Cat de mult e prea mult?

Recentele discutii cu bunicii familii, si mai multe subiecte de aici de pe forum, m-au facut sa incep sa-mi pun intrebari referitoare la cresterea copilului meu.
Fii-mea are 2 ani si deja mi se reproseaza ca o rasfat pentru ca prea facem doar ce vrea ea. Cica nu ii impun limite...

Exemple concrete:

- ne pregatim sa iesim afara si vreau sa-i pun un anumit dres. Imi spune ca nu-l vrea, nu vrea sa se imbrace cu el, vrea doar sosete si pantaloni. O ASCULT si renunt la dres.

- la masa avem pregatite mai multe feluri de mancare. O intreb ce vrea sa manance si o las sa aleaga. O ASCULT si mananca ce vrea.

- vine pranzul si ora de somn. Vazand ca nu prea e obosita si nu-i e somn, o intreb daca vrea sa doarma. Imi spune ca nu, asa ca o las in pace, nu o oblig sa doarma.

In fiecare din cazurile de mai sus mi se reproseaza urmatoarele respectiv:
- de ce o las sa se imbrace cu ce vrea ea? Eu trebuie sa decid!
- ea nu e in stare sa decida ce vrea sa manance, eu ca adult responsabil trebuie sa ma ingrijesc sa manance corect, ca la carte.
- ce inseamna aia "vrei sa dormi?" Copilul TREBUIE sa doarma. Daca nu vrea, e de datoria mea sa o pun in pat, si sa o pazesc pana adoarme.

Intrebarea pe care mi-o pun este urmatoarea: cat de mult trebuie sa ne ascultam copii si sa facem ca ei? Avand in vedere ca sunt decizii care o privesc pe fii-mea direct, mi se pare normal sa o las pe ea sa decida.
Vorbesc de situatii uzuale, intalnite zilnic. Evident ca nu o sa o las sa se arunce de pe un pod, pentru ca asa vrea ea, sau sa o las sa face ceva periculos care-i pune in pericol sanatatea sau viata. Nu vorbim de asemenea cazuri! Dar sa o intreb ce vrea, daca vrea, cum vrea... si sa-i respect dorinta, mi se pare de bun simt. (din nou spun, in conditiile in care nu ii este daunator in vreun fel)

Eu am fost crescuta sub imperiul notiunii de "copil mic si prost, nu stie nimic, trebuie sa se supuna deciziei parintilor". Nu mi se pare deloc corect asa, si vreau sa evit modul asta de crestere cu copii mei. Dar mi-e teama ca din prea multa dorinta de evitare, sa nu dau in extrema cealalta...

buli spune:

ca sa ma exprim sintetic
tu ai dreptate, ceilalti nu.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Kya spune:

corect!


Mami si Sanziana

---

God didn't bring me this far, to leave me here!

kariguld spune:

acum vre-o zece ani am procedat si eu la fel. iar astazi am niste copii foarte independenti si stapani pe sine.
trebuie sa ai destula abilitate sa nu cedezi prea mult. discutand sincer si deschis cu copilul, vei reusi sa mentii controlul. copii trebuie lasati sa ia decizii, minore la inceput, in lucruri marunte care nu-i afecteaza, sub indrumarea ta.
criticile celorlalti ar trebui sa nu le bagi in seama, atata timp cat nu sunt constructive si nu fac decat sa te traga de mineca "hei, vezi ca n-ai facut bine cutare, sau de ce ti-ai lasat copilul sa decida ce dres sa poarte?" deciziile tale iti apartin si atata timp cat copilul tau este sub protectie, nu este afectat de nimik si in pericole, egal ce mancare mananca sau daca doarme la amiaza.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA


M-am nascut pentru succes!

numeioana spune:

Kya, lasa toate grijile si intrebarile de genul asta... Tu faci ce trebuie, la fel procedez si eu si multe din mamicile pe care le cunosc, daca nu toate!
De ce sa-mi oblig copilul sa manance astazi carne daca nu vrea? Sa-i bag pe gat? Sau sa il fac sa manance branza daca nu ii place? Sa-l fortez pana vomita?? Ce rezolv cu asta?
David mananca de toate pentru ca vrea el. Dar nu l-as obliga niciodata sa manance ce vreau eu. Ca ii ascund maslinele cand consider ca a mancat destule...sau ciocolata... asta e altceva. Ca nu-i pun pe masa ce stiu ca nu are voie, e normal, e totusi mic. Dar de aici pana la a-i impune sa manance in ciuda vointei lui...
Mi se pare de bun simt sa ii dai sa aleaga intre doua feluri de mancare, sa zicem. De ce nu? Ba chiar cred ca o ajuta sa-si dezvolte capacitatea de a lua decizii. E ok.

In legatura cu imbracatul, copiii din ziua de azi sunt altfel decat eram noi. Le place sa aleaga singuri, sa isi asorteze hainutele cum le place lor... cred ca si asta e foarte important pentru ei. Lasati sa se descurce/sa ia decizii de mici, faptul ca iti pasa de ce spune copilul, ca il asculti sau ca hotarati impreuna, tinand seama de parerea lui, e esential si in dezvoltarea personalitatii, dar si a relatiei dintre el si mama.

La capitolul somn, eu procedez putin altfel, dar tot asa, nu-mi place sa-l oblig. La varsta asta (Sanziana are 2 ani; daca avea 5-6 era altceva) somnul este foarte important si, desi nu simte, nu are cum sa nu fie obosita. E clar ca daca nu se aseaza in pat si continua joaca nu o ia somnul, dar daca incearca sa stea in pat adoarme. Eu, daca David se opune, incerc sa-i explic ca trebuie sa doarma, ca ii e dor lui Tigrila de el (tigrul cu care doarme), il duc in pat si el accepta. Daca plange, se agita, se enerveaza si tot se opune, iar eu n-am niciun sort de izbanda renunt. Doar o data mi s-a intamplat.

In final, ca un cliseu, o sa zic ca fiecare mama isi cunoaste copilul si stie mai bine cum reactioneaza el, cum ii e mai bine... Eu zic ca nu gresesti. Cu somnul insa, zic sa incerci totusi s-o pui in pat (daca nu se opune) si sa stai cu ea. Daca vezi ca nu doarme o lasi in pace. Dar cred ca e bine sa doarma. Am eu un sentiment ca Sanziana e dintre cei care nu vor mai dormi la pranz cand cresc... asa ca macar acum sa-si faca orele necesare de somn.

Ioana si David, cel mai scump martisor

---

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

luny spune:

Prin aceleasi discutii trec si eu destul de des, dar am invatat sa mai si ignor.. am incercat si varianta 'cum vreau/spun eu', dupa ce explicatiile indelungate n-au dat road, insa.. nu tine! daca omul nu vrea sa doarmea/pape etc, nu am cum sa-l fortez si mi se pare aberant sa o fac!
Desi al meu copil amator de muuulta adrenalina, are tendinta de a face lucruri si mai putin 'safe', iar acolo incepe adevaratul circ, pe genul sta pe marginea lacului si arunca cu pietre pana aproape se arunca pe el insusi in apa, iar cand lucrurile vad ca o iau razna, doar n-o sa-l las sa se arunce in IOR
fiecare copil este diferit, si ce functioneaza cu unul, poate da un mare rateu cu altul, important si ideal ar fi sa nu le taiem noi aripile, sa nu-i subestimam, sa le lasam si libertatea necesara fiecarei perioade/varste si sa gasim un echilibru in toate cele..

Iubirea mea, MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)


Life is to precious to worry about stupid Shit!

Iasmin08 spune:

Simplu, concis si la obiect. Subscriu total. Anca tu reusesti ca de obicei sa fii cea mai concentrata in cuvinte.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

luny spune:

PS:
am spus 'ideal ar fi' pentru ca eu personal voi recunoasc deschis ca mai dau si rateuri, si mi se pare oarecum normal, experianta mea cu copiii era zero inainte sa am Mufarinul, si ca sunt de parere ca atata timp cat vom trai vom invata cum sa ne comportam cu si de la copiii nostri, niciuna nu ne-am trezit peste noapte 'mama cea mai tare din parcare', sa recunostem, dar cu toate astea, suntem SUPERMAME ptr copilasii pe care-i adoram

Iubirea mea, MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)


Life is to precious to worry about stupid Shit!

Victoria_mami spune:

Iti multumesc de o mie de ori.
Si eu exact la fel fac cu Victoria, ii cumpar ce haine vrea ea, o imbrac in ce vrea ea, mergem la magazin impreuna (aproape zilnic) si ea alege ce vrea la masa de pranz si seara. Si pe mine ma innebuneste chestia cu "O sa ti se urce-n cap!". Raspunsul meu: "Asa... si? Lasa ca MIE mi se urca." Culmea e ca nu sunt nici bunicii (ca nu avem, doar pe soacra-me,a care nu s-ar baga nici picata cu ceara), nici rudele (care NU sunt in Canada), ci "prieteni", cunostinte de fapt, ROMANI!!! Canadienii isi vad de treaba.

_
Mami de Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

natynic spune:

Si eu am parte tot mai des de astfel de discutii, din pacate cu...sotul. Pana si soacra-mea, propria lui mama, o femeie de fier la viata ei, ii spune ca a fi prea aspru si strict cu copilul tau iti va aduce pe viitor doar ura lui.
Si da, e drept, Iulia incepe sa mi se suie in cap. MIE-in rest e ok cu toata lumea. Si la fel am gandit, cum spune Desiree...bun, mi se va sui mie in cap. O MAMA are pe lume si e bine de mica sa stie asta; ca de restrictii si de "nu e voie" oricum va avea parte toata viata, orice ar face...Recunosc ca trec prin momente nasoale cand nu o mai pot stapani, insa la urma-urmei are doar 2 ani si 2 luni si eu trag speranta in continuare ca, odata cu cresterea, vom dialoga mai bine, voi sti si eu mai bine ce vrea si ce o supara si ea la randul ei va intelege ce e bine si ce e rau.
Si, sa ne intelegem: avem conflicte daca vrea sa mearga pe mijlocul strazii, daca o apuca cheful de iesit afara cand e ora de culcare seara, daca cere la calculator/TV prea mult, etc. Dar sa nu o las sa decida asupra mancarii?? A hainelor? Haida-de! Cu somnul intr-adevar, e un pic delicat, trebuie sa ne tinem de program dar, la fel ca Ioana, daca nu si nu vrea, asta e, va dormi maine!!
Ca experienta proprie, a mea e duala: mama-blanda si excesiv de permisiva, tatal excesiv de aspru si de..."nu e voie" pana am ajuns la...facultate; crescuta de bunica, tot aspra, si de sora bunicii pe care o consider persoana cu cea mai mare influenta spirituala asupra mea, langa care niciodata nu faceam rautati/boroboate desi ma simteam ff libera; asta pt ca...imi EXPLICA! Era singura care imi explica limpede de ce aia e bine si de ce aia e rau.
Si eu imi doresc un copil independent. N-am facut-o ca sa-mi satisfaca mie orgoliul ascultandu-ma cu sfintenie sau purtandu-se exact ca mine; ci pt a se descurca si a razbate in viata asta care numai usoara nu e...
Deci, Kya, poarta-te inainte exact asa cum crezi de cuviinta!

Naty mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!
"Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile"-Octavian Paler

semiramida spune:

Si eu le las libertate de alegere in multe situatii, prea multe dupa parerea soacra-mii. Atata timp cat copilul e constient ca exista si lucruri care nu sunt negociabile, le cunoaste si le respecta, nu vad nicio problema.