Cezariana.E corect sa decizi destinul copilului?

andacos spune:

Au trecut deja!Ca revelionul...nu e tercut cu rosu-n calendar!

Mey...da' cine-a scos relicva asta de subiect de la naftalina?

Dana

Ilinca_M. spune:

Uh, mi-ai luat o piatra de pe inima!:))
Pai n-ai vazut cine a reinviat subiectul, o mama care a avut sarcina cu risc, i s-a facut cevariana si acum merge la preot sa vada daca nu cumva e un pacat ca a nascut prin cezariana...
(dar macar asa am citit si eu chestia cu menstruatia care vine pe nebanuite si misterioase cai cu a sa sfanta semnificatie, oh, Jeeeesuuuus)

nadaflorilor spune:

nu inteleg cum "decizi" destinul copilului nascand prin cezariana...habar nu am cati cm are operatia mea, la ora 18 eram operata, cusuta, pozata cu fetita in brate, dimineata la 7 eram in picioare, nu m-au rupt durerile, am avut dureri mai mari fara sa fiu operata, mi-am tinut copilul in brate cand am vrut, cat am vrut..da a fost oarceum greu sa ma ridic si sa ma dau jos din pat cateva zile...dar nu o luna...si nici luni de zile...

am ales cezariana la sugestia echipei medicale care m-a asistat la nastere...

sa stii ca sunt cazuri si cazuri, nu se poate generaliza, nu speria viitoarele mame, uneori de decizia nasterii prin cezariana depinde atat viata mamei cat si a copilului

ina.click spune:

eu regret ca m-am lasat impinsa catre cezariana. Doi medici diferiti m-au asigurat ca e singura optiune ok in cazul meu dar gandindu-ma bine - cam tarziu - nu imi amintesc nici un motiv concludent. Ca sunt foarte slaba si am bazinul ingust pica. Am vazut prietene si colege mai maruntele si mai aschiute care au nascut natural. Copilul avea doar 3.400. Era pozitionat perfect. N-ar fi trebuit. Dar atat s-au ingrozit si s-au minunat de am cedat pana la urma. Ma speriase si povestea nefericita a verisoarei mele, care insistase pentru naturala in pofida avertismentelor - asta s-a petrecut in alta tara, destul de anti-cutit. A urmat un travaliu lung, s-a blocat cel mic,l-au tras cu forcepsul, i-au rupt o clavicula si au lezat nervul unui brat care a ramas paralizat. S-a recuperat cu greu dar astazi e aproape insesizabil handicapul. Meritul mamicii sale si kinetoterapiei zilnice .
Totusi eu chiar sper sa nasc natural la a doua nastere. Medicii nu sunt chiar atat de reticenti - nu toti, cel putin.
Referitor la recuperare, primele 48ore au fost horror din cauza unei tanti care venea sa ma scotoceasca cu o chiureta si ma apasa pe burta taiata. Cica sa stimuleze lohiile bla bla. Eu lata fiind nu puteam decat sa zbier la ea sa ma lase, ea se ruga (apasand totusi) invocand riscul de septicemie etc.
Am mers a doua zi, vrand nevrand, sustinuta de aceeasi asistenta; imi venea s-o strang de gat cand imi aminteam de ce-mi facuse dar imi aminteam cum bocise de mila mea tinandu-ma de mana.
Mi-am primit copilul in a treia zi in salon si in pat si de atunci nimic n-a mai fost o problema.
10 zile m-am miscat mai greu pe scari si la aplecat, ridicat, dupa astea 10 mergeam la trap cu copil cu tot prin oras in sus si in jos. Taietura e minuscula. Aproape cat cea de la apendicita si undeva sub linia bikini.
Recunosc ca nasterea naturala ma sperie groaznic insa eu sper ca voi avea sansa sa nasc natural daca voi avea un al doilea copil. Mi se pare ca datorez aceasta normalitate copilului meu,cumva.

De cate ori deschid fereastra...

ch_dana spune:

Ina, pe mine ma sperie ce-ai scris mai mult decat nasterea naturala - care si la mine a fost contraindicata, din motive de varsta. N-oi fi eu medic, dar nu mi s-a parut un motiv suficient de solid sa ma bag la cutit si bine-am facut, totul a mers snur; mai repede as mai naste odata decat sa ma duc la stomatolog de exemplu.

Dorsilia spune:

Nu se decide destinul copilului prin cezariana, sa nu dramatizam...E un mod de a aduce copilul pe lume, din timpuri stravechi, la care unele femei recurg avand mai mult sau mai putin motive obiective. Nu e un pacat sa alegi cezariana, chiar si daca te temi de durere.
Nu e pacat sa ceri sa fii anesteziat la stomatolog, in loc sa ti se extraga maseaua "pe viu". Dumnezeu nu vrea ca noi sa suferim, sa fim tristi si chinuiti. Nu ne cere sa ne autoflagelam.
Dumnezeu a permis, daca vrei, ca oamenii sa poata ajunge la acest nivel de evolutie in medicina, tehnica, incat sa fie posibile tot felul de interventii, a permis oamenilor sa invete, sa devina medici.
Faza cu menstruatia nu are nici o legatura cu nimic paranormal sau special. Fiecarei femei, in fucntie de organism, de perioada cat alapteaza ii vine menstruatia conform unui "ceas" intern. Organismul uman este o masinarie complexa, functionala si de obicei se autoregleaza de la sine daca nu este foarte stresat.

Ca sa-ti raspund si mai la obiect: cred ca iti bati capul cu detalii care nu conteaza pentru binele si viitorul copiilor tai. Ca ai suferit fizic mai mult, asta e foarte posibil sa fie adevarat, insa daca dr au considerat ca asa e mai sigur pentru copii, trebuie sa-ti asumi aceasta alegere, de vreme ce ai si subscris la ea, asa cum si trebuia, probabil ca toata lumea s-a gandit la ce e mai sigur pt copii si pt tine.

Depaseste frustrarea ca nu ai nascut natural, la fel cum mamele care nu pot alapta la san, si-o depasesc pe a lor. Eu am nascut natural ambii copii insa i-am putut alapta doar foarte putin, din motive necunoscute. Si medicii si eu ne-am dat silinta, dar copiii mei au fost hraniti mixt inca de la nastere. Da, a fost suparator, complexant, dar acum sunt sigura ca EU, personal, am facut tot ce mi-a stat in putere sa alaptez. Noroc ca s-a inventat laptele praf ca sa-mi pot creste copilasii. Iata o alta minune (oportunitate, usa deschisa) lasata de Dumnezeu pentru mame ca mine !

daca ai depresie? e foarte posibil sa ai, insa esti la jumatatea drumului spre rezolvarea problemei, doar fiinda ai fost capabila sa-ti pui aceasta intrebare !

bafta !

adastero spune:

Destinul copilului este stabilit oricum de undeva de sus....

crissttina spune:

multumesc pentru mesaj, da, asa am ales din frica, dar nu de durere, culmea imi spusese cineva ca si cezariana doare groaznic, si mi-am zis ca si daca ma va durea de nu mai pot tot am sa ma ridic din pat si asa a fost , m-a durut e adevarat, o operatie doare, dar imi era teama de imprevizibil, de faptul ca nu stiam cum va fi cu dr....si cand de bine va iesi....si dat fiind ca am sta fff mult in pat 4 luni aproape 20 de ore in pat zilnic oboseam si daca urcam 5 scari, si daca ma imbracam.....nu stiu a fost decizia in circumstantele de atunci in ideea in care dr. nu a pus problema asta....si culmea un dr mi-a spus ca o mostenesc pe mama , nu stiu cat de adevarat ar fi dar si mama a avut cu risc de nastere prematura si era sa ma scoata cu forcepsul.... in fine...sper din cele care rad de oroblema mea sa nu aiba niciodata sentimentele mele.....

crissttina spune:

asa e cu laptele, eu nici nu visam sa am, am avut sanii mici , dar culmea s-au marit in sarcina si am avut si am in continuare...e un lucru care imi compenseaza cealalta nemultumire... intr-adevar motivele sunt necunoscute....pur si simplu nu am facut nimic sa am , in afara de ceaiuri la inceput, de dormit fff putin, la fel si mancat ff stresata de orice cu cel mic....

szivarvany spune:

Si tu acum nu te poti bucura de copilul tau sanatos din cauza ca ai nascut cu cezariana ? Sau care e de fapt problema ?




Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Iulia Copiii Monicai Alex Luca Lorena