PIERSICUTZE de 2006 (2)

Aici au inceput destainuirile (1)


...si continua....


Intrebari...existentiale sau nu, dar la care incercam sa raspundem:


1. Cu ce calitate ati fi vrut sa va fi nascut?
2. Care este cel mai mare regret al vostru?
3. Ce nu ati face niciodata?
4. Numiti 3 lucruri fara de care nu ati putea trai.
5. Cum arata pentru voi ziua ideala?
6. Cum v-ati descrie intr-un singur cuvant?
7. Daca ati avea putere sa schimbati un lucru, care ar fi acela?
8. Cum arata pentru voi casa perfecta?
9. Unde v-a placut cel mai mult sa calatoriti si de ce?
10. Cum ati fost ceruta de sotie?

SARILLA si RAZVAN, copilu' atomic

POZE
www.dropshots.com/SARILLA" target="_blank">FILME

SARILLA spune:

Uff..bine ca a iesit treaba...
Asa...ma gandeam sa fac un pic mai interactiv subiectul asta,si pe langa ce scriem noi..ce ne trece prin cap....sa continuam sa ne gasim puncte comune prin raspunsurile la intrebari comune..asa cum a fost cea cu rezolutiile..
M-am gandit sa raspundem in continuare la intrebarea: "Cu ce calitate ati fi vrut sa va fi nascut?"
Eu, de exemplu, am "suferit" dintotdeauna de faptul ca nu am nimic special,nici o calitate deosebita,si de aici mi-am dorit sa fi avut ORICE ..sa fi pictat, sa fi dansat deosebit, sa fi....facut orice,dar special sa fi fost...Insa cred ca cel mai tare mi-ar fi placut sa am o voce deosebita,pentru ca imi place mult muzica,si as fi cantat toata ziulica..(nu ca acum am vreo jena)..
Sau sa fi fost vreun mic geniu al matematicii.....asta,daca m-ati cunoaste putin,ati aprecia-o ca pe o gluma foaaarte buna, pentru ca nu mi-a placut niciodata matematica si partea reala in general,eu fiind cu umanul...bleah!
In fine...voi?

SARILLA si RAZVAN, copilu' atomic

POZE
www.dropshots.com/SARILLA" target="_blank">FILME

larissa_79 spune:

Consi, eu abia acum va citesc si probabil intr-o zi cu soare si tzoaca adormita o sa scriu si eu despre mine. Am zis sa iti scriu repede sa nu uit apoi ca si eu am citit nonstop Torente. Eu l-am avut in 7 volume colorate viu: galben, rosu, albastru. Frumos roman....si cred ca si eu eram mai mereu indragostita..desi acum stiu sigur ca am iubit cu aevarat de 2 ori doar.

Poze cu Alexia
http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabyzv23/my_photos

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

larissa_79 spune:

Tweety, nu ma pot abtine si trebuie sa iti scriu si tie. Zici ca ai cumparat o carte de Huruki Murakami..eu am ciit Cronica pasarii arc de acelasi autor cred ca intr-un an. Mare tampenie de carte....un SF din asta dulceag...prea dulceag si incurcat pentru gustul meu. Dar am si eu un fix al meu...termin orice carte inceputa indiferent cat de tare nu imi place. Sotul meu cand ma vedea iar cu "Cronica pasarii arc " in mana ma intreba daca inca mai traieste pasarea asta...ca de cand o tot citesc...Sper ca sa nu aiba aceeasi soarta cartea cumparata de tine. Eu nu mai am curaj sa incep inca o carte de Huruki desi am inteles ca e bine cotat.

Poze cu Alexia
http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabyzv23/my_photos

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

Bysko spune:

Larissa_79 si eu am citit "Cronica...", dar mie mi-a placut si am terminat-o intr-o noapte! Cred ca tine de gusturile fiecaruia. Daca am vreo carte care nu ma prea atrage sar direct la sfarsit sa vad cum se termina si cu asta basta.

Despre calitatile pe care le-as fi dorit, dar nu mi-a fost scris sa le am...Fizice sau spirituale?
-fizice: ochi albastri, inaltime 1,70-1,75(am 1,65)
-non-fizice:memorie mult mai buna(ca de acum am mare nevoie)
si multe altele, dar acum nu-mi vin in minte. O sa mai detaliez.

Busra este sufletzelul nostru!http://www.totsites.com/tot/busra
www.dropshots.com/Bysko

SARILLA spune:

Larissa ma bucur ca ne citesti si ai scris si cateva cuvinte...asteptam mai mult,sa ne zici cate ceva despre tine,k?
Pup

SARILLA si RAZVAN, copilu' atomic

POZE
www.dropshots.com/SARILLA" target="_blank">FILME

larissa_79 spune:

A venit momentul sa imi las si eu sufletul pe taste aici cu voi. Ma gandesc de unde sa incep, din ce moment al vietii mele...destul de greu, tin la fiecare etapa din viata mea destul de mult, in fiecare perioada m-am simtit eu si am adunat lucruri frumoase in suflet. O sa incep totusi sa va vorbesc despre cum mi-am intalnit marea iubire, tatal minunii mele Alexia si sotul meu drag.
Sunt momente in viata, zile in care simti ca ceva frumos se va intampla, nu stiu daca constientizezi asta...dar undeva in sufletul tau e o bucurie mare, ascunsa ce-ti lumineaza ochii. Asa a fost pentru mine o zi de 21 ianuarie, o zi ca oricare alta. Tocmai avusesem examen la materia mea preferata si ma intorceam triumfatoare in camera de camin, fericita ca facusem foarte bine si visand cu ochii deschisi cum voi fi eu candva analist de sistem informatic. Pe drumul spre camin mi-am adus aminte ca peste 3 zile aveam examen la o materie mai putin placuta, ba chiar si un proiect pe care doar il incepusem. Si cum sunt genul de om care nu se da batut cu una cu doua si merge pe principiul trebuie sa ma descurc cumva, am zis hai sa merg la internet cafe sa caut un forum de programtori sa ma ajute la o chestie pe care nu o reuseam sa o fac. Urma sa am si internet in camera in cateva zile..dar pana atunci nu era timp de pierdut. Ajung la internet, intru pe un forum, pun o intrebare si imi raspunde un el: johny23. Mi-am zis in gand..ce nick nasol mai are si asta! Cum era Larisa de atunci? Eram o studenta plina de viata, 22 de ani cu o nunta aproape programata in toamna, iubeam de 1 an jumatate si eram iubita de un baiat deosebit, frumos de pica si destept. Insa...ceva intre noi nu mai mergea cum trebuie...job-ul lui, libertatea mea, firile un pic diferite facusera ca flacara de la inceput sa se cam stinga..ramasese o iubire tacuta dar..prea putin pentru mine. Sa revenim la jony23, incepem sa vorbim...norocul meu: tocmai avea proiectul de diploma exact pe ce imi trebuia mie. Zic Doamne ajuta! si il rog sa mi-l trimita. Nu stiu de ce si cum aflu ca e nascut pe 19 ianuarie ( in aceeasi zi cu iubitul meu de atunci) si ajungem sa vorbim de prieteni, e singur, ii place inghetata etc. Incet ..incet discutam din ce in ce mai mult...cuvintele pur si simplu curgeau. In final plec de la net plina de speranta ca imi va trimite proiectul. Pe drumul spre camin zambeam...acest johny ma facuse sa zambesc.
Ajung in camera de camin si....surpriza: AM INTERNT!!!!!
Intru pe net...i-au proiectul....ii trimit un mail de multumire. El se simte nevoit sa imi raspunda imi da id-ul de mess, ii dau id-ul meu si incepem sa vorbim.
La inceput vorbeam 1 ora pe zi, apoi 2...discutam nimicuri, eram amici, nimeni nu facea nici un pas, eu urma sa ma castoresc....el stia asta. Intr-o zi am plecat sa imi i-au bursa si am zis ca lipsesc jum de ora...ei bine am lipsit vreo 3...cand am venit colegele de camera disperate: mai zi-i ceva la tipul cu care vb ca te buzz-uie incontinuu si ne intreaba unde esti, de ce nu ai venit inca. Intru pe mess, imi cer scuze ca am lipsit si primesc un mesaj trasnet: "mi-ai lipsit rau, esti ca un drog". Recunosc ca mi-a saltat sufletul de emotie...si eu simteam la fel, incepusem sa traiesc si sa vad viata si prin sufletul lui, desi nu vazusem nici macar o fotografie cu el.

Fug la tzoaca!
Revin!

Poze cu Alexia
http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabyzv23/my_photos

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

larissa_79 spune:

Asa..am revenit. Ne-am trimis fotografii...au urmat iarasi saptamani de discutie...si cum soarta e soarta in jurul datei de 12 februarie a intervenit o cearta intre mine si iubitul meu si ne-am despartit. De suparare am plecat acasa, am pierdut vreo 2 examene, nu era usor investisem ceva timp si sentimente si era greu sa concluzionez ca e mai bine asa. Sincera sa fiu nu ma despartisem pentru baiatul de pe net, Robert ci pur si simplu asa a fost sa fie. Ma intorc in cateva zile in Iasi ( acolo faceam facultatea) si am reinceput sa discut cu Robert diverse. De 14 februarie mi-a trimis un mail si mi-a zis ca sunt Valentina lui, iar pe 10 martie am vazut pe taste cuvintele: te iubesc! I-am raspuns si eu cu acelesi cuvinte. Il iubeam cum nu iubisem vreodata, simteam ca imi intalnisem dufletul pereche, traiam pentru el, visam in 2, tot ce faceam, faceam pentru noi2. Era in gandul si in sufletul meu tot timpul. Pe 23 martie de ziua mea mi-a trimis un buchet de trandafiri ( de la Bucuresti) si o felicitare pe care scria " Al tau pentru totdeauna, Robert". Mi-au dat lacrimile...as fi vrut sa vina sa il cunosc dar n-a fost sa fie atunci. Deja discutam ore intregi pe zi, ne dadeam sufletul unul altuia asa cum nu cred ca o poti face fata in fata. Pe 4 aprilie am stabilit sa ne vedem, urma clipa definitorie. Am asteptat cu nerabdare ziua, tremura si sufletul in mine. L-am asteptat, l-am vazut, ne-am imbratisat si ne-am sarutat ceva timp. In sfarsit dupa atatea saptamani de dor eram impreuna. Era atat de cald, de iubitor si era: AL MEU! Ne-am iubit frumos, curat, pentru ca eu am vrut sa am rochie alba in ziua nuntii si asa a si fost. Oricum era o iubire dincolo de limite, era ceva minunat, frumus, total. Am stat unul in bratele altuia tot weekendul, ne-am plimbat, ne-am sorbit din priviri si am multumit Bunului Dumnezeu ca ne-am gasit! Apoi a venit ziua de duminica si iubirea mea a plecat...a fost cumplic de greu plangeam ca doi copii, la usa autocarului dar stiam ca week viitor el va veni din nou in bratele mele. Am adormit cu lacrimi in ochi...luni de dimineata am dechis calculatorul sa vb cu iubirea mea si mi-am citit mail-ul. Imi trimisese un mail...ceva profund, frumos, total. El ajunsese la 5 in Bucuresti si mi-a scris un mesaj de dor, lung si deosebit. Il pastrez si acum...e cel mai frumos din toate mesajele de iubire si daca avem o zi mai proasta il citesc si imi trece imediat orice suparate. Dupa acel mesaj am stiiut ca noi2 vom fi mereu impreuna. Ne-am vazut weekend de weekend, de cele mai multe ori venea el in Iasi vineri seara si pleca duminica seara, greu si obositor dar era pentru noi. Am fost si eu la Bucuresti dar mai rar. La sfarsitul lui mai am hotarat sa ne casatorim ( deci cam la o luna de cand ne-am vazut prima data). Am socat pe toti, prieteni,colegi, parinti. Dar nu mai conta nimic decat noi2. Pe 9 noiembrie ne-am casatorit si am fost in saptamana de miere de Durau, nu am iesit din camera decat o singura data...deh iubire mare. Si inca ceva...pana la nunta Robert a venit in fiecare weekend la Iasi si Botosani sa ma vada...pur si simplu ii era imposibil sa nu ne vedem si facea drumul asta cumplit de greu, nu va zic ca mereu numaram zilele pana vine si traiam doar cu gandul la weekend, luni era cea mai urata zi din viata mea. Si uite asa...se fac 5 ani acum in aprilie de cand ne-am cunoscut, 5 ani in noiembrie de cand ne-am casatorit. Si acum discut pe mes zi de zi cu iubirea_mea si ne presuram conversatiile cu cate un "te iubesc". Alexia ne-a intregit iubirea, ne-a completat-o. Alexia mica e sufletul lui tati...si-a dorit fetitia si a iubit-o si ocrotit-o inca de cand era in burtica!
Asta a fost povestea noastra, astia suntem noi2 si mai nou noi3: Larisa, Robert si Alexia.

Poze cu Alexia
http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabyzv23/my_photos

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

doniro spune:

Mi-am luat inima in dinti si am venit si eu la Confesiuni...
Ce sa zic despre mine... Am 27 de ani, sunt leoaica, casatorita de 3 ani jum... Nu stiu de ce, dar simt nevoia sa povestesc despre mine si sot, despre noi si Daria... Pe sot l-am cunoscut la munca. Dupa vreo saptamana de cand am facut cunostinta eu am plecat la mare, el a venit dupa mine. Asta se intampla pe 4 jul 2002 si pe 5 jul 2003 am facut nunta. Am fost indragostiti ca nebunii, inca ne iubim, mai ales de cand o avem pe Daria, pe care ne-am dorit-o mai mult decat orice pe lume. Amandoi visam la momentul cand o sa raman insarcinata. Bobi (sotul meu) a fost plecat in SUA pt 3 luni in vara lui 2005 si cand s-a intors am ramas insarcinata; chiar in luna aia (septembrie 2005). Momentul in care i-am dat vestea a fost clar cel mai fericit din viata amandurora, chiar mai fericit decat atunci cand am nascut, pt ca atunci erau prea multe sentimente amestecate (emotii sa fie totul ok, oboseala, stres etc). Deci cand l-am anuntat, a cazut in genunchi, a inceput sa planga si sa ma sarute...... Plangea in hohote. A fost superb, nu o sa uitam niciodata. Sarcina a decurs super ok, fara greturi, fara probleme. Ne doream baiat si eram siguri ca e baiat. Cand medicul ne-a zis ca o sa avem o fetita, s-a facut liniste in cabinet. Eram stupefiati. Nu mai e nevoie sa zic ca acum nu o dam pe o mie de baieti. E o minune, e viata noastra. Imediat dupa nastere (care a decurs super ok, nastere normala), sotul meu a intrat in sala de nasteri, eu o aveam pe Daria pe piept. Bobi incerca sa filmeze, ii tremurau mainile, plangea in hohote si zicea "minunea mea, viata mea, bine ai venit" etc........ Si acum imi dau lacrimile. Am filmul, poate chiar o sa vi-l arat. Acum ne dorim al doilea bebe, peste 2 luni vrem sa ne apucam de treaba.
Despre nick-ul meu - simplu: DO(brin)NI(coleta)RO(xana).
Iar ref subiectul propus de voi - nu stiu sa spun, cu ce calitate mi-ar fi placut sa ma nasc, dar stiu ca cel mai mare regret este ca nu am facut ce imi place cel mai mult - sa dansez. Ador sa dansez, am facut cateva luni de dans sportiv, dar nu mi-a mai permis timpul, sarcina etc...
Cam asta ar fi...

Roxana, mami de Ioana Daria (3.07.2006)

POZE FEL DE FEL
www.onetruemedia.com/otm_site/share_view_player?p=22bced91b6dc25146dc9bf" target="_blank">MA PREZINT
www.dropshots.com/doniro" target="_blank">FILMULETE

doniro spune:

larissa_79, m-a impresionat mult povestea voastra. Am vazut si pozele, sunteti o familie tare frumoasa. Parca "iese" fericirea prin ecran

Roxana, mami de Ioana Daria (3.07.2006)

POZE FEL DE FEL
www.onetruemedia.com/otm_site/share_view_player?p=22bced91b6dc25146dc9bf" target="_blank">MA PREZINT
www.dropshots.com/doniro" target="_blank">FILMULETE

SARILLA spune:

Mai,mai,mai...ce povestitoare avem noi aici si ele stau blat..pai bine,mai,e frumos asa? Foarte frumos ati povestit, Larissa si Roxana...asa ca v-ati facut-o cu mana voastra: TREBUIE sa scrieti constant!
Foarte frumoase povesti...

SARILLA si RAZVAN, copilu' atomic

POZE
www.dropshots.com/SARILLA" target="_blank">FILME