata. Cumnata mea are o fetita de 2 ani care pana acum seamana foarte tare cu pitica mea, foarte rigida in rutina, refuza diversificarea, mananca doar 3-4 alimente, nimic gatit(din fericire la noi nu a fost asa grav), anxietate foarte puternica fata de straini si orice iese din mica ei rutina, tantrumuri, lipsa de interes in socializare, etc. Sotul meu a ales sa nu discute cu familia lui diagnosticul fetei si faptul ca a gasit motivul ciudateniei intregii familii. El crede ca sora si mama lui (care sunt afectate) nu vor intelege si se vor simti foarte jignite, plus ca zice el, nu ar face nici o diferenta daca stiu sau nu. Dar eu cred ca ar ajuta nepotica daca cineva ar discuta cu ele despre asta. Deja aud comentarii la adresa fetei care ma dor foarte tare pentru ca sunt genul de comentarii care ar fi putut fi facute la adresa piticei mele si m-ar fi durut enorm de tare. Din pacate cumnata mea crede ca fetita e 'rea' si vrea sa o chinuie. Desi o iubeste foarte mult nu o intelege deloc si isi fac mult rau una alteia. Plus ca exista asa o presiune enorma in Romania sa fi 'normal' si cumnata mea se simte foarte presata sa prezinte lumii un copil 'normal'.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Mergi la inceput