Nevoile mamei vs. nevoile copilului

Mama m-a invatat ca moderatia e buna in toate. Mult timp i-am dat dreptate. Intre timp, am descoperit ca exista citeva subiecte/momente de viata in care moderatia nu e buna pentru ca inseamna compromis, iar compromisurile pot fi uneori mult mai scumpe decit par si pot avea "clauze ascunse".

Nu am decit un copil, inca destul de mic. Am avut idei multe si fixe legate de cum se cresc copiii si le-am dat la o parte pe drumul asta de aproape 3 ani pe care l-am parcurs impreuna pina acum. Moderatie in toate pina acum ar fi insemnat sa imi calc in picioare multe din instinctele si nevoile mele ca mama, ca sa ascult pareri si sfaturi binevoitoare, dar care nu se "mulau" pe situatia noastra, nu ni se potriveau sau nu le percepeam eu ca fiind potrivite/corecte.

Din ce in ce mai des se vehiculeaza ideea ca o mama nefericita nu este o mama buna. Ca un copil mic - discutam despre copii de maxim 2 ani jumate - nu va fi fericit decit alaturi de o mama fericita si multumita.
Ca mamele au nevoi; ca si ele sunt femei si au nevoie sa se simta ca atare. Si ca nu se simt femei cit timp sunt mame, cu pruncul atirnat de sin multe ore pe zi, cu pampersi pe comoda, cu jucarii zornaitoare insirate prin casa. Ca vor sa fie fericite si rasfatate facind lucruri pe care le faceau oricind doreau in epoca ante-bebe. Sa iasa cu fetele la cafele, sa mearga la coafor si cosmetica, la sesiuni lungi de shopping, intr-un club.

Ceea ce ar trebui sa fie o....poezie incepe sa fie descris ca o corvoada. Sa fii mama incepe sa fie o obligatie, o sarcina; chemarile copilului sunt solicitari.
Mamele incep sa isi doreasca sa revina la serviciu. La serviciu socializezi, bei o cafea ca deh, om esti, scapi de "certurile" cu copilul - sa manince, sa il schimbi, sa stringeti impreuna jucariile - eviti cite un tantrum.
Sentimentele de vinovatie se "spala" prin vorbe mari ca "dragoste de meserie", "cariera", "actualitate".
Esti obosita, dar faci si altceva si oricum, copilul merge la o gradinita scumpa sau are o bona care il iubeste si il ingrijeste si careia ii esti recunoscatoare ca face si o lingura de mincare (fara sa te intrebi cum de ea se descurca si sa se ocupe de copil si sa gateasca sau sa faca menaj, desi stii si tu cit de greu este sa le faci pe toate fara sa lasi copilul sa "zaca" la desene si fara sa il ignori).

Peste ceva timp, cind copilul nu mai plinge cind e lasat la gradinita, toate par sa fi intrat pe fagasul lor, asa ca incepem sa dam sfaturi.
Sa compatimim si sa mingiiem pe crestet mamele care se pling ca sunt obosite si solicitate non stop: lasa draga, ce daca plinge 5 minute in patut; eu pe al meu l-am invatat sa doarma toata noaptea de la 4 luni ca nu i-am mai dat lapte noaptea, numai apa sau ceai, si pina la urma a renuntat; lasa draga, cu toate ne mai iesim din pepeni si mai tipam la copil; lasa draga, o palma la pampers nu a omorit pe nimeni.
Multe "lasa draga" care ne lasa impresia ca actiunile noastre sunt valide, chiar daca nu sunt. Doar suntem oameni.
Nu auzim prea multe voci spunind: bine, tu esti obosita, dar bebelusul ala se simte abandonat in patut; bine, tu esti obosita dar copilului ii e foame cind ii e foame, nu o data la 4 ore, nu la 23 si apoi dimineata la 5; bine, tu ai nevoie si de altceva dar copilul ala lasat intempestiv cu altcineva acasa are impresia ca ai plecat de linga el pe vecie.

Se mai aduce in discutie argumentul "fiecare copil e diferit, al tau poate era cuminte dar dupa al meu trebuia sa stau mereu in priza". Argument imbratisat imediat cu "daaaaa....si al meu....ceva de groaza....!", uitindu-se in mod voit de...subiectivitatea fiecarei mame, de optimismul ei, de oboseala, comoditatea, gradul de "satietate" si de dorinta de "altceva".

Ca sa rezum, citind pe ici pe colo pe forumul asta, am impresia ca in locul unei veritabile simbioze, din care copilul isi cucereste treptat independenta, proclamind-o atunci cind se simte pregatit, relatia mama-copil devine, in unele momente (si mai ales dupa virsta de 3-4 luni) una de competitie...pentru aceleasi resurse.

Sa fie acesta modul corect de abordare...?

______________________________

http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

sanziana27 spune:

Atata timp cat copilul depinde de un adult, in principal de mama, eu votez nevoile copilului, apoi nevoile mamei.

Ai mei sunt mai maricei 5 ani si 3 luni si 3 ani si 2 luni....suntem toti la masa pe amandoi ij 99% din mese ii scapa la baie...merg amandoi si striga unul de pe wc celalalt de pe olita "maaama gata, sterge-ma...pe doua voci pitigaiate" La inceput eram nedumerita, apoi surprinsa de sincron, acum astept zambind momentul.

JuliaSM spune:

Sanziana, ca sa imping asta putin la extrem printr-o anume circumstanta, in cazul unui incident aviatic, parintele este cel care isi pune primul masca de oxigen, apoi il va ajuta pe copil. Ma ajut pe mine ca sa-mi pot ajuta copiii, altfel le fac lor un rau. Trist e ca, pornind de la aceata ipoteza, se pot extrapola nevoile mamei , punandu-le in umbra pe cele ale copilului ( in umbra, nu anulandu-le).

arturicii spune:

JuliaSM, ai spus adevarul intr-o singura propozitie

Eu am trait ambele experiente
- cand aveau baietii 4 luni m-am intors sa-mi continui "cariera" lasandu-i in grija a doua doamne minunate, azi prietene de familie cu noi
- de cand aveau baietii aproape 2 ani si pana acum, cand au 8 ani, sunt aproape exclusiv alaturi de ei si de micuta care a venit pe lume intre timp.
- stiu cum e sa alaptezi o singura luna si cum e sa alaptezi 20 de luni
- stiu cum e sa folosesti carucior si cum e sa porti non stop un bebe in sling
- stiu cum simti sa lasi pruncii acasa si sa muncesti la birou 10 ore/zi si stiu cum e sa te ocupi doar de bebe/baieti/casa
- stiu cum e sa faci un dus 15 min ca sta bona cu bebeii si cum e sa faci un dus 2 min cu bebe in brate.
- stiu cum e sa ma bucur de un "team building" (la care participa si baietii insa de care se ocupa bona) si cum e sa ma bucur de o iesire in parc in care nu stau o secunda pe banca.
- stiu cum e sa merg la manichiura o data pe saptamana si stiu cum sa imi fac manichiura cat sta fetita in cada.

si lista ar putea continua la nesfarsit.


Nu imi pare rau de nici una din situatii.
Sunt experiente prin care am trecut si care mi-au permis sa invat sa reusesc in ambele variante.

Si stiu ca nu exista perfectiune. Ci doar impacare. Impacarea mea, ca mama, cu ceea ce fac si cum fac.
Tine de fiecare mama in parte sa reuseasca sa isi gasesca, in orice situatie s-ar afla, punctul de echilibru personal.
Si sa aiba curajul sa recunoasca daca ii e mai bine intr-una din situatii sau in cealalta.

Adevarul? Adevarul o sa il vad peste 20-30 de ani cand sper sa ii vad pe toti 3 multumiti cu ceea ce au devenit.

pisigri spune:

Arturicii, felicitari. Eu cred in reusita ta.

Nu vreau sa las impresia ca eu nu am fost niciodata obosita, stresata, agasata; ca nu m-am intristat niciodata pentru ca am ratat ceva concert/iesire/petrecere pentru ca nu am avut cu cine sa las copila, ca bebelusa avea colici si urla la mine in brate si eu nu mai puteam de feicire.
Dar nici nu mi-am smuls parul din cap pentru ca am ratat iesirile cu pricina, mi-am asumat faptul ca viata mea s-a schimbat, ca nu va mai fi niciodata ca inainte, le-am admiro-invidiat pe cele care au avut copii mai linistiti, mai potoliti, mai putin "pretentiosi"...si am mers mai departe.

Julia, ai dreptate cu ce spui. Si ai surprins si esenta diferentelor de opinie care m-au facut sa deschid topicul asta: pentru unele femei, cafeaua in mall sau manichiura o data pe luna sunt la fel de vitale ca si masca aia de oxigen...Si nici macar nu este ASTA problema, ci faptul ca aceste "nevoi existentiale" si "fericirea mamei" ajung sa scuze tot felul de decizii luate nu pentru binele copilului, ci pt binele mamei



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Marina spune:

Era bine sa asculti sfatul mamei cu moderatia. Eu ma intreb in continuare cu uimire de cand cineva isi permite sa judece in spatele unui nick pe forum zeci sau sute de mame care au opinii diferite. Pui diagnosticul ca mama vrea la cafea in mall si la manichiura ignorand total faptul ca suntem pur si simplu diferiti. Faptul ca exista mame cu optiuni diferite fata de ale tale nu inseamna ca sunt mame proaste. Nu inseamna ca sunt copiii lasati cu orele la tv si alte generalizari de astea inutile. Sunt mame si mame, copii si copii.Atat timp cat nu sunt copii abuzati cred ca ar trebui sa admiram toate mamele si sa le respectam viatza privata si dreptul de a lua decizii.

bird70 spune:

Interesant subiect .

Eu cred in echilibru si bun simt. Nu cred ca o mama obosita si deprimata este benefica pentru copil. Cred ca mai bine o mama care merge la lucru (daca asta o face fericita) si vine acasa si e fericita de fiecare minut petrecut cu copilul, decat una care e toata ziua acasa si e suparata si deprimata.

Paralela cu masca de oxigen din avion este perfecta. O mama care nu are grija de ea nu poate sa aibe grija de copil asa cum trebuie. Eu sunt adepta dormitului separat de la inceput. Copiii mei au dormit in patuturile lor si nu a fost nici o problema. Pe mine nu poate sa ma convinga nimeni ca o femeie care nu a dormit o noapte intreaga in 1-2 ani, care se scoala de cateva ori pe noapte, functioneaza la acelasi nivel ca una care doarme. De aici si diferenta de care zicea Pisigri cu mama care nu e in stare sa se ocupe de copil si casa si bona care face si mancare si curat, etc. Pentru ca bona aia merge acasa si doarme linistita.

Apoi mai e si parerea mea personala ca o mama deprimata si epuizata este foarte nociva pentru copil atat pe termen scurt si cat pe termen lung. Chiar ieri citeam un articol despre depresie si anxietate si exista o puternica legatura in anumite familii. Ei ziceau ca pe langa componenta genetica exista si o foarte puternica componenta invatata. De exemplu o mama foarte anxioasa care la fiecare stranut taraste copilul la 3 medici, il indoapa cu medicamente, cauta sfaturi de la o suta de rude si prieteni, va invata copilul ca fiecare problema medicala oricat de minora e motiv sa o iei razna si sa te panichezi, ca esti in pericol, etc. Copilul creste cu asta si pana ajunge sa gandeasca singur reactia e deja inradacinata acolo in cap. La fel dialogul negativ al unei mame deprimate se invata din copilarie si e foarte greu de remediat mai tarziu. La fel atitudinea de victima, toata lumea e impotriva mea, nu ma ajuta, etc copiii le invata si le copiaza atat de usor.

Parerea mea e ca daca o mama are nevoie sa lucreze ca sa se intoarca fericita si dornica sa petreaca timp cu copilul ei, atunci trebuie sa mearga la lucru. La fel daca are nevoie de somn nu vad o problema sa culce copilul separat. Problema e ca se intra intr-un cerc vicios, mama ajunge epuizata si foarte emotionala si reactonneaza exagerat la sugestiile de-a culca copilul separata sau la reactia copilului cand este culcat separat. Asta e doar un exemplu, poate fi orice problema.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

JuliaSM spune:

Marina, nu stiu daca se urmareste pozitionarea in inferioritate a mamelor care nu fac ca mine sau ca Pisigri, ori ca alta mama care intra sa isi scrie parerea.
Eu nu sunt de acord cu tot ceea ce citesc, inclusiv materiale de parenting, insa, chiar anticipand ceea ce urmeaza sa citesc, tot arunc o privire, pentru ca uneori ajuta si asta. Informarea, oricat de putina si contrara principiilor mele de pana acum, e mai buna decat lipsa totala de informare.
Daca nu as fi facut asa, mi-as fi crescut copiii strict cum am fost eu crescuta (oarecum ok, nu as avea extrem de multe de reprosat alor mei, ca, vezi bine, am crescut mare si sanatoasa... ranile sufletesti din copilarie nu le poate vedea nimeni, asadar per ansamblu sunt ok ), poate putin as fi personalizat, insa aschia nu ar fi sarit departe de trunchi.
Pentru ca mi-au cazut sub ochi diverse materiale si am interactionat online cu alti parinti, din diverse medii si diferite locatii geografice), am aflat ca se poate si altfel, fara ca acest altfel sa fie neaparat negativ, doar pentru ca e diferit de ceea ce stiam eu de la mama.
Eu incurajez discutiile intre parinti, chiar aprinse, chiar cu critici si observatii, oricum mizez pe faptul ca suntem adulti cu putere de discernere pentru noi si pentru copiii nostri, si ca fiecare va sti sa ia ce e bun si ce i se potriveste din dezbaterile cu altii.
In fond, scopul discutiei pentru mine nu e acela de a intra pe forum sa ma dau eu mare grandomana in educatia copiilor ( ai mei sunt mici, pana acum a fost usor, cu copii sanatosi si cu suport din partea sotului... dupa ce or avea 18 ani mai vorbim, eu am inima stransa oricum!), ci acela de a ma pune pe mine sub semnul intrebarii, daca e ok cum procedez, cum imi stabilesc prioritatile si cum am de gand sa-mi cresc copiii. Suntem oameni, flexibili,schimbatori si mai ales perfectibili, invatabili... eu, una, sunt dispusa sa invat de la altii, cand am ce.

Marina spune:

Julia, esti o dragutza dar orice subiect care afirma ceva ca mai jos urmareste punerea intr-o situatie de inferioritate si stabilirea unei vinovatii pentru acele mame care indraznesc sa-si doreasca o manichiura in CIC. Si poate multa lume ia toata chestia asta ca pe o discutie pe forum, nici nu isi aminteste seara cu cine s-a certat pe DC dar nu poti sa nu te gandesti ca poate chiar exista o mama depresata care citeste si careia nu ii faci nici un bine cu mesaje din astea.




"Ceea ce ar trebui sa fie o....poezie incepe sa fie descris ca o corvoada. Sa fii mama incepe sa fie o obligatie, o sarcina; chemarile copilului sunt solicitari.
Mamele incep sa isi doreasca sa revina la serviciu. La serviciu socializezi, bei o cafea ca deh, om esti, scapi de "certurile" cu copilul - sa manince, sa il schimbi, sa stringeti impreuna jucariile - eviti cite un tantrum.
Sentimentele de vinovatie se "spala" prin vorbe mari ca "dragoste de meserie", "cariera", "actualitate".

freedelia spune:

Parerea mea este ca mama isi poate vedea de nevoile ei si cand e acasa cu copilul. Trebuie doar sa se organizeze putin si sa indrazneasca sa faca ceea ce poate nici una din mamele pe care le cunoaste nu face... Te poti duce cu copilul si la pedichiura (la manichiura mai greu, adica doar fara sa te faci cu oja) si la shopping la mall, si la cafea cu prietenele. NU vad de ce copilul trebuie sa te opreasca de la toate astea. Cel putin in primul an de viata, nu vad absolut nici un motiv. Daca petreci tot timpul cu el, iti cunosti copilul, stii cam cand e mai fussy (cand are colici, cand are nevoie sa fie plimbat, poate chiar cand mananca, desi multi mananca dupa un program foarte neregulat in primul an de viata). Si iti poti organiza voata sociala in functie de copil, impreuna cu copilul.

Normal ca daca stai numai in casa sau iesi in parc, unde eventual nu vorbesti cu nimeni, o iei razna, mai ales daca mai ai si un sotz care vine tarziu, sau calatoreste mult sau pur si simplu nu e implicat in familie, nu te ajuta, vine acasa si se uita doar la TV. Dar asta nu inseamna neaparat ca singura solutie este sa scapi de copil cum poti (bona, gradinita, bunici) si sa te intorci la serviciu.

Am fost foarte mirata sa vad vara trecuta in Romania care e in general viata mamicilor care stau acasa. Nu exista (sau daca sunt, sunt foarte putine) play groups, intalniri cu mamici si copii de varste apropiate, unde copiii se joaca, mamele socializeaza, in general mai ies si la masa de pranz dupa. NU exista discutii, seminarii, etc pentru mamici. Eu merg cel putin de cateva ori pe luna la asa ceva. Temele sunt diverse -- de la teme medicale, la nutritie, la sfaturi despre calatoritul cu copii mici, la sfaturi despre cum sa fii la moda cand esti gravida, cate si mai cate. IN general se organizeaza dimineata la un restaurant, in pret (foarte convenabil cam 10 euro) este inclus un mic dejun bufet, mamele vin cu copiii, mananca, discuta, cunosc alte mame.

O alta chestie care m-a shocat in Romania este cum mamele intra foarte greu in vorba una cu alta. Si chiar si cand vorbesc, relatia se rezuma la parc, nu isi schimba numerele de telefon, sa se intalneasca, sa se viziteze acasa. Noi avem in fiecare zi pe cineva in vizita sau mergem noi in vizita la cineva. Simplu, frumos, pui o cafea si un biscuite pe masa, niste fructe sau legume pentru copii, ii lasi sa exploreze si tu stai pe langa ei, dar nu singura cuc, cu o prietena sau mai multe.

Recunosc ca daca ar trebui sa stau singura cuc toata ziua, oricat de mult mi-as iubi copiii, as lua-o razna. Si mai recunosc si ca in Romania nu exista platforma sociala pentru mamicile care stau acasa. Dar, cu putin efore, fiecare mamica poate face ceva si incet-incet se va dezvolta si acolo... De exemplu, intalnirile La LEche League, care din cate stiu se tin lunar sau de 2 ori pe luna in Bucuresti, sunt un loc perfect de intalnit mamici care sunt dornice sa socializeze. Sau chiar aici pe forum...

Sunt de acord ca o mama deprimata si nefericita nu ii face bine copilului. Dar nu sunt de acord ca singura modalitate de a iesi din depresie e sa iti lasi copilul si sa fugi la serviciu.

Delia, 9+ si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE

Sabina spune:

Bird, pai se doarme cu copilul TOCMAI pt a dormi cat de cat noaptea, altfel tre sa faci ture ture de cate ori il alatezi, ca stomcaul unui bb nu stie de ceas.


eu pot sa va spun ca raspunsul nu e in ceea ce faci (serviciu versus stat acasa) ci in acceptare si bucurie a clipelor asa cum sunt.
la primul copil credeam ca tre sa doarma la ea in pat si sa suga 15 minute. ei bine, n-a mers.

la al doilea copil, cu lectia invatata, de drag ma trezeam pentru alaptat/whatever.
nu aveam pretentii sa fie viata ca inainte si a fost mult mai bine, n-am mai facut depresie, am fost linistita, fericita, si am dat randament profesional mult mai bun decat alea fara copii care dorm toata noaptea
asta a fost si la primul bebe de altfel, cu randamentul






Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo