Divortat sau nu? (split)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 20

Adela99 spune:

io chiar nu inteleg de unde ideea ca se divortzeaza usor. poate asha se vede din afara. ca cei dinafara nu vad decat fatzada pe care ai aratat-o. de aia si uimirea multora: vai ai auzit a divortzat cutarica. si ce se potriveau. erau ca doi porumbei ... pe-o balega :)
fiecare cuplu are momente si momente. cei din afara vad doar momentele frumoase. de unde si inchipuirea ca se divortzeaza usor. una ar putea trece peste faptu' ca-i inselata, alta ca e insultata, alta ca nu trage la aceeasi carutza si asha mai departe. si oricare ar fi motivele, nu-i treaba lumii.
io nu stiu ce se vrea cu subiectu' asta. sincer. ce treaba are x sau y cum si de ce divortzeaza altii. asha in termeni generali putem umple zeci de pagini de cum ar trebui sa suportam una si alta de dragu' copiilor. ca daca sotzu e un tata bun, apoi ar cam trebui sa-i treci cu vederea ca nu e un sotz bun. cum e un tata bun? am mai pus intrebarea asta. tatal lu'fimiu a fost un tata bun, pana a mai crescut copilu'. cand copilu' o inceput sa-si manifeste personalitatea pe care el, tatal reusise sa i-o-nabuse pana atunci, atunci n-o mai fo' copilu' bun si nici el n-o mai fo' tata bun. io am divortzat pentru ca asha am crezut ca va fi mai bine copilului. si nu pentru ca ne certam sau nu ne mai iubeam ci pentru ca avea un stil care io consideram ca-i scade copilul selfesteemu'.
aveam idei total diferite in privintza cresterii si educarii copiilor. e de ajuns ca motiv de divortz? probabil nu. noroc ca astia nu te intreaba aici de ce vrei sa divortzezi, n-ai nevoie de martori care sa intareasca ca esti nefericita, samd. vrei sa divortzezi? ok! vei fi avand tu motivele tale. aveti copii impreuna? no, mai gandeste-te sase luni. nu vrea el? nu-i bai. ajunge ca unu din parteneri vrea, ca doar nu-l vei obliga pe alalalt sa traiasca cu tine daca el nu vrea. si mi se pare corect. nu ushor.

a_alinta spune:

vikinga, da-mi voie inca odata sa iti spun ca si eu am multe de invatat de la tine, si mi-am declarat admiratia fata de tine, dar poti sa crezi ca aceasta discutie nu o are pe conchita in subiect?
eu una nu vad asta, nu stiu de ce simti tu asa?

A_Iulia spune:

Citat:

citat din mesajul lui accept92

As judeca absolut diferit o femeie divortata care se raporteaza la situatia ei ca la una provizorie, care isi canalizeaza energia spre a isi mai da o sansa la o familie (nu neaprat cu acte) si nu declara 'sunt doar eu cu copilul/copiii si ne este perfect asa, nu avem nevoie de nici un barbat in viata noastra'. Pentru ca vis a vis de o asemenea atitudine nu ma pot abtine sa nu gandesc ca poate asta este problema care a dus in final la degradarea relatiei. Intr-adevar femeia care nu are nevoie de un barbat nu merita unul, dar este o pozitie feminista si orgolioasa de pe urma careia au de pierdut si copiii.

Daca de exemplu barbatul este un sot minunat dar nu si un bun tata (situatie care mi se pare complet nerealista, dar sa zicem), in ciuda fericirii femeii as consiedera divortul intemeiat si as spera ca femeia sa intalneasca un alt barbat care sa o faca fericita dar sa poata fi si un bun tata. Pentru ca nu ma agat cu dintii de calitatea de tata bilogic, dar sustin ideea de familie (si nu ma refer la acte). Si pentru a da copiilor o sansa la o familie femeia trebuie sa lase orgoliul de-o parte si sa admita ca are nevoie de un barbat, caci nu este nici o rusine.

Mi-asi fi oprit contributia la subiectul de unde s-a plecat la observatia ca totusi problema pe care si-o pune Anca merita sa fie dezbatuta la modul general daca nu m-ar fi provocat postarea despre vibratorul care inlocuieste cu succes barbatul.

accept, nu stiu daca am inteles bine, deci pana la urma consideri ca e ok sa divortezi, insa nu mai este ok sa ramai divortata si sa nu-ti mai doresti sa te recasatoresti? trebuie sa te mariti cu altul musai? (in fine, spui ca nu e necesar cu acte, dar sa existe "o familie").

Mi se pare nepotrivit sa te casatoresti asa. In casatorie (sau in relatia la care te referi) - amandoi partenerii ar trebui sa ofere reciproc iubire. Iubirea asta nu poti s-o oferi controlat, sa-ti spui: uite, copilul meu are nevoie de o familie, deci incepand de acum incolo eu am sa-l iubesc pe omul acesta, hai sa ma marit cu el ca am nevoie de tata pentru copil.

La fel de nepotrivit mi se pare sa amagesti un barbat intr-o astfel de relatie. Nepotrivit si necinstit si...pana la urma stii unde ajungi, nu? tot acolo de unde ai plecat.

Poate ca tu ca femeie poti face compromisuri, dar stiu eu cat de minunat ar fi pentru toti cei implicati? decat o noua relatie de complezenta si tehnica de o mie de ori este mai bine pentru copilul tau sa ramai divortata.

In plus, tatal biologic - tu de ce renunti atat de usor la ideea ca ar trebui sa-si vada de responsabilitatile lui de tata, chiar divortat fiind? el chiar nu are nici un rol in toata ecuatia asta, mama ar trebui sa se recasatoreasca, in cazul asta pe tatal biologic il aruncam la gunoi si gata, s-a rezolvat problema copilului?

Eu cred ca se acorda prea mare credit reconstruirii familiilor - mama recasatorita, tatal recasatorit si uite ce situatie fericita pentru copil, are doua familii - dar se ignora toate cazurile nefericite de copii ce nu se inteleg cu parintele adoptiv, sau sunt tratati diferentiat in familia recompusa, etc. si care nu cred ca sunt putine.

Poate ca sunt subiectiva, dar mie imi pare ca interesul copilului ar fi ca cei doi parinti sa nu se mai casatoreasca vreodata. Doar asa poate ramane prioritate absoluta pentru fiecare dintre ei. Ce parere ai de ideea asta?

accept92 spune:

Adina, nu-mi place sa raspund la intrebari de genul 'vrei sa spui ca...?'. Am vrut sa spun exact ce am spus. Pana la urma, cel putin eu, exprim un punct de vedere, nu incerc sa conving pe cineva ca am dreptate sau sa ma justific pentru felul in care gandesc. Pur si simplu consider extrem de important pentru echilibrul unui copil sa fie crescut de o femeie si un barbat care se iubesce. OK, asta este situatia ideala. Iar daca m-as gandi care dintre restul situatiilor posibile este de preferat, nu as fi foarte sigura ca intre o masa in familie la care mama si tata se cearta sau se inteapa unul pe altul si o masa in familie la care este prezenta doar mama, fie ea chiar si impacata cu situatia, o prefer pe cea de-a doua. Vorbesc din punctul de vedere al copilului, unul care a asistat si la certuri, si la momente tandre intre parinti, si a a avut si tatal plecat prin delegatii scurte perioade de timp. Casa fara tata era altfel, as fi preferat sa fie acasa si sa asist la o cearta buna intre parinti sincer.

A_Iulia spune:

Ok, atunci eu nu stiu ce mai e de spus. Avem experiente de viata diferite ce au dus la concluzii de viata diferite.

buli spune:

eu m-am tot tinut deoparte, dar zau ca nu pricep: cine ce treaba are de ce si cum si dupa cit timp a divortat cineva.
e o decizie personala si atit de intima si uneori atit de dureroasa incit mi se pare cel putin nedelicatete sa vii si sa-ti dai cu parerea ca e bine, ca nu e bine, ca s-a facut sau nu totul.
daca s-a facut sau nu ce treaba ai tu, o persoana din afara. toleranta mea e una, a ta e alta si tot asa.
asa zau daca nu-mi vine sa cred ca o curiozitate exagerata e la originea acestor "dileme".

ps - am o prietena de 70 de ani care mi-a zis intr-o zi: "in viata tot ce-am ris si-am zis ca n-am sa fac, tot am facut". si e o femeie cum rar intilnesti.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

mihaela_s spune:

Eu am zis asta de la bun inceput dar nu m-a bagat nimeni in seama . E ca si cum m-as uita ce ciorba mananca vecinii in fiecare seara...poaspata, cu zarzavat, cu carne sau reincalzita? Care e treaba mea?

fii alaturi de Mihaita

vorbe de copil...

Hobby

www.talentedenazdravani.ro/" target="_blank">talentele nazdravanilor

calator de profesie

Gabi_K spune:

Citat:

citat din mesajul lui accept92

as fi preferat sa fie acasa si sa asist la o cearta buna intre parinti sincer.

deci dupa parerea ta eu ca mama buna si grijulie ar fi trebuit sa-mi stric toata viata certandu-ma cu un magar alcoolic, numai pentru simplu fapt ca am facut doi copii cu el.
Ceea ce tu nu stii si nu vezi, si nu vede nici Anca,( autoarea subiectului, care considera lumea cuplurilor casatorite "lumea buna" deci ceilalti necasatoriti, divortati, vaduvi, etc, sunt mocirla, noroiul, sau ce?... ) este ca fiul meu care a asistat la incercarile mele disperate de a pastra aceea fatada a casniciei, si purtam masca aia de femeie casatorita impacata cu soarta ei, chiar fiul meu pentru care ma luptam sa-i pastrez tatal biologic langa mine, m-a intrebat la varsta de 8 ani: mami, nu vezi ca asta nu ne iubeste? de ce nu divortam de el?

ALtceva, ce nu stii: am stat cu exul meu 10 ani. De fapt am vrut sa divortez chiar dupa primele scandaluri, dar nu am facut-o. Stii de ce? pentru ca a sta sub aceeasi acoperis cu el era singura cale sa-mi tin copiii departe de el. Suna ciudat, nu? Nu i-a pasat de copii pana-n ziua divortului. Dupa ce ne-am mutat de acasa, vreo jumatate de an nici macar nu m-a sunat sa vada daca am bani de sosete sau de o felie de paine pentru copii?

Daaaa, e frumos sa suporti si sa te certi, dar inainte de a fi mama, esti OM. Si un om are anumite nevoi. Biologice, sufletesti, etc. Si are si drepturi, in primul rand dreptul la viata. Si din moment ce am o singura viata, am luat decizia sa divortez. Singurul meu regret e ca n-am facut acest pas mai repede.

Dupa parerea voastra noi divortam usor. Asa e... dar am facut-o pentru ca ne autorespectam, si nu am suportat sa fim tratate ca niste carpe. Am facut-o in speranta unei vieti mai bune. Cat despre parerea copiilor mei: isi doresc un tata cu disperare. Dar nu pe cel biologic. El e un zero in ochii lor. Un mare zero vopsit blond. (zau ca si-a vopsit parul

)

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

brotacel03 spune:

Acum 6 ani, intr-o zi de 8 marte, sotul meu pe atunci a venit si si-a luat lucrurile, parasindu-ma. Aveam un copil care nu implinise un an. Pe 1 mai el deja locuia cu noua iubita, pe care jura c-a cunoscut-o dupa plecarea de-acasa.
O iubire pornita frumos, in anii studentiei, se incheiase asa.
O vreme am fost cumplit de ranita, mi-era greu singura. Au trecut niste ani, am vazut ca n-am murit, am capatat incredere in mine. Dar rana e acolo, increderea nu o mai pot acorda ca inainte, ma indrept curand spre 40 de ani, si-s tot singura. Ocazii serioase nu au fost (insuratii care uita de acest statut nu ma intereseaza), asa ca , accept92, nu intotdeauna putem reconstrui o familie. O femeie care a constatat pe propria-i piele ca s-a descurcat singura, nu va accepta langa ea pe cineva facand compromisuri majore.

Yasmine spune:

Citat:

citat din mesajul lui vikinga

si in fine sa li se reproseze femeilor ca au divortat usor si ca pe deasupra se mai si autovictimizeaza si se dau puternice si curajoase asa la o vorba de imbarbatare intre ele, sa zicem inchizi ochii si mai trece, dar sa faci aluzie la faptul ca femeile divortate-si revarsa o iubire sufocanta nesanatoasa asupra copiilor si cum ca ei copiii, ajunsi mari isi vor simti mamele ca pe niste bolovani atirnati de git ori cam asa ceva formulase accept, hai ca e prea de tot.

eu chiar credeam ca femeile divortate is birfite doar asa de matusele cu cozonac in servetel pe la vreo nunta, nu asa intre femei cu pretentii.

chiar daca vorbele rele ies in fata, nu stiu de ce dar asa se intimpla mai mereu, va rog fetelor nu lasati sa treaca pe linga voi sustinerea si intelegerea sincera alor celorlalte, ca au fost destule chiar daca nu asa de combatante ci mai discrete cu ochii spre ale lor.
si ma gindesc ca asa trebuie sa fie si in viata reala si in cam aceleasi proportii.

Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

Cum se face draga mea, de eu sunt mereu de acord cu tine