Copiii si cainii

Pornind de la ideile aparute pe alt topic, imi permit sa creez acest subiect care sa trateze educarea copiilor in ceea ce priveste interactiunea lor cu animalele; eu ma voi referi la caini, pentru ca acesta e domeniul meu de expertiza.
Ce e vizibil de observat e ca toti copiii se nasc cu inclinatia naturala de a intra in contact cu cainii si pisicile, sunt atrasi de aceste animale, ii bucura vederea lor etc. De ce ajung unii copii sa se teama ingrozitor de caini sau sa-i urasca? Influentza parintilor (directa sau neconstientizata) sau traume dobandite in mare parte tot datorita faptului ca nu au fost indrumati cum sa se comporte cu ei.
Mi-ar placea daca parintii s-ar stradui sa-si depaseasca propriile temeri si sa induca o atitudine echilibrata fatza de vietzuitoarele din jur copiilor lor.
Buuun, sa incepem ghidul practic, la cererea unor "ascultatori"
In primul rand bebelusii pana intr-un an:
- consider ca in cazul lor interactiuneacu cainii trebuie sa fie restransa, din mai multe motive:
- sunt prea mici si vulnerabili la microbi (adica un nou-nascut trebuie ferit la inceputuri si de alti oameni, nu?);
- au reactii imprevizibile gen chiote de bucurie, gesturi bruste etc care pot speria un caine mai putin echilibrat;
- multor caini (care de altfel adora oamenii si se simt bine in preajma lor) le este pur si simplu frica de copiii foarte mici si asta ii poate duce la reactii imprevizibile, de la marait/latrat- care pot speria groaznic bebelusul- la muscaturi. Nu trebuie sa ne miram prea tare daca un caine cunoscut ca absolut impecabil in relatie cu oamenii are o reactie ciudata fatza de un bebelus, trebuie sa intelegem frica lor fatza de niste creaturi pe care nu le inteleg si prin urmare sa nu lasam copilul atat de mic sa interactioneze cu un caine, oricat de inofensiv ni se pare acel caine.
- desigur ca altfel se pune problema daca in familia copilului exista deja un caine; ei vor trebui sa interactioneze cat de cat de la inceput, sub supravegherea parintilor, bine-nteles.
- o concluzie interimara: copilul sub 1 an trebuie sa intre in contact cu cainii doar la nivel vizual (li se arata cainii din bratzele parintelui, li se explica ce este, se incurajeaza simpatia copilului fatza de ei) sau la nivel "face-to-face" doar cu cainii familiei sau alt caine considerat 100% de incredere (un caine cunoscut, in orice caz), fiind mereu in garda si gata de interventie la cele mai mici semnale de discomfort ale cainelui. Sau pot fi lasati sa mangaie pui de caine, din aceia foarte docili, care nu au tendintza sa muste nici in joaca.
Eu ma opresc aici pana nu vad daca e cat de cat de interes subiectul, daca exista "cerere" din partea "publicului" etc Astept un feed-back pentru a continua

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
19 luni
Manole forever

ina.click spune:

Scurt adaos:

- Nu recomand incercarea de a insufla incredere copilului cu "cearta-l mama pe cutzu / bate-l pe cutzu".
- Cunosc o mamica cu doua catele ciobanesc german care isi opreste ferm atat cainii cat si copilul cand acestia dau unii peste altii prea dur prin casa.
Cainii contribuie la efectul artistic scotand niste chiote de zici ca le-a omorat. Ma rog, drama-queens.

Ideea e sa nu lasam impresia de caine = jucarie vie, smotoceste la ea cat vrei. E riscant pe viitor pentru ambele...specii.

27 +

emilia.m spune:

Super. Multumesc. Ar fi fain sa mentionezi cate ceva s despre pisici daca poti si stii.

---

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

Ilinca_M. spune:

Este bine-venit sa apara cineva cu mai multa experientza in domeniul pisicilor (alex_andra? laura25? selenne-bunny? etc); imi plac mult pisicile dar nu ma bag la sfaturi ca nu prea am experientza cu ele.
Continuu (chiar daca e acceptat acum si "continui":))) cu un set de reguli de care parintii ar trebui sa tina cont:
- ideal e sa se evite contactul direct al unui copil foarte mic cu cainii; in caz ca totusi copilul gaseste un moment si "evadeaza" de sub ochii mamei, indreptandu-se trap saltat catre un caine, el trebuie deturnat rapid si ferm, dar nu cu agitatie si panica, oricat de greu v-ar fi. Daca tu, ca mama, te sperii de cate ori vezi copilul ca se indreapta spre un caine, si reactionezi brusc, panicata etc, in timp si copilul va capata aceasta frica. Deci ar trebui luat in bratze, spunandu-i-se ceva gen:"daaa, cainele, hai sa ne uitam la el" si apoi deturnat de pe ruta aceea caci sigur va dori sa ajunga la el (asta e fiica-mea, la un an plangea cu niste lacrimi cat pruna ca o tot deturnam din galopul ei intins catre o ceata de maidanezi, nu intelegea cum pot sa-i stric in asa hal distractia).
- niciodata nu speriem copilul cu clasica ineptie "daca esti rau te mananca/ musca "tete" (bine, nu trebuie sa amenintzam copilul cu nimic- politist, medic, popa etc.- dar daca aude mereu "te musca tete" e clar ce sentimente va capata pentru caini.)
Exista parinti care pur si simplu nu constientizeaza cat rau fac cu o asemenea atitudine; treceam cu cainele meu pe strada, copiii se bucurau vazandu-l, si-n secunda urmatoare erau apostrofati de catre mame/bunici etc:"da,da, cainele...daca esti rau, te musca!"
Asta e in linii mari ce trebuie de stiut in cazul copiilor sub 1 an, revin cu "ghidul de utilizare al cainilor" pentru copii mai maricei, cand imi da voie fiica mea (maaare iubitoare de caini, ma moshteneste
) care tocmai s-a trezit.
Daca aveti intrebari concrete, nu va sfiiti (acum ma comport ca un mare realizator de tv la rubrica "sfaturi"...dar chiar e un subiect care ma pasioneaza)

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
19 luni
Manole forever

Deus spune:

Bunica "daca esti rau, te musca catelul"
Mamica "daca nu mananci tot, vine catelul si-ti fura mancarea"
Mamica sau bunica pe strada, un catel pe celalalt trotuar: "nu-ti mai da caciula jos din cap ca te dau la caine"

auzite pe strada

normal ca, acei copilasi vor "iubi" la nebunie catelusii

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Va rog sa-l ajutati pe ALEX! http://dianalaura.wblog.ro/.

emilia.m spune:

Eh.. depinde. Eu n-am auzit nimic de felul asta despre caini in copilarie dar m-a muscat un pekinez pe care il tineam in brate fix de gat cand aveam vreo 16 ani si de mana o corcitura de lup cu husky cand aveam 21 de ani. Si m-a mai atacat o data o haita de maidanezi pe langa Mall Vitan (daa nu sarea un trecator sa ma scape de ei nu ma vedeam bine). Asa am capatat eu teama de caini.
In schimb in copilarie tot auzeam "daca nu esti cuminte vine tiganul si te baga in sac". Si nu mi-a fost teama de tigani niciodata in modul in care ma tem de caini. Mai rau decat sa imi fure niste bani o tiganca care se repezise asupra mea sa imi ghiceasca in palma nu am patit altceva deci de ce sa ma tem?

---

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

anya spune:

Primul contact al bebelusilor cu cainii? Pe cand ii plimbam in carucior, pe dupa garduri, din curti, latrau cainii si ii speriau. Copiii au mai crescut si au plecat cu tricicleta - din spatele acelorasi garduri - latrau cainii. Invatasem curtile cu probleme si alegeam trotuarul de vis.
Noua, adultilor, nu ne e frica de caini. La un moment dat, pustiul meu mai mare avea o haita de maidanezi care-l insoteau de cate ori iesea la plimbare (la munte, la bunici). A fost tragedie mare cand nu i-a mai gasit (probabil trecusera hingherii). Pustiului mai mic ii e frica de caini de cand l-a capsat unul, pui si el, in joaca, dar suficient. Ei isi doresc pisica in casa. Caine nu. I-am intrebat de ce. Mi-au spus ca miroase. (Nici la ferma de animale nu vor sa mearga pt ca miroase...).
Poate daca am fi stat la curte sau ar fi avut bunici/rude/prieteni cu curte/ la tara ar fi avut contact cu animalele. Asa nu cunosc decat pisica de la bunica si papagalul unor prieteni.
Concluzia? Pentru copiii de la oras, cainii reprezinta maidanezii - pe care parintii nu ii lasa sa puna mana, fac una-alta in nisipul de la locul de joaca si cainii din curti, care latra. Doar explicatiile - ce buni si draguti sunt cainii - crezi ca ajuta?

Catalishka spune:

Ilinca multam', raman datoare c-o cafa, daca ajungi curand la capitala, ma iegzecut, daca nu, cand oi ajunge io la unchiu meu la Satu Mare, trag o fuga pan' la tine .

La noi, caz concret de cupil si cutz:

Cainele nasilor nostri, in varsta de aprox 2 ani, rasa teckel, arata cam www.google.ro/imgres?imgurl=http://caini-de-rasa.ro/pozeRase/355ed6e2f8b8c4d383c164a229535df7.jpg&imgrefurl=http://caini-de-rasa.ro/despre-rasa/Teckel-109.html&h=268&w=400&sz=120&tbnid=uYhUjPBNGbcF_M:&tbnh=83&tbnw=124&prev=/images%3Fq%3Dteckel&zoom=1&q=teckel&hl=ro&usg=czmL9jQpYjOuFy6XzDz838YzJv4=&sa=X&ei=MdcITZzcMtOw8QOXos0K&ved=0CB0Q9QEwAA" target="_blank">asa si Razvan, baietelul meu.

Ei bon, de cand R avea doo luni si deci era ori la mine in brate ori in landou, si pana acum, cand R are 18 luni si e f activ, din clipa in care intram pe poarta casei, cainele devine foooarte retras, desi copilu nici nu apuca sa planga si nici sa se apropie macar de catel. Se privesc unul pe altul luuung, cainele din adapostul custii sale dar atat. As vrea sa pot incuraja relatia, cainele este de fel foaarte jucaus, insa cred ca deloc obisnuit cu copilasii, nasii neavand copii.

Ilinca_M. spune:

Anya, nu vad de ce pentru copiii din oras cainii ar fi reprezentati doar de maidanezi sau de cainii de dincolo de gard, care normal ca latra...doar sunt destui caini cu stapan pe strada, apoi mai putem duce copiii la expozitii de caini, cred ca trebuie sa aiba niste notiuni de convietuire (eu, de exemplu, am fost prietena maidanezilor dintotdeauna; bine, pe "vremea aia" copiii de 5-6 ani erau lasati singuri pe-afara, in grija celor mai mari, deci eu nu aveam restrictii la maidanezi si erau practic tovarasii nostri de joaca. Bine0nteles ca intre maidanezi pot fi diferentze cu carul, nu discut despre haitele de maidanezi flamanzi si indobitociti care haladuie pe la marginea oraselor si care practic au decazut din statutul de caine...Normal ca maica-mea (caci taica-meu era ca mine:))) incerca sa-mi induca teama si scarba fatza de cainii vagabonzi (asta era termenul atunci), era disperata de pasiunea mea, dar uite ca la mine nu au avut efect sperieturile gen:"mushca/poate-s turbati/ umbla-n gunoaie/ put/ au microbi". Ideea e ca trebuie sa invatam copiii anumite reguli caci poate ei ne asculta cand suntem cu ei, dar nu si cand sunt singuri sau cu alte persoane. Acum, cu riscul de a parea nebuna, va marturisesc ca fata mea, in carucior, a intins manutza catre un maidanez care ma tot "complimenta" pe mine, un maidanez cu "clips", cunoscut, si am lasat-o sa-l mngaie nitzel sub ochii mei, caci imi dadusem seama de temperamentul cainelui, dat fiind experientza mea de vreo 30 de ani cu maidanezii...dar nu recomand persoanelor "neinitiate"
Deci in ceea ce priveste cainii cu stapan, trebuie urmati niste pasi, in caz ca copilul e dornic de a interactiona cu cainele:
- intai e face o evaluare rapida a cainelui. Unele rase ar trebui evitate din start, pentru a nu ne asuma riscuri inutile: cainii utilitari de talie mare gen rottweiller, dobermann, ciobanesc german etc. Apoi pit-bullii, nestiind istoricul lor, daca nu cumva au nervii zgaltaiti de antrenamente etc. In ciuda aparentzelor, cu cat sunt mai mici cainii cu atat au reactii mai imprevizibile si sunt mai artagosi gen pekinezi, chihuahua,cocker,e si alte flocoshenii.
- apoi evaluam rapid stapanul, daca pare de incredere, daca nu e beat, aiurit, ostil etc.
- apoi neaparat intrebam stapanul: poate copilul meu sa mangaie cainele? e obisnuit cu copiii? Daca proprietarul cainelui are o mutra gen;"nu stiu, chiar is si eu curios", sau nu stie ce raspuns sa dea, sau pare beat sau dus cu pluta etc, nu riscam. Spunem copilului ca acel caine nu e foarte prietenos, nu ii plac decat persoanele pe care le cunoaste etc. Daca stapanul ne incurajeaza ca acel caine e bland si obisnuit cu copiii, putem sa-i facem copilului pe plac (copil care, de la o varsta, trebuie sa stie ca un caine nu se abordeaza cu gesturi bruste, strigate, nu se trage de coada etc. De-aia trebuie mai intai un antrenament pe caini cunoscuti, de preferintza pui) si sa-l lasam sa mangaie, sa se joace cu cainele.
Nu exista sigurantza 100% dar sunt anumite rase "children friendly" sau foarte calme/ blande, care sunt indicate pentru interactiunea cu copiii: teckelul, bichonul,bulldogul, de talie mare gen dogue de Bordeaux, dogul german, schnauzerul urias etc. Cel mai sigur e de mangaiat caini la expozitii, dupa ce s-a cerut consimtzamantul proprietarilor, fiindca acolo sunt caini echilibrati, obisnuit cu lumea, pregatiti de show etc.
Un copil e bine sa stie si sa interpreteze limbajul cainilor si sa evite orice caine care:
- nu da din coada daca i se vorbeste de la distantza;
- pare extrem de sperios;
- este rigid, "infoiat";
- ridica coltzurile buzelor etc.
Mai trebuie sa stie ca asupra unui caine nu te apleci brusc, caci se simte dominat, nu te repezi, caci se poate speria, nu-l atingi pana nu vezi ca e binevoitor, da din coada, te-a mirosit etc.

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
19 luni
Manole forever

Ilinca_M. spune:

Pentru Catalishka: teckelii pot fi foarte sensibili. Probabil este inca rezervat o data fiindca nu prea a intrat in contact cu copiii iar copilul tau a fost pana acum in faza in care cainilor li se par "dubiosi": mers nesigur, chiar patruped, limbaj nearticulat, miros diferit fatza de al adultilor (laptic, pishu, kk-combinatie inspaimantatoare pentru un caine:))). Eu cred ca va deveni increzator cu timpul.

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
19 luni
Manole forever

ladyJ spune:

Foarte util subiectul!

O sa incep cu o mica istorisire, primul meu contact face to face cu un caine ´´rau´´.. Cu Lupu.

Eram in vizita la niste prieteni de familie, aveam cam 5-6 ani. Acesti prieteni aveau un caine lup mare si paros, care era foarte suparat cand veneau musafiri. Asa ca il inchideau intr-o camera pana se plictisea de latrat si ii dadea drumul dupa plecarea musafirilor. Nu ii placeau barbatii, in mod special.

Intamplarea a facut sa fim nevoiti sa ramanem peste noapte la acesti prieteni.Fiind o casa mare, eu, singurul copil de la ´´adunare´´ am primit camera mea .

M-am trezit dimineata.. si simteam ca ma apasa ceva pe piept. Instinctul imi soptea sa nu ma agit tare, asa ca am deschis inceet ochii fara sa ma misc deloc.Eram pe spate cu capul usor intr-o parte.

Sa lesin nu alta! Pe mine statea Lupu, cu labele pe umerii mei, cu botul in fata nasului meu, urechile ridicate..si se uita pur si simplu la mine miscandu-si capul spre stanga, apoi spre dreapta. Phooaa, eram inghetata! Am vrut sa strig, dar m-am temut ca se supara Lupu. . Vroiam sa ma misc dar ma temeam sa-l deranjez...Oare o fi simtit ca mi-e frica de el?
Am inchis ochii pentru ca stiam eu ca nu e ok sa te uiti in ochii cainelui. Si alta sansa n-aveam, distanta dintre noi era de cativa cm. Si stateam eu asa cu ochii inchisi, rugandu-ma sa plece Lupu, sa i se faca sete, sa vrea la baie, sa se plictiseasca..orice!

Dar Lupu nu pleca. Statea si se uita la mine,mai casca uneori, dar NU PLECA!Si era greu!

Cat sa fi stat? 10 minute sigur! Era atat de liniste ca-mi auzeam inima batand. Imi era frica de Lupu pentru ca stapanii lui tot ziceau ce rau e, ca musca, ca nu se poate cu el, etc.

Intr-un final apare agitata stapana casei in camera in care dormeam(si a carei usa a deschis-o Lupu). Cand l-a vazut pe nataflet peste mine, s-a ingalbenit. Cred ca vreo juma de ora m-au tot intrebat daca am patit ceva, daca ma doare ceva, m-au intors pe toate partile:))


(ea il scosese dimineata afara iar cand s-au intors, ea obosita, a crezut ca Lupu a intrat in camera in care era tinut, asa ca ea a incuiat usa si..gata. Dar Lupu nu era acolo, el intrase la mine in camera, stia sa apese pe clante:))

Bine, acum stiu ca Lupu nu mi-ar fi facut niciun rau in acea ipostaza.Sau ma insel?
Cred ca mai degraba astepta sa ma ridic sa ne jucam . Sau era curios, sau pur si simplu statea confortabil.

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´