Copii agresivi, mame depresive

Buna seara. Eu sint disperata. Baietelul meu are 2 ani si 7 luni, iar eu sint in permanenta tinta atacurilor lui. Daca este frustrat vine si ma loveste. Daca nu il las sa faca ceva - orice - se razbuna pe mine: ma loveste, ma zgarie, ma musca. Daca tatal lui ii interzice ceva si eu sint prin preajma, ma loveste pe mine (el e mai sprinten si scapa, eu nu! Eu o incasez).
El este o dulceata de copil. Are un vocabular super dezvoltat pentru varsta lui. In parc le povesteste o gramada de lucruri copiilor...dar...este foarte agresiv cu mine...cu mama lui...iar eu nu mai rezist. Nu mai stiu ce sa fac. Am incercat sa fiu calma, sa nu ma enervez, am incercat sa ii explic ca si pe mama o doare, am incercat sa-l pedepsesc, chiar i-am dat doua la fund. Singurul lucru pe care il obtin este o depresie ale carui proportii cresc...ajutor...!!!

Lali spune:

Eu cred ca faptul ca pe tine te supara asa de tare il face sa creada ca are succes metoda lui. Tu nu trebuie nici intr-un caz sa devii depresiva din cauza asta, trebuie sa cauti rational solutii si sa incerci sa fii calma. E doar o faza din evolutia lui si va trece si vor veni altele.
Eu as incerca sa ii opresc manutele chiar cu forta si sa nu il las sa loveasca. Cu calm. De 100 de ori daca e cazul. Se va plictisi la un moment dat. Pentru ca tu esti adultul si trebuie sa iti controlezi supararea iar el poate fi invatat incet sa isi controleze manifestarile. El are voie sa greseasca, tu trebuie sa iei situatia ca pe ceva ce trebuie corectat si controlat, nu pus la suflet.
Ai incercat sa-i distragi atentia sau sa razi ?

moonchild spune:

Daca tot vorbeste, explica-i prin imagini care e treaba cu furia si afla de la el de ce e el furios.

De asemenea, de multe ori copiii sunt oglinda sentimentelor neexprimate din casa: esti cumva furioasa tu pe cineva din casa, pe tatal copilului de exemplu, si nu-ti dai voie sa exprimi furia?..ca atunci o sa o exprime copilul in locul tau..

beshter spune:

smandreea, baiatul meu (1 an si 10 luni) a trecut prin aprox. 4 saptamani de furie si frustrare pe care le-am simtit si resimtit pe propria piele.

Cum am rezolvat:
1. am identificat cauza.
2. i-am aratat ca inteleg ce-l supara: 'Mama intelege ca esti suparat ca te ia de la jucarii dar ai facut caca si trebuie sa te schimbe ca sa nu te usture fundul'
3. de cate ori m-a lovit eu l-am pupat. 'Noi nu ne lovim niciodata, nici cand suntem fericiti nici cand suntem suparati. Noi ne pupam si ne mangaiem'. Fiind asa mititel, nu stie sa se manifeste nici cand e foarte fericit nici cand e foarte suparat. De multe ori m-a muscat de bucurie:)
4. am avut grija ca reactiile mele si ale sotului meu sa se suprapuna si sa fie consistente (daca sotul tau fuge si te lasa pe tine sa incasezi si sa te descurci, nu-i prea bine)

La noi s-a rezolvat fara mari furtuni. E adevarat ca fi-miu e mai mititel dar sper oricum sa te fi ajutat.

Eu nu l-as pedepsi - cu atat mai putin lovi la randul meu - pentru ca, daca te vede pe tine ca dai, intelege ca asa se procedeaza si ca, prin urmare, are dreptate cand loveste (adica nu faci decat sa-i 'spui' ca asa se rezolva lucrurile).

Succes!

gabriella1 spune:

nu cumva e cam alintat?

Gabriela


"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

Laura25 spune:

Te rog, defineste 'alintat'. Adica cum 'e cam alintat'?

---

Bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

gabriella1 spune:

este rasfatat; este tratat cu tandrete exagerata; i se satisfac orice capricii.

Gabriela


"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

Alexa Ioana spune:

si cam care'i "cantitatea" de tandrete "normala"? de la cati pupici in sus se ajunge la "tandrete exagerata"?


smandreea: si fiica mea a trecut printr'o faza din asta de lovit, tot in jurul varstei de 2,5-3 ani. cand se intampla, ii repetam la nesfarsit ca noi nu lovim, lovitul doare, noi pupam si mangaiem. oamenii care se iubesc nu se lovesc, si noi ne iubim, etc etc. si eu cred ca cel mai rau lucru e sa se raspunda la violenta cu violenta, pentru ca mesajul transmis e "totusi mami are voie sa loveasca" sau "uneori totusi se poate lovi", ceea ce duce clar la confuzie.
cu rabdare si multa dragoste si consecventa veti depasi faza asta. pentru ca e doar o faza...

kay spune:

Gabi, stiu ca gravidele sunt sensibiloase, dar gresesti aici. . ai rabdare sa vezi din experienta ta ce inseamna un copil, acum din auzite nu poti stii ce inseamna un copil. Asa eram si eu, si io auzeam de copiii "rasfatati" etc... Si iti spun eu, iubirea nu "rasfata" un copil.

gabriella1 spune:

off topic: de aia-mi repeta mama la nesfarsit c-a gresit cu prea multa iubire si ca nu m-a batut la timp? cum as fi fost io normala?

cu siguranta voi fi ca o leoaica ptr copilul meu, i-as face toate mofturile si nu mi s-ar parea indeajuns.
Scuze daca am gresit cu "aprecierea" si kay are dreptate: e usor sa "evaluezi" cand inca nu-l ai !
Gabriela


"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

Iasmin08 spune:

Stiu ca e cam mititel, incearca totusi sa ii explici ca mami nu agreeaza violenta si eventual sa il pui 30 de secunde la colt ca ''pedeapsa'' atunci cand devine violent. Ori sa il ignori cateva secunde atunci cand iti cere ceva. E inca prea mic iar palmutele la fundulet ii pot crea ideea ca e normal sa ''dea'' cu palma...Sper sa vina o colega de forum specialista in psihologia copilului si sa ne dea idei cu adevarat bune

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori