Clipe din trairile sufletelor noastre...(15)

Raspunsuri - Pagina 19

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

eu nu insist, dimpotriva!!!! Nu-mi convin vizitele astea paternale, chit ca a fost doar una pana acum. Detaliile le-am scris in jurnalul meu. Maine va fi a doua vizita, si deja am frisoane. Nici copiii nu-s foarte incantati, mai ales fiul meu.
As insista daca intr-adevar ar fi fost in relatii bune copiii cu tati, dar asa...

Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mari_paun spune:

heeeei,
ma alatur voua...sper sa ma primiti in cercul vostru...

azi sunt un pik intoarsa, pt ca maine am examen si trebuie sa prezint si o parte din lucrarea de licenta, a venit o matusa la mine...si asta cam imi da planuri de lucru la noapte...persoana care mi-a promis materiale s-a fofilat si nu imi merg toate asa cum as vrea...pe de alta parte sau in cumpana...sa duc sau nu copilul la bunici pt ca eu sa lucrez la noapte?
complicata viata am...

sper sa gasesc rezolvare la toate problemele...si sa incep o saptamana ...mai buna

pupici si we placut

detalii despre mine si Ema pe site www.help-ema.puls-il.ro

www.help-ema.puls-il.ro
ajutati la terapia pt Ema
Mari, mami de Ema

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alex2 spune:

quote:
Originally posted by R_MARCE
Alex, bine te-am gasit! K ne lipseai ...


Uite cui ii lipseam
Pai cum, ca am intrat zilnic pe aici?

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Eliza5 spune:

quote:
Originally posted by Alex2

de ce insistati atat de mult sa fie o relatie intre copii si parintele care nu e permanent cu el?
Nu ma refer la acea discuie, ci in general, dupa un divort. Ma intereseaza in mod express raspunsul. Apoi am sa spun si de ce.
Multumesc!
Alexandru



Eu una insist ca Alex sa aiba o relatie cu tatal lui din mai multe motive:
1. copilul are dreptul sa stie cine este tatal lui, trebuie sa isi cunoasca genitorii, radacinile
2. Alex isi iubeste tatal, este foarte fericit cand il vede
3. din fericire tatal lui se poarta ok, contribuie cu bani, isi face timp macar o data pe saptamana sa isi vada fiul
4. cateodata mai am si eu nevoie de cate un weekend in care sa stau fara copil si atunci apelez la taica-su care il preia si il duce la munte, la mare, etc.
5. am impresia ca daca eu mentin aceasta relatie, trauma divortului este mult mai mica.. atmosfera este de colaborare si nu este otravita de resentimente

cam asta. bineinteles ca daca ar fi vorba de un tata care nu se poarta ok cu copilul, sau care nu isi asuma responsabilitatea, lucrurile nu ar mai sta deloc asa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alma spune:

Alex, grea tema ne-ai dat! Eu nu tin neaparat ca fata mea sa-si vada tatal, poate la inceput imi doream sa se vada si trageam de el pentru ca il iubeam si in felul asta mi se parea ca mai am o legatura cu el.
Acum se intalnesc mai rar, dar nu ma mai amestec. Ea e destul de mare sa aleaga daca vrea sa-l vada sau nu, lui nu-i reprosez daca n-o suna cu saptamanile.
In ceea ce priveste tatii sau mamele care au plecat cand copiii sunt mici si foarte mici, cand acestia nu-si doresc sa-i vada, parintele care creste copilul e bine sa nu insiste, dragoste cu sila nu se poate.

_
Poze noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miha68 spune:

Eu una n-as insista deloc si chiar intr-un fel e o binecuvantare deghizata faptul ca nu s-a implicat tatal Denisei in viata ei. N-a suspinat ca n-a venit s-o ia cand a promis, sau ca nu i-a cumparat cadou de ziua ei sau mai stiu eu ce... Pt ea faptul ca tatal ei nu vine e perfect ok, n-are niciun regret!
Pt Thea nu stiu cum o sa fie, insa sper, pana cand o sa-mi puna intrebari, sa creasca frumos si sa se simta protejata si iubita, sa nu simta nicio lipsa!
Mama mea care a trait fara prezenta tatalui mi-a spus ca ea intotdeauna a simtit ca ceva i-a lipsit si n-a inteles de ce macar el nu s-a interesat de ea!
Acum depinde si de cat de tari sunt ca si caractere copiii, de cine se inconjoara in viata si ce vor sa faca cu viata lor.
E o vorba: "Viata e un dar de la Dzeu iar felul cum o traim e darul nostru pt EL"


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alex2 spune:

Vorbeam cu Eliza5 pe mess si mi-am amintit de "paranoia".
Credeti ca numai mamicile au? Eu cred ca e ceva normal. De exemplu ce mi-am amintit eu este ca, intr-un fel de "depresie de tatic" ma temeam sa dorm cu fi-miu in pat, sa nu ma intorc pe el. Dupa amiaza il luam cu mine si adormeam privindu-l. Mamicile stiu, la un bebe de 2 luni nu ai prea mult de privit. In afara ca e dulce, si ca-l adori, nu face nimic deosebit, decat doarme, isi da ochisorii peste cap, si zambeste in somn. Daa, cand zambea in somn imi doream sa ma viseze pe mine. Asa ca il luam sa il privesc si adormeam privindu-l. Dar de la teama ca ma intorc peste el si-l strivesc, la orice miscare, si cand simteam patura sau vreo pernita sub mine saream ca ars. Asta si noaptea, cand sigur, Claudiu dormea in patucul lui. O alta obsesie era ca va cadea din pat. Si ma trezeam noaptea si il cautam buimac pe langa pat, desi el era...sigur, in patutul lui. La inceput cum papa zi si noapte, ma trezeam noaptea, faceam bibe, si adormeam tinand bibele sa il bea. Eram tare stresat ca nu ma trezesc la timp. Ma gandeam sa-mi pun scobitori la pleoape sau banda adeziva, ca in desenele animate cu Tom&Jerry.
Alte depresii nu am prea avut, ca nu sunt panicos din fire. Ma mai temeam sa il las singur in masina si 2 secunde, daca ieseam cu caruciorul nu lasam nicicum caruciorul la usa la alimentara, ca, de, cupilu meu pretios, daca mi-l fura cineva. Am inteles ca asta e panica comuna a parintilor. Si nici nu consideram la inaltimea mea ca mi se potriveste (caruciorul) asa ca il purtam...in ham. Eram de belea. Barbat serios, 1.85 si ham la gat. Si rosu.


Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

Alex, mi se pare ceva normal sa nu lasi caruciorul la usa alimentarii. Nu stiu cum au sufletul unele mamici sa faca asa. Eu am intart tot timpul peste tot cu caruciorul, si unde nu eram binevenita (mi s-a intamplat de cateva ori) am facut circ.
Hamul probabil ti-a stat bine nu vad nimic dubios la un barbat cu bb in ham De ce doar mamicile trebuie sa-si poarte odraslele in ham? Pt bebei e oricum o senzatie super hamul acela, binecuvantat sa fie cal care l-a inventat
Cat despre temeri, si paranoia, cred ca e tipic parintilor cu un singur copil. In orice caz, la Lili deja nu m-am lasat pacalita de carti gen "mama si copilul", de pediatri care sunt medici si nu experti in puericultura, si nici de bunici, vecine, prietene din parc si altii, m-am luat doar si strict dupa instinctul meu matern, experienta proprie si noutati de pe diverse site-uri (ex. LLL) si imi era mult mai bine, eram mult mai linistita.

Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alex2 spune:

Da, Gabi eram super sexy si la fel ca si acum, el avea mai mult succes decat mine Ce am uitat sa daug e ca pana la urma, cand a inceput sa se taraie cadea regulat din pat, dar mie imi trecuse paranoia.

Sunt pe picior de plecare, si am sa scriu de ce intrebam. Ma gandeam la ce spunea cineva, ceva de genul: la nasterea copilului numai tati e felicitat, mama e prea ocupata. La aniversarea copilului, numai copilul e felicitat, mama e uitata. La prietenele mele, sau ma rog sotiile prietenilor la aniversarile celor mici, pe langa cadou, duc si un buchet de flori mamei. Tin minte ca ce a facut-o pe mama mea sa lesine de emotie a fost la ziua mea cand Eliza i-a dus un buchet mare de garoafe si un bilet in care ii multumea ca in urma cu (x ani, nu mai tin minte) a adus pe luime un om minunat, sotul ei (adica io )
Asa, si ma gandeam sa-l filmez pe Bubu cum zice "mami, mami" ca numai asta zice toata ziua si sa trimit pe mailul ei...maine, cand ce frumos era sa fie alaturi de el.
O prostie, nu? M-am convins.

Week-end placut!

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns brendamitran spune:

Buna seara!

M-am adunat si eu de pe la munci si va tot citesc,insa.....am uitat si de postarea Doniei,am uitat si de nasterile naturale sau ne,am uitat si de intilneli,caci postarea lui Alex m-a dat peste cap....

Alex draga,esti un sentimental,de ce mama naibii nu te-am cunoscut eu cind trebuia? Ca i-as fi multumit mamei tale si acum....
Lasind gluma la o parte,vreau sa spun ca mi-au dat lacrimile citind postarea ta,insa......nu stiu daca gestul isi are rostul,atita timp cit ii este adresat unei mame care si-a lasat copilul.
E dur ce spun,insa.......incearca sa iti imaginezi ce ar fi gindit Bubu daca ar fi avut suficienta minte sa gindeasca despre spetza in cauza?

Yagmur,nu te mai panica,nu mai plinge,nu te mai gindi la depresii....
Nu cred ca exista vreo mamica pe aici sau oriunde in alta parte care sa nu fi facut macar o prostioara cind se afla la inceput
Ba,mai mult,io am facut-o cind era Diana de vreo 6 luni.
I-am luat un sirag din ala de clopotei,de-l pui la carutz si i l-am agatat deasupra capului,legat de la o latura la alta a patutului,sa aiba copilul clopotei deasupra.....A fost suficient sa intinda mina sa traga clopotelul pe care l-a apucat(erau pe elastic,nu?) si sa-l bage in gurita.Dar in asa fel,incit sa nu-l mai poata scoate...astfel incit,cind m-am dus sa vad de ce plinge copilul,aveam un copil cu gura-clopotel.....pe care m-am chinuit mult si bine,printre plinsetele mele si ale ei,sa i-l scot.....
Si as putea sa-ti mai spun....
Deci lasa depresiile,vorba lui Marce,n-a fost chiar asa o nenorocire....si mai gindeste-te cit o sa zimbesti cind iti vei aminti de peripetiile astea.....

Miha,ce tot muncesti tu fato,in we? Ca m-ai disperat,zau......

Gabi.....esti buna de militant,atit de bine pledezi pt.nasterea aia natural,ca pina la urma cred ca o convingi si pe Marce....

Mari_paun,bine ai venit! Bafta la licenta,poate dupa aceea ai timp sa intri si sa ne povestesti si noua despre tine!

Eliza,pina la urma tot ne vedem,io nu disper,ca va veni si ziua aia....

Marce....cum stai cu nasucul ala mic si in vint?

Alma,poate reusesti sa vii si tu la intilneala daca e saptamina viitoare....

Eeeeeeiiiiiii,voi stiti de cine mi-e mie dor? De ioana,de danim si de cati.......ce-or mai face oare?

Pup pe toata lumea,cu mic cu mare.....



BRENDA

Un fulg pentru seara de Craciun

COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI

Mergi la inceput