cum gestionam banii in familie?tu/eu sau noi?

conchita spune:

la divort nu se impart banii pe care i-ai strans in 401K sau RothIRA de exemplu. apoi, daca divortul e civilizat, e ok. dar daca nu e? daca iti pui toate fondurile in joint account si ala pleaca la alta si goleste tot contul, ce faci? ce pui maine pe masa la copii? dar daca i se pune pata sa-si ia ceas rolex din economiile comune, ce faci tu, daca pe tine te intereseaza mai mult sa ai bani de zile negre? plus, ce faci daca iti pierzi jobul, ii ceri bani de tampoane? dar daca vrei sa te intorci la scoala si bugetul comun nu permite, iar el nu vrea sa faca sacrificii bugetare (are dreptul), asta inseamna ca nici tu nu ai dreptul sa faci economiile tale stricte, renuntand azi la un ruj, maine la o prajitura, etc, whatever, pentru teluri si vise care sunt strict individuale?
dar daca tu vrei sa te pensionezi la 62 de ani si vrei sa economisesti mai mult ca sa-ti implinesti visul asta, iar el vrea sa munceasca pana moare sau pana la 85? dar daca el vrea motocicleta harley si vrea sa-si taie din beri si filme pentru asta, dar pe tine nu te intereseaza aspectul? nu ar fi normal si plin de dragoste ca ambii parteneri sa aiba mijloacele, intelegerea mutuala si resursele sa participe echitabil la bunul mers al gospodariei, in timp ce si-ar implini si aspiratiile individuale?

vedeti? multe disensiuni s-ar rezolva cu sistemul impreuna+separat, gestionate echitabil si, da, cu dragoste, dar si cu respect pentru celalalt.

Llaura spune:

conchita, chiar asa cred, nu sabotez pe nimeni...cand in mod obiectiv, (nu la PMS sau la nervi), simti ca efectiv ceri bani de chiloti, atunci e momentul sa iti iei un job. Daca pitecantropul are nevoie sa i se arate...well, sa-i arate altcineva (nu chiar in termenii astia absoluti, dar cam pe acolo). Discutiile sunt ok, orice discutii, contracte din astea sunt prea cinice zau.

conchita spune:

pitecantropul nu e chiar pitecantrop. este barbatul minunat cu care te-ai casatorit intr-un anume context social si cultural si care asa a fost crescut sa considere, asa este in continuare incurajat sa considere - vezi si diferentele de lectii despre bani predate fetitelor si baieteilor: fetitele trebuie sa invete sa "aiba grija de altii", sa doneze si sa voluntarieze, sa lase de la ea, sa fie generoase cu timpul si banii lor; baieteii sunt invatati sa riste, sa investeasca, sa inmulteasca banii, sa negocieze la sange, sa ceara ce li se cuvin. ca lucrurile raman la fel chiar si cand fetita devine adult si incepe sa primeasca mesaje contradictorii - esti independenta, ai un job, poti cuceri lumea, etc, in acelasi timp cu fundamentele de educatie din copilarie, si-atunci avem dramele de azi. jumate de casatorii sfarsesc in divort, mamele singure constituie 90% din populatia saraca, o femeie din 4 este abuzata, dar nu poate parasi relatia din motive financiare. astea-s cifrele. cifrele sunt cinice, nu eu. tot ce spun este ca nu este deloc rusinos si cinic si ne-feminin sa fii responsabila. caci a avea o relatie sanatoasa, nu romantata si bazata pe slabiciuni, cu banul, inseamna chiar asta, sa fii responsabila.

maria58 spune:

doamnelor citindu-va imi dau seama ca eu pina acum am dormit sau am fost pe alta planeta!si credeti-ma ca nu am decit 58 de ani!dar toata viata am considerat dragostea mai presus de orice ,de bani de material,de absolut, orice bun pamintesc!aaa stiu va intrebati daca mi-am luat suturi?!raspuns :cit sa-mi ajunga pentru doua vieti!la ce mi-a folosit?!asa am simtit eu ca este mai bine sa dai decit sa primesti!
(nu ma refer la suturi,) da Conchita ai dreptate in parte tot ce am scris era referitor la cum mi-am trait eu viata si nu n-a fost bine!este bine sa dai (nu ma refer aici la bani)dar sa nu te cheltuiesti pe tine!sa dai din suflet celui care merita dar nu si celui care nu merita ,sa nu-ti traiesti viata la intimplare ! am invatat multe in doar citiva ani si acum dupa am invatat si de la voi !multumesc

Llaura spune:

Dupa parerea mea joint everything arata intentia, onestitatea partenerilor, se joaca cu cartile pe fata; si presh nu te face doar el, exista perioada gri in care il lasi sa te faca, de aia si ziceam ca cea mai buna exit strategy e statusul.
Deciziile individuale sunt rare in cuplu, ok ai bani de scoala, dar daca el nu se implica ce faci cu copilul, chiar si cu casa, cu viata de familie? mie implicarea asta mi se pare mai importanta, practic daca nu exista nici familia nu mai exista, dincolo de banii de taxa. Harleyul la mine e no-no; dar sa zicem ca e o masina de care nu chiar ai nevoie, pai daca incape in buget de ce nu, ma bucur si eu mai mult de bucuria lui, daca nu incape asta e, o sa incapa candva.
Pana la urma whatever rocks your boat ce sa fac, nu cred in casatoria ca institutie, doar in oameni care-si impart viata prin propria dorinta si vointa.

conchita spune:

si unde e minciuna daca eu vreau sa am bani de ciocolata si pantofi, iar el vrea sa stranga bani pentru o noua placa de nush ce, placa pe care bugetul comun nu o poate finanta? daca el vrea sa renunte la unele mici placeri pentru visul asta, care e o nevoie strict personala, nu a cuplului/familiei, de ce l-as impiedica? unde e minciuna? daca eu dorm linistita doar daca stiu ca am niste economii de care nu se poate atinge absolut nimeni intr-un moment de iresponsabilitate, unde e minciuna? ca eu vad doar adevar pur si onestitate totala cu propria persoana si cu partenerul. rar se intalnesc doua persoane care sa gandeasca si sa actioneze la fel in problema banilor, deci solutia e cum compatibilizezi aceste diferente, fiecare ramanant safe, responsabil si, da, onest in relatie. nu ascunzi nimic, pur si simplu iti exerciti un drept. daca nu exista niciun risc, atunci care e diferenta intre a avea 3 lei in cont comun sau a avea 3 lei in cont separat? realitatea e cinica, riscul exista, sta in statistici. iar daca maine ar veni cineva si ti-ar spune ca exista 50% risc sa-ti cada o caramida in cap maine, nu ai incepe sa porti o casca? e vreo diferenta intre caramida si riscul de divort? nu. si totusi femeile rasucesc conceptele de onestitate si dragoste si parteneriat in asa fel incat sa nu poarte casca, tentand soarta.

recunosc, eu sunt peste medie de pro-activa cu preventia. mai bine safe, decat sorry. atata vreme cat raman corecta si fair play si nu insel pe nimeni. iar contul separat nu inseala pe nimeni, atata vreme cat dai tot ce ai, cu exceptia unui mic procent, in contul comun, idem partenerul.

explicatia de capatai fiind ca identitatea noastra ca persoane nu e definita doar de relatie. deci concluzia e super logica, daca vrei sa o privesti obiectiv.

ruxij spune:

Cred ca si eu si Laura suntem OK cu contul comun+separate.
Mi se pare f. corect rationamentul tau, asa e better safe than sorry. Da' dc. fiecare e DOAR cu banii lui, eu cred ca e o problema acolo, de atitudine, adica nu vreau sa impart nika cu tine, tu cu ai tai, eu cu ai mei, unul e chirias sau cum?

conchita spune:

hei, maria, fruntea sus, nu e niciodata tarziu sa schimbi lucrurile. bineinteles ca dragostea e pe primul plan. diferentele vin cand definim dragostea, pentru mine e una, pentru altii e alta.

nu pot separa dragostea de responsabilitate. Llaurei i se va parea iarasi cinic ce spun, dar cand ai si copii, incepi sa vezi lucrurile diferit. nu vreau sa ma gandesc ce ni s-ar fi putut intampla, mie si fetitei mele, daca as fi procedat "traditional". nu pot accepta ca ar fi trebuit sa astept la mila sefului o crestere de salariu sau o promovare, ca asa e feminin si decent. acum cativa ani, cand luasem un job nou pe care il uram, dar de care aveam nevoie, dupa 6 luni de la angajare, cu rezultatele si performantele scrise frumos pe hartie, am batut la usa sefei care mi-a zis ca reviziuirle de salariu in firma au loc anual si sunt automate, ceva de genul 50 de centi pe ora. am intrebat frumos daca firma are nevoie de performantele mele (absolut notabile), mi-a zis bineinteles, sa keep up the good work, la care am raspuns ca asta este posibil doar cu un salariu care sa-mi reflecte munca. altfel ma intorc la performanta basica pentru salariu basic. am negociat la sange sa am o noua revizuire de salariu peste 3 luni (compromis normal), cu optiunea unei promovari intr-un departament care mi-ar fi placut si as fi fost mai potrivita decat unde incepusem. am fost promovata nu o data, ci de doua ori. pentru ca am cerut si-a doua oara. si aveam salariu mai mare decat cei angajati pe aceeasi pozitie, barbati fiind. diferenta de salariu a mers intr-un cont privat de economii care ne-a salvat viata mie si fetitei mele putin mai tarziu.

care e morala povestii? ca nu sunt la reduceri. nici in familie, nici la job. si niciuna dintre voi nu ar trebui sa va considerati la reduceri. si ca nu trebuie sa ne fie jena sa ne educam despre bani, drepturile materiale, salarii, gestionarea bugetului in familie, ca e ok sa discutam intre noi si sa invatam una de la alta, cu mentiunea ca ar fi timpul sa aruncam balastul mentalitatilor despre feminitate si "dragostea care nu cere de mancare" la gunoi.

conchita spune:

cu asta sunt de acord. abia aici e problema de onestitate, ascunzisuri, raporturi neechilibrate in cuplu.

nu, Llaura nu e de acord cu cont separat si cont comun. :-)

---

>>>Continuare