Jurnalul unei "Homeschooling mom"

ruxij spune:

Sunt geloasa LOL

michelle-usa spune:

"La un nivel un pic mai filozofic, unul din lucrurile care mie mi se par cele mai importante relativ la educatia copiilor si la atitudinea fata de viata in general, este "to be comfortable with uncertainty". Adica, sa stii ca nu totul o sa iasa cum a fost planificat, ca nu totul poate fi controlat, insa ca o sa te descurci, si o sa fi ok, tu, familia ta, etc."

a spus f. bine balerinna .

asta e problema noastra.

al meu baiat chiar daca la scoala e printre primii, acasa are dorintza de a practica, invata de multe ori din proprie initiaztiva, dar totul treb sa decurga dupa un program stabilit si devine frustrat cand nu-l urmam, sau daca nu-i iese ceva asa cum a dorit.

de asta ma bucur ca merge la scoala si s-a mai obisnuit cu viatza de zi cu zi ,asa cum e cu bune cu rele.


michelle

bird70 spune:

Cred ca sunt multi copii care devin introvertiti tocmai din cauza lipsei de social skills si din cauza reactiei celor din jur. Asa a fost sotul meu care din povestile familiei era un copil dornic sa interactioneze cu cei din jur dar care nu prea stia cum. Incet, din cauuza reactiei celor din jur a devenit introvertit si singuratic. Fiica-mea e la fel, ea e foarte dornica sa socializeze dar ii lipseste simtul ala inascut si interpreteaza gresit pe cei din jur. De asta eu insist sa mearga la scoala si are o psiholoaga care ii explica regulile sociale si ce ar trebui sa faca in anumite situatii. Pentru ea ar fi mai usor sa se focuseze pe invatat si sa lase socializarea stresanta pe locul 2. Dar sunt sigura ca de invatat va putea invata oricand, mi-e frica sa nu scap sansa de-a o face mai sociala acum. La scoala nu este bullied pentru ca e o scoala privata care nu are ici o toleranta pentru asa ceva. Copiii mai sunt rautaciosi cateodata dar in mare ii place sa mearga la scoala mai ales ca a reusit sa-si faca si o prietena .


Gifted programs sunt diferite de HS pentru ca implica socializare, plecat de acasa, mers la scoala, respectat reguli, etc.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

bird70 spune:

Dar e posibil ca ai social skills mai bune decat daca stateai acasa cu mama si erai HS.


Pentru un asttfel de copil performanta academica este mult mai usor de atins decat socializarea cu tineri de aceasi varsta. A face performata, a sari clase, e calea usoara.

Eu nu zic ca fiecare individ e la fel. Fiica-mea cea mare, care termina intr-o luna clasa a 10-a are un coleg in clasa de 14 ani care a terminat deja materia de a 12-a. Dar baiatul asta este foarte social, nu are nici un fel de probleme sa interactioneze cu cei din jur. E implicat in foarte multe activitati, muzica, concerte, scrie la ziarul scolii, etc. Acum nu stiu ce sa faca cu el, la 14 ani parintii nu vor sa-l trimita la facultate, in plus copilul nici nu stie ce vrea sa faca in viitor. E un copil perfect social pentru varsta lui, poate mai mult de atat pentru ca are o gramada de prieteni in clasa desi e cu 2 ani mai mic, care exceleaza in orice incearca mult peste varsta lui. Probabil din cauza ca talentul lui academic nu este restrans la o anumita arie, ca orice copil de 14 ani habar nu are ce vrea sa faca in viata . Asa ca mai sta in scoala pana se hotareste.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

balerrina spune:

Michelle, .

Lucrurile s-au schimbat foarte mult in ultimii 20 de ani. De exemplu, am crescut si la fel au crescut si au trait o buna parte din viata parintii mei, cu ideea ca iei o slujba si o sa o ai pentru toata viata. Azi este destul de nerealist sa te gandesti asta. Chiar si in cadrul aceleiasi profesii, trebuie sa te astepti ca cerintele se vor schimba, poate slujba se va schimba, etc. De aceea scoala este foarte importanta ca mediu de socializare si stabilire de conexiuni, si sa te invete sa fi flexibil in prezenta unor oameni cu temperamente diferite, sau poate chiar si valori diferite.

Pana la urma fiecare e mai fericit daca isi gaseste locul lui in profesie si familie. Si fara sa incerce si sa cunoasca un pic, e greu pentru un individ, sau trebuie sa fie extrem de talentat si norocos ca sa isi dea seama foarte repede ce i se potriveste.


balerrina

pisigri spune:

Bird, acum am inteles mai bine ce vrei sa spui

Totusi, mi se pare o usoara ...nu stiu... mi se pare nedrept cumva, sa tii copilul ala "degeaba" in loc. Sunt sigura ca pina la 14 ani a dovedit deja aptitudini deosebite intr-un domeniu sau altul, incit sa-si orienteze intrucitva studiul intr-=o directie sau alta. Iarta-mi exprimarea de ciubota!
Nu stiu, mie mi se pare ca odata c virsta trece si capacitatea si disponibilitatea de a invata, scad imaginatia si inventivitatea. Asadar mi se pare cumva nedrept sa tii copilul in loc. Probabil ca daca as fi parintele copilului cu pricina, nu as mai gindi chiar la fel, asta recunosc.



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

columbiana spune:

Uite, aici exista o diferenta enorma de opinie intre ce-am trait in Romania si ce vad aici, de aceea e greu de inteles; In Romania se apreciaza aproape exclusiv competentele intelectuale si profesionale, inteligenta academica, ignorind aproape inteligenta emotionala, care in final face diferenta; aici e invers; se spune ca o profesie o poate invata si practica ulterior orice individ, un caracter, competente sociale nu se mai prea pot modela la maturitate; si asa te trezesti ca nu ia jobul cel mai calificat neaparat, ci cel mai potrivit pentru colectiv; am trait experienta pe pielea mea, si pina n-am inteles, nu mi-am gasit locul potrivit cu calificarea mea pe piata muncii, obisnuita din Romania unde imi mersese foarte bine profesional exclusiv pe baza competentelor; a fost atit de importanta schimbarea de atitudine si socializarea incit am apelat la psiholog; vad si acum in jurul meu, oamenii `placuti` chiar nitel mai slabuti profesional au in general viata mai usoara decit cei dificili, chiar daca ultimii exceleaza in profesie;
un nesuferit sau stingaci sau autist, cu phd cu tot patrunde mult mai greu spre nivelul lui;
La scoala fiul meu e mereu penalizat, desi toate lucrarile/testele sunt notate cu note bune si foarte bune, mediile sunt mereu mai slabe pentru ca isi face proiectele singur, nu stie lucra in echipa, nu coopereaza, nu-i suporta/ajuta pe cei mai slabuti, nu voluntariaza, etc; desi se stie ca multe din trasaturile lui antisociale provin de la diagnostic, tot e penalizat pentru ca invatatoarea e extrem de subiectiva, si se intimpla cam la fel in toate sfere sociale, carisma, modelizarea/adaptarea la mediu te ajuta mai mult decit intelectul;


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

maru spune:

prietena mea, psiholog educat in Romania, vine aici si gaseste un job la un centru de copii cu handicap mental sever. Trebuia sa invete ce si cum, sa dea niste examene, si apoi avea sanse sa profeseze ca psiholog. Ajutata fiind de Lutherwood.
Ea e o tipa f timida, retrasa, tacuta. Care nu interactioneaza din proprie initiativa, ci doar raspunde daca e iintrebata. Care isi stie locul, cum zice ea.
Dupa o saptamana a fost chemata la manager si i s-a spus cu regret ca e scoasa din program, let go, pentru ca e serioasa, ca nu interactioneaza, ca parca se fereste de lume.Ca lor le trebuie cineva cu people skills.

In rest Ana are dreptate si a explicat mai bine decat as explica eu.

Sabina spune:

Maru, dar care e pararea ta ca fost cadru didactic despre supra solicitarea pentru performanta la clasele mici?
cam banuiesc eu , dar as vrea s-o vad negru pe alb



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

michelle-usa spune:

si aici e la fel treb sa ai people skills si sa fii team player

michelle