O cezariana si zilele de spitalizare (Filantropia)
O cezariana si zilele de spitalizare (Filantropia) | Autor: FELIS
Iata si povestea nasterii si a celor 5 zile petrecute in spital.
Pe data de 06.12.2004 la ora 14 am plecat spre spital pt operatia de cezariana.
Am ajuns pe la 15 fara 10, l-am sunat pe dr., i-am zis ca am venit pt internare, a venit, mi-a luat actele pt internare si m-a trimis la garderoba. Mi-a zis ca va trebui sa astept pana seara. Femeia de la garderoba m-a intrebat daca sunt rasa (da) si cine m-a ras (sotzul)... De ce m-a inrebat femeia de la garderoba, ... nu stiu...
De la internari i-a dat foile pt internare, care fusesera facute, femeii de la gareroba, care m-a dus la etajul 2 la sala de nasteri... (sotul cand a vazut unde urma sa intru: “Pai deja te baga aici?”). De cum am intrat in spital m-au luat niste emotii... nu pot exprima in cuvinte... La sala de nasteri m-a preluat o asistenta care m-a dus in sala de travaliu II, si mi-a zis sa stau in pat. Era singurul pat in camera respectiva si mai era si o masa din aceea speciala, de la ginecologie... (habar n-am cum ii spune...).
Am stat eu ce am stat, da de la emotii tremuram toata si ma luasera contractiile dureroase... In acest timp intra o asistenta si ma intreaba daca am contractii. Ii zic ca da, si ma pune la un aparat. Asistenta tot pleca si venea cam la 15 min. Pe mine ma enerva ca nu venea dr si ea nu ma mai lasa in pace... Aparatul punandu-mi-l cand aveam o contractie cumplita probabil s-a vazut intensitatea ca dupa 20 min m-am linistit eu si mi-au trecut si contractiile, iar ea era f mirata ca nu mai am nimic. Vazand ca au trecut 45 min si nu mai am nici o contractie, a fost curioasa sa vada ... ce se intampla, asa ca aluat o manusa si mi-a facut un control (am uitat sa zic ca la inceput mi-a pus intre picioare o fasa “in caz ca va curge sange”- la care eu ma gandeam “de unde sange?”). A bagat deci mana in mine, s-a incruntat putin, nu a zis nimic si a plecat. Cand am ramas singura m-am uitat de curiozitat pe fasa care o aveam intre picioare:... UPS... era patata serios cu sange rosu aprins. In urmatoarele 45 min am fost de 3 ori la baie. La un moment dat am luat fasa inaite de a “aranja” capacul de la WC. Dupa ce am terminat de acoperit capacul am vazut ca sangele siroia pe picioarele mele si erau stropi si pe gresie...
In fine!... In tot acest timp imi sunam sotul din 10 in 10 min. El era pe hol cu soacra-mea...
La ora 17 fara 5 a venit si dr la mine... Mi-a zis sa stau linistita ca mai dureaza.... si a adus pe o fata pe care a urcat-o pe ACEA masa (care v-am zis ca mai era la mine in camera). I-a facut un control timp in care dupa sunetele pe care le auzeam mi-am dat seama ca e cam dureros... Dupa ce a terminat le-a zis la 2 asistente sa o pregateasca (eu cand am auzit ce sunete de durere scoate la control m-am gandit “Doamne, doar nu o sa nasca aici in camera cu mine ... ca nu suport”... ) Asistentele au inceput si ele sa umble sa o “pregateasca”: alte sunete de durere. Totul a durat vreo 3-4 min. I-au zis sa se ridice si au plecat... Am rasuflat usurata. Din discutiile purtate in acest timp am inteles ca ii face cezariana (tot dr meu). Dupa 10 min am auzit un bb plangand... Dupa alte 20 min am auzit pe cineva care cand gemea, cand plangea, cand parca canta... Am stat eu ce am stat gandindu-ma cine tot geme... Oare e fata cu cezariana?... Pai nu auzisem sa doara nimic... Atunci de ce geme... Am stat eu ce am stat si imi sun sotul... Ii zic ce gandesc... El incearca sa ma linisteasca. Dupa 1 min ma suna el si-mi zice sa stau linistita ca mai e o tipa care naste natural si care nici nu vrea copilul, deci cea care geme nu e fata cu cezariana... ( se stia pe hol tot ce se intampla inauntru). Cu cat trecea timpul gemetele cresteau in intensitate ajungand dupa o ora sa fie tipete si urlete... Printre tipete am auzit o asistenta ca zice ceva de dilataie 8. Ma gandeam de ce nu ii face anestezie, de ce o lasa sa se chinuie asa. Pe la 19,40 au incetat urletele. Am avut si eu 20 min de liniste, timp in care a venit un tanar simpatic la mine si s-a prezentat ca fiind anestezistul. M-a intrebat de boli, alergii la medicamente, cate kg am avut inainte de nastere si cate am in acel moment, ce inaltime am, daca e primul copi, daca vreau sa-l vad imediat (normal ca voiam). M-a intrebat in final ce anestezie prefer. L-am intrebat pe el ce-mi recomanda... Mi-a
zis ca rahi daca vreau sa-mi vad copilul si e si mai usoara. Am ramas la rahi. Cand sa plece i-am dat si plicul...
La 20 fara 5 am urcat si eu pe ACEA masa, m-a controlat dr si pe mine... (m-a durut de am tras si un tipat scurt in ciuda faptului ca incercam sa ma abtin sa nu scot nici un sunet). Au urmat si la mine asistentele sa ma pregateasca: sa ma spele si sa-mi bage sonda. Si aici m-a durut. Mi-au zis sa stau linistita, dar le-am zis ca ma ustura de parca m-ar taia cu lama. A trecut si asta... M-am ridicat si am stat un minut pe pat. (eu nu stiam ca cele 2 sunt asistente) Crezand ca cea care mi-a bagat sonda e vreo infirmiera si asta e tot ce a facut i-am bagat in buzunar 20.000 lei (pai ma duruse...) A zis multumesc, a plecat, dupa care s-a intors si mi-a dat banii inapoi “Astia pastratii pentru o infirmiera” si a plecat... Nu am mai avut timp sa zic nimic. Celeilalte care imi zisese ca sta tota noaptea i-am dat 50.000 lei. Imediat am si intrat in sala (ora 20.00). Anestezistul mi-a zis sa urc pe masa, mi-a explicat pozitia in care sa stau : barbia in piept si genunchii stransi la piept, cat mai sus. In aceasta pozitie m-a imobilizat o asistenta(si ma tineam si cu o mana de ceafa). Am intrebat in prealabil daca ma va durea. Anestezistul mi-a zis ca nu voi simti decat o scurta intzepatura, ceea ce s-a si intamplat. Anestezia a reusit din prima. In 2 min de cand intrasem in sala deja ma intindeau pe masa si incepeau sa-mi lege mainile si picioarele, dupa care s-a apropiat si dr meu... Inevitabila intrebare pt doctorul meu de data aceasta: “Doare?”... La care el, in stilul lui cu o figura serioasa “Ei, o sa doara, da poti sa tipi, sa stii!”
Anestezistul care era acum la capul meu s-a grabit sa ma linisteasca “Glumeste dl. doctor” I-am zis si eu “Da, stiu ca e un glumetz” (oricum, raspunsul doctorului chiar asa cum fusese, ma linistise putin) Mi-au pus apoi un cearsaf in fata ca sa nu pot vedea ce se intampla la burta mea... Imediat au inceput sa ma ia niste calduri de parca urma sa mi se faca rau si-mi era o sete cumplita... Le-am zis ce simt si mi-au pus tub de oxigen in nas, dupa care am inceput sa-mi revin... In acest timp am simtit ca imi atinge burta in 2 locuri, dupa care dr se consulta cu persoana cu care opera “Parca e cam mare, nu?”... “Da, cam mare.” aud raspunsul. Am mai simtit apoi ceva de genul ca si cum cineva mi-a desenat o linie pe burta, f jos apoi ce a urmat... nu am simtit. La un moment dat au trebuit sa apese undeva imediat sub coastele mele sa scoata copilul care din cauza ca nu mai aveam de o saptamana lichid in placenta nu aluneca sa poata iesi usor (era invelit in placenta ca intr-o manusa- a fost expresia lor). Cand au apasat mi-au cam luat aerul ca mi-au prins prin apasare putin si coastele. Mi-au zis sa rezist putin ca altfel nu pot scoate copilul. Dupa nici un minut am auzit un tipat de bb care a continuat mult dupa aceea... si o expresie a cuiva din stanga mea “Uau...ce mare... Asta are 4 kg...” Din discutii mi-am dat seama ca au luat copilul in alta camera.... si dupa 2 min au intrat cu el si au zis”3kg si 800” si mi l-au adus in dreapta mea sa-l vad. I-am vazut fetzisoara si m-am gandit “Sunt ochii lui Cornel”...
(ma refer la pleoape etc -el avea ochii inchisi).
A mai trecut cred un sfert de ora din operatie si am simtit ca incep sa tremur (nu-mi era frig). Nu era doar o iluzie... Parca bagasem degetele in priza asa faceam... Le-am zis ca nu ma pot opri din tremurat si o asistenta mi-a bagat ceva in perfuzie. Mi-a zis sa nu ma sperii da voi avea o senzatie de ameteala de la ce mi-a bagat in perfuzie pt frisoane... Nu am simtit nimic... M-am linistit doar si .... m-a luat somnul.... Le-am zis (eu ii informam tot timpul despre ce simt) ca mi s-a facut somn, la care toata lumea: “Poti sa dormi”... Doctorul meu a fost in toane bune... A vorbit despre tot felul de minuni a recitat... De vreo trei ori s-a si uitat peste cearsaf la mine si mi-a facut cu ochiul.
A... somnul... doar am inchis ochii, nu am si adormit... Da era asa de bine... In final, mi-au luat cearsaful din fata si... stupoare: eu care mi-am simtit tot timpul picioarele drepte si legate, vad un picior indoit, pe care dr tinea mana si pe care il intinde apoi. Parca ma uitam la un film cu papusi manevrate de sfori, gandindu-ma cu mirare “Da asta e piciorul meu!!... Pai eu il simt intins... Ia uite cum il mai misca!!!!!” .... M-au luat apoi niste asistente si m-au pus pe un pat cu roti cu care m-au dus la terapie intensiva si m-au pus pe pat. Aici nu stiu cand mi-au pus o fasa intre picioare (ulterior am descoperit-o) si am vazut ca imi pune pe burta un cearsaf impaturit (asa am vazut eu!...) si ma gandeam ca e cam greu pt un cearsaf... oare de la anestezie sa simt eu deformat problema?....
Au intrat apoi ai mei pe rand... Primul sotzul... caruia i-am dat indicatii ce si cat sa dea si la cine (pe la asistente si infirmiere). I-am zis sa-i dea in primul rand asistentei care imi daduse banii inapoi, 100.000 lei cu scuze. I-a mai dat inca 50.000 lei si la cea la care ii dadusem eu deja 50.000 lei (acestea doua stateau toata noaptea cu noi). Le-a dat si la infirmiere cate 50.000 lei (nu mai voiam sa patzesc ce patzisem cu banii). In acest timp incep iar frisoanele care s-au accentuat pe masura ce trecea timpul. A plecat sotul a venit soacra, apoi cumnata cu prietenul ei. Tremuram in asa hal (dar repet- nu simtzeam frig) ca se misca si patul sub mine... Cand s-a intors Cornel cu niste apa la sticle de jumatate, deja nu mai puteam vorbi, asa imi clamtzaneau dintii... Mi-am amintit ca in timpul operatiei mi-au pus ceva in perfuzie sa-mi treaca frisoanele. I-am zis lui Cornel sa caute o asistenta sa o roage sa-mi mai puna ceva in perfuzie sa-mi linisteasca acele tremuraturi... A venit o asistenta mi-a pus ceva in perfuzie (dar care de data aceasta n-a avut nici un efect), si o infirmiera a pus peste mine inca 2 paturi in afara de cea pe care o aveam. Cornel a plecat zicand sa-l sun chiar si la 3 noaptea daca vreau sa vorbesc cu el (eram la terapie intensiva si nu prea aveau voie sa stea vizitatorii). Am mai tremurat o ora si ceva, timp in care am scris un mesaj despre nasterea lui Mihai si l-am trimis la toata lumea. Atat mi-a trebuit... Au inceput mesajele si telefoanele de nu le mai puteam face fatza. Vorbeam la telefon si tremuram toata... Pe la ora 23 i-a luat “caramida” de pe burta colegei de camera care fusese operata cu 3 ore inaintea mea, ne-au schimbat sticlele de perfuzii, s-au mai agitat putin pe la ora 23.30 cu o urgentza (o femeie “expulzase” in salvare in drum spre spital) si apoi nu le-a mai vazut nimeni pana la ora 4 dimineatza.
Am inceput sa vorbesc cu colega de camera (eram singure in tot salonul) dupa ceva timp de tacere cand a incetat si “batzaiala” mea... Si ea tremutase tot o ora si ceva, si la ea incepusera contractiile uterului, ca si la mine, care erau dureroase, iar durerea nu era atenuata de nimic deoarece perfuziile erau inchise (stateam cu acele in mana doar). Nici una din noi nu a dormit pana la 4 dimineatza de acele contractii. Eu pe la ora 24.30 deja ma incalzisem rau de tot, dar nu puteam sa-mi dau singura paturile de pe mine. Am fi vrut sa chemam vreo asistenta dar nu aveam cum. Se dormea la greu acolo, numai noi nu puteam dormi de durere. Ne lasau contractiile vreo 20-30min, timp in care ne linishteam si noi, si cand sa atzipim alta contractie dureroasa de ne sarea tot somnul. Culmea era ca amandoua aveam in acelasi timp contractiile. Vorbeam ca nu ne zisese nimeni de acea ora de tremurat de parca esti bagat la priza, nu ne zisese nimeni nici de acele contractii dureroase...
Pe la ora 4 dimineatza cand deja eram disperate de durere si de oboseala ca nu dormisem nci macar un minut, intra cineva in holul mare al salii de nasteri cautand o asistenta (eu vedeam ca eram cu usa deschisa si patul meu era in dreptul usii). A intrat si la noi persoana respectiva intreband de asistente. I-am zis sa mai caute ca sunt pe acolo si daca le gaseste sa le trimita si la noi. A venit o asistenta in final, s-a apropiat de mine pe intuneric intrebandu-ma ce s-a intamplata. Eram exasperata si de “caramida” de pe burta mea (care constatasem intre timp ca era un fel de saculetz plin probabil cu nisip). I-am zis prima data de “caramida” pe care colegei i-o luase de mult timp, dar de mine uitasera. A inceput sa umble pe intuneric.”Putetzi sa aprindetzi lumina ca oricum nu am dormit nici eu nici colega nici macar un minut” “De ce?” intreaba ea mirata aprinzand lumina. “De durere” am raspuns amandoua. “Poate dati drumul la perfuzii putin. “N-au nici un efect” ne raspunde. “Am sa va fac o injectie cu algocalmin si un somnifer”. Ne-a facut la amndoua cate o injectie si am adormit imediat si eu si ea, pe la 4 si 10. Ne-am trezit amandoua odata la 5.30 de la o contractie dureroasa (trecuse efectul injectiei). Dupa 10 min a inceput lumea sa umble. Se daduse deshteptarea probabil!... Urma sa vina si sanepidul!!!... Aveau de facut curatzenie!!!... A venit si la noi asistenta si ne-a dat drumul la perfuzii. Cum au inceput sa curga perfuziile, cum ni s-au calmat durerile. Intr-o ora si jumatate s-au golit 3 perfuzii. In timpul acesta am mai dormit 45 min (dupa ce am vorbit cu sotii). Tare ne-am mai amuzat aceasta coincidenta (dureri in acelasi timp, care erau la fel ca intensitate, somn in acelasi timp, ne trezeam in acelasi timp, ulterior cand ne lua temperatura a zis si-o asistenta “Amandoua aveti 36.2 parca ati fi gemene”).
Deci... Deja era ziua de marti, 7.12.04. Pe la ora 9 a venit o infirmiera si ne-a intrebat daca vrem sa incercam sa ne ridicam. A luat-o pe colega care era operata cu 3 ore inaintea mea. A ajutat-o sa se ridice si a reusit sa faca 2-3 pashi fara sa ametzeasca... Am zis ca vreau si eu sa ncerc sa ma ridic. Infirmiera a fost cam susceptibila cand a auzit la ce ora am iesit din operatie, dar pt ca eu am insistat, a incercat. M-a ridicat in fund pe marginea patului. Am simtzit ca imi vine sa vomit (oare ce, ca nu mancasem de duminica seara si era marti!!) si ca se invarte camera cu mine. I-am zis sa ma lase inapoi in pat, dar dupa o ora am rugat-o din nou sa ma ajute si am reusit fara sa mai ametzesc sau altceva. Dupa un sfert de ora ne-au scos sondele, perfuziile si ne-au transferat intr-un salon cu plata (asa cerusem noi) 200.000 lei pe noapte si eram 3 persoane in camera. Ne-am aranjat noi in camera si am mai stat in pat. Eu chiar am dormit, colega nu ca avea musafiri. La ora 14 am plecat la alaptat, bucuroase sa ne vedem si sa tinem in bratze bebeii. Ne-au dat un halat de la ei pe care au scris numele nostru si ne-au zis sa il luam de fiecare data halatul nostru pe care il lasam in sala de alaptat cand plecam. Ne-au dat bebeii printr-o fereastra micutza si ... nu-mi venea sa cred ca-mi tin minunea in bratze... Am rugat pe o asistenta sa ne arate cum sa le bagam sanul in gura. A venit, ne-a arata... dar bebe meu nu voia sa suga. La mine curgea colostru da nu voia sa suga, la colega bbsugea cu putere, de saraca nu mai putea de durere, dar nu curgea nimic. Asa a fost pana a doua zi, cand la mine a inceput sa suga, si la ea sa curga mai serios colostru... Deci, eram la primul alaptat si normal ca am inceput sa-mi studiez minunea... Am vazut atunci ca avea nishte rani pe manutze (ca atat vedeam) de parca i-ar fi crapat de la frig. Erau rani serioase, sangerii, nici nu facusera cojitze!... Am intrebat-o atunci pe asistenta ce sa-i aduc pt acele rani, sa-l dea cu ceva... S-a uitat si m-a intrebat daca l-am nascut peste termen. I-am zis ca nu, chiar mai devreme cu o saptamana, dar nu am mai avut lichid si erau si peretii placentei calcefiatzi. Mi-a zis sa-i iau un ulei Johonson. I-am zis lui Cornel sa mearga sa ia un ulei, dar nu Johnson ca e cu chimicale... A luat Nivea si l-am dat la asistentele de la bebelushi. L-am vazut uns doar odata, imediat dupa ce am dus uleiul, ca apoi tot mereu mi-l dadeau f uscat si ranile mai rau erau..., si la fiecare cand le dadeam bebelul le rugam frumos sa-l dea cu ulei (le “rugam” si cu 50.000 lei , bineintzeles!). Avea si cojitze galbene la ochi (multe)... Nu le interesa. Era o singura tura unde o asistenta, nu prea ne baga pe noi, mamicile, in seama (sa vina sa vada daca alaptam corect etc), dar eram f multumita de cum imi aducea copilul: curatzat, uns, bine infasat. Asta ma si interesa, sa aibe grija de copii.
Deci sa-mi pun in ordine ideile: luni am nascut, marti am fost prima data la alaptat si inainte de asta am trecut si pe la dr pediatru sa-i dau plicul, iar miercuri dupa amiaza am cautat-o din nou deoarece ranile bebelului meu erau mai multe parca... Am intrat la dansa, a ridicat ochii la mine si fara sa-i zic cine sunt, ma intreaba daca suge copilul(eram singura cu aceasta problema) si i-am zis ca a inceput sa suga. Am intrebat-o ce altceva sa iau pentru ranile lui, ca vad ca uleiul nu are nici cel mai mic efect “Mai buna ar fi vitamina A uleioasa, dar nu ai ce sa faci ca o sa se mai accentueze o sa i se si umfle manutzele, mai dureaza vreo saptamana”(bineintzeles ca nu a fost asa- a prins 2 ture cu acea asistenta care avea grija de ei si i s-au ameliorat vizibil). Am mai intrebat-o daca bb e bine in rest, la care a avut o ezitare si mi-a raspuns cu “M.. Da!...” nu prea convinsa...Cand sa ies pe usa: “Sotul mai vine pe aici?... Sa treaca pe la mine maine pe la 10”
In salon cu noi aveam o colega care era de 2 luni in spital (nascuse prematur la 31 saptamani un bb de 1,200 kg) si ne-a zis ca dna dr ii prefera la discutii pe barbati, ca lor le da mai multe informatii. (vazusem eu cu o zi inainte cand i-am dat plicul vazand ca e si sotul , a iesit si a vorbit cu el 20 min)
L-am sunat pe Cornel si i-am zis sa ia vit A uleioasa si sa vina a doua zi sa vorbeasca cu doctoritza ( colega care nascuse cu 3 ore inaintea mea si-a chemat si ea sotul a doua zi sa vorbeasca cu dna dr cand a auzit cum sta treaba)
Seara (tot miercuri), cand m-am dus la alaptat bb meu avea peste ochi o banda de tifon lipita cu leocoplast transparent. Am intrebat asistenta de ce e asa si mi-a zis ca sta la neonul de icter - sa nu-l deranjeze la ochi). “A, deci a facut icter?” “Da” M-am gandit ca e ok ca l-a facut in spital si nu mi-am facut griji. Stiu ca toti copii il fac. L-am alaptat asa, cu banda pe ochi.
Joi inca avea banda pe ochi. La 9.30 a fost Cornel sa vorbeasca cu dr. si cand s-a intors, mi-a zis ca nu se stie daca vom iesi vineri deoarece bebe avea o analiza (nu retinuse numele) care era peste limita normala si ne face externarea vineri, dar s-ar putea sa ne dea drumul sambata daca nu scade.
Bineintzeles ca mi s-au aprins beculetzele. Am stat eu vreo 3 ore, da nu am mai rezistat. Voiam sa stiu ce are bb. Asa ca m-am dus sa o intreb. Ca de obicei, fara nici un nume dat (se baza pe memorie), cand am vazut-o (ne-am intalnit pe hol) am intrebat-o ce analiza e peste limita normala... si ce raspuns primesc...
“Pai matalutza nu ti-ai facut analizele, esti incompatibila cu copilul” M-am albit. “Mi-am facut analizele” “Da????” zice f mirata facand ochii mari. “Si nu am anticorpi pt AII.”- continui eu. “BIII. Copilul are BIII” zice ea. “De unde doamna BIII?... Eu am 01 si sotul AII”. Iar se uita fff mirata la mine, timp in care mergeam spre cabinetul ei. “Stati sa va arat” zice. Intra strigand: ”Dati-mi dosarul lui Dumitru”. Isi ia singura dosarul, il rasfoiaste cu mine de fata... nu scria nicaieri ca bb are BIII grupa de sange. “Ei... o sa-i refacem analiza pt grupa de sange. Oricum, eu il tin pt ca i-a iesit bilirubina 11,4.” “Va rog daca puteti sa-mi ziceti ce e cu aceasta analiza... e periculos, o sa treaca?”... Raspuns: “D... Daaa... O sa ... scada” zice f sovaitoare de parca ar fi existat mai mult posibilitatea sa nu scada... Da sa-mi zica ce e cu aceasta analiza, ce reprezinta, mai pe intelesul meu... NIMIC.
Am plecat in camera si dai plans. Printre lacrimi i-am povestit colegei de camera ce discutasem. Stiam ca la incompatibilitate daca nu faci tratamentul tu in timpul sarcinii sau lui bb nu i se administreaza ce trebuie imediat dupa nastere(una din ele) poate sa moara bb in 3 zile de la nastere... Am o vecina care a avut incompatibilitate de RH si i-a murit copilul dupa nastere. I-am zis ca nu mi s-a parut normal sa nu-mi explice mai pe intelesul meu ce e cu bilirubina... Mi s-a parut f necalar ca odata mi le prezenta pe toate 3 ca ceva separat si in alt context ca si cum erau acelasi lucru (icter, bilirubina, si necompatibilitatea...) Ori sunt chestii diferite, ori sunt unul si acelasi lucru!... (ulterior citind aici la voi am vazut ca si incompatibilitatea are legatura cu icterul... da atunci!!!...)
Dupa 30 min am fost la alaptat si bb avea sange scos din manuza si manutza sub un pansament prins vai de el , plina de sange uscat.
Vine si Cornel la mine i-am povestit si lui printre lacrimi ce mi-a zis doctoritza... “Tie ti-a zis ceva de incompatibilitate cand ai vorbit cu ea?” “Nu. Doar de icter si de analiza care e mai mare” Nu mai intelegeam nimic.
A trecut si ziua de joi. Vineri dimineatza la 6 am facut ultima injectie anticoagulanta (facusem 2 pe zi), iar pe la 9.30 a venit dr ginecolog la noi sa ne vada operatiile. S-a uitat si a zis ca ne face foile de externare. L-am intrebat ce e aceea bilirubina. Scurt si la obiect mi-a raspuns “O analiza care masoara icterul”. Cred ca daca era doctoritza langa mine in acea clipa o strangeam de gat. Deci copilul meu nu avea decat icter poate intr-o forma mai accentuata, dar doar icter... Madama nu putea sa-mi zica la fel? Daca nu-l intrebam pe dr ginecolog ce faceam?... Plecam din spital crezand ca bebele meu cine stie ce boala are, ca si sotului cand s-a dus la ea vineri dimineata i-a zis “I-a scazut bilirubina, puteti sa plecati azi” deci tot n-a vorbit si pe limba noastra... Nici fisa lui bb nu mi-a dat-o la iesirea din spital. Trebuie sa ma duc s-o iau... Cine stie ce mai scrie si acolo. De grupa de sange nu a mai zis nimic...
Am plecat din spital vineri la ora 14, f fericita ca scap si f dezamagita de personal. In afara de medicul ginecolog (Dr.Marian Iliescu), de anestezist si o asistenta de la bebei de care am fost f multumita ... in rest... nici nu am cuvinte sa ma exprim. Chiar si acea asistenta care mi-a dat banii inapoi ca ea era asistenta si cat i-am dat erau pt infirmiera eventual, nu mi-a facut altceva decat sa-mi bage sonda, atat.
Cam asta a fost “povestea”.
Nastere usoara la toate viitoarele mamici, bebei sanatosi si sarbatori fericite la toata lumea.
Felis si 
Mihai-Cristian (06.12.04)
Pozele noastre!
Raspunsuri
Sabina spune:
Felis mama da m-ai cam speriat! Pai eu stiam ca bb al tau e ok..da aia s-a comportat mizerabil! Auzu sa te faca sa crezi ca e bolnav...
oricum, sa-ti traiasca, e un frumos si 3 sferturi!
Sabina si
Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi
Cele mai frumoase fete
FELIS spune:
quote:
Originally posted by Sabina
Felis mama da m-ai cam speriat! Pai eu stiam ca bb al tau e ok..da aia s-a comportat mizerabil! Auzu sa te faca sa crezi ca e bolnav...
oricum, sa-ti traiasca, e un frumos si 3 sferturi!
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi
Cele mai frumoase fete
SABINA...
multumesc mult...
Sa intzeleg ca nu am vazut eu toata povestea deformat avand in vedere ca era vorba de bebe meu. Sa intzeleg ca la asa raspunsuri de la un dr orice mama ar fi intrat putin in panica mai ales daca nu stii si niste termeni medicali!...Felis si
Mihai-Cristian (06.12.04)Pozele noastre!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=38908" target="_blank">Povestea nasterii si zilelor de spitalizare.
gandacelu spune:
moooooooama, felis, saracuta de tine!!!
concluzie: nu nasteti la filantropia!!!
bine ca nu a fost nimica grav!
Doamne ajuta!
Craciun fericit in 3!!!
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
FELIS spune:
quote:
Originally posted by gandacelu
moooooooama, felis, saracuta de tine!!!
concluzie: nu nasteti la filantropia!!!
bine ca nu a fost nimica grav!
Doamne ajuta!
Craciun fericit in 3!!!
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
GANDACELU ... Ce pot sa spun?... Eu am fost acolo pt dr meu care e un om deosebit si un dr f bun. Colega care a fost in salon cu mine n-a trecut prin asemenea emotii... Eu stiu de ce i se pusese pata doctoritzei de la copii pe mine?...
Felis si
Mihai-Cristian (06.12.04)Pozele noastre!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=38908" target="_blank">Povestea nasterii si zilelor de spitalizare.
FELIS spune:
Da nu vreau sa fiu nedreapta cu Filantropia. Ce m-a impresionat in sensul bun a fost curatzenia din spital. Era f curat si nici a spital nu mirosea. Nu mi-a venit sa cred.
Felis si Mihai-Cristian (06.12.04)
Pozele noastre!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=38908" target="_blank">Povestea nasterii si zilelor de spitalizare.
bumbacel spune:
Neatza!
Am citit povestea lui Felis si parca era povestea mea.
Intr-adevar cam asa stau lucrurile. Spaga e la ordinea zilei, dar parca nu e peste tot la fel?
Mai grav e ca dupa ce dai plicul astepti un "tratament" pe masura si de fapt...nimic sau aproape nimic. Explicatii extrem de tehnice si sumare, sotul meu a cautat toata noaptea pe internet ce inseamna "parafimoza" pentru ca doctorita nu a binevoit sa ne explice. Ne-am linistit dimineata cand am sunat pediatrul la prima ora si ne-a explicat ce si cum.
Concluzia mea este ca trebuie sa ne rugam Domnului pentru sanatate. Inca in spitalele din Romania nu prea ai ce cauta.
bumbacel 
ingerasului Tudor
FELIS spune:
quote:
Originally posted by bumbacel
Neatza!
Am citit povestea lui Felis si parca era povestea mea.
Intr-adevar cam asa stau lucrurile. Spaga e la ordinea zilei, dar parca nu e peste tot la fel?
Mai grav e ca dupa ce dai plicul astepti un "tratament" pe masura si de fapt...nimic sau aproape nimic. Explicatii extrem de tehnice si sumare, sotul meu a cautat toata noaptea pe internet ce inseamna "parafimoza" pentru ca doctorita nu a binevoit sa ne explice. Ne-am linistit dimineata cand am sunat pediatrul la prima ora si ne-a explicat ce si cum.
Concluzia mea este ca trebuie sa ne rugam Domnului pentru sanatate. Inca in spitalele din Romania nu prea ai ce cauta.
bumbacel
BUMBACEL... sa intzeleg ca si tu ai patzit-o?... Nu-mi vine sa cred!... Credeam ca doar eu am patzit asa ceva...
Imi pare rau ca si tu ai trecut prin asa ceva...
Felis si
Mihai-Cristian (06.12.04)Pozele noastre!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=38908" target="_blank">Povestea nasterii si zilelor de spitalizare.
bumbacel spune:
quote:
Originally posted by FELIS
BUMBACEL... sa intzeleg ca si tu ai patzit-o?... Nu-mi vine sa cred!... Credeam ca doar eu am patzit asa ceva...
Imi pare rau ca si tu ai trecut prin asa ceva...
Felis si
Pozele noastre!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=38908" target="_blank">Povestea nasterii si zilelor de spitalizare.
Bine ca a trecut...acum suntem toti acasa sanatosi si impodobim bradul (noi astia mari ca piticutzul doarme ca un ursulet).
Apropos, ca ai avut rahi, te-a durut capul dupa operatie?
Eu am crezut ca mor vr'o saptamana, nu puteam sa stau decat in pat, la alaptat ma taram pur si simplu si cand stateam pe scaun plangeam si eu si copilul, offf, groaznic.
bumbacel
ingerasului Tudor (9.12.2004)
Miche spune:
Ei, asta e culmea spagii! O asistenta sa-ti returneze spaga , ca nu e suficient de consistenta!
Rusine!!
Felis , bine ca s-a terminat totul cu bine , si , dupa cum ai citit, cu icterul ne-am confruntat multe dinte noi.
poze Darius
try spune:
Felis, din toata povestea ta ce m-a socat cel mai tare a fost tupeul acelei asistente de a-ti aduce banii inapoi si modul de a-ti reprosa ca i-ai dat putin. Eu vad rosu in fatza ochilor acum din cauza asta. M-a apucta o furie teribila pe sistemul asta medical romanesc. Nu pot sa-mi imaginez cum "castiga" oamenii astia atata nesimtire, nu stiu cum au curajul sa faca astfel de lucruri. Chiar n-au nici o frica de Dumnezeu, n-au un minim de etica, un dram de bun simt? Ce oare ne face asa de cainosi si de impasibili la tot ce-i in jurul nostru, ce oare ne face sa ne comportam ca niste animale? Sunt intrebari retorice, desigur. Mi-e si teama sa caut raspunsul la astfel de intrebari. Dupa aproape 3 ani de emigrare astfel, de lucruri nu mi se mai par normale si nu nu le mai pot accepta ca atare, desi de-acolo vin si stiu cu ce se manaca toate astea...
Slava Domnuluii ca tu si bebe sunteti bine si sanatosi.
Sarbatori fericite in 3. Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi