Povesti, povesti, povesti...si iar povesti!

Arianna11 spune:

Buna,
Las si eu povestea nasterii Alesiei

POVESTEA VENIRII PE LUME A ALESIEI MARIA 25/10/2010

Incep prin a multumi Maicutei Domnului Maria,Sf Ana,Cuv .Parascheva si Sf Nectarie pt ca mi-au ascultat rugaciunile si mi-au trimis aceasta minune de fetita.
La jumatatea lunii februarie ma pregateam de plecat in tara la taierea din motz a finutei Amalia.Am plecat cu avionul pt ca stateam doar 2 sapt,timpul era scurt. In tara am vazut ca imi intarzie CM , i-am zis sotului intr-o zi (chiar daca nu speram la nimic)sa treaca pe la farmacie sa cumpere un test de sarcina.Intors acasa am mers in baie sa fac testul(mai mult in dubii decat convinsa) .Eu tot asteptam sa vad una din liniute dar nu se arata nimic.Testul tr deschis iar eu nu m-am prins.Am iesit din baie si il arat sotului care trage de el,moment in care se intrevad II.M-am uitat la el crezand ca e o gluma,dar dupa ce m-am dus si la fereastra sa ma uit la test care arata cele II,am inceput sa plang de emotie,picioarele imi tremurau si nu-mi venea sa cred.Am sarit in gatul sotului si am zis…mami sunt gravida,am reusit(asta dupa aproape 3 ani de incercari ).
Am zis sa nu spunem la nimeni deocamdata,dar nu m-am putut abtine si am si inceput a da telefoane.Eram in culmea fericirii si parca visam.
Cele 40 de saptamani au trecut ff greu,am avut si ceva probleme cu decolarea de placenta,iar spre sf. sarcinii ma simteam tare greoaie si obosita,dar merita orice efort .
Ajunsa pe la 37 de saptamani ma tot intrebam ..oare cand vine bb?..eu asteptam venirea mai repede de 40 de sapt…asa speram eu..sa-mi vad comoara mai repede….
Am ajuns la 40 de sapt si deja eram nerabdatoare ca nu mai vine bb,speriata la gandul ca sarcina ma va tine pana la 42 de sapt cum mai auzisem in alte cazuri.
Era in seara de 24 spre 25octombrie,simteam un ff usor disconfort,m-am culcat spunandu-mi ca e doar in mintea mea… la 00.00 noaptea am sarit ca arsa din pat tipand la sotul meu …apa..apa…apa…el somnoros nu stia ce se intampla…mi se rupsese membrana.Am inceput sa ma agit,nici nu mai stiam ce sa fac…apa curgea intr-una.M-am schimbat si am pornit spre spital fericita ca in curand o sa-mi vad minunea.La 1.30 noaptea m-am internat direct in sala de nasteri.Doctorita la control mi-a zis ca pana la 5.00 dim o sa nasc.Bucuroasa ,stateam in pat la monitoraj si asteptam marele moment.
S-a facut si ora 5.00 dim ,eu sa nasc nimic….S-a facut ora 10.00 dim dilatatie abia 2.Au inceput si durerile usor,usor.Pe la 14.00 dupa amiaza deja urlam pe sala ca nu mai pot de durere,m-au controlat din nou..dilatatie 3. Pe la 5 din nou control..dilatatie tot 3…nu mai crestea deloc iar eu eram sleita de puteri,buzele erau uscate si cojite ,nu mai aveam nici o putere.Durerea era insuportabila,tipam in salon de m-a auzit toata lumea,chiar si cei de pe hol de afara care asteptau.Sotul era pe hol,incerca sa ma sune,dar eu nu puteam vorbi la tel de durere si mereu ii inchideam,lasandu-l ingrijorat de moarte…el imi auzea tipetele si nu stia ce e cu mine. Intre timp am chemat din nou doctorita,iar control,iar dilatatie 3.Gata,am inceput sa plang de durere,sa zic ca eu nu sunt in stare sa nasc natural si sa-mi faca cezariana.De 3 ori a venit ginecologul care se ocupa de cezariene la mine (la insistentele mele)dar nu a vrut sa ma opereze zicand ca sunt sanatoasa ,fetita e bine si nu necesita operatie,dar s-a indurat de mine pt ca mi-au facut oxitocina si intr-o ora jumate m-am dilatat complet.Trecusera 15 ore de chin,apa nu ma lasau sa beau..eram terminata.L-au lasat si pe sot inauntru,m-au pregatit repede de nastere si in jumate de ora,in care mi-au zis cum sa respir si cum sa imping,ca habar n-aveam,am reusit.Era ora 18.17 minute.
Am auzit un plans scurt,era minunea data de la Dzeu,era Alesia Maria,cea mult dorita si asteptata. Sotul mi-a zis..uite mami ,fetita noastra !Au spalat-o in apa cu spuma si mi-au pus-o pe piept.Era atat de mica,colarata violet,de cat se impinsese sa iasa, si parca nu reuseam s-o tin bine.I-am zis sotului s-o tina,imi era frica sa n-o scap,aveam si patul dat prea pe spate de la nastere.Au cantarit-o,masurat-o ,avea 2660g ,48 cm si doctorita a zis ca e mai bine sa stea o noapte la incubator. Noaptea m-am odihnit ,dar dimineata asteptam cu nerabdare sa aduca fetita ,pe care nu o vazusem asa bine la nastere,poate si din cauza ca eram ff obosita….am simtit cu parere de rau ca nu m-am bucurat suficient de ea si la acest gand mi-au dat lacrimile.In sfarsit apare asistenta cu un carut cu o paturica roz in care era fetita mea,micuta,rozie si cu falcute.Era tare scumpa..imi parea atat de fragila…
Am luat-o in brate,am studiat-o …semana cu tati,ca doar toata sarcina m-am rugat sa aiba ochii negri ,parul negru si buzele lui tati..si asa si era.Dzeu imi trimisese cel mai frumos copil din lume. In scurt timp am pus-o la san si ma topeam de bucurie cand vedeam cum stie ea,asa mica, sa caute tzatza lui mami,sa pape…
Venirea Alesiei pe lume nu se poate compara cu nici un dar din lumea asta,e o minune de la Dzeu,iar rugaciunile nostre au fost rasplatite cu varf si indesat,facandu-ne datori in fata Domnului pe viata.
Multumim tie Doamne!


DD ne-a daruit o minune Alesia Maria 25/10/2010
POZE ALESIA

sunshine_rox spune:

a cam venit timpul sa astern si eu povestea nasterii buburuzei Alexandra;
totul a inceput in ianuarie anul trecut cand am zis gata incep sa fac analizele sa vedem dc e totul in regula cu mami sa ne putem apuca de proiectul bebe; desi toate analizele au fost in regula buburuza mea s-a lasat asteptata pana in aprilie, ca ba nu eram eu acasa in perioada fertila, ba nu era sotul acasa; in cele 2 luni premergatoare testului pozitiv am calculat perioada fertila cu teste de ovulatie, dar nu am reusit sa o determin pt ca se pare ca eu avusesem ovulatie in ziua 11 nicidecum dupa ziua 12 cand incepeam respectivele teste; asa ca dupa 2 luni ratate in a treia luna am hotarat ca de cand se termina si pana cand ar trebui sa vina nu vom rata nici o seara; si minunea s-a intamplat; dupa o zi de intarziere, care la mine inseamna muuult, pt ca la mine era ceas, fac un test si ies 2 liniute, una mai roz decat cealalta; cand l-am sunat pe tati cred ca il puteam vedea imaginar cum topaie ca asa se auzea, repeta continuu "I got you pregnant, I got you pregnant". am ajuns la dr si ne-a confirmat-o si apoi au fost aproape 8 luni relativ usoare; fara greturi, fara dureri, fara probleme foarte mari; in decembrie desi ar fi trebuit sa mai stea la caldurica buburuza mea aproape inca o luna ne-a anuntat venirea marti dimineata pe la ora 4 jumate, cand mi s-a rupt apa; nu am avut nici un fel de contractie, nici o durere, nimic; pur si simplu s-au rupt membranele; l-am trezit pe al meu si i-am zit "tati trezeste-te ca mi s-a rupt apa" tati era atat de buimac ca ar fi fost in stare sa plecam la spital in pijamale; din fericire sunt o persoana foarte calma; l-am linistit pe al meu care pe masura ce trecea timpul ii era frica sa nu nasc in masina si m-am apucat sa imi fac bagajul, sa imi fac un dus, plus sedinta de cosmetica de rigoare ca sa nu ne faca praf tanti asistentele in spital; inca nu aveam contractii era ceasul 6 si un pic deja, iar noi abia ne indreptam spres spital; tot familionul era alertat de al meu si care mai de care mai panicati de ziceai ca ei nasc nu eu; am ajuns la spital, m-au controlat, tot fara contractii desi incepusem sa am deja dilatatie dar nu se declansase travaliul; a venit si dr meu si mi-a pus in perfuzie ceva sa imi declanseze contractiile dar asta tarziu deja pe la 9jumate 10 fara un pic; usor usor am inceput sa le simt, dar nu erau foarte dureroase; vorbeam cu al meu la telefon si cand ma mai apuca cate una ii spuneam "stai asa ca vine o contractie" si apoi reluam conversatia; pe la 10 jumate a venit anestezista sa imi faca epidurala ca ajunsesem la dilatatie 4, pe la fara un sfert au reusit sa mi-o termine de facut, dupa care am simtit o nevoie acuta sa merg la baie; mi-a adus tanti moasa un recipient sa fac acolo ce aveam si eu ii zic aleia la moment dat ca "doamna cred ca mai iese si alceva"; ma urca aia pe pat, se uita si imi spune "ai dilatatie maxima, dar mai tine-o acolo vreo 15 secunde sa ajunga dr de pe hol" de parca ar fi fost dupa mine; ma suna al meu , ii raspund, ii zic mami am dilatatie maxima, cred ca nasc" si ii inchid ca ma mai luase o contractie; a ajuns dr, m-am urcat pe masa si cand am impins prima oara i-a iesit capsorul; desi a avut dubla circulara de cordon si a iesit la 36 de saptamani fix, asta nu a impiedicat-o sa tipe cat o tineau plamanii, inainte sa ii dea dr cordonul jos, iar la a doua impingere era afara; cand mi-au aratat-o nu ma puteam gandi decat ca era mica, roz si haioasa cum tipa ea acolo; minunea mea s-a nascut la ora 11 fix, pe 21 decembrie, cu o greutate de 2400 grame si 47 cm; a vrut ea sa fie acasa cu mami si tati de craciun; desi a fost prematura nu a avut nevoie de ingrijiri speciale, a respirat singura si e o mancacioasa; intr-o luna mi-a luat 1 kg 400 gr aproape in greutate; acum cand stau si ma uit la ea cum doarme nu imi mai aduc aminte nici de contractii nici de taieturi, de nimic; si daca ii mai facem un fratior sau o surioara probabil tot natural cu epidurala voi alege sa nasc;


cam asta fu "talentul meu" de "narator"
v-am pupat si sper ca toate fetele sa aiba nasteri asa usoare ca mine


mamica fericita de puiut alexandra

ramonaiani spune:

Sunshine_rox, sa-ti traiasca minunea roz si haioasa, sa creasca mare si voinica (sa se poata bate cu verisorii pe jucarii) .

Mari, mami de dulceatza Eliza (06.09.2007) si bondarel Daniel (27.06.09)

trutzi spune:

arianna Ce poveste frumoasa Mi-au dat lacrimile. Aveti o fetita perfecta, superba care seamana si cu mami si cu tati (am vazut-o in poze) Sa fie sanatoasa si sa va bucurati de ea!

Cu ajutorul lui Dumnezeu anul acesta

pop_adelina spune:

de mult imi tot fac curaj sa spun povestea noastra a mea si a minunii de Darius-Gabriel!!!incep prin a spune ca nu mi-as fi imaginat niciodata ca o sa am un copil asa de tanara si mai ales nemaritata!!!dar uite cum D-zeu mi-a schimbat drumul la 180 de grade si m-a transformat dintr-o petrecareata care habar nu avea ce inseamna responsabilitatea intr-o mamica dornica sa-i ofere absolut tot micutului ingeras!!!
Totul a inceput prin noiembrie 2009 cand l-am cunoscut pe O printr-o cunostinta comuna!la inceput nu m-a atras dar tot intalnindu-ne am inceput sa-l plac si uite asa am inceput o relatie!!!Nu stiu de ce mereu m-au atras "baietii rai" sa spun asa!!!Lucra in cazino, avea multe "invarteli" de care mie nu-mi zicea nimic, de aici si multe certuri...Eu, nemaiavand pana atunci de cateva luni bune prieten, nu mai eram pe anticonceptionale, so la inceput foloseam protectia clasica, zicand ca de luna urmatoare incep si pastilutele, dar ne tot certam si ne desparteam, amanam pastilele, apoi ne impacam si tot asa!!!intr-o noapte, la o zi de nastere ne-am ametit aman2 putin mai tare si bineinteles ca n-am mai folosit nici o protectie...si urmarea? sade in patut si doarme. inainte sa aflu cele 2 liniute pe test, ne-am despartit iar, chiar de 14 febr!!!deci eu cand am aflat nici macar nu mai eram impreuna si eu nici nu mai aveam de gand pt ca mi-am dat seama ce fel de om e!!!Dar totusi, aveam obligatia sa-i spun! ne-am intalnit, i-am spus, a zis ca merge cu mine sa fac intrerupere!!!cand i-am zis ca vreau sa-l pastrez a luat-o razna, a mers la sefa lui si prietena lui cea mai buna sa i se planga si ea m-a sunat si a inceput sa ma ameninte ca o sa puna bodyguarzii de la cazino pe mine si daca nu vreau sa avortez in spital, o sa avortez pe strada!!!offfffff, am plans 2 zile intr-una de frica, pt ca ii stiam in stare de orice!!!degeaba le-am explicat eu ca e hot mea si nu vreau nimic de la el decat sa ma lase in pace...pana la urma m-au lasat in pace si nu am mai auzit nimic de el!!!am continuat cu sarcina, incercand sa-mi pun in ordine viata!!!stateam in chirie in bucuresti si nu stiam incotro s-o apuc! nu prea aveam nici un sprijin pt ca nici macar mama mea nu a reactionat ok la veste!!!o luna de zile intr-una a insistat si ea sa fac intrerupere!!!primele 3 luni au fost pline de suparari si stres si tare mi-e ca de la asta am avut si probleme cu micutul ingeras!pana la urma mama s-a obisnuit cu ideea si am stabilit ca ma duc acasa sa stau cei 2 ani cu bebele! pe cand credeam ca totu s-a mai linistit, la 5 luni de sarcina aflu ca bebe meu are agenezie de vermis care asociata cu alte simptome, poate fi o malformatie f grava a creierului ce-i poate provoca retard motoriu si cognitiv!!Ginecoloaga mea a zis din start sa fac intrerupere...doamne....ma gandeam, nu m-a lasat sufletul sa fac la o luna, cum sa fac la 5????nu puteam, ma gandeam ca dumnezeu stie ce face si fie cum o fi e copilul meu si o sa am grija de el asa cum o sa pot mai bine!!!oricum am continuat investigatiile, m-am documentat pe tema asta f mult si am ajuns la concluzia(confirmata si de un neurochirurg) ca sunt sanse mari ca bb sa fie bine si sa nu aiba nici o anomalie!!!cu inima cat un purice si suparata pe mine ca l-am supus la stres in primele 3 luni si poate din cauza asta ar avea probleme....mi-am luat concediu de maternitate din august si am plecat la mama acasa!!!am incercat sa nu-i mai induc bblului nici o stare de suparare, nu ma mai gandeam la nimic rau, eram f optimista si ma rugam mult! nici la ecografie 4D n-am mai fost decat la controale de rutina!!!nu voiam sa stiu ca ar mai putea avea ceva rau sau sa mi se mai confirme diagnosticu!!!mi-am pus toata credinta in d-zeu si vad ca m-a ascultat!am ajuns cu chiu cu vai la 40 de saptamani, a fost greu din cauza nelinistii, care, desi incercam sa o tin in frau, gasindu-mi fel si fel de ocupatii doar sa nu ma mai gandesc la rau, noaptea ma napadeau gandurile! la 39 de sapt am mers la control si mi-a zis dr ca e pozitionat bine si ca in orice mom poate veni!!!nu mai aveam rabdare, visam mereu ca a venit mom si il tin in brate si un dr imi spune ca e perfect sanatos, ca a fost diagnosticat gresit...dar se fac si 40 de saptamani si tot nu mai vine!!merg iar la control cu o zi inainte de 40 de sapt si imi spune dr ca s-a intors cu fata in sus si s-a blocat in osu pelvian(sper ca am zis bine din ce imi amintesc) si ca sunt sanse f mici sa pot naste natural si ca el imi recomanda pt binele copilului cezariana, ca natural e risc mare sa intre in suferinta fetala!!!cand am auzit asta, nici n-am mai stat pe ganduri si m-am si programat pt ziua urmatoare la cezariana!!!nu va pot descrie cum a fost ziua petrecuta la terapie intensiva fara sa-mi pot vedea baietelul!!!desi toata lumea imi zicea ca e bine, nu puteam sa nu-mi imaginez tot felul!!voiam doar sa-l tin in brate!!!of cat am mai plans!!!dar apoi totul s-a schimbat!am mers in salon si mi l-au adus si nu am mai vrut sa il dau asistentelor!!!cu chiu cu vai m-au convins macar noaptea sa-l tina in salonul de nou-nascuti ca totusi sunt cu cezariana si trebuie sa ma recuperez, sa dorm...ehehe, de parca puteam!!!se auzeau copiii plangand si imi imaginam ca e al meu si mergeam sa-l verific, il vedeam ca doarme, ma certau asistentele, si tot asa, de vreo 2-3 ori pe noapte, imi verificam minunea sa nu cumva sa pateasca ceva!Acum imi dau seama ca exageram, dar atunci eram paranoica!!!
In sfarsit am ajuns acasa si de abea asteptam sa facem o luna sa putem merge la control la neurolog!!!in urma controlului amanuntit dr neurolog mi-a zis ca e dezvoltat bine pt o luna si ca o sa trebuiasca sa-l monitorizez si sa revin la 3-4 luni cu el!!!sunt si acum putin paranoica si ma tot interesez care ar trebui sa fie achizitiile lui la varsta pe care o are, ca nu cumva sa nu depistez vreo intarziere!!!pana acum mi se pare f bine si sunt cat de cat optimista, mai ales cand il vad asa de vesel si de activ si imi pun iar speranta in dumnezeu ca va fi bine!!!e minunea mea care imi face fiecare zi mai frumoasa si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru el!!!
Credeti in minuni ca exista!!!

mamy de Darius-Gabriel (27.10.2010)
POZE BEBE DARIUS

Arianna11 spune:

Merci mult Trutzi ,esti o scumpa si meriti tot ce e mai bun pe lume,un bb

DD ne-a daruit o minune Alesia Maria 25/10/2010
POZE ALESIA
CUM S-A NASCUT ALESIA

Arianna11 spune:

Adelina ,mult curaj ti-a trebuit...te admir,bravo...bine ca ti-a luminat Dzeu mintea si ai urmat calea cea dreapta si vezi ca ti-a ajutat pana la urma,bb e bine si o sa cresca mare si sanatos,te

DD ne-a daruit o minune Alesia Maria 25/10/2010
POZE ALESIA
CUM S-A NASCUT ALESIA

b_irina_c spune:

Adelina sa-ti traiasca bebe Darius, sa fie sanatos si sa-ti aduca numai bucurii. Felicitari ! Esti o mamica puternica!

Irina, mami de Vlad (26.08.2005) si Bianca (12.10.2010)

pop_adelina spune:

Multumesc Arianna si Irina!!!a fost o hotarare greu de luat dar merita!!!Stiti si voi ce satisfactie avem cand ne vedem puisorii zambind, merita orice sacrificiu!!!

mamy de Darius-Gabriel (27.10.2010)
POZE BEBE DARIUS
Povestea unei minuni!!!

summertime spune:

mi-au dat lacrimile. bravo...multa putere si de acum incolo sa iti faci bebelusul cel mai fericit copilas din lume, pt ca este norocos si are o mama deosebita