O poveste trista despre nastere

Mult timp am evitat sa-mi aduc aminte de conditiile in care s-a nascut Eric - puiul meu drag... Daca as fi cunoscut DCul in urma cu 3.5 ani poate va povesteam ceva frumos...
O cunosteam pe Dna doctor de ceva timp, imi placuse si aveam incredere in ea. M-a urmarit de la inceputul sarcinii, am mers periodic la cabinetul particular al dansei, insa despre Sp. Caritas nu stiam mare lucru. Am fost foarte hotarata de la inceput sa nasc cu cezariana, nici n-am conceput sa nasc normal, din motive pe care le-am mai postat (si acum voi naste la fel)...
Am fost programata la operatie pe 27 ian 2002 la ora 14.00. Am sosit din timp, am vorbit cu dr. mea, apoi m-au luat in primire niste asistente sau moase, m-au pregatit si am intrat in sala de operatie, nu inainte de a imparti bani tuturor participantilor la operatie, mai putin dr. ginecolog care, cunoscandu-ma mi-a spus `Nu acum, vorbim dupa!`. Am avut anestezie generala, operatia a decurs bine, puiul meu a fost bine, si mi-am revenit din anestezie dupa cateva ore, cand am si coborat din pat. Aveam niste dureri suportabile, insa asistentele de la `Terapie intensiva` erau niste tipe tare de treaba, tinere, dragute, carora le-am dat bani mai mult cu forta, nu voiau sa primeasca si se purtau frumos oricum. Mi-au spus sa-mi aduca analgezice de acasa, ca ei nu aveau, mi le-au facut si a fost O.K. Partea urata incepe de aici incolo. Peste 1 zi si 1/2, m-au anuntat ca trebuie sa ma mute la un salon de `Lauze`. O infirmiera m-a ajutat contra cost cu bagajele si astfel am ajuns intr-un salon cu 4 paturi unde am gasit un pat mizerabil, cu salteaua gaurita. I-am spus unei asistente ca eu nu pot sta intr-un atfel de pat. S-a uitat la mine fara sa spuna nimic, pana nu m-a vazut bagand mana in buzunar, m-a indrumat catre unicul pat care mai era liber si care, desi cu lenjeria murdara, avea macar salteaua nerupta. A schimbat si lenjeria cu una spalata, dar patata (a, uitam... perne nu existau - am cerut sa mi se aduca de acasa). In curand am fost chemate sa alaptam pe un ton militaresc, ceva in genul `ce mame denaturate sunteti, voi nu stiti ca trebuie alaptati` - si eram multe cu cezariene, la prima nastere... Ajunse in saloanele de alaptat, desi cotizam la cele doua asistente de pe tura, nu aveau pic de bunavointa, ne-am chinuit ingrozitor pana am invatat cum sa alaptam, am facut rani la sani, pt ca nu ne arata nici o asistenta, ci doar mamicile care mai aveau copii, nu ne dadeau voie sa desfasam copiii ca sa ne asiguram ca sunt curati, ca n-au vreo problema (desi noi le aduceam pampersi de acasa), din acest motiv am descoperit tarziu ca puiul meu facuse o infectie la cordonul ombilical, datorita faptului ca nu fusese schimbat si spalat la timp, iar doctorita neonatoloaga, careia imi pare f. rau ca i-am dat bani, pt ca am facut-o degeaba, cand am intrebat-o ce e cu infectia, mi-a spus ca ea n-a vazut in viata ei asa ceva , incat ma speriasem rau de tot, alergam prin tot spitalul si intrebam de un neonatolog cu experienta, care sa-mi spuna ce e de facut... Pt. infectia asta, a fost dus la salonul de `nou nascuti cu probleme`. Fiind acolo, ma simteam de fiecare data obligata sa cotizez mai mult, desi problema BBului meu era una destul de banala, dar care trebuia tratata cu atentie. Alaptatul acestor copii se facea intr-un alt salon, unde spre surprinderea mea am vazut purici topaind pe halatele acelea de alaptat. (a, uitam... de gandaci de bucatarie ... erau in toate saloanele, in dulapuri, eu mancam doar cand imi aduceau de acasa atunci pe loc, nu depozitam nimic ca mi-era sila, si mai si alaptam). Toaletele de pe coridoare aratau oribil, iar baile nu puteau fi folosite atat erau de jegoase(am dat o fuga pana acasa si mi-am facut baie ). Se raspandise si zvonul ca in salonul nr. 9, era o tipa cu sifilis . Facusem febra laptelui, sanii ma dureau ingrozitor, ca sa schimb compresele - prosoape ude reci, trebuia sa ma imbrac si sa strabat ditamai coridorul... Dimineata si seara ni se facea toaleta intima, de fiecare data cotizam, insa de fiecare data ieseam aproape plangand de durere, pt ca asistentele o faceau intr-un mod brutal (-stiam ca se poate si mai bine, cele de la Terapie Intensiva -). Abia asteptam sa se termine odata calvarul si sa plecam acasa, de aceea, desi faceam in jur de 38 temperatura, le spuneam asistentelor ca am 37 (eu ma gandeam ca e doar `febra laptelui` si nu voiam sa-i dau motiv dr.-ei sa ma mai tina in spital. Dupa 2-3 zile de stat in acel salon, a venit o asistenta si ne-a cerut sa ne strangem `catrafusele` pt ca trebuie sa ne mute intr-o alta aripa a cladirii (motivul: acea aripa, de fapt era o alta cladire, fusese revendicata de vechiul proprietar, iar directorul spitalului voia s-o `populeze` ca sa justifice pastrarea ei in folosinta spitalului). Acolo, am ajuns intr-o camaruta de 7-8 mp in care erau inghesuite 4 paturi oribile, un miros pestilential de gandaci si medicamente, cel mai apropiat grup sanitar era f. departe, in camera nu exista chiuveta. Pt. igiena sanilor, care era cea mai frecventa, trebuia sa lasi rusinea deoparte si sa folosesti o chiuveta care se afla intr-o sala de [/b[b]]asteptare neincalzita (era iarna) si care avea doua intrari (pandeam cand era sala goala, si in timp ce ma spalam eram cu ochii pe cele doua usi). De cate ori venea sa ma vada doctora mea ma gasea plangand, eu o rugam sa ma lase acasa... Norocul (?) meu a fost ca intr-o zi, in timp ce foloseam chiuveta din sala aceea de asteptare, sa intre chiar ea pe una dintre usi si, probabil ceea ce a citit pe fata mea (disperare, jena ca sunt surprinsa intr-un moment intim in fond, ma bufnise si plansul) a determinat-o sa ma lase sa plec acasa, spunandu-mi ca mai rau ma imbolnavesc in spital - in conditiile alea - decat acasa. Am iesit dupa o saptamana, cu promisiunea ca o voi tine la curent telefonic cu starea mea).
Ajunsi acasa, `fericirea` mea n-a durat mult: Eric - datorita infectiei lui la cordonul ombilical facea injectabil la 8 ore de mi se rupea sufletul cand il auzeam plangand la injectii, iar eu dupa 2 zile acasa ajunsesem la 40.5 temperatura, iar sotul meu a sunat-o pe doctora, care ne-a chemat urgent la ea la cabinet. Dupa control, doctora mi-a spus ca mergem direct la spital pt ca mi s-au infectat lohiile. Eu i-am spus ca nu mai vreeeeaaaaaau sa ma intoooooorc in spitalul acela. O vad ca devine agitata, imi spune ca nu se poate, in cazul asta trebuie sa-i dau semnatura ca refuz tratamentul, eu NUUUUUUUUUUUUUUUUUUU si NUUUUUUUUUUUUUUUUU. Ma trimite intr-o alta camera, cheama o asistenta si imi pune o punga de gheata, il ia pe sotul meu de brat si-i spune ca trebuie musai sa ma convinga, ca altfel pot sa dau in septicemie si ... m-am dus. Sotul intra la mine in camera alb la fata imi explica, ma roaga, eu ma gandesc cum sa mor asa tanara, am si un copilas de crescut si accept dar cu conditia sa nu stau mai mult de 2 zile. Ne urcam in masina si pornim cu totii la spital. Acolo, ma pune la perfuzii, intr-o camera cu doua paturi. Doctorita ca sa ma convinga ca n-o sa fie asa rau in spital, mi-a spus ca o sa-mi dea o rezerva, da` pana la urma de frica sa ma lase singura intr-o camera (m-am `prins` mai tarziu), mi-a spus ca sunt ocupate rezervele... Mi-am dat seama ca eram intr-o situatie naspa, dupa numarul medicilor care se tot perindau toata noaptea pe la patul meu, pt ca eu am fost intotdeauna sanatoasa, rezistenta la boli, n-am facut decat bolile copilariei si nu mai fusesem niciodata internata intr-un spital... A urmat o saptamana intraga de cosmar, in care colul imi era deschis `mecanic` de 2 ori/zi, pt ca ei in spital nu aveau un fel de inel care ar fi fost introdus o singura data, pt a-l mentine deschis si a permite scurgerea lohiilor infectate (nu stiu daca medical m-am exprimat corect, sper sa fiu inteleasa). In tot acest timp m-am straduit sa-mi pastrez laptele (iarasi mare durere cu mulsul ), si macar de-as fi reusit, dar puiul meu incepuse sa iubeasca biberonul dupa aproape trei saptamani (am continuat cu antibiotice si dupa externare) si tot efortul meu a fost in zadar.
Eram tare nervoasa pe tot sistemul sanitar romanesc, pe mentalitatea idioata a majoritatii personalului din sanatate, pe alesii poporului care fura din banii Asigurarilor de Sanatate, in loc sa-i investeasca eficient, ca dupa ce ca mi se retineau o gramada de bani din salariu pt asigurari, mai trebuia sa platesc o data cand ajungeam in spital si, n-ar fi asta problema (as intelege ca sunt mici salariile in sanatate si, asa ne-am obisnuit noi romanii sa ne simtim bine tratati in spitale numai cand bagam mana in buzunar, ce ma deranjeaza enorm e ca nici dupa ce le dai multi nu-si fac meseria, ceea ce e strigator la cer... Sau dupa ce le da fiecare dupa puteri, iti spun in fata ca e prea putin, se simt jigniti de suma respectiva. Cineva pe forum povestea ca i-a dat unei asistente 20.000 lei pt un serviciu infim, crezand ca e infirmiera, iar aceasta i-a adus inapoi spunandu-i de la obraz ca acei bani sa-i `pastreze pt o infirmiera`. Fata si-a cerut scuze si i-a dat 100.000 lei, in ideea ca va mai avea nevoie de ea. De atunci n-a mai vazut-o ... No comment... Bine spunea Florin Calinescu intr-o emisiune :`Dom-le, dupa ce cotizez la Asigurari de Sanatate timp de 10 ani si n-am nevoie de servicii medicale, cand ma duc in sfarsit manat de vreo bolicica, ar trebui sa ma premieze, sa ma astepte cu flori...`

Sper ca nu v-am intristat prea tare cu povestea mea. In cel mult 10 zile voi naste a doua oara. De data asta sper sa fie bine, m-am informat mai mult, m-ati ajutat si voi cu postarile voastre - pt asta va multumesc foarte mult .
De data asta voi naste la Elias si am mare incredere in medicul meu - Dr. Tutunaru, pe care l-am ales dupa 4 luni de cautari, incercari, vizite, discutii pe DC.

Va doresc Un an mai bun! multa sanatate si impliniri tuturor.
Dana si Eric

kita spune:

Of! Dana ! Dana!
Trista poveste!
Din ce am citit si auzit de Dr. Tutunaru sunt numai cuvinte de lauda.
Asa ca iti tinem pumnii!
Kita (Alina) si samburasul de 34 de saptamani

Adema spune:

Am citit povestea ta, avertizata din titlu ca nu e prea fericita experienta prin care ai trecut, si m-am infiorat.Iti doresc insa sa uiti partile urate si sa te bucuri de puii tai.Astept povestea celei de a doua nasteri si simt cava fi una optimista!

V. Erica spune:

Va multumesc, fetelor pt incurajari ...
Sa auzim numai de bine !!!
Dana si Eric

Sabina spune:

Ufff...mult noroc acuma, si bafta cu lapticul!

Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete

HelleneC spune:

Nastere usoara iti doresc si... vreau sa aud o poveste frumoasa. E ceva ingrozitor ce ai putut trai in acele zile.
Multa sanatate si tie si bebicilor!
Elena & George

mami "da george"
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36561

Mia. spune:

Am avut rabdare sa citesc tot ce ai scris si eu am simtit la fel cind am nascut,numai ca eu n-am avut probleme atit de grave,in sensul ca nu mi s-a infectat nimic(a fost un cosmar pt tine,imi inchipui).
Dar indiferenta infirmierelor,asistentelor,gindacii prezenti,era si la mine frig,brutalitatea cu care s-a purtat o asistenta(care avea si o fata de Gestapo)cind m-a strins de sin zicindu-mi ca am lapte(dar nu mi se desfundasera canalele)de-mi venea s-o pocnesc drept in moaca de durere,faptul ca neavind perna precum zici si paturile alea de fier era f incomod alaptatul(eu avind de felul meu probleme cu spatele)...
Eram ca si tine cu senzatia ca nu mai ajung acasa,nerabdarea de a fi externata devenise maxima.
Acum ,daca am ajuns aici sper ca va fi cu totul altfel.Cind spuneam unora si ca din acest motiv vreau sa plec,sa emigrez,ma luau in ris,ca ce,din cauza sistemului de sanatate tre sa plecam,de parca nu era un motiv serios...
Nastere usoara si sanatate maxima!

www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze

Veronicai spune:

Doamne ajuta ca acum sa fie foarte bine si sa nu mai ai parte de nici o neplacere.
Multa sanatate si nastere usoara!

http://community.webshots.com/scripts/editPhotos.fcgi?action=viewall&albumID=49972789

oana cretu spune:

Imi pare rau, Dana ca ai suportat atata durere, iti doresc din suflet ca la aceasta a doua sarcina nici sa nu simti ca ai nascut. Te pup!

oana si bebitza din burtica (40s+)
"Si maine mai este o zi..."

http://community.webshots.com/user/oanacretu

mariana tache spune:

Pacat ca o experienta care ar trebuie sa fie minunata, se transforma intr-un cosmar din cauza sistemului! Sper ca ai noroc (sau ai avut) cu nasterea asta!!!
Succes!

mariana tache, mamica lui Stefan (20.04.04).
http://community.webshots.com/user/tachemas - pozici.
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34377 - O poveste de suflet.

Sanatate Maxima!!!

anatolia spune:

Putem spera ca incet,incet lucrurile vor merge spre bine si in sistemul sanitar.Se fac pasi mici dar siguri...Cit de cunoscute-mi sint toate aceste lucruri!Va fi bine,ai incredere!Sanatate!