Povestea Giei -nasterea stelutei noastre norocoase

Povestea Giei

Totul incepe cand ne dam seama ca ajung la o anumita varsta si vrem sa avem un bebelus in familie. Ne dam seama ca e timpul si fara ezitare incepem cu totii sa cautam date despre unde si cum se fac inseminare de la donator anonimi

Ajungem la o anumita dr X care mi-a dat 1001 analize de facut si care m-a plimbat 7 luni degeaba, ca apoi sa ma paseze la o colega care o ia de la capat cu aceleasi chestii.

Am decis sa schimb medical si asa cu ajutorul unei bune prietene de acum (atunci doar o fata de pe forumul de IA) am ajuns la Dr Moisa. Care cand a vazut analizele care erau impecabile, m-a chemat la inseminare ziua urmatoare pt ca aveau un folicul destul de mare pt a face IA. Dupa 14 zile chinuitoare am aflat ca inseminare nu prinsese. Dar macar incercasem.

Mi-a dat schema de stimuare pt IA nr 2. Intre timp am fost in Bucovina si m-am intors fix la timp pt IA, adica pe 12 februarie. Am facut-o , de data asta avem 2 foliculi. Dupa inca 14 zile , fac testul si iese POZITIV .

Eram in culmea fericirii. Urma sa avem un copil in familie.

Am sunat dr care m-a felicitat si m-a chemat peste 1 saptamana la control, pentru a “il vedea” la ecograf.

Am ajuns la eco si dupa cateva minute , timp in care eu radiam de fericire ca o sa vad sacul gestationar, imi spune ca nu are ce sa imi arate ca nu se vede nimic.

Am crezut ca innebunesc. Simteam cum pica cerul pe mine.

Mi-a spus calm si bland ca sunt 3 variante : ori e puturos si nu a crescut suficient, ori e oprita in evolutie, ori e extrauterina.
Am plecat urmand sa ma duc sa fac beta de 2 ori la 48 de ore sa vedem ce ne spune.

A doua zi spre seara merg la market la cumpraturi si ma apuca niste dureri de nedescris. Am luat no spa, dar degeaba.

Am ajuns acasa si am vazut ca sangeram. Spre seara se tranformase din maroniu in rosu, ceea ce stiam clar, ca nu e semn bun.

A doua zi trebuia sa ma duc sa fac beta.

Nu am dormit toata noaptea. Aveam niste dureri infioratoare, nu puteam sta nici culcata, nici jos si nici in vreo alta pozitie.

Dimineata stiam ca trebuie sa merg, ca trebuia sa vedem daca e extrauterina. M-am gandit sa iau un taxi pt ca imi era infiorator de rau, dar … m-am gandit ca daca ma apuca vreo hemoragie sau ceva mai rau si ma fac de ras in taxi.

Asa ca m-am suit la volan si numai Dumnezeu stie cum am reusit sa conduc pana la Giulesti din Titan unde stateam atunci, pentru ca nu puteam sta jos. Am condus mai mult in picioare sau ma rog ceva de genu. Am ajuns si asistentele alea cand m-au vazut cat sunt de palida si verde albastra la fata au zis ca ele refuza sa imi ia sange ca o sa lesin.

Le-am asigurat ca nu si ca trebuie sa fac analiza neaaparat ca sunt trimita de dr Moisa si bla bla.

Dupa ce imi recolteaza, merg in spital si o caut pe Moisa care s-a speriat si ea cand m-a vazut cum arat si mi-a zis ca sa stau jos a ii zic ce si cum. I-am explicat si am intrebat-o ce crede daca bebe mai sta sau ce parere are si mi-a zis ca e sigura ca nu se mai poate face nimic si ca o sa urmeze un avort menstrual sau spontan si ca pot sa iau orice medicament cred eu ca imi mai calmeaza durerea.

Si ca SUB NICI O FORMA SA NU CONDUC IN STAREA AIA.

Am plecat bineinteles cu masina, m-am oprint in centru la mine la birou sa fac un popas ca nu mai puteam conduce.

Mi-am luat o gramada de pastille si m-am mai Calmat.

Pe seara s-a produs si avortul, defapt avorturie, pentru ca atunci am realizat ca erau gemeni.

Bineteles ca au curs rauri de lacrimi si pareri de rau

Am mers la inca o beta si mi-a confirmat ceea ce stiam déjà ca nu era de bine.

Am ajuns apoi la Dr Moisa la control care m-a asigurat ca s-a eliminat tot si ca urma sa fac o pauza de 2 luni si apoi sa mai facem IA daca vreau.

Am asteptat 2 luni.

Asa s-a facut iunie si am inceput iar stimuarea si urmatoare inseminare am facut-o pe 16 iunie. Aveam 1 singur folicul mare si gras ca nicunul de pana acum.

Am asteptat 15 zile si am facut pe furis un test la birou. Era slab POZITIV. Apoi incepe nebunia. Era un test barza pe care il prmisem gratis la testele de ovulatie si stiam ca astea dau erori si in sens pozitiv si in sens negative.

Am inchis magazinul ca eram singura si am dat fuga sa imi iau un Sure Check care a iesit si el slab pozitiv, acum nu mai stiam ce sa cred. La ora inchiderii am zburat la Victor Babes si mi-a luat beta. La ora 9 era gata. Imi trenurau mainile si nu imi venea sa citesc.
Insa Beta imi confirmase intradevar sarcina.

ERAM INSARCINATA

Acum urma sa repet beta la 48 de ore, Moisa nu era in tara si venea debia peste o saptamana, ceea ce imi parea o eternitate.
La 48 de ore beta a iesit mai mult decat dublu si parea ca totul mergea perfect.

A venit si Moisa cu care am vb la tel si mi-a zis ce pastille de sustinere sa iau si ca ne vedem peste inca o saptamana la eco.
In drum spre eco , parca ma duceam la taiere. Parca ma si vedem ca se repeat istoria, doar rezultatele de la beta imi dadeau curaj (mai facusem 1 la 4 zile dupa primul si inca unul dupa o saptamaa, in total 4 si toate erau in progres evident).

Cu sufletul la gura astept sa imi zica Moisa ce vede si ea nu zicea nimic, doar ma pune sa ma uit pe monitor si imi arata, “uite asta e sacul gestationar, aici iti e comoara, are 7 mm” Atunci am rasuflet usurata.

Intre timp m-au apucat greturile si varsam tot ce mancam, iar daca o mai pacaleam din cand in cand cu cate ceva, atunci cand puneam carne in gura stiam clar ca voi merge la baie in urmatoarele 5 minute. Ii placeau in schimb muraturile.

M-a mai chemat la control la 9 saptamani si i-a auzit si vazut inimioara cum batea.

Bineinteles intre timp urmand alta gramada de analize.

Apoi a urmat dublu testul care mi-a aratat-o in toata spendoarea cum dadea din manute si picioruse. Atunci nu a putut sa imi spuna ce este. Doar ca e perfect sanatoasa si ca are tot ce ii trebuie. Aveam 60 de grame , iar conform raficului de crestere urma sa aiba la nastere 3500 g.

Apoi am facut si triplutest si totul parea perfect. Crescuse bine si sarcina mergea la fel, cu exceptia faptului ca greturile continuau si eu slabisem 8 kg (dar aveam slava domnului de unde ).

Pe la 20 de saptamani apare o sangerare. Era intr-o vineri, ma duc la Giulesti la camera de Garda, Moisa nu era iar dr de acolo pe ecograful minune cu care era dotat nu putea sa imi spuna decat ca copilul traieste. Nimic mai mult. Putea sa fie o desprindere de placenta, sau un hematom, putea sa fie orice.

Imi venea sa ma sui pe pereti. Am facut o programare la Medlife a doua zi ca sa ma asigur ca totul e bine. Am dat de un dr foarte bun care a reusit sa ma linisteasca .

Mi-am facut programare la Hergehelegiu pentru morfofetala de 22-24 de saptamani dar cu nu aveu loc eu am facut-o la 25 de saptamani.
Atunci am aflat clar ca E FETITA. Imi spunea ca in mare e in graphic, dar ca are unele parti unde este putin mai micuta. Dar ca v-a recupera si este foarte bine.

Intre timp ma mutasem la Dr Haiduc de la Filantropia unde urma sa nasc.

Imi mai fac pe 1 februarie o programare la Herghelegiu tot pt morfofetala dar pt cea de 34 de saptamani, unde BOMBA imi spune ca bebelina are o deficient de crestere de 3-4 saptamani la abdomen si femur si ca este micuta si nu I se pare ok.

Am crezut ca imi sta inima.

Ajung la Haiduc cu raportul dat de Hergelegiu si imi spune ca intradevar ca nu e bine si ca este posibil sa o scoata daca nu recupereaza din greutatea in minus. Dar ca sa stau linistita ca daca el considera ca nu ii e bine in burtica o scoate si ca o sa recupereze mai bine afara.

Numai gandul ca o scoate la doar 34 de saptamani si ca o sa stea o gramada in spital cu perfuzii si ace prin ea si cu masca de oxygen ma omora.

Ca sa nu mai zic ca eram in plina mutare dintr-o garsoniera cu chirie intr-un apartament cu 3 camere, bineteles aflate in capete opuse ale Bucurestiului.

Imi era frica ca trebuie sa o scoata si ca nu am nimic aranjat unde sa ma duc cu ea.

Saptamanile treceau incet pana la urmatorul control si chiar am fost programata la ecograful mare din Filantropia ca sa o monitorizeze mai bine.

Bebelina recupera incet, dar important e ca crestea si ca nu era scoasa din mediul unde eu consideram ca ii e cel mai bine.
Mergeam in continuare la birou, am termint cu mutatul, la controale bebelina arata ca ia cat de cat in greutate, asa ca a mai stat.
La sfarsitul lui februarie am fost si i-am luat scoica si patut desi ai mei nu ma lasau sa cumpar nimic inainte de nastere.

Apoi la 36 de saptamani bebelina recuperase deficient de crestele de la abdomen, ramasese cea de la femur dar aia nu era asa importanta, avand in vedere ca dr imi explica ca bebelusul este destul de intelligent sa capteze tot ce ii trebuie pt dezvoltarea capului care e cel mai important, apoi abdomenul si daca are de unde si picioarele, dar ca ele se pot dezvolta destul de bine si afara.

Avem 2600 g dupa spusele dr Haiduc si asta ma bucura mult.

Acum ca problema cu greutatea bebelinei nu mai era asa grava , vedeam ca ne apropiem de termen si bebelina nici cum sa iasa.

Imi spune dr sa imi iau epidurala daca vreau ca dupa parerea lui voi naste natural.

Controale tot mai dese, colul tot inchis, Gia Darria (caci asa se numeste) nu avea de gand sa iasa. Cred ca ii placea tare la caldura si in apa, ca doar e peste.

Pe la 38 de saptamani intr-o sambata, mi se umfla piciorul drept rau de tot. Ajung la urgenta la Filantropia si incepe sa ma intoarca pe toate partile sa vada daca bebe e bine si ce si cum de la ce e .
Cum devin instant suspecta de tromboflebita ma trimite la ecografie la picioare si ceva analize. Ma trimite la urgenta sa fac eco, acolo ma anunta ca nu imi poate face atunci eco ca am programeaza pt luni.

Pana Luni erau 2 zile lungiiiiiiiiii. In sfarsit zilele trec cumva si ma duc la eco, imi zice dr ca e ceva pe acolo dar nu foarte grav. Si imi tot zicea ca sa stau mai intinsa pe burta. Ii spun ca nu pot ca sunt insarcinata in 38 de saptamani. Incepe sa rada si ma intreba “ eu de unde sa stiu ? ” ca nu scrie nicaieri si pe tine nu se vede. Analizele ies bine asa ca nu aveau motiv sa o scoata pe Gia de la caldurica.

Ajungem la 40 de saptamani si Gia nu da nici un semn.

Dr Haiduc ma programeaza pentru miercuri 10 martie 2010 sa merg cu tot cu bagajul ca o sa incerce sa imi provoace nasterea.
La ora 8 m-au dus parintii mei cu masina la spital si m-am internat.

A incercat sa imi faca o decolare de col si degeaba. M-a urcat pe salon la Infertilitate (nu am inteles de ce ). Am stat acolo pana pe la 11. Apoi m-a bagat in sala de nastere iar nu stiu de ce ca nu avem nimic, nici dureri, nici contractii, absolute nimic.
Apoi vine sefa de pe tura (Scorpia) care era peste dr meu si incearca si ea sa imi provoace naterea tot “digital”. In afara de niste dureri cumplite, o sangerare destul de puternica si ca i-a simtit capul Giei nu a reusit nimic. Doar aveam dureri mari si sangeram, in rest nimic, dilatatie 0.

Am stat cu durerile alea de nu puteam nici sa stau in sezut, nici sa dorm nici nimic, pana la ora 17. Apoi a inceput iar sa incerce sa imi provoace nasterea, prin aceeasi metoda. Nimic.

Au mai trecut orele pana pe la ora 20 cand eu ma plimbam pe holuri ca nu puteam sa stau de dureri. Vine una din moase sa o monitorizeze pe Gia cu centura aceea speciala. Si nu ii mai gasea inima, nu o auzeam batand. Iar eu ma gandeam ca daca a patit ceva si nu e ok Gia , ii omor pe toti cu mainile goale

Ma cheama iar la control si cand o vad pe Scorpia aia ca vine cu jumatate de pensa ca sa imi taie mebranele am crezut ca mor. Dupa ce statusem cu dureri timp de atatea ore, acum vroia neaaparat sa nasc natural, ceea ce insemna alte cateva ore bune de dureri crescande.

In fine, nu a reusit pt ca colul era f lung si nu avea cum, defapt nu a ajuns atata de sus sa poata taia.

Se vorbea déjà ca sa vedem maine ce sa intampla. Adica durerile mele nu aveau nici o relevanta si trebuia sa vad maine ce facem.

Sa mai precizez ca nu mancasem nimic toata ziua ???????? Defapt de seara trecuta si erau aproape 24 de ore ????????
Ca sa nu mai spun ca imi ziceau ca nici apa nu am voi sa beau, dar cine i-a ascultat, macar sa ne hidratam meritam si noi

Mama si tata mai aveu putin si il strangeau de gat pe dr ca de ce nu ma baga in cezariana (mama avand aceeasi problema cand m-am nascut eu si tot la cezariana a ajuns si asta in 1980 cand iti trebuia aprobare la nivel inalt pt asta)

In fine pe la ora 21 imi zice Scorpia ca decizia ei e sa ma bage in cezariana dar ca trebuie sa mai asteptam pana dupa ora 23 ca sa nu se intoarca nu stiu ce Profesor , adica ca se face pe furis pt ca “nu exista motive sa va bagam la cezariana”.

Pai cum nu exista ??????? Sunt insarcinata in 40 de saptamani si 3 zile .
Dar ea nu vedea nici o problema

M-am dus in holul de la iesire si vb cu mama cand ma vede dr si imi zice ca hai in sala.

Am mers in salon a venit anestezistul si am discutat de anestezie, apoi m-am dus in sala si m-am urcat pe masa. Mi-a facut anestezia si am amortit instant, doar ce am apucat sa ma intind si asta a fost tot. Nu mai simteam nimic.

A inceput operatia, timpul trecere si nu auzeam nimic, doar niste zumzete dar neinteligibile. Intelegeam doar ce imi zicea ajutorea anestezistului si asistenta care erau langa capul meu si imi vorbeau si imi schimbau perfuziile care curgeau cu o viteza uimitoare.
La un momentat dat aud un “ Oaaaaaaaa”. A fost cel mai dulce si mai delicat plans din lume. Un plans deosebit , ca niciunul altul pe care il auzisem pana atunci.

Anestezista imi spune este ora 22.45 sa tineti minte aceasta ora.
Am vazut-o pt o secunda, am pupat-o, i-am urat “ bine ai venit “ si apoi au luat-o si au dus-o sus la neonatologie.

Operatia mea a mai durat vreo ora. Deoarece nimeni nu vazuse, nici unul din cei cel putin 6 ecografisti care ma vazusera in timpul sarcinii, ca placenta era lipita de uter si au trebuit sa traga de ea o gramada pana au reusit sa o scoata si sa ma curete.
Asta era si motivul pt care bebelina nu se putuse dezvolta cum trebuie si motivul pt care nasterea nu se declansa.
Dr i-a spus mamei mele ca a avut dreptate si ca nu nasteam natural niciodata. Nu aveam cum.

Totul trecuse si era ca un nor de fum undeva in urma


Ea era sanatoasa si era a noastra


Gia Darria a venit pe lume pe 10 martie 2010
la ora 22.45 cu 2900 g si 51 cm, apgar 9




de Steluta Norocoasa Gia Darria nascuta pe 10.03.2010
IAD3 reusita 16.06.2009 cu Dr Anca Moisa (IAD1 nereusita, IAD2 avort menstrual)
Atat sunt de mare !
www.petitieonline.ro/petitie-p42643046.html " target="_blank">Spuneti NU abuzului sexual fata de minori!
www.pethelp.ro/" target="_blank"> Carucioare pentru animalute
"Copii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti." N. Iorga
"Un copil poate oricand sa-l invete pe un adult trei lucuri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce-si doreste"

sanzi spune:

M-a impresionat cat ai luptat pentru ea, dar a meritat, e o fetita minunata. Sa fie sanatoasa si sa iti aduca mereu numai bucurii!

briza_marii spune:

Sensibila pur si simplu mi-au dat lacrimile. Esti o fata deosebita si o mama extraordinara. Gia este o mare norocoasa cu o asa mamica

_
Mami de iepuras Eric Mihai (1 aprilie 2010)

child spune:

Felicitari SENSIBILA!
GIA ai o mamica iubitoare si hotarata, care te-a dorit dintotdeauna. Sa o pretuiesti pentru ca merita!


Diana si inimioara mea Albert-Krisztian (2.03.2010)

samaria spune:

Foarte impresionanta povestea voastra,felicitari!!!

andra_s spune:

Sensibila plina de emotii povestea, frumoasa si deosebita ca povestea fiecareia dintre noi, ma bucur ca s-a terminat cu bine! Sa aveti grija una de cealalta si sa fiti cele mai bune prietene!

oanaiacovita spune:

Emotionanta poveste. Sa fiti amandoua sanatoasa si sa fiti fericite toata viata.

Oana, mami de minune mica, Eric Nicholas(21.02.2010)


Multumim Doamne pentru minunea data si ajuta-ne sa fim sanatosi!

tomaca spune:

Emotionat mesajul, emotionanta si lupta ta. Sa fiti sanatosi ca sa puteti fi fericiti.

Povestea unui Dor
mami tomaca si bebe Tudor Ioan un

Povestea Trandafirasului Raisa

Eseea spune:

Un gand bun pt tine si minunea ta!!

Mami de fetita si de baietel



Everything is hard before becoming easy...

kossir spune:

Sa-ti traiasca Sensibila, sa-ti aduca numai bucurii si sa fiti fericite amandoua.

Erina spune:

Foarte emotionanta povestea Giei. Mi-au dat lacrimile. Esti o mamica curajoasa! Sa fiti sanatoase si fericite si sa va pretuiti mereu!!!

-------------------------------
mamica Dariei si a lui David
L'amor che move il sole e l'altre stelle./Amami di piu quando lo merito di meno perche sara  quando ne ho piu bisogno.