emigrarea sufletului
Raspunsuri - Pagina 10
parpalak spune:
Din partea celor 3647 de vizionari care s-au gindit ca mai bine fac economie de postari, iti transmit: ASTEPTAM CONTINUAREA CU SUFLETUL LA GURA! :)
Apropos, dupa ce postezi un mesaj, nu auzi asa, un rasuflat masiv? (gramada mare de oameni care si-au tinut respiratia asteptind continuarea) :) Sau poate stai cu ferestrele inchise.. chiar si asa..
:)
Sanatate la bebei si mamici.
ninaM spune:
Liaaaaa, iar e reclama???Scurtea-zo si tu ca nu mai putem...Ne tii intr-o tensiuneee...E atit de interesanta povestea ta,ca am ajuns sa-i dau papa bebicului la computer!Nu ma mai satur citind!Continuarea povestii cind?
Nina&Alex
try spune:
Lia, citind cu foc povestea ta mi-aduc aminte de imaginea mamelor noastre innebunite sa vada continuarea la nu stiu ce telenovela. Asa asteptam noi cu sufletul la gura continuarea ta. Nici nu mi-am imaginat ca ai atat de povestit plecand de la primul mesaj postat.
Referitor la publicitate, fetelor nu uitati ca postul Super-Lia este un post privat care isi trage "finantarea" din publicitate, asa ca are si ea nevoie de "publicitate" ca sa traiasca. Asa e, noi asteptam cu sufletul la gura, dar are si ea un bebe mic acasa, o familie, poate ca 
, are nevoie de un 
, trebuie si ea sa faca
sau sa 
, acordati-i circumstante atenuante. Si-apoi, dupa ce o sa termine ea povestea, tare mi-e ca o sa ne-nvatatam cu narav, sa vad atunci cine ne-o mai spune povesti
. Ca nu se naste o Super-Lia in fiecare zi.
Fie-ti mila de noi si pune o poza la album sa te vedem daca esti reala sau nu. In plus, daca vrei ca fetele sa te creada ca ai timpul ocupat cu altceva in afara de continuat povestea, trebuie sa pui neaparat o poza si cu fericitu-ti baietel.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
GabiG spune:
Try, subscriu!
si Francesca 1an2 luni
Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!
http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi
super-lia spune:
Am internat-o pe mama la un spital din Bucuresti si pe drum am vorbit de toate. Este extraordinar cum o mama simte tristetea sau bucuria copilului. I-am spus cat de nefericita si de nesarata a fost casnicia mea. Parca si acum ii vad privirea blanda si speriata asteptand sa auda finalul.
- Ce ai spune daca ti-as spune ca nu vreau sa mai fiu casatorita cu el?
Dupa o tacere lunga uitandu-se pe fereastra cu simplititatea ei imi spune:
- Stii ceva draga mamei. Sa faci ceea ce simti. Eu l-am acceptat si l-am respectat ca era sotul tau dar daca tot am ajuns la aceasta discutie sa stii ca nu am sa mor daca te vei desparti. El nu a fost si nu va fi de nasul tau si daca nici macar nu se straduieste sa te faca fericita lasa-l in plata domnului.
Hmm si cand ma gandeam cum spunea fostul sot ca va reactiona parintii mei in special mama care el credea ca ar fi inebunita dupa el. El nu intelegea ca ei l-au acceptat si l-au primit cu atata dragoste deoarece era sotul meu si nicidecum ca ar fi fost o persoana foarte fermecatoare.
La spital cu exceptia faptului ca am asteptat trei ore sa iasa doctorul din operatie restul a mers destul de bine. Ramanea sa ma sune cand avea sa intre in operatie. As fi vrut sa raman cu ea dar nu aveam unde sta cateva nopti , la ciupercarie era nevoie de mine asa ca m-am intors inapoi acasa.
Exul ma intrebat daca i-am spus mamei mele. I-am spus ca nu ... nu avea nici un rost ....
Operatia a decurs bine si in trei saptamani mama mea a venit acasa. Ii era foarte greu ca era iar in aceiasi faza de a nu se putea misca decat mare dificultate asa ca mi-am inceput iar vizitele la fiecare sfarsit de saptamana pentru a o ajuta cu gospodaria si gatitul.
Mi-am deschis calculatorul si aveam cateva mesaje noi. Cu exceptia unuia pe celelalte le-am sters ca erau de la zapaciti , urati si fara nici un capatai.
Mesajul pe care nu-l stersesem era de la cineva cu care se pare ca corespondasem putin dar nu imi aduceam aminte si acum isi cerea scuze ca nu mi-a raspuns la e-mail mai repede. Nu stiam cine este asa ca nu i-am raspuns. Nu vroiam sa fac vreo gafa asa ca mi-am mai acordat ceva timp de gandire.
1 martie m-i l-am petecut mergand in vizita la prietenele mele si dandule vestea ce marea :AM DIVORTAT.
- Bai fato nu-i 1 apriil, e 1 martie asa ca nu tine cu ziua pacalelilor.
- Vorbesc serios am divortat ... sunt libera ca pasarea cerului.
- Cum asa? Dar de ce? ...
Nu le venea a crede. Cu toate ca erau prietenele mele cele mai bune nu stiau nimic si nu se asteptau la asa ceva din partea mea.
-Si acum ce faci?
- Pai am eu niste planuri dar nu stiu daca o sa-mi iasa. Oricum nu va impacientati ca sunt bine ...
- Asta vedem ca ne dai vestea de parca ne-ai spune ce mancare ai facut aseara...Si cum impartiti tot ce a-ti facut ca ai muncit ca o nebuna toti anii astia.
Asta asa era . Muncisem ca o nebuna. Am inceput prima data cu o masuta in piata , vanzand pantofi pentru barbati - zile care m-au ajutat sa vad cate femei zapacite sunt pe lumea asta . Sa le fi vazut ce scena faceau ca saracii barbati vroiau sa cumpere pantofi de la mine care erau putini mai scumpi dar cu o calitate superioara fiind facuti de o cunostinta in atelierul lui (deci made romania) iar ele se zgarceau si isi tocau barbatii la cap pana se lasau saracii la mana lor si cumparau ce vroiau ele. Oricum stateam pe piata de la 8.00 dimineta pana pe la sase sapte seara.... nu mergea foarte bine ... lumea cumpara ce era mai ieftin si mai ales daca era made turcia ... apoi eu am venit cu ideia sa deschidem firma si sa facem polonejii, turcii si ungurii. Si uite asa ne-am imprumutat de bani si ne-am lansat in comert prima data cu electronice de la unguri. Ajunsesem sa fac naveta la unguri de doua trei ori pe luna. Ma obisnuisem sa calatoresc cu autobuzul si cat eram de lunga tot gaseam pozitii confortabile de dormit. Am avut excursii bune si excursii rele... in vama era stresul cel mai mare . Uneori se dadea spaga si se trecea bine mersi dar alteori ne dadea jos din autocar si ne numara tot ... ce era in plus se platea vama sau se confisca... erau banutii nostri munciti cu greu pe care ii lasam acolo in vama ca taxa era mai mare decat pretul de vanzare pe piata. Apoi am incercat sa facem si China... dar ne-am asociat cu inca o persoana care a tinut sa mearga el in Thailanda si cred ca a cumparat cele mai urate produse dupa piata si cele mai scumpe. Atunci am prins si cresterea dolarului de la 4000lei la 8000 pana la 12000. Nu mergeau nici vanzarile ca marfa era proasta si scumpa , dolarul crestea ca nebunul , asociatul sa speriat si a spus ca el vrea banii si uite-asa in cateva luni am pierdut tot .... si apoi am luat-o de la zero.
Sotul meu a intrat intr-o depresie dar eu am pastrat locurile de vanzare din piata si am pornit-o iar la drum . Aveam prieteni de la care cumparasem marfa (Europa-Bucuresti) si au fost de acord sa imi dea marfa cu plata la o luna. Si asa am intrat intr-o cursa de invartire a banului. In acest timp il rugam pe sotul meu sa renuntam la vanzatori si sa stam noi la punctele de vanzare. El refuza cu inversunare. Ii era rusine ca de la ditamai patronul sa stea pe postul de vanzator. Toata aceasta depresie a tinut vreo patru luni de zile pana cand a fost de acord sa renuntam la un vanzator si sa facem cu randul la vanzare. Era o mare diferenta la incasari cu noi la vanzare. Aveam interes sa vindem asa ca in sase luni de la faliment am avut bani de masina si plus stoc de marfa , plus bani de rulaj....
Imi aduc aminte drumurile in targul Europa din Bucuresti. Nu ma induram sa dau bani unui hamal, in jur de 50.000 lei, si caram ditamai sacii cu marfa , cutii cu incaltaminte si genti ce-ti rupeau mainile pana intr-o zi cand totul in targ era o mocirla iar eu aveam in spate un sac mai mare de doua ori decat mine si vazand un loc mai uscat ma opresc sa ma odihnesc. Nu observasem ca pusesem sacul intr-un rahat de cine stie ce nationalitate. Si uite-asa cand sa pun sacul in spate observ ca una din maini imi aluneca . Pana acolo a fost ! Din momentul ala nu am mai carat decat obiecte mici care erau usor de carat.
Cand ajungeam acasa si faceam socoteala la cat am cheltuit il vedeam cum stamba din nas cand ii spuneam ca am dat 15 000 lei pe un sandwich. La un moment dat incarcam facturile- umflam preturile ( ca nu era o problema ca erau false) si nu-i mai spuneam ca cheltuiam mult mai mult decat presupunea el ca am cheltuit si plus ca asta era o metoda de a avea banii mei cand ieseam in oras cu prietenele mele. Iar el avea impresia ca dragele de ele fac cinste mai tot timpul cand iesem impreuna . Nu-mi placea ce faceam dar in felul asta evitam certuri si deasemenea nu ma faceam de ras in fata prietenelor . Era solutia cea mai simpla.
Una din prietenele mele era foarte hotarata sa inceapa si ea o afacere semanatoare cu a mea. Ma rugat sa o ajut. Si i-am spus sa mearga odata cu mine in Bucuresti. Nu i-a mai trebuit. Tot drumul sa uitat la mine la la un extraterestru. Era inainte de a ma incumeta sa platesc pe cineva sa-mi care bagajele.
- Si cum fata draga tu asa hamalesti de fiecare data.
- Ei stai ca asta nu-i nimic. Acum ajung acasa. Mananc putin. Apoi sortez marfa si maine iau iar gentile in spate si ma duc la piata sa o imparte la punctele de vanzare....
Mie nu m-i se parea greu ... ce ma omora era frigul pe timpul iernii cand imi degera si mainile si picioarele. Dar ce lui sotul meu ii pasa? Nu ... ba uneori cand era tura lui ma suna si-mi spunea ca-i este rau si sa ma duc sa-l inlocuiesc....
Ufff... sunt multe momente dureroase ... Intr-o primavara cand inca mai razbatea frigul iernii a fost o ploaie torentiala. Ma udasem toata si asa ca ii dau telefon si-l rog sa-mi aduc un plover si o alta geaca ca sa ma schimb si sa vina sa stea el inca o ora jumatate la piata si sa stranga marfa . " Lasa draga ca nu ai sa mori tu inca o ora jumate daca stai la piata . Ma uit la stiri acum si nu pot sa vin" Cat de mult l-am urat atunci pentru nepasarea lui. Cat de mult ma iubea???
Hai sa ne intoarcem la momentul povestirii noastre.
De fiecare 8 Martie imi facusem obiceiul sa fac ce vreau eu. Uite ca anul asta nu programasem nimic. Nu primisem nici un telefon de la prietenele mele si nici eu nu vroiam sa le sun. Nu eram suparata pe ele. Era posibil sa aiba alte planuri si cum eu fusesem foarte aglomerata saptamana respectiva era probabil ca ele sa ma fi sunat si eu sa nu fiu acasa. Asa ca imi propusesem sa stau in pat si sa ma odihnesc. Intre timp deschid calculatorul si recitesc e-mailul care nu stiam de la cine este. Numele lui nu-mi spunea nimic. Asa ca sriu un scurt e-mail:
"Cine esti? Te rog iarta-ma ca nu imi amintesc si te rog revino cu detalii. Repede ca sa nu te uit din nou"
Ma bag in pat imi iau pisica in brate si ma gandesc sa dorm cateva ore. Nu reuseam sa adorm . Suna telefonul si era scumpa mea prietena Laly.
-Fai fata unde esti?
-Acasa.
-Ce faci? Ai ceva programat?
- Nimic ... vroiam sa dorm putin dar vad ca nu pot.
-Pai pi*dulina (vorba ei) hai sa iesim undeva sa mancam ceva si sa ne simtim bine.
- Doar tu si cu mine?
- Da ce nu tie de ajuns? barbatul meu are grija de copii iar eu sunt libera pana maine dimineata. Tina a spus ca ma suna mai tarziu asa ca va trebui sa mergem pe la ea in vizita daca nu vrei sa o invitam cu noi la restaurant.
Am inceput sa rad. Tina era o persoana foarte de treaba dar statea prost la capitolul maniere. Am riscat de cateva ori si am invitat-o in oras cu noi si de fiecare data ne-a facut de bafta. Nu era de mirare daca asa ca din senin incepea sa rada si sa se dea pe spate daca una dintre noi spunea o gluma, sau sa se ridice de la masa si sa incepa sa ne spuna ce rochie sexy si-a facut si cu gesturi ample sa ne explice pana unde era slitul sau cat de scurta era si cat de bine ia stat, sau sa strige dupa chelner "Bai mai ada niste paine la masa ca sa terminat"... asa ca evitam sa mai iesim cu ea in oras.
- Pai cu ce te imbraci? - intreb pe Laly... ca eu in afara de costumul galben pe care l-am purtat si anul trecut de 8 martie nu am.
-E foarte bun ca si eu ma imbrac cu acelasi sacou chiar daca am alta fusta. Vezi-ti de tereaba ca nu se baga de seama.
-Dar Tina? Ca si anul trecut am fost in vizita la ea...
- Ai sa vezi tu ca nu-si mai aduce aminte...
In jumatate de ora eram gata imbracata si aranjata sa ies pe usa. Cu cateva zile inainte i-am spus fostului meu sot sa nu-si faca planuri pentru ziua de astazi cu masina (care era si masina mea inca). Cand ma vazut ca ies pe usa ma intreaba unde ma duc.
- Nu stiu .
-Cand te intorci?
-Nici asta nu stiu . Ma intalnesc cu Laly si nu stiu ce o sa facem.
Era pentru prima data cand ieseam si eu din casa imbracata si impopotonata ca o cucoana mare (vorba vina) si plecam la o distractie de la divort. L-am vazut ca nu-i cade bine faptul ca plec mai ales ca aratam asa de bine in costumul meu galben (pe care apropo si acum il am).
Ne-am intalnit si am mers la un restaurant retras si am mancat , am vorbit , am ras cu lacrimi la cat de nebune am fost si suntem, si uite ca dupa ce eram satule de mancat, baut , vorbit si ras suna Tina.
Ii spunem ca suntem la mine acasa (ca sa nu se supere ca nu am invitat-o cu noi) si ca suntem in drum spre ea.
Locuia intr-un apartament cu o camera, bucatarie minuscula si baie unde doua persoane nu puteau trece una pe langa alta.
Bineinteles ca atunci cand ma vazut a inceput sa exclame si sa se extazieze ca sa auda toti vecii ca are musafiri ;
- Vai Lia ce frumoasa esti! Da ce costum misto ti-au tras nebuno!!!
Eu ma uit cu coada ochiului la Laly si o vad ca isi musca limba sa nu bufneasca in ras.
Am petrecut o seara frumoasa intre noi gacicile. Se facuse 12 noaptea fara macar sa ne dam seama. Pe Laly o strangeau pantofii ca erau noi. Ne hotaram pana la urma sa plecam acasa. Pe casa scarilor era intuneric si Tina ne insoteste. Nu stiu cum se face ca Laly aluneca pe una din scari si noroc de mine ca eram in fata ei si eram bine ancorata de rampa scarii asa ca o ajut sa-si recapete echilibru. In acelasi timp suna telefonul. Asta zapacita cum era dupa toata hlizeala pe seama cazaturii in loc de telefon scoate cutia cu farduri . Isi da seama si ne spune ca de la cutia de farduri nu are cum sa raspunda. Telefonul suna in disperare. In sfarsit il gaseste si raspunde spunad in soapta "alo" ca doar vorba aia noi incercam sa mentimem linistea pe casa scarii.
La telefon era fostul meu sot macinat ca la ora aia nu eram acasa. Fara nici o introducere o intreaba :
-Unde esti?
Nu stia cine e la telefon asa ca ea intreaba:
- Cine sunteti?
- Eiii cum cine sunt? Sunt eu? Unde esti?
- Pai daca nu-mi spuneti cine sunteti nu va spun unde sunt ... raspunde ea iar noi ne hlizeam de conversatia bizara. Nici eu nu stiam cu cine vorbeste.
El ii spune cine este si o intreaba daca eu sunt cu ea. Laly raspunde afirmativ si cand el ma cere la telefon eu ii spun ca nu vreau sa vorbesc cu el... doar sa-i spuna ca vin acasa in jumatate de ora.
El insista dar Lacramioara i-o taie scurt si spune:
- Daca ea nu vrea eu nu pot face nimic asa ca va lamuriti voi acasa.
Hai pa! Si inchide telefonul.
Am inceput sa radem "Fata asta inca mai e gelos!" "las ca-i trece!"- zic eu si ne vedem de ale noastre.
O duc pe Laly acasa si in cateva minute ajung si eu. Pufitza mea scumpa si draga ma intampina la masina si merge cu coada dreapta inaintea mea si se opreste la usa. Asteapta sa o deschid si in casa incepe sa miaune si nu se opreste pana nu ma aplec si o mangaii pe spate.
Fostul sot inebunit ca unde am fost, cu cine am fost , ce am facut... de ce am intarziat asa de mult.
- Nu cred ca e cazul sa-ti dau explicatii. Nu-i treaba ta unde am fost si cu cine am fost.
L-am lasat sa fiarba in suc propiu fara sa-i dau nici o explicatie. Mi-am umput cateva bidoane cu apa fierbinte mi-am luat matza in brate si m-am culcat.
Intre timp am primit un e-mail de la necunoscut si mi-a spus ca a primit un e-mail de la mine pe situl unde eram inscrisi amandoi. Din diferite motive nu a reusit sa-mi scrie pana acum dar daca inca sunt interesanta, el ar vrea sa ne cunoastem mai bine.
Ii trimit iarasi un raspuns ca sunt de acord si sa-mi scrie mai multe despre el.
Eu aveam programata o intalnire cu persoana care deschidea ciupercaria pentru a doua zi. Eram foarte curioasa sa vad cum decurge.
Ajung acolo si secretara ma trimite sa stau de vorba cu persoana care se ocupa de angajari. Intru la ea in birou si-mi da sa completez un formular. Formularul era in asa fel incat se preta doar categoriilor de muncitori obisnuiti. Stiam cine sunt si cine pot asa ca joc tare.Ii spun persoanei respective ca eu vreau sa vorbesc direct cu directorul companiei si nicidecum sa completez un formular pentru muncitorii necalificati.
Ii explic ca am experienta in domeniu si tipa se sezizeaza imediat si dupa cateve minute ma introduce in biroul sefului.
Tipul foarte amabil si de treaba fara prea multe aere de sef . Ii expun situatia mea referitor la experienta si il intreb ce salariu mi-ar oferi ca sa lucrez pentru el. El imi spune ca in jur de 300$ . Ma uit la el si zambesc. 300$ nu era rau cand majoritatea salariilor pe piata erau in jur de 100 dar nu aveam sa-mi schimb locul de munca doar pentru atat. I-am spus ca-mi pare rau dar pentru suma respectiva nici nu ma gandesc sa lucrez pentru el. I-am lasat nr. de telefon si i-am spus sa se mai gandeasca si sa se mai intereseze c-am cat il costa sfatul unui specialist. Eu am platit 100$ plus drum plus mancare doar pentru cateva ore de consultatie. Mi-am luat la revedere si i-am spus ca imi poate cere sfatul pentru 10 dolari pe ora daca o sa aiba nevoie de opinia unui specialist. Am plecat. Eram sigura ca o sa ma sune. Nu foarte curand deaorece constructia era inca in reparatii dar cand se va lovi de problemele de insamantare, incubatie si recolatare va avea nevoie de cineva care cunoaste procesele.
Bineinteles ca nu l-am informat pe ex ce am eu de gand sa fac. Nu mai era treaba lui. Eram pe cont propiu.
Fara prea mare tragere de inima deschid calculatorul , mai mult din obisnuinta si printre alte e-mailuri vad si unul de la "necunoscut" care avea sa nu mai fie necunoscut. Primisem un e-mail cum nu mai primisem niciodata. Foarte complet cu o multime de detalii despre persona lui. Eram totusi sceptica. Nu mai aveam curaj sa-mi fac prea multe sperante .... chiar daca internetul facea distanta sa para asa mica totusi distanta era. Oricum acum trebuia sa ma chinui si sa ii trimit un raspuns la fel de complet cum imi scrisese el... cine stie... poate...
mamica fericita a unui baietel!
ange spune:
ta-na-na-nananaaaaa...iari publicitate???!!!
mai in ce tensiune ne tzi!!!!
ange
Adela P spune:
Draga Lia, tu ne lasi cu ochii in soare taman unde e mai incitant. Daca faci asa si in viata de toate zilele atunci sigur nu-i lasi pe cei din jurul tau sa se plictiseasca.
Adela
http://community.webshots.com/user/adela23_1999
n/a spune:
Foarte interesanta povestea ta super-Lia si plina de peripetii.Abia acum am citit-o ca am fost un pic plecati in vacanta in Dominicana. Tare am vrea sa te vedem si asteptam continuarea.Poate ni-l arati totusi si pe Grig...
Hai mei parpalak chiar vrei sa spui ca cei 3000 si nu mai stiu citi vizitatori au citit numai povestea Liei ? Mie mi-a placut tare mult cum au mai scris si celelalte fete 
va
parpalak spune:
Io nu zic ca s-a citit numai povestea Liei, mei, zic numa' ca uite si tu cum le termina ea, in coada de peste, cind era mai interesant se termina postul! :) Si n-am zis ca nu mi-au placut si posturile celelalte.. sau ca nu le-a placut celor peste 4000 de cititori :)
Sanatate la bebei si mamici.
super-lia spune:
Odata cu venirea primaverii pentru doua saptamani temperaturile sau ridicat considerabil asa ca consiliul local al orasului sa grabit repede sa opreasca caldura. Chiar daca in mijlocul zilei era asa de cald ca umblai la maneca scurta , noaptea era totusi destul de rece. Numai ca vremea ne pacalise din nou si imediat temperaturile au scazut drastic dar oamenii orasului nu au mai dat drumul la caldura. Daca inainte era frig acum era si mai frig. Imi putea vedea respiratia in apartament. Abia asteptam sa treaca noaptea ca sa pot pleca. Pentru ca aveam timp la dispozitie mi-am luat o slujba part-time mai mult ca sa o ajut pe prietena mea si am inceput sa tin evidenta inventarelor la cele cinci magazine. In schimb primeam o suma de bani care nu pica rau deloc.
Aveam nevoie de companie si Laly mi-a tinut-o din plin. Era oricand dispusa de o plimbare , de o cafea , de o discutie. Imi placea sa-mi petrec timpul cu ea si parca in apartamentul ei era mai cald.
Intre timp corespondenta cu australianul scazuse datorita faptului ca plecase in europa sa-si viziteze copii si fosta nevasta. Ar fi fost vorba de cateva saptamani . Itinerarul lui era Australia - Budapesta (unde spunea ca are un apartament si trebuia sa vada ce mai este pe acolo)- Austria (unde locuia fosta lui sotie cu copii) si unde urma sa stea o saptamana ca apoi sa vina in Romania. Mie m-i sa parut din nou straniu ca el asa bogat cum spunea ca este din Budapesta ar fi putut sa zboare in Romania si sa ne intalnim pentru cateva ore ca apoi sa-si vada de vacanta lui in Austria. Dar ma rog! Am tacut si nu am mai comentat.
Corespondenta cu "necunoscutul" decurgea foarte bine si rapid. In fiecare zi primeam un e-mail de la el si ii raspundeam in aceiasi zi. Ca sa scriu o scrisoare pentru el imi lua in jur de doua ore -formulare , cautarea cuvintelor in dictionar , incercarea de a le pune in fraza respectiva .... dar o faceam cu mare sarguinta.
Inima incepuse sa se dezmorteasca. Speranta isi facea din nou aparitia chiar daca pesimismul meu o trimitea repede la culcare. Imi placea tipul. modul lui de exprimare clar si la obiect , raspundea cu lux de amanunte la intrebarile mele dar fara sa ma plictiseasca si tot ce spunea se lega si ma facea sa cred ca nu minte.
Am fost sincera cu el si i-am spus situatia mea exacta. Stiu ca era greu de inteles ca inca mai locuiesc cu fostul meu sot in acelasi apartament chiar daca dormim in camere separate, si ca inca sunt in aceiasi afacere cu el si in bune relatii cu familia lui. Dar daca eram pentru el va trebui sa poata face fata adevarului.
Viata incepea sa para mai roz. Intre timp stransesem niste bani si incepusem sa imi inoiesc garderoba , caci trebuie sa va spun ca ramasesem in urma cu moda in toti anii acestia, si bineinteles ca ma simteam minunat fiind de capul meu , fara responsabilitati, in haine noi si libera la orice ora din zi si din noapte.
In una din zile cand ma mai uitam prin magazine sperand sa-mi gasesc o pereche de pantofi eleganti dau nas in nas cu Grig. Era in autubuz cand ma vazuse si a coborat special ca sa vorbeasca cu mine. Ei acum ma simteam bine. Eram imbracata frumos, machiata si cu manichiura proaspat facuta, aveam cateva ore de gimnastica la activ insotite de sauna si masaj care desi nu-mi schimbasera infatisarea imi schimbasera moralul.
Nu stiu cum se face dar intodeauna in prezenta lui primele minute sunt teribile pentru mine. Felul in care ma priveste si ma invaluieste cu privirea ma face sa ma simt ca o prada gata -gata sa fie mancata. Tare mult as fi vrut sa stiu ce simte si el. Ei bine ca de obicei el era imbracat la patru ace. Tot timpul era ca scos din cutie.Totul la dunga si Doamne cum mai mirosea!!!! ca imi venea sa-mi infing coltii in gatul lui.
Nu astepta prea mult si ma intreaba daca am divortat. Eu imi ridic mainile in sus si ii zic "libera ca pasrea cerului" In acel moment el ma cuprinde in brate si nu stiu cum ca atunci cand m-am trezit din buimaceala eram sarutata cu foc de el.Mi-am retras capul si l-am impins usor dar nu destul de repede ca sa nu-i simt gustul pe care aveam sa-l mi-l amintesc multa vreme .
-Hai sa mergem la un restaurant si sa sarbatorim.
-Sa sarbatorim ce?
-Divortul tau.
-Ho,ho,ho eu l-am sarbatorit de mult si nu mai e nevoie .
-Dar nu l-ai sarbatorit cu mine.
-Asta asa este! Dar de ce crezi tu ca ar trebui sa-l sarbatoresc si cu tine?
-Pai poate pentru ca il astept de dinainte de a te casatori.
Am ras usor. Da erau sapte ani , sapte ani in care el a fost tot timpul dupa mine, sapte ani in care el a tot sperat ca ar putea avea sansa sa fie cu mine. Hm... de cate ori nu m-am gandit ca daca ar fi insistat la momentul oportun astazi poate eram impreuna aveam copii si eram fericiti. Merita pentru toti acesti ani de speranta sa mergem la restaurant impreuna.
-Eu zic sa mergem sa bem ceva impreuna dar nu in cinstea divortului meu ci sa bem asa ... pentru orice...
Am vorbit iarasi despre noi , despre casniciile noastre, despre afaceri si despre viitor.
- M-am saturat de munca aici-spune el-muncesc toata ziua dar nu stiu unde se duc banii astia. E stres mare cu toata birocratia asta.
-Ce vrei sa faci?
-Pai am un prieten sus pus si cred ca am sa prind un contract de munca pentru USA. Daca plec acolo dupa doi ani de munca si sedere imi pot prelungi viza si apoi pot aplica pentru rezidenta.
Mie m-i se parea doar un vis , o speranta ca prin cineva sa poti obtine o viza de emigrare in USA.
Nu am insistat pe tema asta ca nu aveam nici un fel de informatie stocata in memoria mea asa ca am prins-o din aer si am lasat-o sa zboare.
Eram putin obosita si paharul de sampanie imi facea de lucru si am hotarat sa mergem acasa. A fost de acord asa ca el desi propune sa ma conduca pana acasa eu ii spun sa ma duca pana la statia de taxiuri.
Nu mai stiu din ce motiv dar amandoi randeam in hohote cand exul-sot a trecut cu masina si ma vazut vesela nevoie mare in compania lui Grig. Am oprit un taxiu si la despartire mi-a pupacit mainile si obrajii.
In taxiu am realizat pentru prima data ca el nu imi ceruse nici o intalnire si nici nu-mi daduse nr. lui de telefon, dar el il avea pe al meu asa ca daca dorea sa ne mai intalnim ma va suna.
Imi placuse seara petrecuta cu el. Eram dornica de compania unui barbat cu care sa pot sa ma bucur de o iesire la o terasa , de o plimbare in oras. Parca doream sa se repete dar uite ca in zilele ce au urmat telefoanele primite erau doar de la prietenele mele si clienti.
Cand am ajuns acasa il vad pe exul cum nu stia ce sa faca ca sa aduca in discutie ca ma vazut. Ma tras el de limba dar cum eu incetasem de mult timp sa-i dau raportul pur si simplu mi-a spus:
-Te-am vazut.
-Unde? La televizor?- o fac eu pe desteapta si rad singura de prostia mea influentata inca de starea de bine ce se instalase dupa orele petrecute cu Grig.
-Nu. Te-am vazut insotita de un tip. Cine era?
-Dar de ce crezi ca eu ti-as spune cine era. Oricum nu-l cunosti.
-Dar de unde il stii.
-Nu-i treaba ta.
-Nicidata nu te-am vazut razand cu mine asa cum radeai cu el.
-Ei bine afla ca au fost foarte multe "niciodata" in viata noastra pentru ca tu "niciodata" nu ai fost dispus sa faci ceva mai deosebit. Apropo! Asta e motivul pentru care te-ai deranjat sa te dai jos din pat si sa-ti lasi prietenul tau cel mai bun?
-Da ... da ... ca intotdeauna: ironica.
-Hai ca ma duc la culcare ca incepem iar sa ne certam si zau daca are vreun rost.
Ziua mea incepea la ora sase dimineta cu un dus daca aveam apa calda sau cu o baie in lighean in celalat caz. Imbracarea , halit ceva din mers si ma duceam la birou sau la ferma , depindea intotdeauna de ce era nevoie la ciupercarie. Munca la birou era placuta. Mai o vorba sau o gluma cu fetele, mergeam la magazine si discutam nelamuririle de pe inventarii cu angajatele si timpul trecea fara sa-mi dau seama.
Continuam sa corespondez. si in aceasta saptamana pot spune ca deja sperantele mele pe o scala de la 1 la 10 erau la 7 in legatura cu 'necunoscutul' meu.
Ideea care mi-o facusem despre el era ca se asemana foarte mult cu mine. Destept , inalt , bine facut, cu simtul umorului, dorea sa aiba o familie (sotie si copii),financiar era modest dar cu viitorul asigurat si foarte nerabdator sa ma cunoasca. Asa ca la un momendat mi-a cerut nr. de telefon si pentru prima oara cand ma sunat am vorbit pentru doua ore ,iar dupa doua ore ma sunat din nou si am mai vorbit inca patru ore. Ce om fi avut de spus nu stiu ... dar ma durea si gatul si urechile si mainile de la vorbit la telefon cu el.
Peste alte cateva zile ma sunat si Grig. Imi spune ca va fi plecat pentru cateva saptamani dar cand se va intoarce ar vrea sa ne intalnim din nou. Ii spun sa ma sune si vorbim atunci.
Daca acum cateva luni viata mea era pustie ei bine acum eram mult mai mult decat aglomerata:birou, ciupercarie, vizite si intalniri cu prietenii, australianul (care nu-mi ocupa timpul dar era posibil sa vina oricand in romania), Grig si Necunoscutul pentru care trebuia sa stau in fiecare zi cateva ore la calculator ca sa-i scriu o scrisore.
In apartament era sa de frig ca eram incotrosmata ca baba iarna si manile tot imi inghetau pana nu le mai simteam... dar era primavara si era speranta in sufletul meu ...
mamica fericita a unui baietel!