Fulguleti de nov-dec 2006 (160)

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns luly spune:

In legatura cu intoleranta la lactoza si eu cred ca am avut o perioada destul de lunga (dupa ce am facut o toxiinfectie alimentara, atunci cand beam lapte aveam niste crampe cumplite la stomac ). Acum nu mai am probleme dar totusi nu ma dau in vant dupa lapte.


Luly mamica de Maria Isabela si Diana Andreea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandra_sb spune:

Si fiindca avem acasa una bucata sperios si fiindca avui timp s-arunc ochi pe cartea lu Daniel Goleman, "Inteligenta emotionala"; gasii intransa un punct de vedere tare interesant despre copiii timizi/fricosi si cum s-ar putea schimba o leaca lucrurile:



"Vestea cea buna pe care am primit-o in urma sudiilor lui Kagan este ca nu toti copiii tematori devin adulti izolati - temperamentul nu este predestinat. (..) Ceea ce face diferenta sunt lectiile emotionale si reactiile invatate ale copiiilor pe masura ce se maturizeaza. Pentru copilul timid, ceea ce conteaza este felul in care este tratat de parintii sai si cum invata sa isi depaseasca timiditatea inascuta. (..)

Din observatiile la domiciliu facute asupra acestor copii candva tematori, a devenit clar ca parintii, si mai ales mamele, au jucat un rol major in transformarea copilului timid care a devenit indraznet cu timpul sau continua sa ramana sfios si sa fie speriat de orice provocare. Echipa de cercetatori a lui Kagan a constatat ca o parte din mamele au conceptia ca trebuie sa-si apere copiii timizi de tot ceea ce ii necajeste; altele au simtit ca este mai important sa-si ajute copiii timizi cum sa se adapteze acestor momente suparatoare, si prin urmare cum sa se adapteze si micilor batalii in viata. Se pare ca aceasta conceptie protectoare intareste sentimentul de teama, probabil ca ii lipseste pe copii de ocazia de a invata sa-si depaseasca frica. Filozofia "invatarii de a se adapta" se pare ca ii ajuta pe copiii prea speriati sa devina mai curajosi.

Observatiile facute in diferite case cand copiii aveau doar vreo 6 luni au aratat ca mamele protectoare care incercau sa-si linisteasca sugarii ii luau pe acestia in brate si ii tineau strans la piept cand se speriau sau cand plangeau si o faceau mai multa vreme decar mamele care ii ajutau pe copii sa-si stapaneasca momentele de neliniste. Timpul in care copiii erau tinuti in brate in momentele de calm si in momentele de suparare aratau ca mamele protectoare ii tineau mai mult in brate pe copii cand erau suparati decat cand erau calmi.

O alta diferenta a reiesit cand copiii aveau un an, iar mamele protectoare erau mai ingaduitoare si mai indirecte in stabilirea limitelor cand copiii faceau ceva ce-ar fi putut sa le dauneze, cum ar fi de ex sa introduca in gura un obiect ce ar fi putut fi inghitit. Celelalte mame in schimb erau empatice, stabileau limite foarte ferme, dadeau ordine precise, blocand actiunile copiiilor si insistand pe disciplina.

De ce oare fermitatea duce la o reducere a fricii? Kagan speculeaza ca este ceva invatat faptul ca un copil se taraste spre ceva ce-l intriga (dar pe care mama sa il considera categoric un lucru periculos) si atunci el este oprit printr-un avertisment: "Pleaca de acolo! Nu pune mana!" Dintr-o data copilul este obligat sa rezolve doar o usoara incertitudine. Repetarea unei asemena provocari de sute si sute de ori in primul an de viata il face pe copil sa retraiasca in doze mici intalnirea cu neasteptatul din viata. (..) Cand intalnirea are loc cu parinti care, desi iubitori, nu se reped sa isi ridice copilasul si sa il consoleze de fiecare data cand se necajeste de ceva, copilasul invata treptat sa se descurce in astfel de momente. (..)

Concluzia lui Kagan: "Se pare ca mamele care-si protejeaza copiii ce reactioneaza prea puternic, ferindu-i de frustrari si anxietate, in speranta de a obtine un rezultat pozitiv exacerbeaza de fapt nesiguranta copilului si obtin efectul contrar." (..) La nivel neurologic, se presupune acest lucru inseamna ca de fapt circuitele prefrontale rateaza ocazia de a invata reactii alternative de blocare a fricii; in schimb inclinatia catre o frica necontrolata este accentuata prin repetare.

Dimpotriva, mi-a spus Kagan, "Acei copii care au ajuns sa fie mai putini timizi pana la varsta de gradinita se pare ca au avut parinti care i-au supus unor tensiuni usoare pt a-i face sa fie mai deschisi. Chiar daca aceasta trasatura temperamentala pare ceva mai greu de schimbat decat altele - poate pt ca are si o baza fiziologica - nici o insusire umana nu este mai presus de schimbare"

De-a lungul copilariei, unii copii timizi au devenit mai indrazneti pe masura ce experienta de viata a continuat sa le modeleze circuitul neural cheie. Unul din semnele ca un copil timid isi va putea depasi inhibitia naturala este acela de a dovedi o componenta sociala mai mare: este mai cooperant si se intelege mai bine cu ceilalti copii, este empatic, dispus sa dea si sa imparta si este mai atent; este in stare sa puna bazele unor prietenii apropiate. Aceste trasaturi marcau un grup de copii identificati ca avand un comportament timid la patru ani si care au reusit sa scape de el pana la zece ani.

Dimpotriva acei copii timizi la patru ani cu temperamentul putin schimbat in cei sase ani au avut tendinta sa fie mai putin pregatiti din punct de vedere emotional: in conditii de stres plangeau si se retrageau repede; aveau reactii emotionale inadecvate; erau tematori, imbufnati si plangaciosi; reactionau exagerat la cea mai mica frustrare, maniindu-se cumplit, nu erau in stare sa aiva rabdare pentu a fi recompensati; erau extrem de sensibili la critici si la dovezi de neincredere. (...)

Acesti pasi spre indrazneala sunt incurajatori; ei sugereaza ca si tiparele emotionale inascute pot fi schimbate intr-o oarecare masura. (..) Temperamentul fricos - sau orice alt temperament - poate sa fie parte a mostenirii biologice a vietii noastre emotionale, dar nu suntem in mod necesar limitati la un anumit menu emotional de catre trasaturile mostenite."



Are mama doi flacai.. Matei (6) si Grigore (1)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dianocica spune:

ruxandra eu zic ca e o diferenta in a oferi sprijinul atunci cand e cerut si atunci cand nu. plus ca mi se pare mai sanatos pt toata lumea ca alegerea indepartarii sa fie a copilului, nu una impusa. din punctul meu de vedere e acelasi lucru cu docilitatea. este vorba despre resemnarea in fata unei sitatii in care esti respins in mod constant. iar aceasta metoda, de respingere cate un pic, imi pare cruda. dar adaptarea e specifica firii umane si daca vrei poti considera asta un succes. eu nu. la fel cum nu cred ca un copil trebuie sa stie de mic cat de cruda/rea/nasoala e lumea, sa nu fie dezamagit mai incolo. are destul timp sa se loiveasca de lucruri rele mai incolo, acum treaba lui e sa copilareasca.

pe mine una nu ma deranjeaza nici o secunda ca d e mai timid decat altii. pt mine e o bucurie sa stiu ca el face totul in ritmul pe care el si-l stie, e al lui, nu e impus de mine.

hai ca de fapt intrasem pt altceva
sa plang am auzit o stire cumplita. un copilas de 1 an, scapat dintr-un incendiu in care si-a pierdut mama si cei 4 frati, a fost plimbat prin spital nu stiu cat (cu arsuri) pt ca vecinii care il adusesera nu aveau CNP-ul imi vine sa mor de tara asta plina de dobitoci. nu e adevarat ce se poate intampla


diana si david 03.12.06

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dianocica spune:

am zis ca nu mai vorbesc cand sunt nervoasa da' uite ca nu ma pot abtine.

1. cu tot respectul pt nenea autorul, eu nu am auzit de 'temperamentul fricos'
2. ce are a face empatia cu actiunea asta? Celelalte mame in schimb erau empatice, stabileau limite foarte ferme, dadeau ordine precise, blocand actiunile copiiilor si insistand pe disciplina. ?


diana si david 03.12.06

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iulia-stefy spune:

quote:
Originally posted by desiree
depresie totala, nu am gasit nimic sa imi placa si sa ma si incapa...toate cu tocul cui, inguste..dar frumoase rauuu..plangeam langa ele...eu am ditamai laba acum,din cauza ca sunt grasa... mai sunt si lata in picior....unde sunt vremurile alea cand nu suportam altfel de incaltaminte decat pantofi si cizme cu toc si eram fistichie rau si umblareata..si nu oboseam..si aveam si fusta de o palma deasupra genunchiului..si bluza mulata.....in concluzie, ma busise plansul dupa ce am iesit din magazine. al meu facuse niste ochi la mine...ca nu sunt sanatoasa? asta e motiv de plans si depresie..spune el..atata timp cat inca mai sta in puterea ta sa faci ceva si totul poate fi reversibil, numai sa vreau..da, sigur, numai sa vreau....cand? cum?.....dupa acest scurt episod de depresie am hotarat impreauna ca luna viitoare ne luam plansa de alergat si trecem la treaba....m-am neglijat total, nici nu stiu cum am lasat asta sa se intample, eu, atat de cocheta ce eram.....nu suportam sa ies nemachiata din casaaaaa.....acum arunc pe mine niste pantaloni de trening, imi strang parul in varful capului si tusti la groapa cu nisip..fetelor, copilul nu e o scuza, clar...e delasarea mea si numai a mea....iata am implinit 32 de ani si ma urasc pe mine insami!


Alina, capul sus. Am trecut si eu prin asta, am si eu aceeasi varsta cu tine si aceeasi problema. Cu timpul se rezolva. Ai sa vezi.


Poze Stefy
Lacramioara mamica Stefaniei Iulia (05.12.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lavinia_P spune:

Bambo,
Ce ma bucur!Ca sunteti acasa,ca sunteti pe drumul cel bun si ca ai moralul ridicat!
Dianarus,Mamaana,
M-am documentat.poate apare ori in urma tratamentului cu antibiotice, ori a unei gastroenterite infectioase(ne incardam in astea 2) o intoleranta la lactoza care sa dispara in vreo 3-4 luni..
E greu cu regimul..desi nu eram adepta ,cred ca voi incerca in perioada asta untul de arahide pt a compensa lipsa lactatelor..
pregomin am gasit..doamne ce scump e.
Ce sa zic...ce alte analize sa mai fac?Azi iau rezultatul coproculturii si o sa mai vb cu pediatra.
Dianarus,
Imi pare rau ca ti-au luat sansele..eu iti urez totusi succes.
Asta e la noi..si nu stiu cand se va schimba..spaga..
A nascut o cunsotinta (cezariana)si voia sa ii dea 15 mil la dr.
Uite asa se ridica standardele si ajunge unul mai necajit si nici nu se mai uita la el..
Dianocica,
Mie mi-a fost frica sa ii dau chestii asa mici..desi stiu ca le-ar rontai ca un soricel, dar sunt mai grau de controlat in gura..na...mie mi-e frica de sufocat cum ti-e frica tie de skiat.


minunea mea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamaana spune:

bambo bine ati venit acasa sa va refaceti cat mai repede

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamaana spune:

vai flore ce mess a facut in pat, tare simpatica e
eu nu cred ca as fi fost atat de calma sa o filmez din prima

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamaana spune:

quote:
Originally posted by adinazot

FILMULET

Adina si Alessia Maria(30.10.2006)

"Life can give you a hundred reasons to cry,but you can give life a thousand reasons to smile"




Alessiei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iulia-stefy spune:

quote:
Originally posted by Lavinia_P
Pediatra zice ca a facut intoleranta la lactoza si sa trecem pe Pregomil -lapte vegetal- care ia-l de unde nu-i...adica nu gasesc nicaieri.


Lavinia, eu am gasit site-ul asta. E vechi, dar poate te ajuta cu ceva. Multa sanatate.
http://reclamaaaaaaaaa/forum/viewtopic.php?p=76689&sid=e403802b7d9e5500159e6ad853eb0ab9

Poze Stefy
Lacramioara mamica Stefaniei Iulia (05.12.2006)

Mergi la inceput