baietii mei...

Azi baietelul meu cel mic, Ovidiu, implineste doi anisori...e un moment atipic pentru a scrie povestea nasterii dar pana acum nu m-am mobilizat. Unul dintre motive poate parea ciudat dar, pentru mine e ff important. Inca de cand era in burtica nu am vrut sa fac pentru el mai multe dacat pentru fratele mai mare, Alexandru, caruia , va dati seama , nu i-am scris povestea nasterii
Asa ca, acum, ca sa am eu constiinta impacata, voi scrie povestile amandorura. Stiu ca povestite la timpul lor , ar fi sunat altfel, la fel cum stiu ca peste 10 ani, as povesti intr-un alt mod...Acum vreau sa ramana aici ce-amintesc, rememorez, simt azi...

Cum credeti ca incepe poveste a doi baieti? cu un al treilea, azi chiar pe locul trei, candva pe primul...da, tatal lor, barbatul meu iubit, frumos si bun...
Rezumatul ar fi...ne cunosteam de mult timp..aveam prieteni comuni...fiecare cu o alta relatie...dupa ceva ani ne reintalnim in Florenta, in iulie 2003,...single fiecare...si incepe nebunia. Brusc si fara preaviz, desi dupa experientele anterioare in teorie nici unul din noi nu am fi dat credit unei astfel de trairi, dar nu a fost comparabil cu nimic din trecut. Pur si simplu gasiseram amandoi Marea Iubire!!! chiar si mana destinului lucra in favoarea noastra,eu primind o bursa de specializare unde credeti ? in Florenta,unde lucra si locuia de ceva vreme Flaviu. Dar nu el e subiectul relatarii asa ca, pe scurt, ne-am casatorit la 15 octombrie 2005, cea mai frumoasa nunta pe care am vazut-o vreodata
Stabilisem data nuntii din ianuarie si totodata am convenit ca imediat dupa nunta sa renuntam la orice metode contraceptive..pentru ca..ne doream u copil !! desi aveam o varsta ne purtam , gandeam si simteam ca niste adolescenti...nici gand sa ne intrebam unde vom locui ? ce voi munci eu?..nu...noi vroiam copil recunosc , eu mai mult,la Flaviu era mai degraba entuziasmul barbatului indragostit...

Si acum surpriza...la nunta spiridusul era deja in burtica...avea 5 saptamani...pur si simplu s-a intamplat, am fost surprinsi si eu ff bucuroasa , recunosc, asta si pentru ca avusesem niste probleme, nu grave, de sanatate, dar cel putin trei doctori m-au evertizat ca voi ramane greu insarcinata.Pana dupa nunta a fost doar secretul nostru ...imi amintesc cu mare drag cum ma intreba in soapta ce face bebe, cum ma tinea noaptea in brate mangaind burtica si cum...era atat de atent si protector, un pic si jenat cand ne iubeam, ca na, era cineva acolo.
dupa nunta ne-am reintors in Florenta...Flaviu muncea, eu pictam si ma plimbam...Ce oras frumos, in care m-am simtit pur si simplu acasa !!!de multe ori inchid ochii si revad locurile mele dragi,simt si mirosul raului Arno, si racoarea salilor de muzeu...dar asta e o alta poveste.
Uite asa, timpul trecea, burtica crestea. Flaviu se mutase in ianuarie cu munca la Verona, asa ca ziua indragostitilor in acel an am perecut-o intr-un alt frumos oras italian, impreuna cu BB din burtica. Aflasem cu ceva timp inainte ca e baietel, eu asta imi si doream. Bineinteles ca pe perioada sarcinii, au aparut si certuri si suparari intre noi, ma simteam neglijata, neinteleasa...hormonii si nu numai..
DPN era pe 1 mai, si facusem planuri sa ne intoarcem in tara sa nasc la Blaj. Am eliminat din start ideea de a naste in Italia, poate si pt ca noi nu vroiam sa ne stabilim acolo, era doar temporar serviciul lui Flaviu..si vroiam acasa. Iar BB vroiam sa se nasca acasa. Flaviu insa incepuse niste santiere ce trebuiau terminate..plecarea se tot amana asa ca am hotarat sa ma intorc eu in tara cu avionul iar el sa vina ulterior cu masina. Am vrut sa evitam ca eu sa fac drumul chiar pe ultima suta de metri, mai ales cu masina , ar fi fost riscant.
Asa ca pe 6 martie, am decolat spre tara, urmand sa stau la Zalau la parintii mei pana se intoarce si Flaviu. Lasasem eu primavara fiorentina pt o iarna rece si urata...bineinteles ca dupa cateva zile am racit. Asa ca mai mult stat in casa cu ceaiuri, miere si altele. La un moment dat ii spun mamei ca ar fi bine sa merg la un control la un ginecolog in Zalau, asa , ca sa stau eu linistita, desi anuntasem medicul din Blaj cu care urma sa nasc ca voi sosi in curand. Pe 3 aprilie, intr-o zi de luni, merg cu mama de manuta la o doamna doctor ginecolog draguta, care-mi face un control de rutina si-mi spune sa stau linistita, ca voi naste candva dupa 20 aprilie, categoric dupa ce va veni sotul. Asta pt ca toata lumea imi stia stresul, BB nu avea voie se se nasca inainte se vina tati Iar tati era inca retinut cu un santier in Sardegnia.
DAR, dupa 2 zile , miercurea dimineata, merg la baie si constat surprinsa si usor panicata ca am eliminat ceva in urina...era dopul gelatinos.O sun pe dna doctot care ma cheama urgent la control...imi explica ce s-a intamplat si-mi da marea veste..."poti naste oricand, poate dura cateva ore sau mai mult, dar..nu mai mult de 2, 3 zile". M-au luat chiar toate emotiile...nasc !!! super!! dar n-a venit Flaviu!!! nu am ajuns la Blaj !!! il sun bineinteles, si incercand sa-mi ascund teama si emotiile ii spun ca trebuie sa vine acum acasa pentru ca eu voi naste...la care imi raspunde suparat "pai nu mai poti astepta vreo 4, 5 zile sa termin si eu santierul aici?" ei na, atunci i-am urlat in urechi " vino acum !!! s-ar putea sa nasc chiar azi!!!" noroc ca in firma respectiva lucrau si femei care stiau cum sta treaba asta cu nascutul, asa ca i-au luat urgent bilet de avion pana la Verona, de unde sa-si ia masina si sa porneasca spre casa.Totusi a pornit abia vineri dimineata...cand eu , DA, plecam spre spital...SA NASC !!!

ma trezesc la ora 9..ff linistita dupa o noapte linistita...merg la baie...scaun normal, dupa 5 min altulo apoi altul apoi...contractii..si iar contractii. o sun pe mama, eraora 10, ii spun mamei ce se intampla dar sa stea linistita sa-si predea si ultima ora la scoala...dupa 5 min o sun din nou speriata " vino acum !" mama imi spune " sunt pe drum !" .conform stresului meu ca inca nu a venit tati, refuzasem sa-mi fac bagajul pentru spital, aveam impresia ca in felul asta precipit eu lucrurile.Noroc ca erau cat de cat adunate...mama le pune intr-o valiza ca eu abia reuseam sa ma imbrac din cauza contractiilor dureroaaaase ! bineinteles ca reusesc sa mai trag o cearta cu mama fiindca ea vroia sa cheme salvarea iar eu aveam oroare de salvare si vroiam cu taxinoroc ca mama nu ma asculta mereu. Drumul pana la spital afost infernal, cu o ambulanta veche ce ma zguduia ff tare, singurul lucru ce-mi lipsea in acel moment, si cu o asistenta disperata care ma certa ca nu i-am chemat mai repede. Nu-i venea sa creada ca aveam contractii de doar o ora ! la spital...fisa dev internara...pana se prinde asistenta ca nu prea e timp de asta...ma trimite rapin pe sectia de gine. doctora mea deja venise, o anuntasem...dilatatie 3, la 7 ma urca pe masa. au urmat trei ore grele ff grele. intre contractii aveam impresia ca-mi pierd cunostinta...recunosc am cedat....ii spuneam mamei sa fac ceva ca " nu mai pot !!!!" noroc ca au lasat-o pe mama sa stea cu mine, i-am rupt mainile la cat am strans-o...vino dupa o vreme o asistenta si-mi spune sa merg la baie sa urinez caci aveam vezica plina si asta amplifica durerile. I-am spus ca nu pot...ca o sa pierd copilulnormal cxa a ras si sprijinita de ea si mama am reusit...sa ma eliberez...intr-o mica masura. In sfarsit vine doctora...dilatatie 7 ...urcat pe masa...nu mai stiu cat a durat dar in cele din uma mi-a spus..."impinge!" am impins dar nu suficient...simtem copilul iesit pe jumatate...la urmatoarea contractie care mi s-a parut ca a urmat dupa o vesnicie, a iesit Cu dubla de cordon, cam vinetiu, deci apgar 9. DAR...FRUMOOOS !!! cum numai un bebe nou nascut poate arata in ochii mamei ! 51 cm si 3.300 kg!!! Ora 15.
mi l-au luat si eu am fost dusa in salon. am dormit ff putin . eram super fericita, surescitata...am trimis mesaje tuturor am vorbit la telefon cu toata lumea. bineinteles cu tati...era undeva prin Austria. Vestea o primise de la tata. Nu am dormot toata noapte, Flaviu era pe drum...vorbeam cu el, eram super fericita. Sambata dimineata primesc puiutul. Doamne dulce era...l-am imbracat in hainutele pregatite de acasa care-i erau mari, iar eu in timp ce le calcam ma plangeam ca sunt prea mici, ca o sa nasc un copil chiar atat de mi8c ?Dupa vreo doua ore ajunge tati...cu un buchet imens de trandafiri...ma ia in brate...si plange...tati nostru de 1.90 inaltime si 90 si greutate...dar cu suflet pe masura trupului...de fapt mult mai mare! BB era in patutul lui, vreau sa-l iau in brate sa i-l arat dar imi spune sa-l las acolo...ma intreaba daca nu mi-e frica sa-l iau In acea zi l-am alaptat pt prima data...vorba vine...ceva colostru dupa ce m-a ajutat o asistenta sa mi se desfunde canalele..destul de dureros. Cert e ca piticul ar fi suuuupt, mama , ce gurita avea.
Noaptea urmatoare mama necoapta din mine imi spune sa-mi tin copilul in salon, desi asistenele mi-au spus ca il pot ingriji ele peste noapte. ei, si ce am mai regretat...el infometat, eu obosita, lapte..nu prea... cu chiu cu vai a sosit dimineata. Urmatoarea zi ne-am refacut "relatia",mai papam , mai dormeam...a doua zi ne-a luat tati acasa. Afara era in sfarsit primavara..in curtea mamei ne-a intampinat o closta cu cativa puisori galbiori...
Am stat 3 saptamani la ai mei...apoi am plecat spre casa, la Blaj. Acest "acasa" era destul de ciudat pt mine.Eu statusem aici doar in scurte perioade cand veneam din Italia. Locuiam in casa socrilor, intr-o camera, cu tot ce aveam. Partea noastra de casa era doar ziduri. A urmat o perioada grea..cu adaptare grea, socrii ff "bagaciosi", Flaviu plecat , 2 luni in It, una acasa...cam asa. Dar astfel lua si casuta noastra contur. Cand Alax a implinit doi ani, ne-am mutat...mult mai mult aer.
Am reinceput sa pictez...chiar mult in unele periuoade, toamna l-am dus pe Alex la gradi...Flaviu renuntase la It..doar ca pe acasa nu erau multe de facut...cam greu pe plan financiar...dar ghiciti? eu vroiam inca un copil...doar ca Flaviu nu zicea "da"...nici "ba" ..ceva de genul ..."nu acum"...pe cand Alex implineste 3 ani..il conving...renuntesem si la o lucrare in strainatate...fiindca nu ma putea vedea despartita de Alex...asa ca am zis macar atat..sa fac copilul. Iar fara a gandi..cum ne vom descurca...cum stam cu finantele...Flaviu nu lucra in acel moment. Si totusi..in iunie raman insarcinata. A urmat o perioada grea , o sarcina grea, cu probleme nu mari, dar multe, de sanatate...cu multe certuri cu sotul...cu multe dezamagiri...Eu nu reuseam sa fiu alaturi de el, el nu reusea sa fie alaturi de mine..
Ma simtem sleita de puteri si mult imbatranita...fata de prima sarcina care a fost super, super usoara si frumoasa. Ca o paranteza , sa nu uit...la ambele sarcini eu am simtit ca sunt gravida inainte de a face tesul, chiar inainte de data la care ar fi trebuit sa vina menstruatia. Corpul efectiv mi-a dat o multime de semne, excluzand greturile, din astea nu am avut niciodata.
Ei, si cum credeti ca am ajuns eu pe DC? la ecografia de 17 sapt il intreb pe doctor da e ok bebelusa...dupe cum mi-a raspuns mi-am dat seama ca nu e asa..ca e tot baietel...si am fost tae dezamagita...in mintea mea idealul era de trei copii...un baietel, o fetita, apoi...poate...inca unul.Si uite asa am ajuns la odisee...intreband daca au mai fost cazuri cand cuculetul s-a transformat in pasarica. si uite asa a urmat si partea frumoasa a sarcinii...alaturi de un grup de mamici, prietene, care mi-au oferit sprijin si "oxigenul" de care aveam nevoie...pacat ca dupa ceva timp de la nastera bebeilor, din diferite motive, multe fete s-au retras..., nu vreau sa comentez mai mult, asta e viata, probabil, ...chiar si cea virtuala...

Revenind...Dpn pe 15 martie...tot ce vroiam era sa nu se nasca pe 8 martie...mi se parea ciudat pt un baiat oricum pe 8 martie, lunea fiind, trebuia sa particip la serbarea lui Alex...plus alte cateva chestii de facut..DAR sambata seara, ma loveste asa o nostalgie...aveam o burta imesaaaaa! eu am doar 1.63 inaltime si ca medie 50 kg. In ambele sarcini s-au adaugat 12 kh. Dar de data asta aveam o burta...si uitea asa stateam in seara aia si o mangaiam...si-i spun lui Flaviu ca in curand n-o voi mai avea..
Ne punem la culcuseala..el cu Alex, eu singura in dormitor,...sa am loc...
Asteptam Mos Ene pe la gene,cand simt ca o pocnitura in partea de jos a burticii..dupa cateva secunde lichid...il chem pe Flaviu..."cred ca mi s-a rupt apa"...dar nu eram sigura...in fine dupa inca vreo 10 min ma lamuresc..asta e...imi sun doctorul. Unde sa fie in 6 martie , sambata seara, decat la un chef in avans pt 8 martie? imi spune ca nu poate veni..sa merg linistita la spital ca va fi colegul lui. Era 23.30. De data asta bagajul era facut, fac si eu un dus si la miezul noptii eram la camera de garda cand incep si cotractiile. Moasa ii spune sotului ca poate pleca "sunt dureri bune"ma duce in sala de asteptare , langa sala de nasteri...contractii tot mai dese...imi spune ca pana dimineata nasc dar sa am rabdare...la un moment dat pleaca cu niste acte..Contractiile erau foooarte dureroase dar incercam sa nu ma pplang, gandindu-ma ca mai e mult pana dimineata, daca ma plang acum mai tarziu ce fac?. Cand se intoarce ii spun totusi ca nu mai pot !!..ma consulta si surprinsa imi spune ca dilatatia e maxima !!! asa ca rapid pe masa cu ultimele puterei, abia reuseste sa-mi faca epiziotomia, mai cheama o asistenta, cele de la pediatrie care trebuiau sa preia bebelusul nu raspundeau ...si uite asa precipitat , se naste Ovidiu !!! cum altfel decat Foarte frumooooos !!!si mare !!! 53 cm si 3.800 kg.un durduliu rozaliu...
daca la prima nastere de la prima contractie pana la punctul culminant au trecut 5 ore , de data asta au fost 2.e clar...al treilea l-as naste acasa
din nou fericita...am povestit toata noaptea cu moasa, o doamna cam dura asa, la prima vedere, dar de altfel draguta... doctorul m-a vazut abia a doua zi. Aici politica spitalului prevedea ca bebeii sa stea separati de mama, ii luam la alaptata din trei in trei ore...si erau infasati ca sarmalutele, ii vedeam doar ochisorii si gurita--manutele si piciorusele le-am vazut abia acasa. eram in salon cu o mamica care a nascut in aceeasi zi o fetita ...eram obosite si fericite..radeam din orice...suntem si acum prietene si vorbim des.
Uite asa...dupa trei zile am venit acasa...si a inceput o perioada super frumoasa cu cei trei baietia ai mei. Mititelul asta pur si simplu ne-a completat, a umplut paharul multumirii, dragostei si fericirii. Alex nu a avut nici macar o clipa sentimentul de gelozie, Ovi e bebelusul lui pe care si l-a dorit ff mult, il iubeste si-l protejeaza, se joaca tare frumos impreuna, Iar pentru Ovi, Alex e centrul universului.

Tati e mandru de "baietii lui", ii iubeste si le arata asta, iar eu sunt fericita cu toti trei!! imi doresc doar sa fie sanatosi...in rest sunt sigura ca vom avea o viata frumoasa, cu multe surprize placute, cu multe realizari si multa, multa dragoste !!!

giulia81 spune:

ioanaam-a emotionat povestea ta...si citind randurile mi-am reamintit si eu povestea sarcinii si nasterii mele...
sa fii fericita si iubita alaturi de baietii tai

La multi ani puiului!

giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

stefimic spune:

Ioana sa-ti traiasca baietii, sa fiti fericiti in continuare.

nafi spune:

Ioanaa..LA MULTI ANI lui Ovi cel dulce si cuminte! Sa fii sanatoasa si sa te bucuri la maxim de cei trei baieti ai tai Vad ca pasii ne-au purtat cam prin aceleasi orase din IT desi in momente diferite. oricum , lait motivul e cam acelasi...dragoste, sotz, sarcina si bebe minunat

Frumoasa povestea ta si iti doresc o viata mereu in linie cu evenimentele superbe traite pana acum

ioanaa28 spune:

giulia multumesc mult !!
daca tot veni vorba de rememorari...liceul si facultatea le-am facut la Cluj! un alt loc drag sufletului meu...ce vremuri...
Catace mai fac puiutii tai? ne auzim pe "imas", da?...nu ai pove prea mult in ultimul timp...
nafi poate mai tii minte , inca de cand ai venit pe forum ti-am spus a apartii unei arii geografice dragi mie
superb Ricky, e tati in miniatura !!!

nafi spune:

Da , imi amintesc si a fost un motiv in plus ptr care am citit cu mare placere povestirea ta

LA MULTI ANI ptr 8 martie!

sensibila spune:

Ioana sa dea Dumnezeu sa fiti fericiti si mereu cu zambetul pe buze toti 4.
Sunteti pe veci uniti si o familie foarte frumoasa

de Steluta Norocoasa Gia Darria nascuta pe 10.03.2010
IAD3 reusita 16.06.2009 cu Dr Anca Moisa (IAD1 nereusita, IAD2 avort menstrual)
Povestea Giei - nasterea stelutei noastre norocoase
Atat sunt de mare !
www.petitieonline.ro/petitie-p42643046.html " target="_blank">Spuneti NU abuzului sexual fata de minori!
www.pethelp.ro/" target="_blank"> Carucioare pentru animalute

Nu exista decat un singur copil perfect pe lumea asta si fiecare mama il are.
Hotararea de a avea un copil este cea mai importanta.
Este ca si cum ai decide ca inima ta sa fie pentru totdeauna in afara corpului.

lavi02 spune:

O poveste superba! Multumim de asa cadou de 8 martie!
Sa fiti sanatosi si fericiti impreuna si sa va iubiti mult!

P.S. Poate al treilea va fi fetita

irene26 spune:

Foarte frumoasa si emotionanta poveste Ioana! Multumesc ca ne-ai impartasit-o si noua! Va urez tot binele din lume si La Multi Ani sanatosi si frumosi!

Poze

Irene, mami de Diana

It's not how good you are, it's how good you want to be.

andata spune:

Sa-ti traiasca baietii (toti trei) si tu pe langa ei, sa aveti toti o viata frumoasa, in sanatate, iubire, intelegere si prosperitate, sa aveti parte de multe bucurii si toate dorintele tale de mama sa le vezi implinite

ioanaa28 spune:

sensibilatu esti u maaaaaaare suflet !!!Gia e chiar "steluta norocoasa" cu asa mama!
lavi, multumesc
sa stii ca de multe ori m-am gandit la un al treilea copil,( baiat sau fata, sincer mi-e egal) mai ales ca implinind Ovi doi anisori m-a lovit un pui de depresie ca nu mai am bebe...Dar..nu, nu va mai fi...sunt multe care cantarite dau acest raspuns...cel putin nu programat
Irene, sa stii ca de cateva ori m-am intrebat oare care o fi povestea ta, a voastra..? ai scris-o si am pierdut eu mesajul?
andata,multumesc
am ramas placut surprinsa sa-ti vad raspunsul, fiindca, cu ceva timp in urma, frunzarind pe Dc, ti-am citit blogul si tare mi-a placut !
am vazut-o si pe Kasparov-a.Maaaaama, ce obrajori !!
si felicitari pt "tutu land" !! ma faci sa vreau iar o fetita


m-au surprins in mod placut mesajele voastre atat de calde
acum ce sa zic, am povestit si eu intr-o lumina conforma cu subiectul ca doar ei sun "soarele meu". Iar eu din, fire ma incapatanez sa vad lumina si seninul, insa, exista momente innorate, chiar furtuni uneori...sper doar sa treaca fara a face multe stricaciuni