Frica copilului - o stare normala a copilariei
Frica copilului - o stare normala a copilariei
Anumiti copii sunt mai sensibili, mai nervosi, mai emotivi, mai fricosi, altii sunt mai mai ne-infricati. La copiii foarte sensibili, frica se grefeaza cu mai multa intensitate, este stimulata sau intretinuta de atitudinile gresite ale parintilor. La altii "terenul" este net favorabil dezvoltarii unor tulburari obsesive, ale caror manifestari sunt dificil de inlaturat.
Despre cauzele fricii la copil, despre fobii si nelinisti si despre cum trebuie un parinte sa trateze frica la copil.
despre frica copilului veti citi:
Frica copilului - un amestec de nelinisti si fobii
Frica de intuneric
Frica poate parea anormala la o varsta insa este normala
Fobii intense care trebuiesc supravegheate de parinti
Originile fricii la copil
Despre frica si emotie la copil
Forumurile parintilor fara frica :)
Frica copilului - un amestec de nelinisti si fobii
Neavand nici experienta si nici puterea noastra de gandire, temerile si fricile copiilor ni se par adesea stranii sau lipsite de fundament: toate obiectele, chiar si cele mai inofensive, pot fi pentru ei sursa de frica (in primii 5 ani de viata). Nimic insa nu este anormal in aceste manifestari izvorate din nelinisti irationale si specifice fiintei umane in scopul descoperirii instinctuale a lumii. Cele mai curente temeri instinctive sunt: fobiile de singuratate, de intuneric, de persoane straine si de animale.
Frica de intuneric
Frica de intuneric este, in mod cert, cea mai raspandita si nu se poate ascunde (fobia noptii, a spatiilor sumbre, a spatiilor disimulate - frica de a privi dupa o perdea, de a deschide o usa care da intr-un loc necunoscut ).
In timp ce aceste fobii nu produc tulburari care sa dezorganizeze viata copilului, altele (ca teama de caini de exemplu) duc la anxietate, fenomen ce naste un sentiment de pericol interior. Aceasta forma de frica (fara cauze aparente; obiectul fricii a disparut, dar frica persista, in amintirile sau in jocul imaginatiei) se manifesta adesea la copiii emotivi sau imaginativi. In acest caz, ei trebuie tratati cu blandete, pentru ca anxietatea sa nu ia proportii alarmante - refuzul de a manca (anorexie mintala), de a dormi etc.
Frica poate parea anormala la o varsta insa este normala
Anumite temeri pot parea anormale prin frecventa (copilul caruia ii este frica de orice, fara incetare) si intensitatea lor (tipete, paloare sau inrosire subita si intensa) ori prin persistenta de la o anumita varsta. Astfel, copilul de 8 ani care are inca nevoie de veioza pentru a adormi seara manifesta o teama anormala, ca si copilul care plange la vederea de la departare a unui caine. Din fericire nu sunt patologice, intrucat nu se diferentieaza de temerile normale decat prin intensitate, iar copilul are un comportament obisnuit.
Exagerarea fricii banale, intensitatea si persistenta ei sunt datorate, in cele mai multe cazuri, unei gresite atitudini a parintilor (de exemplu a mamei) care-si ameninta copilul dandu-l la caine daca nu "papa" tot. Uneori parintii vorbesc despre propriile temeri contagiindu-i pe copii.
Ad-Extra3:
Fobii intense care trebuiesc supravegheate de parinti
Cea mai periculoasa teama este frica excesiva, bizara, ce se caracterizeaza prin mare intensitate (tulburari grave de comportament), tenacitate (fobii intense si persistente), prin perseverenta ei chiar si dupa disparitia cauzelor (veritabila criza de frica). Toate fobiile care ating corpul trebuie supravegheate cu atentie deoarece ele sunt adesea (la adolescenti mai ales) semnul unei eventuale schizofrenii (tulburare psihica ce se caracterizeraza prin inconsecventa mintala).
Nu trebuie sa neglijam niciodata o stare mai mult sau mai putin permanenta de neliniste - tresarirea la cel mai mic zgomot, timiditatea sau agresivitatea excesiva, ticurile, balbaiala, maniile, inadaptarea scolara, semnele de oboseala - caci pot fi semnele unei tulburari nervoase. In acest caz trebuie neintarziat sa consultati psihiatrul, singurul in masura sa judece manifestarile de teama si sa indice tratamentul.
Care sunt originile fricii la copil ?
Constatam ca teama este intim legata de cunoasterea vietii si, prin urmare, un copil fara frica este un copil anormal. Dar modul in care se manifesta ea depinde considerabil de "terenul personal".
Anumiti copii sunt mai sensibili, mai nervosi, mai emotivi, mai iresponsabili decat altii. La ei frica se grefeaza cu mai multa intensitate, este stimulata sau intretinuta de atitudinile gresite ale parintilor. La altii "terenul" este net favorabil dezvoltarii unor tulburari obsesive, ale caror manifestari sunt dificil de inlaturat.
Erorile educative care fac din copil un fricos sunt numeroase si foarte raspandite. Cele mai frecvente sunt pedepsele pentru lucruri mai mult sau mai putin grave. In fata lor, copilul poate reactiona in diverse maniere: cand este foarte sensibil si impresionabil, va fi speriat pentru mult timp de ideea pedepsei. De asemenea, lipsurile: daca ele sunt exagerate de adulti, daca i se amintesc prea des, copilul va sfarsi prin a-si pierde din ce in ce mai mult increderea in sine, si-l va stapani o permanenta teama interioara. Pentru a invinge teama, copilul are nevoie de climatul afectiv al familiei (dragoste, calm, incurajare etc.), caci "daca dragoste nu e, nimic nu e"..
Ce spun mamicile de la Desprecopii - despre frica la copilul lor
.jpg)
Subiectul merita dezbatut pentru multiplele fatete pe care le dezvaluie. Una dintre ele, necomentata pana acum, desi mi s-a spus ca intra in generalitate, este cea a unuia dintre baietii mei gemeni in varsta de 7 ani.Pe tiparul consacrat al gemenilor - unul fricos, celalalt curajos - copiii mei evolueaza normal, fara probleme remarcabile. De doua luni incoace insa, unul dintre ei, cel fricos, refuza sa mai doarma alaturi de fratele sau, trezindu-se in toiul noptii si cerand sa vina in pat alaturi noi (parintii). Fermitatea pe care ne-a recomandat-o psihologul, si pe care am incercat sa o aplicam o perioada, nu a facut decat sa-i sporeasca teama de a dormi in camera in care a dormit de la 3 ani, sa-l determine sa stea treaz ore intregi in plina noapte si sa mearga la scoala extrem de obosit. Sunt deja 2 luni. Oare ce-ar trebui sa facem? (autor: erika - desprecopii)
Imi pare bine ca s-a deschis aceasta tema. Am si eu un baietel care are aproape 7 ani si caruia ii este foarte frica sa ramina singur acasa.Probabil ca o sa mi-i se spuna ca nu e normal sa-l lasam singur dar....cea mai mare parte a copiilor sunt cu cheia in git in ziua de azi.De altfel si eu la rindul meu am fost asa si nu imi aduc aminte sa fi facut "istericale".E adevarat ca mai faceam boroboate dar asta e caracteristic copiilor.Revenind la baietelul meu trebuie sa mai mentionez ca, nu traieste intr-un climat stresat dimpotriva.Noi(adultii)ne iubim foarte mult, ne intelegem bine e adevarat ca ne mai certam si noi dar asta e normal.Iar de copil ce sa mai zic...eu sunt mama si nu sunt deloc iesita din comun daca spun ca e cel mai frumos lucru din viata mea dar tatal lui ..pur si simplu il adora.Nu cred ca sunt prea multi tati care s-au sculat noaptea sa-si schimbe si sa-si alimenteze copii darminte sa-l duca si sa-l aduca de la gradinita aproape zi de zi sa-l ingrijeasca sa-l hraneasca sa se ocupe de el... Imi pare rau ca ma lungesc atit de mult vreau doar sa scot in evidenta ca Rares nu duce lipsa de afectiune nu ar avea motive sa fie stresat...nu stiu. Poate faptul ca nu l-am lasat niciodata cu altcineva noaptea ...poate faptul ca am fost tot timpul impreuna cu exceptia timpului petrecut la gradinita nu stiu,nu pot sa inteleg de ce face crizele astea.Spun crize pentru ca am observat ca ma rog nu e un plins normal si gata intra in panica tipa,striga si efectiv tremura./Am incercat intr-o dimineata si n-am stiu ce sa mai fac cu el.Nu stiu colegele mele mi-au spus ca nu facem bine, ca trebuie sa se obisnuiasca dar mie frica sa nu faca vreun soc.
Probabil ca mi-i se v a spune ca trebuie sa stau de vorba cu el dar si asta o fac in permanenta.Este un copil deosebit de matur si inteligent(de altfel toti copii sunt asa acum)si vorbim cu el ca si cu un om mare.Nici nu e un pericol la noi pentru ca e un bloc locuit doar de politisti si in e comun cu circa de cartier a politiei.Nu stiu cum sa procedez sunt derutata nu stiu cum e mai bine iar scoala vine cu pasi repezi si tot va trebui sa se descurce singur.Poate ma ajuta cineva cu vreun sfat poate a mai trecut cineva prin asta. (autor Claudia- desprecopii)
Citeste in continuare: Spray-ul impotriva monstrilor, in sfarsit avem reteta
Despre frica si emotie la copil, mai citeste:
Copilul timid are nevoie de ajutorul parintilor pentru a depasi o bariera psihicaLa un numar mic de copii - unul din sapte - bataiile inimii raman repezi pentru mai mult timp, iar copilul arata semne… Pot fi copiii deprimați? Poate avea un copil depresie? Cand ne gandim la un copil deprimat, ne inchipuim adesea un copil nefericit, care e mereu trist. Cu toate acestea, s-ar putea ca nu… Imediat ce sunt in stare sa lege cuvintele intre ele copiii incep sa puna intrebari. Vor sa stie cat mai multe, vor sa inteleaga de ce si mai ales sa afle “cum adica…”, mai ales…
Timiditatea: cum să ii ajutăm pe copiii timizi?
Depresiile copilariei: cauze și simptome- sfatul psihologului
Mami, ce inseamnă moartea? Cum răspundem la această intrebare dificilă copilului - sfatul psihologului
Forumurile parintilor fara frica
In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate
autor Amalia Zaharescu, psiholog Desprecopii.com - toate drepturile rezervate © 2017
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 11 comentarii
De ce la copil de 5 ani e frica atunci când vede ca bate vântul zice ca vine ploaia chiar daca e soare sau nu vrea sa se îndepărteze de casa ca vine ploaia.Am fost int-un parc de distractie la un moment a inceput vântul, iar el plangea ca vrea acasa si sa îi dau umbrela pana vine taxi .Am fost la psiholog mi scris SEDATIV PC si MAGNEROT.ce ar trebui sa fac?
De ce la copil de 5 ani e frica atunci când vede ca bate vântul zice ca vine ploaia chiar daca e soare sau nu vrea sa se îndepărteze de casa ca vine ploaia.Am fost int-un parc de distractie la un moment a inceput vântul, iar el plangea ca vrea acasa si sa îi dau umbrela pana vine taxi .Am fost la psiholog mi scris SEDATIV PC si MAGNEROT.ce ar trebui sa fac?
buna ziua asi dori un raspuns si un sfat; copilul meu de 8 ani a manifestat de mic o teama si un refuz total in momentele cheie ?adica atunci cand a trebuit sa recite o poezie la sfarsitul clasei (gradi,scoala,teatru)a facut o criza de plans si nu a putut recita actul.etc PR ceea mai mare este ca este o capacitate in a ivata este laudat de toti profesorii indifferent ca este la sc sau la curs teatru este totul ok pana se aduna lume in sala atunci nu mai se poate stapani si plange refuzand sa vorbeasca .va rog un raspuns sunt forte disperata si nustiu ce trebuie sa fac.
Psiholog care a vorbit de fermitate? Schimbati-l, gasiti unul care sa va spuna de empatie si de iubire? De intelegere? Concret, daca unui copil ii e frica, trebuie sa fim acolo pentru el. Il tinem in brate, alungam intunericul, suflam teama si il aparam atunci, acolo si mereu de oricine si orice. Increderea asta in faptul ca cineva il vegheaza, neconditionat, ar trebui, in timp, sa duca la o alta atitudine fata de sursa fricii si, odata cu dezvoltarea neurologica, sa ajute copilul sa treaca peste frica intr-un mod pozitiv. In esenta, cum ai vrea sa se poarte cineva cu tine, asa te porti cu el. Eu una, as vrea sa pot conta pe o persoana iubita sa fie langa mine si sa ma inteleaga si sa ma iubeasca mereu. Asadar, asta o fi vrand si copilul meu. Cum e sa fii singur intr-o camera, sa o simti ostila, rece, sa-ti fie teama si sa-ti apara mama in usa si sa-ti spuna, ferm, ca asta e, sufera si treci peste? Pentru mine e o atitudine dura, neintelegatoare. neplacuta.
Si eu consider acest subiect deosebit de interesant.Am in baietel in varsta de 5 ani si 3 luni cate nu mai doarme singur de la varsta de 1 an si jumatate. Spune ca ii este teama de intuneric si asta este foarte ciudat deoarece eu nu l-am speriat niciodata nici cu "babaul"nici cu tiganul sau mai stiu eu cu ce.Si la ora actuala dormim toti trei in pat,eu, el si sotul. Unii spun ca aceasta se va remedia de la sine intr-un an sau 2.Este adevarat sau trebuie sa fac ceva?
Subiectul merita dezbatut pentru multiplele fatete pe care le dezvaluie. Una dintre ele, necomentata pana acum, desi mi s-a spus ca intra in generalitate, este cea a unuia dintre baietii mei gemeni in varsta de 7 ani.Pe tiparul consacrat al gemenilor - unul fricos, celalalt curajos - copiii mei evolueaza normal, fara probleme remarcabile. De doua luni incoace insa, unul dintre ei, cel fricos, refuza sa mai doarma alaturi de fratele sau, trezindu-se in toiul noptii si cerand sa vina in pat alaturi noi (parintii). Fermitatea pe care ne-a recomandat-o psihologul, si pe care am incercat sa o aplicam o perioada, nu a facut decat sa-i sporeasca teama de a dormi in camera in care a dormit de la 3 ani, sa-l determine sa stea treaz ore intregi in plina noapte si sa mearga la scoala extrem de obosit. Sunt deja 2 luni. Oare ce-ar trebui sa facem?
Consider ca este un subiect foarte interesant . Ca sa-ti educi si sa-ti cresti copilul cat mai bine trebuie sa cunosc cat mai multe detalii legate de aceasta frica . baietelul meu se trezeste noaptea plangand si nu stiu de ce . Poate o visa ceva sau ii este frica de intuneric . nu stiu sigur . am uitat sa mentionez ca are numai un an si zece luni. Trebuie sa cunosc mai multe detalii despre frica copiilor ca sa pot elimina in timp aceast6a teama a lui .
Trbuie sa fac un referat despre timiditatea increderea in sine
draga claudia, eu am un baietel cu mult mai mic decit rares, deci nu pot vorbi din experienta. ceea ce vreau sa spun este sa nu il lasi pe copil singur si sa cauti ca impreuna cu sotul tau sa ii fiti aproape.copii au un fel aparte de a gindi si de a intrepreta lumea din jurul lor.cu totii am fost la fel dar am uitat.in incercarile voastre de a-l face pe baiat sa se accomodeze sa stea singur puteti involuntar sa-l traumatizati.cu timpul si cu multa rabdare rares va va spune ce il face sa tremure de frica.lucrurile acestea le stiu de la tatal meu, un pedagog excelent si un om cu multa rabdare in sfaturile caruia am si azi incredere. sa auzim de bine
Imi pare bine ca s-a deschis aceasta tema.Am si eu un baietel care are aproape 7 ani si caruia ii este foarte frica sa ramina singur acasa.Probabil ca o sa mi-i se spuna ca nu e normal sa-l lasam singur dar....cea mai mare parte a copiilor sunt cu cheia in git in ziua de azi.De altfel si eu la rindul meu am fost asa si nu imi aduc aminte sa fi facut "istericale".E adevarat ca mai faceam boroboate dar asta e caracteristic copiilor.Revenind la baietelul meu trebuie sa mai mentionez ca, nu traieste intr-un climat stresat dimpotriva.Noi(adultii)ne iubim foarte mult, ne intelegem bine e adevarat ca ne mai certam si noi dar asta e normal.Iar de copil ce sa mai zic...eu sunt mama si nu sunt deloc iesita din comun daca spun ca e cel mai frumos lucru din viata mea dar tatal lui ..pur si simplu il adora.Nu cred ca sunt prea multi tati care s-au sculat noaptea sa-si schimbe si sa-si alimenteze copii darminte sa-l duca si sa-l aduca de la gradinita aproape zi de zi sa-l ingrijeasca sa-l hraneasca sa se ocupe de el... Imi pare rau ca ma lungesc atit de mult vreau doar sa scot in evidenta ca Rares nu duce lipsa de afectiune nu ar avea motive sa fie stresat...nu stiu.Poate faptul ca nu l-am lasat niciodata cu altcineva noaptea ...poate faptul ca am fost tot timpul impreuna cu exceptia timpului petrecut la gradinita nu stiu,nu pot sa inteleg de ce face crizele astea.Spun crize pentru ca am observat ca ma rog nu e un plins normal si gata intra in panica tipa,striga si efectiv tremura./Am incercat intr-o dimineata si n-am stiu ce sa mai fac cu el.Nu stiu colegele mele mi-au spus ca nu facem bine, ca trebuie sa se obisnuiasca dar mie frica sa nu faca vreun soc.Probabil ca mi-i se v a spune ca trebuie sa stau de vorba cu el dar si asta o fac in permanenta.Este un copil deosebit de matur si inteligent(de altfel toti copii sunt asa acum)si vorbim cu el ca si cu un om mare.Nici nu e un pericol la noi pentru ca e un bloc locuit doar de politisti si in e comun cu circa de cartier a politiei.Nu stiu cum sa procedez sunt derutata nu stiu cum e mai bine iar scoala vine cu pasi repezi si tot va trebui sa se descurce singur.Poate ma ajuta cineva cu vreun sfat poate a mai trecut cineva prin asta.Multumesc.
Imi pare bine ca s-a deschis aceasta tema.Am si eu un baietel care are aproape 7 ani si caruia ii este foarte frica sa ramina singur acasa.Probabil ca o sa mi-i se spuna ca nu e normal sa-l lasam singur dar....cea mai mare parte a copiilor sunt cu cheia in git in ziua de azi.De altfel si eu la rindul meu am fost asa si nu imi aduc aminte sa fi facut "istericale".E adevarat ca mai faceam boroboate dar asta e caracteristic copiilor.Revenind la baietelul meu trebuie sa mai mentionez ca, nu traieste intr-un climat stresat dimpotriva.Noi(adultii)ne iubim foarte mult, ne intelegem bine e adevarat ca ne mai certam si noi dar asta e normal.Iar de copil ce sa mai zic...eu sunt mama si nu sunt deloc iesita din comun daca spun ca e cel mai frumos lucru din viata mea dar tatal lui ..pur si simplu il adora.Nu cred ca sunt prea multi tati care s-au sculat noaptea sa-si schimbe si sa-si alimenteze copii darminte sa-l duca si sa-l aduca de la gradinita aproape zi de zi sa-l ingrijeasca sa-l hraneasca sa se ocupe de el... Imi pare rau ca ma lungesc atit de mult vreau doar sa scot in evidenta ca Rares nu duce lipsa de afectiune nu ar avea motive sa fie stresat...nu stiu.Poate faptul ca nu l-am lasat niciodata cu altcineva noaptea ...poate faptul ca am fost tot timpul impreuna cu exceptia timpului petrecut la gradinita nu stiu,nu pot sa inteleg de ce face crizele astea.Spun crize pentru ca am observat ca ma rog nu e un plins normal si gata intra in panica tipa,striga si efectiv tremura./Am incercat intr-o dimineata si n-am stiu ce sa mai fac cu el.Nu stiu colegele mele mi-au spus ca nu facem bine, ca trebuie sa se obisnuiasca dar mie frica sa nu faca vreun soc.Probabil ca mi-i se v a spune ca trebuie sa stau de vorba cu el dar si asta o fac in permanenta.Este un copil deosebit de matur si inteligent(de altfel toti copii sunt asa acum)si vorbim cu el ca si cu un om mare.Nici nu
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII