Sa-i mai dau o sansa????
Raspunsuri - Pagina 5
bruxinha spune:
Karol, este absolut terifiant ce povestesti tu. Nu sta sa te chinuie, numai ca sa aiba copilul tata. Asta e tata?! Spunea cineva mai devreme ca e mai degraba "criminal de pus in lanturi"; si chiar in lanturi putea sa ajunga, daca tu, dupa bataia aia crunta mergeai frumusel la Politie, sa faci reclamatie pentru agresiune, si pe urma la medic, pentru un certificat medico-legal. Poate ca un proces penal pentru lovire l-ar fi adus pe macho al nostru cu picioarele pe pamant, si si-ar fi dovedit mai apoi barbatia batandu-se cu cineva de dimensiunile lui...!
Nu sta cu el de dragul copilului, va fi mai rau si pentru tine, si pentru fata ta. Termina cu el cat de rapid poti! Asta nu e om, e fiara turbata!
Our lives begin to end the day we become silent about the things that matter.
mircea42 spune:
Ce sa spun? Parca m-as feri de dat sfaturi, caci deseori dam acele indrumari in functie de mintea noastra, de experienta noastra, fara sa cunoastem foarte bine situatia consiliatului.
Dar oricum treaba cu bataia nu e in regula.
O intrebare sotului: de ce nu te pui cu unul egal ca forta (ce sa spun mai tare) decit tine? Cu careva mai slab ne putem produce oricare...
Succes, Karol!
alexandra mariana spune:
Karol , eu spun ca nu merita sa-i mai dai o sansa , atita timp cit te bate si ce ai spus tu acolo m-am ingrozit , este un animal salbatic.
Eu spun sa te gindesti la fetita la si sa te gindesti ca ea poate intr-o zi sa aiba un soc daca o sa mai vada multa violenta , copii nu trebuie sa vada atita violenta , este pt. ea rau poate acum nu-ti dai seama dar mai tirziu o sa vezi .
Asa ca cindestete de trei ori pina faci pasul si nu uita esti tinara si ai o viata inainte si mai gindestete la binele fetite .
Nu-ti trebuie un barbat asa cum l-ai descris este un mizerabil si nu merita sa-ti trici viata pt. o fiinta ca asta ca OM nu pot sa-l numesc
Asta pot sa-ti spun si te rog inca o data gindestete de o mie de ori pina vei face un pas
Te pupicesc si ai grija de tine si de fata
khriss75 spune:
buna Karol,nu pot sa dau un sfat.Ce pot zice este ca in copilarie am trecut prin ce va trece fetita ta (asta in cazul in care ramai langa "monstru").Chiar daca ai un caracter foarte puternic, ramai totusi marcat pe viata. Oferai fetitei tale liniste sufleteasca si o copilarie fericita (mai tarziu sunt sigura ca-ti va multumi in nici un caz nu-ti va reprosa) FII TARE!daca vrei sa discutam mai multe sau sa ne intalnim scriem pe IM.
cu respect Cristina.
amalias spune:
draga karol, poate tu nu ma stii?! sunt din austria sunt romanca cu cetatenie austriaca si cu barbat roman. eu am fost ultima data in comunitate acum 2 ani si de atunci s-au intimplat foarte multe in viata mea. au m-am casatorit acum 3ani si jumate cu un barbat care pe atunci nu stiam ii place bautura
. prima palma am luato a doua zi dupa nunta au urmat 3 luni pline de batai, in fiecare zi. n-am mai rezistat si l-am dat afara cu politia. dupa o saptamana a venit iar acasa si a promis ca nu mai bea si ca nu mai da. de baut tot a mai baut si de dat a mai dat dar mai rar. si totusi mi-am dorit un copil am ramas gravida si a mai dat in mine pana in luna a 4-a. si atunci tot am mai sperat ca o sa se schimbe lucrurile cand o sa avem colpilul. a venit si copilasul si nu s-a schimbat nimic. cand a avut baietelul nostru (elias) cam 8 lunil-a batut pe tatal meu de a cazut in coma ca s-a lovit la cap
. si totusi l-am primit inapoi ca am zis ce a fost cu tatal meu nu a fost cu mine. si s-a a schimbat doar lucrul cu bautul pentru ca acum trebuie sa mearga din 3 in 3 luni la control la sange, dar de batut tot m-a mai batut. acum este cam 1 an si jumate de atunci si acum o luna l-am dat iar afara din casa cu politia si cu ordin judecatoresc. din pacate nu pot baga divort din alte motive dar daca as pute as divorta azi nu maine. a fost o casnicie cosmar. l-am dat afara in primul rand pentru copilul meu pentru ca a ajuns sa-i fie frica de orice barbat care striga si pe strade, adica de straini. si baietelul meu are doar 2 ani si 4 luni. fetita ta poate nu-si arata frica dar credema ca deja stie cei ala cosmar si sunt sigura ca COPII NOSTRI NU VOR UITA NICI O DATA CE AU VAZUT IN FAMINLIA LOR. de aceea iti spun ca stiu prin ce treci si eu te rog dar te implor fa-o pentru fetita ta. eu ma intilnesc acum de cateva ori pe saptamina cu "viitorul meu ex" pentru a-l vedea pe baietel, dar nimic mai mult nu ma mai leaga de el
.
sfanta1313 spune:
poate ca nu sunt in masura sa dau sfaturi..poate sunt prea mica... dar am trecut si eu prin chestii dinastea chiar si inainte sa nasc...fiind insarcinata... aveam 16 ani si eram bineinteles tot cu un copil (18 ani)... am ramas insarcinata din greseala, desi pe vremea aia ne intelegeam bine... n-a vrut sa fac avort si eu nici atat... nu suportam deloc nici macar cuvantul "avort"... asa ca ne-am hotarat ca-l tinem... de pe la 3 luni au inceput mici certuri, iar la 5 luni jumate ... mi-a spus sa merg sa fac avort... va dati seama copilul misca deja, il simteam ... era deja o parte importanta din viata mea,chiar daca si eu eram copil... si vazand ca nu vreau sa fac avort si ca de fapt nici nu se mai poate sa fac, intr-o seara a inceput sa dea in mine ... si mai mult a incercat sa ma stranga de burta... vroia bineiteles sa pierd copilul... dar am reusit sa scap din mainile lui fara sa pateasca nimic copilul..noroc ca stateam cu mama mea in apartament..
dar i-am mai dat o sansa ... apoi a inceput si sa bea, tot salarul lui se ducea pe jocuri de noroc si pe alcool... dupa ce am nascut un baietel super dulce... am hotarat ca e mai bine sa creasca fara el, decat cu el ... sa aiba parte numai de scandaluri prin casa... sufletelul meu mic nu merita asa ceva... ne-am despartit... si chiar si in ziua de azi mai incearca sa se impace cu mine desi e cu alta tipa si mai are inca o fetita de 3 ani... al meu are 5 ani...
eu am 22 de ani..si pot sa zic ca am crescut o data cu copilul... impreuna cu mama mea... insa acum, multumesc lui dumnezeu, mi-am gasit un barbat de milioane... ar face orice pt mine si copilul meu... il iubeste la nebunie... sunt nedespartiti... stiam ca are nevoie si de un barbat langa el ... se vedea asta foarte bine...
acum in sfarsit sunt fericita, am liniste in casa...
... e numai dragoste in toata casa... si eu zic ca baietelul meu, care e al nostru acum primeste o educatie buna... desi suntem tineri .. nu-l invatam sa injure cum fac alti parinti chiar mai maturi ca noi, nu-l lasam sa se uite cu noi la tv la programe care i-ar putea influenta educatia... si mai ales nu ne certam in prezenta lui...
sper ca tu sa faci alegerea cea mai buna... sigur exista undeva persoana care va va iubi pe amandoua ... asa ca nu te complace in situatia asta, ca s-ar putea sa treaca pe langa tine adevarata ta fericire si tu nici sa n-o bagi in seama.
mult noroc!
Inger alb spune:
Nu ,nu, nu, nu, nu, nu si iara nuuuuuuuuuuuuuu!
Drum bun si cale batuta ! (lui)
Cordelia spune:
Karo, ce se intampla cu tine? Nu ai mai dat nici un semn de viaza...Toate dar absolut toate fetele au drepate, nu te lasa si inceaca sa iesi din starea de depresie(ca de asta ti se pare ca esti urata, proasta etc) in care ai intrat, lupta-te cu tine si NU TE LASA!!! Uita-te la tine in ce stare\situtie esti si gandeste-te de ce ai ajuns asa, DIN CAUZA LUI!! Sper ca nu te-ai intors la el...
Esti cumva la sc. din Fundeni?
Ramba spune:
Si eu zic la fel: NICI O SANSA!!!
Sper sa aflam vesti de la tine.
ianovcic spune:
Draga mea, ia logic toata problema! Scurt si cuprinzator NU! In primul rAnd, nu mai ai TIMP sa-ti pierzi... timpul cu un ratat, din toate punctele de vedere, inclusiv un ratat sentimental! Pasesti incet, dar sigur, spre vArta care nu-ti mai permite acordarea de sanse gratuite....
Caci asta este realitatea: barbati si femeile vin de pe doua planete absolut diferite, dar asta nu inseamna ca noi, femeile trebuie sa fim mereu victime sau mame ale ranitilor (cu toate ca majoritatea se erijeaza in asa ceva nejustificabil)
Iar el n-o sa se schimbe never ever. Nu poate! Adica, ma repet, ii este imposibil!
Imi pare rau pentru fetita ta! Stiu cum, e crede-ma! Eu am o fetita de 6 ani jumate, facuta la vArsta de 28 de ani, de al carui tata m-am despartit cAnd ea avea 1 an. Acum 2 ani, i-am mai acordat o sansa, dar dupa m-am ales cu o depresie de toata frumusetea, cu o slujba lipsa (adica am intrat in somaj), cu nervii busiti si cu mesaje odioase de genul "esti prea batrAna... etc". Cu greu mi-am revenit si am realizat ca, la 35 de ani, nu sunt batrAna, dar nici nu mai vreau sa-mi acord timpul meu si al copilului unui handicapat sentimental.
Asa este el. Un handicapat sentimental, un monstru de egoism, un inadaptabil conditiilor de viata din secolul 21.
Imi inchei polologhia cu NU. Nu-i mai acorda nici o sansa! GAndeste-te la tine si la micuta ta care merita mai mult decAt scene de groaza (le poate vedea la PROTV) si injurii si tot tacAmul.
Bafta si tot ce este mai bun la tine sa ajunga
sim