Clubul cititoarelor (10)

iarina spune:

Asa cum am promis la pranz, revin si eu cu un fragment din Amoz Oz, "Despre dragoste si intuneric".

"[Am scris candva despre adevaratul motiv al mortii bunicii mele. Bunica Shlomit a venit la Ierusalim direct de la Vilna, intr-o zi torida din vara lui 1933, a privit cu groaza pietele unde se imbulzea lumea, tarabele viu colorate, furnicarul stradutelor pline de strigatele vanzatorilor ambulanti, ragetul magarilor, behaitul caprelor, caraiala puilor care atarnau de picioarele legate si sangele care picura din gatul puilor ucisi, a vazut umerii si bratele barbatilor din Orientul Mijlociu si culorile stridente ale fructelor si legumelor, a vazut dealurile de jur imprejur si coastele stancoase, si pe data a pronuntat verdictul definitiv: Levantul e plin de germeni!
Bunica a trait la Ierusalim vreo 25 de ani, a avut momente grele si fericite, dar pana in ultima ei zi n-a gasit nici un motiv sa-si schimbe verdictul. Se spune ca inca de a doua zi dupa sosire i-a poruncit bunicului, asa cum a facut in fiecare zi cat au trait la Ierusalim, fie iarna, fie vara, sa se scoale la sase sau sase si jumatate dimineata si sa dea cu Flit prin toate ungherele apartamentului, ca sa alunge germenii....(....) Bunica Shlomit isi fierbea si propria persoana, de trei ori pe zi: fie iarna, fie vara, facea 3 bai in apa aproape clocotita, ca sa starpeasca germenii. ...(...) Insa adevarul este ca bunica a murit dintr-un exces de igiena si nu de inima. Curatenia e cea care a ucis-o. Cu toate ca motto-ul vietii la Iesuralim, "Levantul e plin de germeni", poate fi marturia unui adevar anterior, mai profund decat demonul igienei, un adevar ce a fost reprimat si ascunt vederii. La urma urmei, bunica Shlomit venea din Europa de nord-est, unde erau la fel de multi germeni ca la Ierusalim. Aici este asadar o fisura care ne-ar putea ajuta sa intrezarim efectul pe care infatisarea Orientului, culorile si mirosurile lui l-au avut asupra bunicii mele, si poate si a altor emigranti si refugiati, care, la fel ca ea, au venit din shtetluri mohorate din Europa rasariteana si au fost atat de tulburati de senzualitatea omniprezenta a Levantului, incat s-au hotarat sa se apere de amenintarea ei construindu-si propriul ghetou.
Amenintare? Sau poate adevarul este ca nu amenintarea Levantului a fost cea care a facut-o pe bunica mea sa-si mortifice si sa-si purifice trupul prin acele ablutiuni clocotite.....ci mai degraba farmecele lui senzuale si insusi trupul ei si puternica atractie a acelor piete supraaglomerate care o faceau sa gafaie si sa simta ca i se inmoaie genunchii in fata acelei abundente de legume si fructe necunoscute, branzeturi condimentate, mirosuri de mirodenii si alimente ce glasuiau gutural, care o torturau si o excitau, si acele maini lascive ce pipaiau si scormoneau prin cele mai intime adancituri ale fructelor si legumelor, ardeii iuti si maslinele condimentate (...) si paleta ametitoare de mirodenii, ierburi si prafuri, toate momelile lubrice si multicolore ale acelei lumi picante, foarte condimentate, ca sa nu mai vorbim de mirozna patrunzatoare a cafelei proaspat prajite, aroma cu nucsoara...."
Sper sa va placa si sa va seduca

beshter spune:

M-ati facut tare curioasa cu Amos Oz. Insa e o asa vraiste in creierasul meu acum incat sper sa nu uit ca l-am pus pe lista; de fapt, sper sa nu uit pe unde am pus lista sau ca ea exista in the first place.

Mare branza n-am mai citit de la ultimul calup. Am citit Extinderea domeniului luptei - Michel Houellebecq (cateva pagini din carte si un scurt comentariu aici). Mi-a placut - mie Houellebecq imi place oricum - si mi-a placut mult mai mult decat Particulele elementare, mai mult chiar si decat Platforma dar mai putin decat Posibilitatea unei insule. E primul lui roman si imi dau seama ca, daca il citesti pe-asta e ca si cum le-ai fi citit pe toate (mai putin Posibilitatea unei insule, care ma face sa tremur si acum). Eu insa nu ma pot impiedica sa-l plac pe nenea asta, in ciuda sau tocmai pentru obsesiile, maniile, tristetea sfasietoare, sexul decoltato-acrobatic, sado-masochismul relatiilor interumane, singuratatea existentiala a 'omului modern', care se zbate in vascoasa civilizatie a 'vacantelor'.
Ii recunosc cinstit derapajele dar si atingerile de geniu.

Am mai citit - cat am fost la 2 Mai - Dupa cutremur-ul lui Haruki Murakami. Unul dintre 'colocatari' avea tot Murakami-ul din lume asupra sa si mi-a imprumutat cartea (eu nu luasem nimic la mine, convinsa fiind ca voi sta numai dupa fundul dragalas al lui Gabriel).
Chestia e ca mi s-a taiat de multisor de Murakami. Cand l-am descoperit - cred ca era tot la mare, dar prin 2003 - mi s-a parut minunat. Am citit pe nerasuflate In cautarea oii fantastice - care cred ca ramane singura lui carte care mi-a placut si imi place cu adevarat (ba nu, mint, mai e si Padurea norvegiana); apoi m-am luptat cu Cronica pasarii-arc, m-am enervat cu Iubita mea, Sputnik si cu Elefantul a disparut.
Btw, ati observat ca - in cel putin doua romane - dispare cate un motan (evident, e mai important ca dispare eroina, but still) care reapare si e rebotezat cu nume de peste? In 'In cautarea...' motanul e rebotezat 'Macrou' iar in 'Cronica' e rebotezat 'Scrumbie' (sau invers).
Eniuei, ca sa n-o mai dau cotita si pe dupa visin, ma enerveaza po****ritatea imensa de care se bucura Murakami. Parca e Chelio (vorba alora de la Guerilla).

Acum termin Istorisirile signorei Sisi, care, in ciuda titlului astuia de roman de budoar, e o carte 'serioasa' si grea, scrisa de Constantin Toiu (aveti www.romlit.ro/istorisirile_signorei_sisi" target="_blank">aici cateva pagini). Ma incanta sa redescopar scriitura aia balcanica, grea, in acel stil indirect liber care nu seamana cu niciun alt stil indirect liber, desi nu ma pasioneaza povestea in sine, cu legionari arestati de comunisti etc. De Toiu am mai citit Galeria cu vita salbatica dar am renuntat la jumatatea Insotitorului.

Voi ce mai cititi?


You cannot both dance and not pay the piper.

liadorian spune:

Simona Popescu, Lucrari in verde
Stefan Agopian, Tobit

Si intrebare: cine ce-a citit de Zadie Smith? Imi amintesc eu ca s-o vorbit la un moment dat despre ea, despre Dinti albi - oare musetto o citea, sau iarina? Cum vi s-a parut autoarea?

lilanda spune:

Superba in "Dinti albi", inconsistenta in "The Autograph Man". Din cauza celei din urma carti, tot ocolesc "On Beauty", desi am auzit doar cronici favorabile. Anyway, "Dinti Albi" e o carte pe care o recomand oricarui emigrant, dar si celor care vor sa-si faca o parere despre emigratie

liadorian spune:

Asta voiam sa aud! Ii tot dau tarcoale de ceva vreme. Eu chiar de Despre frumusete am auzit intai si asa am ajuns la Dinti albi.

iarina spune:

Io, Io .....citeam Dinti albi. Este superba, daca o ai, nu mai astepta. Decat dupa ce citim cartea de la clubul de lectura

Teodora D. spune:

Mi-a placut "Dinti albi", dar mai mult cu mintea decat cu inima :), insa "Despre frumusete" mi-a placut si mai mult, pt ca am putut sa rezonez cu cateva personaje, care mi-au transmis si emotii, nu numai idei, cum am patit cu prima carte. Zadie Smith, intr-un cuvant, mi s-a parut o tipa desteapta. :)

carminabulina spune:

Iar eu de azi citesc "Totul este iluminat" .

Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 16+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

Teodora D. spune:

Pt ca Lia scria despre "O lume pentru Julius" de peruanul Alfredo Bryce Echenique, vreau sa spun doritoarelor ca se gaseste cartea pe site-ul Poliromului, unde daca sunteti membre in "club" (adica ati luat 10 carti de la ei) aveti reducere de 30% la orice carte. Pe "Julius" l-am citit acum vreo 2 ani, e o carte in stilul sud-american, cu fraze lungi si intortocheate, o poveste trista si complexa despre un "sarac copil bogat" din inalta societate peruana de la mijlocul secolului trecut. Garcia Marquez spunea ca e unul dintre cele mai bune romane din literatura latino-americana.

liadorian spune:

Sigur, intai Inima si dupa aia Dintii. Nici n-o sa fie greu sa ma abtin, ca n-am cartea in casa. Am gasit-o aici, intr-o librarie, cu 20% reducere si ma rog sa nu dispara de pe raft pana ma pot duce eu s-o iau acasa.

Carmina, sunt invidioasa de mooooor. N-am Totul e iluminat!

Teodora, mi-am pus-o si eu pe lista de preferinte. Is grozavi astia de la Polirom cu reducerile lor!
A, si ca tot veni vorba de Poliroame, tre sa va anunt ca a aparut si Plimbarea lui Attila Bartis, scumputa da' interesanta. Am citit o prezentare scurta a cartii in Dilemateca si se pare ca titlul e fix pe dos - numai plimbare si relaxare nu-i povestea asta, cum nici in Tihna n-am avut parte de pace.

In alta ordine de idei: de cand cu cercul acesta pe spanioli, de cand cu discutiile despre harti (sferice sau nu), mi-a trasnit sa citesc cate o carte din fiecare tara de pe glob. Adica oricum ma apucasem sa citesc cumva... geografic, fiindca am de gand sa ma axez mai mult pe literaturi "vecine si prietene" - polonezi, unguri, cehi, croati etc. Acuma ma gandesc sa verific daca stiu macar cate-un autor interesant din fiecare tara. (Aveam in liceu o prietena care citea biblioteca de la A la Z. Incepuse intr-a noua. A tinut-o asa pana-ntr-a XII-a. Am dat in damblaua ei, cred.) Poate invat si ceva capitale cu ocazia asta.