RAZVAN - Binecuvantarea vietii mele

Chiar daca au trecut 3 luni, pentru mine e proaspata amintirea nasterii puiului meu drag si vreau sa impartasesc experienta mea mamicilor si viitoarelor mamici ale familiei Desprecopii

In primul rand vreau sa va multumesc din suflet, mamicilor de ianuarie-februarie 2006, pentru ca ati fost alaturi de mine si m-ati incurajat. Am plans citind postarile voastre, ati fost extraordinare!. Am fost extrem de impresionata ca v-ati implicat atat de mult.

Asa cum am anuntat fetele pe forum ( a fost primul lucru pe care l-am facut), mi s-a rupt apa la 6.30 dimineata, sambata, 03.12.2005. Am simtit prin somn ca ceva nu e in regula, ca fac pipi pe mine si am sarit din pat. In urmatoarea secunda, desi stateam in picioare a inceput sa curga lichidul amniotic. Si a tot curs pana in jur de ora 10.30 (trebuia justificata burta aia imensa, ca doar puiutzul a fost destul de mititel).
L-am trezit pe Cristi, incetut, pe treaba buna, i-am spus sa nu se sperie dar mi s-a rupt apa si am nevoie sa mearga la niste cumparaturi de urgenta. L-am trimis dupa crema epilatoare, aparat de ras si ….iaurt. Intre timp mi-am definitivat bagajelul, mi-am taiat scurt unghiile si imi cautam in disperare penseta ca nu voiam sa ma gaseasca bb nepensata. M-am dusulit si cu toate insistentele lui Cristi nu am vrut sa ies din dus pana nu m-am spalat pe cap (dependenta de povestile de pe DC- prietenii stiu de ce!). La 8 am sunat-o pe mama la Constanta, i-am spus tot asa cu frumosul ca mi s-a rupt apa si merg la spital. A inceput sa planga, sa ma compatimeasca si tot ce stia sa spuna era “Vai scumpa lu’ mama, vai puiu lu’ mama, Doamne ajuta sa fie bine!”. M-a apucat amocu si le-am spus si ei si lui Cristi ca nu am nevoie ca ei sa ma sperie, sa fie bucurosi ca sunt atat de optimista si calma. Vreau sa va spun ca eram de o seninatate de neimaginat (e drept ca nu aveam nici contractii, inca!)
M-a sunat Raluca de la Brasov (ralirali pe forum), care avea emotii mult mai mari decat mine si pe care o certa sotul ei sa stea linistita ca poate naste si ea. M-a incurajat si mi-a spus ca le va tine la curent pe celelalte fete.
Am plecat la spital, pe la 10 m-am internat si am mers in sala de travaliu. Pe drum spre sala, am intrebat-o pe asistenta cine e de garda. “Doctorita Dinica!” Era sa cada cerul pe mine, atat de mult m-am rugat sa nu pic pe mana nebunei asteia, am avut niste experiente urate rau de tot la inceputul sarcinii cu ea si stiam ca e isterica si rea. M-am intalnit pe culoar cu asistenta doctorului meu si mi-a spus ca il anunta ea ca am venit la nastere. Asa m-am bucurat si m-am linistit, de acum nu imi mai pasa de nimic,dar ce stiam eu…..
Ajunsa sus, la sala de travaliu, m-a controlat moasa si mi-a spus ca am dilatatie 2 cm. In sala era o tipa care era in travaliu de la ora 1 noaptea si avea abia 6 cm. Saraca, nu scotea nici un sunet, decat uneori un geamat usor. Avea pusa perfuzie cu ocitocina (sau cum ii spune…)dar nu se dilata. M-am asezat pe pat si am inceput “conferinta” telefonica cu mama. Care plangea ca un copil mic si ma facea si pe mine sa plang. A sunat Cristi si a zis sa ies undeva la usa ca el inebuneste, ca nu m-a pupat, ca nu vrea sa ramana cine stie pana la ce ora cu imaginea mea plecand spre sala de travaliu, cu camasa aia mizerabila pe mine (era cea de la spital, sterila cica, pe care mi-a inmanat-o o tanti cu tigara in gura si o privre de gardian la puscarie si care m-a pus sa las hainele mele la garderoba ca o garantie pentru carpa lor!) si vrea sa ma stranga in brate. Am iesit sa-mi incurajez si sotul, parca el si mama nasteau si eu ma pregateam de mers la ceai cu regina Angliei……
Cand m-am intors, am auzit-o pe doctorita de garda (Dinica) intreband unde e gravida nou internata ca vrea sa o vada ….. pe masa. A venit moasa sa ma cheme, mi-a spus sa nu o iau in seama si sa nu ma sperii (o dulceata de moasa, de vreo 30 de ani care din “puiutzule”,”scumpa”,”draga mea” nu m-a scos). M-am urcat pe masa si zice doctorita ”Tuturuga, mi-e cunoscut numele asta. Vad ca stai pe Aleea Basmului…ca maica-mea” Mi-a fost rusine sa fac pe proasta si i-am spus ca am fost la ea la un control si mi-a confirmat sarcina.
- ”Si de ce nu ai mai venit, nu ti-a placut asa-i?!
- Am mers la Cluj, ca am vrut sa nasc acolo!
- Si atunci ce cauti in Bistrita, de ce nu esti la Cluj?
- Pai mi s-a rupt azi dimineata apa si e cu 3 saptamani mai devreme…..
- Atunci cum de l-ai chemat pe dr Vasilut, daca tot trebuia sa mergi la Cluj?
- In ultimele 2 luni am mers si la dansul la control”
Va dati seama, imi cerea socoteala, ca pierdea niste banuti, scorpia!
Si m-a controlat cu o ura tanti doctor, vorba unei fete de pe DC, a bagat o mana zici ca a bagat piciorul. M-a umplut de sange! “Dilatatie 2, du-te in sala de travaliu”, mai lipsea sa zica “Marsh!”
La 10.45 a venit dr Vasilut, m-a controlat, dilatatie 3, si mi-a spus ca nu crede ca nasc inainte de 17-18. El pleaca acasa si revine pe la 17, dar daca e ceva sa nu-mi fac griji ca il anunta moasa si vine imediat. I-a spus moasei sa-mi puna perfuzie cu ocitocina si daca am dureri mari sa-mi faca un Mialgin.
Saraca s-a chinuit sa-mi pun perfuzia dar nu-mi gasea venele, asa ca mi-a pus pe dosul palmei, din a doua incercare, ca la prima mi s-a spart vena. Era asa de necajita iar pe mine ma durea in paishpe de vena, ca ma gandeam ca acum incepe distractia. M-a interbat daca nu am contractii, i-am spus ca am cam la 3 minute dar ca nu ma dor, sau ma rog, am avut la 6 luni contractii mai dureroase….
Pe la 11 a nascut colega mea de suferinta un baietel de 3.850 gr, 57 cm si Apgar 9( a luat doar 9 pentru ca l-a tinut putin intre oasele bazinului) si pe la 11.30 s-a intors in sala de travaliu pt cele 2 ore in care te masezi pe burta si nu ai voie sa dormi. Arata de parca era lovita de tren si era distrusa de cum ii vorbise doctorita in timpul nasterii, “ca unei scroafe care fata”(citat). Va dati seama ce mi-a “crescut” moralul cand am vazut-o…
Ei, si tot pe la 11.30 au inceput si durerile mele. A venit moasa, m-a controlat, dilataie 4. Bun, strangeam din dinti, din bara patului si dadeam cu piciorul in calorifer. Intre 2 contractii vorbeam cu mama si cu Cristi. Le-am spus sa nu ma mai sune ca sunt destul de scurte pauzele si nu prea mai pot vorbi. Mama a inceput sa planga(of course) si mi-a spus ca se roaga pentru mine. De la 12 la 13 a fost Golgota mea personala. Moasa ma ruga sa nu ma screm, oricat de tare imi vine pt ca nu am dilatatie suficienta. I-am spus ca nici nu-mi trece prin cap sa screm, ca nu-mi vine, ca eu nu simt nici o apasare, ca nu ma doare spatele, dar simt ca imi fierbe si o sa imi explodeze uterul. Mi-a facut Mialginul (si in ziua de azi ma intreb cum ar fi fost fara el, ca tot a durut ca dracu’), la 12.45 aveam dilatatie 6. Tipa care nascuse, si care fusese atat de cuminte si nu scosese nici un sunet, se uita cu o mila la mine de numa’. Ii parea rau ca nu ma poate ajuta (eu i-am facut masaj la spate cand era in travaliu si pana sa ma ia si pe mine durerile), si ma tot ruga sa ma dau jos din pat si sa stau in picioare ca va cobora mai repede copilul. Eu urlam ca din gura de sarpe, dar ma simteam putin mai bine. Moasa se ruga de mine sa nu mai respir asa ca o locomotiva ca obosesc si il obosesc cumplit si pe bb. Eu uitasem toate sfaturile din carti si respiram repede si puternic, ca in filme, dar nu mai stiam cum din torace, din burta… m-am gandit eu ca mai bine din burta….La un moment dat, intre 2 contractii f lungi, am reusit sa ma dau jos din pat, m-am pus cu coatele pe o masuta de infasat si am inceput sa urlu si sa screm, ca asa a zis moasa , sa mai imping din cand in cand. La 12 si 5 a venit si m-a controlat si a zis extrem de uimita “Dilatatie maxima, ma duc sa-l sun pe dl doctor si sa pregatesc masa de nasteri”. Cand am auzit am inlemnit. Am incercat sa o combin ”Putem sa mai stam putin, promit ca nu mai urlu asa, da mai lasati-ma macar o jumate de ora sa ma obisnuiesc cu ideea”
“Scumpa mea, au fost aproape 9 luni la mijloc sa te obisnuiesti cu ideea, deja nu mai depinde de mine sau de tine, bb vrea sa vina, si oricum intr-o jumate de ora esti nascuta”
A venit dl doctor la 12 si 20, si imi zice “Tu Ioana, tot Ispirescu(cartierul unde e spitalul si unde locuiesc si eu) stie ca nasti, se aude pana in Stefan cel Mare, ii musai sa urli asa?”. Eu zic:”Dl doctor, eu stau aici in Ispirescu, chiar in spatele spitalului, si ii musai ca, vreau sa auda barbatu-meu ca nasc ca sa puna gaina la foc si sa pregateasca zama dulce” S-au pus pe un ras de numa’. Al meu doctor, un mucalit si un simpatic s-a apucat de zis bancuri si imi tot zicea ca nu am simtul umorului, ca nu rad deloc, ca uite el , moasa si cele 2 asistente ce bine se distreaza. I-am zis sa vina sus pe masa sa impinga el ca sa rad si eu.
Faza marfa e ca nu stiam sa imping, ma tot certa moasa ca ma tineam cu mainile de suporturile laterale si cand zicea sa imping eu ma ridicam pe coate si impingeam fundul inainte. Ma mai stresa si o asistenta care se chinuia sa ma tina cu barbia in piept si imi tot misca capul ca nu avea putere sa ma tina cum voia (eu nu ma lasam nici de-a dracu’ ca voiam sa stau cu capul pe spate), ei , asteia imi venea sa-i dau vreo doua…. sa va spun ca intre contractii atipeam, asa de obosita eram de lal cat urlasem iar doctorul era oripilat de cat de bine pot eu dormi in timpul nasterii si ma tot trezea ca cica "hotelul se plateste" La un moment dat i-am vazut ca se panicheaza putin si incep sa vorbeasca mai mult prin semne, dr a venit langa capul meu a inceput sa ma mangaie si mi-a zis
“ Ioana, te rog sa fii ascultatoare si sa impingi cat poti de tare si de lung cand iti zice Claudia (moasa), pt ca pulsul lui bb scade si il tii prea mult intre oase si altfel o sa fiu nevoit sa folosesc un obiect ca o foarfeca cu 2 linguri care se numeste FORCEPS, sa-l trag de caput afara si poate ramane cu sechele”
Am inlemnit cand l-am auzit!
“Dl doctor da’ nu mai pot, va implor sa-mi faceti cezariana”
“Esti fenomenala, cum sa-ti fac cezariana cand se vade motul lui bb, daca impingi de 3 ori iese”. Si m-am pus pe scremut, s-a urcat dr cu coatele pe coastele mele si m-a apasat (daca nu mi-a rupt cupilu coastele cat a fost in burta, s-a gandit dr sa imi rupa el vreo doua....), si iar am scremut si am simtit cum iese caputul si apoi umerii (am simtit e mult spus, ca aveam anestezie pentru epiziotomie, dar a fost ca un fel de golire), am vazut un caput cenusiu, un scancet slab si anemic si mi l-a adus langa cap sa-l vad. Am auzit “Ora nasterii 13.40” Tot ce am putut sa gandesc a fost “Doamne, matzul asta cenusiu si plin de vernix e al meu?! Cu cine seamana oare cu urechea aia clapauga? Sigur asta e bb al meu, unde-i bb ala alb, grasut si fara par pe care l-am tot visat? Si ce-i cu atata par pe copilul asta?!”
L-am pupat pe un picior, am auzit ca are 2.900 gr si a luat 9, ca a avut circulara de cordon dar totul e ok si il duc la nou nascuti si am mai auzit ceva soapte pe care nu le-am distins.
Dr s-a postat intre picioarele mele, s-a apucat sa ma coase, iar eu extrem de usurata ca am scapat mi-am pus mainile sub cap si m-am asezat comod uitandu-ma fix in ochii lui, ne-am dat la barfa despre DC. Auzise el ceva dar nu era f bine documentat asa ca l-am pus eu la curent. La un moment dat zice “Auzi tu Ioana, acolo pe Desprecopii zice sa urlii asa in travaliu sau a fost contributie personala?” Ne-am hlizit putin, mi-a spus ca ne vedem mai tarziu si a disparut (plicul i l-am dat abia a doua zi cand ne-am intalnit pe culoar)
Dupa ce m-au spalat m-am dat jos de pe masa si m-am asezat in scaunul cu rotile ca sa merg inapoi in sala de travaliu pentru cele 2 ore de masare a uterului. Marea mea grija a fost sa ma cantaresc pe cantarul de langa sala de nasteri, pe care m-am cantarit si inainte sa nasc….surpriza, am intrat cu 82 de kg si am iesit cu 78, ma gandeam ce saracia s-a intamplat ca aproape 3 kg a avut numai cupilu’….asta ca sa vedeti ce ma “freca” pe mine la ora aia. Am stat 2 ore, am vorbit cu toata lumea la telefon, am primit mesaje de la mamicile mele si apoi a venit o tanti sa ma duca la nou-nascuti.

Acolo a inceput cosmarul……

Cand am intrat in rezerva, puiul meu meu era deja in patut si facea nani, l-am luat in brate si l-am pupacit, l-am iubit si am plans de fericire si de drag, am sunat-o pe mama sa-i spun ca sunt cu el in camera, iar dupa vreo 10 minute a venit o asistenta si mi-a spus ca trebuie sa-l duca la lampa de caldura, ca are probleme cu reglarea temperaturii corporale, are o bosa sangvinolenta, si a avut geamat la nastere…..si l-a luat si m-a lasat pierduta si zapacita, fara sa inteleg nimic. Am plecat in cautarea lui, l-am gasit intr-un salon de prematuri, gol-pusca, pus sub o lampa si cu un senzor de temperatura lipit pe abdomen (asa cum arata in primele poze). Arata perfect, avea o culoare frumoasa si parea, cu toate ca era micut, nascut deja de cateva zile, il dadeau de gol urmele de vernix de la incheieturi. Pe oricine intrebam cum se simte, ce are, imi spunea ca nu stie, ca spera sa fie bine….mie imi venea sa inebunesc, toata lumea vorbea de parca ar fi fost pe moarte si doar o minune l-ar putea salva….toata noaptea am stat langa patutul lui, iar a doua zi am aflat ca bosa respectiva o au 90% din nou nascuti datorita presiunii exercitate de bazinul mamei pe caputul lor la expulzie si ca se resoarbe in 3-4 zile, ca geamatul de la nastere a fost cauzat de faptul ca avea temperatura scazuta si ca se intampla…
Nu ma lasau sa stau prea mult langa el, cum ma prindeau la patutul lui ma scoteau afara, era mediu steril (steril pe saracia); iar eu cum nu erau atente cum eram langa el. Il pupam si il mangaiam, ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca EL era ghemotocul care cu cateva ore in urma era in burtica si parea foarte hotarat sa-mi rupao coasta…
Cand am terminat cu nebunia cu lampa de caldura am stat 2 zile la lampa cu ultraviolete din cauza icterului foarte pronuntat si a fost alta “distractie” si nopti nedormite cand stateam langa el, si cand mergeam la toti copii din sectie care plangeau si ii luam in brate, le dadeam biberoanele cu laptic sau ii pupam si ii mangaiam. Intre 24.00 si 05.00 nu se alapta, mamicile din saloanele comune nu veneau la alaptat si NEMERNICELE de asistente se culcau bine-merci iar pruncutii urlau de foame, de colici sau mai stiu eu de ce. Sa va spun de o noapte cand puiul meu era la lampa de ultraviolete si a inceput sa planga de foame iar tantiile nu erau de gasit nicaieri sa-mi dea sticla si tetina sterile sa ma mulg sa-l hranesc, eu nu stiam sa deschid incubatorul ala sa-l iau in brate (nu stiam sa deschid decat cele 2 gemulete rotunde pe unde iti bagi mainile) iar dupa ce a plans 45 de minute in continuu (si eu langa el) m-am dus in salon si am luat din geanta o sticluta pe care o sterilizasem de acasa si m-am muls in ea si i-am dat sa pape (sticluta pecare nu aveam voie sa o folosesc ca daca ma vedeau DANSELE ma lua dracu’, aveai voie doar cu echipamentul lor, ca al lor era STERIL)
Sa va spun si de momentul cand a cerut doctorita neonatolog sa-i faca lui Razvan grupa de sange si Rh-ul , sa vada de ce are icterul atat de puternic: La un momet dat intra o tanti in salon la mine si striga din usa catre doctorita “ Copilul Tuturuga are O pozitiv”. Eu inebunita ii spun ca eu am AII iar sotul meu BIII si nu vad cum ar putea avea O copilul. Repeta de 2 ori analiza, acelasi rezultat, la un moment dat vin in salon 2 doctorite nonatoloage (in afara de cea care ceruse analiza), laboranta si 4 asistente si repeta analiza sub ochii mei, imi fac si mie grupa si Rh-ul din nou, acelasi rezultat :eu AII pozitiv, Razvan O pozitiv. Imi zice doctorita sa isi repete si Cristi grupa ca poate i-au gresit-o (o facuse de vreo 4 ori de-a lungul timpului, in armata, la angajare, etc) iar o asistenta imi zice senina: “Poate nu-i copilul sotului dumneavoastra” ….va dati seama ca am crezut ca o omor si i-am zis “Poate nu-i nici al meu, nu?Poate l-ati schimbat la sala de nasteri” Au inebunit doctoritele cand m-au auzit, ca nu se poate, ca avem bratari (s-au panicat destul de tare ca se gandeau ca cine stie ce imi da prin cap si fac scandal – doar au vazut si ele ca nu sunt zdravana)….Bineinteles ca eu am zis doar asa, ca Razvanelul e bucatica rupta ma-sa….
Am stat 6 zile in maternitate (io-s mai jmechera) iar in seara dinaintea plecarii i-am spus doctoritei de garda ca daca a doua zi nu ma lasa acasa eu oricum imi iau copilul si plec pe propria raspundere. A vazut ca sunt hotarata asa ca a doua zi mi-am adus puiul in cuib.
Cred ca daca ma mai tineau faceam efectiv moarte de om, cu doua exceptii toate asistentele si doctoritele au fost niste nenorocite, carora le-am umplut buzunarele de bani, cafea si dulciuri (chiar ii spuneam lui Cristi ca alea o sa faca diabet de pe urma mea) doar ca sa fie dragute si cu toate astea nici nu se uitau la noi….pana si femeia de serviciu astepta bani!

Ce m-a ingrozit si era sa ma duca la depresie a fost ca:
- se fuma in baia mamelor (dar fumau doar cadrele medicale) si daca voiai sa folosesti toaleta iti aruncau niste priviri criminale…
- a murit o tanara de 28 de ani care nascuse cu o zi inainte, provocat, iar a doua zi dupa nastere a murit – avea cancer in metastaze la uter si i l-au depistat doar cand era gravida in 4 luni jumate, iar in noaptea cand a murit toate asistentele numai despre asta vorbeau, iti povesteau cu o placere macabra toate amanuntele, de parca asta era cel mai indicat lucuru din lume pe care sa-l afle o proaspata mamica…
- pe acelasi palier cu nou-nascutii si ginecologia era si Terapia Intensiva unde veneau tot felul de urgente si unde intr-o seara cand eram cu al meu sot pe culoar au adus 4 persoane de la un accident de masina si 3 au murit – imaginati-va parintii si rudele celor decedati urland si plangand iar mamicile care sunt atat de labile in acele momente asistand la scene de felul acesta…..

Dar in final totul e bine cand se termina cu bine ……..suntem acasa, suntem sanatosi si papaciosi, iar eu ma bucur de fiecare zi langa SUFLETELUL meu si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ingerasul pe care mi l-a trimis sa-l iubesc, ocrotesc si ingrijesc pana la sfarsitul zilelor mele…..

Va doresc nasteri usoare si astept sa citesc si povestile voastre!
Va iubesc mamici de ianuarie-februarie 2006 pentru tot ce ati facut pentru mine si pentru suportul moral, fara voi ar fi fost mult mai greu…………
Si ii multumesc din suflet domnului doctor Vasilut Profirie care s-a dovedit a fi in primul rand un OM deosebit si apoi un medic de exceptie!
Pupici de la doi arici
Ioana si Razvan


Ioana lui Razvan Gabriel (03.12.2005)
Pozicile mele
Botezul (25.02.2006)


"Viata trebuie traita asa cum este pentru ca ni s-a dat fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati"

Witchie spune:

Tu, Ioana, sa-ti traiasca pruncutul!
Sa-i pastrezi povestea asta si sa i-o arati cand va fi destul de mare ca sa inteleaga (pe la 30 de ani cred ca e bine). Mi-au dat lacrimile si nici eu nu stiu de ce... putin de drag si putin de teama.
Sa fiti sanatosi si sa va iubiti ca in prima zi!

Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
L'ombelico del mondo

ionella3003 spune:

fara cuvinte!... Esti o mamica deosebita, Ioana, ati trecut prin multe, insa D-zeu a avut grija ca totul sa fie bine pana la urma!... O poveste adevarata absolut minunata! Sa-ti traiasca bulgarele de aur si sa fii mandra de el mereu ca acum!

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA

Anya20 spune:

Ioana - povestea ta m-a impresionat. Cred ca Razvan este un baietel norocos. Sa va bucurati de el si sa fie sanatos.

Alina
Anya mea(19 oct. 2005)

raalucutza spune:

ioana felicitari pt bebelushul mancacios!sa fiti sanatosi toti si sa va bucurati de tot ce-i frumos!

RAALUCUTZA28+cuCELESTINA http://community.webshots.com./user/raalucutza

T_Ioana spune:

Va multumesc pentru cuvintele frumoase si gandurile bune

Ioana lui Razvan Gabriel (03.12.2005)
Pozicile mele
Botezul (25.02.2006)


"Viata trebuie traita asa cum este pentru ca ni s-a dat fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati"

Mirunaa spune:

Frumoasa poveste.Sa-ti traiasca ingerasul si sa fiti fericiti...

Pana la urma este baietelul sotului tau? Glumesc, desigur.
Si prietena mea a patit-o la fel ca tine.Cat a fost insarcinata doctorul a urmarit sa vada daca nu face ea niste anticorpi datorita incompatibilitatii de grupe intre ea si sot.Chiar la nasterea fetitei au urmarit treaba asta.Pana la urma s-a dovedit ca de fapt, grupa sotului nu era aia pe care o stiau ei (si isi facuse grupa la 14 ani, in armata si la angajare).Dar avea o alta grupa...Se mai intampla

Toate cele bune!

honeypuma spune:

Felicitari! Sa va traiasca minunea mica! E un dulce!

T_Ioana spune:

quote:

---

Originally posted by Mirunaa

Frumoasa poveste.Sa-ti traiasca ingerasul si sa fiti fericiti...

Pana la urma este baietelul sotului tau? Glumesc, desigur.
Si prietena mea a patit-o la fel ca tine.Cat a fost insarcinata doctorul a urmarit sa vada daca nu face ea niste anticorpi datorita incompatibilitatii de grupe intre ea si sot.Chiar la nasterea fetitei au urmarit treaba asta.Pana la urma s-a dovedit ca de fapt, grupa sotului nu era aia pe care o stiau ei (si isi facuse grupa la 14 ani, in armata si la angajare).Dar avea o alta grupa...Se mai intampla

Toate cele bune!

M.P

---

Da Miruna, e baietelul sotului meu... Pai el a repetat analizele de grupa si Rh cand mi le-am facut si eu in primul trimestru de sarcina, e clar, are BIII. Oricum, m-am documentat si se pare ca din AII si BIII poate sa rezulte, foarte rar, e drept, si grupa O. Bunicul sotului meu avea grupa O, era donator, nu stiu daca are vreo relevanta sau daca grupa se transmite peste generatii dar noi ne-am mai linistit.
La noi a fost ok, pe Cristi l-a amuzat constatarea respectivei asistente dar stiu pe cineva in situatie similara care era sa ajunga la divort. Sotul respectivei era extrem de contrariat cum poate avea cupilul lui grupa O cand el are BIII iar tipa AII.....Deci se poate si mai rau decat la mine

Ioana lui Razvan Gabriel (03.12.2005)
Pozicile mele
Botezul (25.02.2006)


"Viata trebuie traita asa cum este pentru ca ni s-a dat fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati"

ICorina spune:

Ioana, felicitari! Razvan e un scump!Ii doresc o viatza minunata!
Cat despre grupa sanguina, nu exista o regula.spre exemplu, parintii mei au amandoi grupa AII, poz.Eu si fratele meu, nascuti la 3 ani diferentza, avem amandoi grupa 0.Si semanam izbitor cu tata, daca mama se cunoaste si este certa!

Corina si Mihai Alexandru (12.05.2005)
Poze

gegea spune:

Asa o poveste merita sa ajunga pe prima pagina.
Felicitari pentru nastere, pentru Razvanelul luptator si, mai nou, pupacios, si, nu in ultimul rand, felicitari pentru felul in care ai asternut aici experienta ta!
Imi inchipui insa ce trebuie sa fi simtit cand a urlat bebe 45 de minute, in incubator, iar tu nu aveai cum sa-l ajuti. Doamne, oare cum e posibil sa existe atata nepasare cand e vorba de niste suflete lipsite de aparare?
Imi pare rau de lucrurile mai putin placute pe care le-ai povestit, dar sunt convinsa ca sunt umbrite de mica minune din viata ta!
Inca o data, felicitari si multa sanatate lui Razvan, sa creasca mare(ca frumos e...l-am vazut in pozici) si sa va bucure!

Geani si Daria(03.04.05)