optiunile unei femei/mame singure

Citeam subiectul cu "tati singuri" si m-am gandit ca n-ar fi frumos sa scriu despre mine la un alt subiect, asa ca, iata-ma cu un subiect nou.
Deci...sunt mama singura, cu 2 copii marishori(15 si 11 ani).
Urlu de singuratate, desi suntem 3 si avem timpul destul de ocupat cu serviciu, teme, chestii administrative, etc.
N-am pace, gandindu-ma ca nu sunt facuta si NU VREAU sa traiesc singura. Incerc sa ma amagesc destul citind o carte sau mergand la un teatru sau intalnindu-ma cu prietenele sau mai stiu eu ce!
Nu merge. Am nevoie de un partener- adult cu care sa mai impart din ganduri, apasari, chiar bucurii. Ei, da, am nevoie de afectiune! Cine nu are nevoie?
Cred cu tarie ca rostul oamenilor pe pamant nu e sa traiasca singuri, ci sa gaseasca implinirea pe mai multe planuri:copil,slujba, sprijin pentru parinti, prieten, s.a, dar si afectiv.
Mi-am pus tot felul de "piedici mentale" in treaba asta: ca mai bine ma bucur de sanatate, de copii(care sunt reusiti, sanatosi, LANGA MINE),ca am liniste(dupa o casnicie zbuciumata); ca trebuie sa ma bucur de parinti(ca sunt aproape de mine, in viata, inca in putere sa ma/ne ajute).
Ca, uite, dom"le, am o casa doar a mea(ce daca si rate), un serviciu care ma ajuta sa intretin doi copii; ca pe lume sunt oameni bolnavi, aziluri pline si mai bine sa ma bucur cu cat am, ca mai mult nu se poate...
Si totusi...Raman la parerea ca suntem facuti sa traim in doi.
Nu stiu cum se vede din afara chestia asta, dar...mie nu mi-e deloc bine singura. Nicio alta activitate cu care incerc sa-mi ocup timpul liber nu ma multumeste intr-atat, incat sa ajung la concluzia ca e bine asa cum sunt. Urasc singuratatea, dar nici n-as accepta orice fel de partener.
Hm.. am facut o introducere cam lunga.
Va propun sa discutam :
- despre ce optiuni are o femeie singura, cu copii dintr-o alta casnicie,
- daca e multumitor statutul de femeie singura,
- despre mentalitatea des intalnita ca barbatii (singuri, divortati, vaduvi- i-am exclus pe cei casatoriti)nu-si doresc o relatie serioasa cu o astfel de femeie;
- despre ce anume va face pe voi(mame singure) sa fiti multumite cu viata voastra;
- despre cum va vedeti viata de acum inainte, ce va motiveaza
- daca vi se pare ca ideea de a avea un alt partener e nerealista
- daca pastrati speranta gasirii unui partener potrivit, in viitor sau considerati ca trebuie acceptat acest statut,de mame/femei singure, la gandul ca sunt aproape inexistente sansele sa mai schimbati ceva

Eu imi doresc enorm sa am sansa intalnirii unui partener potrivit. Nu vreau sa acumulez in suflet frustrari si teama si sa ma trezesc ca devin o persoana care nu se mai poate bucura , acra sau mai stiu eu cum. Vreau sa traiesc frumos, sa am cu cine sa impartasesc gandurile , bucuriile si tristetile mele.
Spuneti-mi ca nu gresesc si ca nu e totul o mare iluzie!

szivarvany spune:

Ok, si ce faci pt asta ? Adica pt a gasi un partener ?


Eu personal nu mi mai doresc in vecii vecilor pe absolut nimeni. Nici prin varful tastelor nu mi trece sa caut vreun posibil partener, probabil nu au trecut destui ani sa ma gandesc macar la aceasta posibilitate.
Statutul de mama singura il iau ca atare. Nu vad nimic anormal in asta.

Dar daca tu nu esti multumita de viata ta de acum, ar fi bine sa iesi in lume si sunt sigura ca ai sa ti gasesti jumatatea Statutul de mama singura a 1,2,3 copii nu a impiedicat pana acum pe nimeni sa fie fericita intr-o noua relatie / casnicie, sa stii !!!



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca

crisseis spune:

S-a intamplat sa cunosc pe cineva acum cativa ani in urma, pe net. Relatia a fost dusa asa, la distanta,pana am incheiat-o (eu)deoarece nu avea sanse sa fie mai mult de atat. Am functionat, intr-adevar, cu toate panzele sus,adica mi-am pus multe sperante, am dorit si am sperat sa fie ceea ce caut. Nu mai detaliez.S-a incheiat.Ideea e ca netul nu mai e pentru mine un mijloc de a cunoaste pe cineva.
Intre timp am inceput sa vad ca,pana la momentul X (cand si daca se va intampla sa cunosc pe altcineva)e cazul sa ma ocup de mine(evident, pe langa copii, casa, serviciu).
Asta inseamna sa fac lucruri care-mi plac si sa particip la activitati unde pot cunoaste oameni noi(nu neaparat barbati)-grupuri de discutii(de ex. cursuri pt.parinti), cursuri de dans, teatru si...cam atat.Nu am prea mult timp liber dupa serviciu si, adaugand si celelalte atributii"din fisa postului"...nu prea am unde sa cunosc pe altcineva. De altfel, aici mai intervine si lupta cu mine insami pentru a tine la distanta temerile cu care am ramas dupa divort.
Veti spune ca pana acum, totul ma recomanda la a ramane in "patratzica mea".
Mi-a ramas insa in minte un proverb:daca pierzi speranta, poti doar sa existi, dar nu sa traiesti...

M-ar ajuta sa stiu si despre voi, cele singure(si nu numai), cum si ce ganditi.

buli spune:

daca vrei sa cunosti barbati, mergi la un sport (tenis, badminton, ciclism), un curs de fotografie, ceva mai ... masculin.
la dans si la teatru ai sanse mari sa socializezi placut cu doamne

portocalia spune:

sau implica-te in politica (cel mai masculin sport!) :).

Diana1373 spune:

Mda...ar fi frumos... DAR eu sunt de parere ca nici un barbat pe lumea asta nu va fi in stare sa iubeasca copilul altuia ca si cum ar fi al lui. Si atunci pentru ce sa imi complic existenta si pentru ce sa rup din timpul (si asa insuficient) petrecut cu copilul meu???? Eu am deja un partener, e drept ca nu are decat 1 an si 10 luni dar nu ii vb ca unui bebe ci ca unui copil mare care trebuie sa stie ca noi doi formam o echipa si care intelege tot ce-i spun si sunt mandra de viata mea uneori obositoare, alteori stresanta dar de cele mai multe ori minunata si nu as schimba cu nimic asta. Cat despre parteneri de sex (ca pana la urma despre asta inteleg eu ca e vorba) nu ma opreste nimeni de la nimic, poate doar lipsa timpului si energia. Dar daca iti doresti se poate rezolva si asta. Si fara prea multe obligatii e si mai bine, parerea mea.



da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, de a avea curajul sa schimb ceea ce pot si de a face diferenta intre cele doua

ina.click spune:

Diana, te contrazic. Am cunoscut si in viata reala si pe forum tati vitregi care isi iubesc nespus copiii. Uite Rufus de exemplu.


Tu spuneai ca esti mandra de viata ta. Foarte bine.
Crisseis cauta totusi o imbunatatire prin gasirea unui partener de cuplu. Nu toti purtam acelasi numar la papuci

De cate ori deschid fereastra...

bird70 spune:

Ai foarte mare grija cu felul asta de-a gandi. Copilul tau este COPIL nu este partenerul tau, nu face parte din 'echipa'. Copilul are DREPTUL sa fie protejat si tratat ca un copil. Nu il creste cu responsabilitati de adult, nu il creste in ideea ca e partenerul tau. Asa se nasc relatii nesanatoase intre mama si copil, mai ales intre mama si baiat. Ce te faci cand isi gaseste o fata, cand pleaca de acasa? Gandeste-te la tine ca la o femeie singura cu un copil. Daca doresti sa ramai singura, este ok. Dar nu iti construi viitorul in ideea ca baiatul tau va fi cu tine totdeauna, partenerul tau. E foarte incorect si nociv pentru el. Tu trebuie sa-ti cauti un partener sau sa te pregatesti emotional sa traiesti singura. El va fi cu tine pe termen scurt. Fiica-mea e in examenele finale de clasa a 11-a si eu nici nu stiu unde au trecut anii astia, parca tot mititica o vad.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

herra spune:

nu stiu din ce oras esti, parca am citit la un moment dat ca in bucuresti se intalnesc din cand in cand persoane singure de ambele sexe :)
meet up parca se cheama

andacos spune:

Cind tzi-am citi mesajul crisseis,m-am revazut pe mine acum vreo 16-17 ani!

Eu am sa-tzi spun un "babism"acum,mutlzi vor ride-n barba,insa e treaba lor!

Eu zic ca n-a venit timpul sa cunosti pe cineva,lasa lucrurile sa curga de la sine ,nu te crampona si nu fortza situatzia(stiu ca nu o faci,insa sunt unele actziuni ale noastre care involuntar duc la asta),iar cind va aparea el...vei simtzi!

O sa sara iepurele de acolo de unde te asteptzi mai putzin si mai ales cind te asteptzi mai putzin!

Un off topic micutz asa:eu eram singura si la capitolul lins ranile,iar tata(vaduv)incropa o mica"relatzie",lucru care mi-a dat universul peste cap si a scos o gelozie la suprafatza pe care n-o credeam!Nu te gindi ca eram geloasa pe tata ins ada am gindit"uite...pina si tata isi gaseste pe cineva"!

Itzi doresc sa ai tot atit d emult noroc si implinire ,cum am avut si eu dupa citziva ani de singuratate!

PS.Diana 1373,te rog eu frumos fa ceva la chestia aia de la semnatura sau ce este(ceva cu nou nascutzi)ca se latzeste urit pagina,am mai vazut subiecte unde ai scris ca la fel se intimpla!Multzumesc!

Dana

andacos spune:

Saloane de prezentari d emasini,telefonie mobila si tehnica d eultima ora,imi aminetsc ca revistele moindene sugerau felul asta de activitazi pentru a socializa cu barbatzii ,de fapt pentru a intilni ...mai multzi pe metru patrat!

Dana