Copii agresivi, mame depresive

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns anca_a spune:

Motivele pentru care loveste pot fi multe:

- nu stie sa-si manifeste altfel supararile. Zici ca are un vocabular foarte dezvoltat asadar il poti ajuta sa-si exprime verbal frustrarile, intr-o maniera nonviolenta. (Atunci cand ma lovesti ma doare, ma supara si in plus nu inteleg ce vrei de la mine deci nu te pot ajuta. Spune-mi ce te supara si impreuna incercam sa gasim o solutie acceptabila pentru amandoi)

- simte ca nu ii sunt validate sentimentele negative. E foarte important ca un copil sa se simta iubit si acceptat in aceeasi masura si atunci cand e frustrat. Poti sa incerci sa-i explici ca in vreme ce sentimentele pentru el sunt neschimbate, atunci cand se manifesta violent, comportamentul lui este inacceptabil.

- incearca sa atraga atentia pe principiul ca orice atentie, chiar si negativa e de preferat ignorarii

- loveste pentru ca e lovit. In momentul in care ii tragi doua palme la fund ii transmiti mesajul ca poti lovi atunci cand esti furios. Copiii fac ce fac parintii si nu ce ar vrea parintii ca ei sa faca.

- tensiunea din familie. Atunci cand tu te enervezi pentru ca el te loveste, se creeaza un cerc vicios. El te loveste pentru ca tu esti nervoasa samd.


Cu multa dragoste, intelepciune, calm, stabilirea de limite ferme (fara pedepse) se poate trece usor peste perioada asta.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ellej spune:

Am trecut si noi prin faza asta; cateodata mai face si acum. Fetele te-au sfatuit bine, trebuie ignorat, explicat cu calm ca violenta nu e raspunsul si in ultima instanta, daca explicatiile nu functioneaza, pedepsit prin diverse mijloace ne agresive, gen fara desene in seara asta (parerea mea). In general la noi a mers asa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_a spune:

Ellej, gresesti.
Ignorarea sau pedeapsa nu fac altceva decat sa-i sporeasca frustrarea si sa-i dea de inteles ca mama nu-l iubeste atunci cand e nervos.

Pedeapsa da "rezultate" pe termen scurt, adica in timp ce copilul renunta la comportamentul violent de frica, frustrarile raman si se accentueaza.

Prin comportamentul mamei, copilul trebuie sa inteleaga ca ceea ce simte el e normal, ca e firesc sa fie suparat uneori dar ca mama este acolo ca sa-l ajute sa-si exprime nemultumirea intr-un mod constructiv.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mina spune:

Nu-l tine la distanta, ca sa nu inteleaga ca il iubesti numai cand e baiat bun. Ajuta-l sa-si exprime frustrarile, repeta-i ori de cate ori este nevoie ca poate sa vorbeasca si cu tine si cu tati despre orice, mai ales despre lucrurile care-l deranjeaza.
Explica-i, de asemenea, ca oamenii in general (tu, tati, bunicii, oamenii de pe strada) nu asa isi rezolva problemele ca ar insemna ca toata lumea ar bate pe toata lumea.

Spui ca da in tine cand tati ii interzice ceva. Poate si aici e o problema, cand interzici ceva unui copil trebuie sa explici si de ce. Daca nu, apare frustrarea.

Poate identifici cateva situatii in care un copil, cineva, s-a purtat cu el urat, fara motiv. Discuta cu el despre ce a simtit atunci si explica-i ca asa te simti si tu cand te loveste.

Eu cand se poarta fi-miu urat cu mine (rar, ce -i drept) sunt trista (si chiar sunt). Si ii arat ca sunt asa. Astfel, a inteles ca actele noastre au efecte asupra celorlalti.

N-ai mentionat nimic despre atitudinea celorlalti adulti din familie - bunici, matusi, etc, daca ii aveti pe aproape. Daca celorlati li se pare f amuzant ce face copilul, ti-au subminat misiunea din start. Matei lovea la un moment dat bunicile si mi-am dat seama ca face asta petnru ca ele, atunci cand eu il certam ca le-a lovit, ii luau apararea. Deci atitudinea adultilor trebuie sa fie unitara, nu unul sa-l certe si altul sa il apere.


Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
www.tocanadecuvinte.blogspot.com" target="_blank">TocanaDeCuvinte
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bee spune:

Iubire, iubire, afectiune, tandrete. Cat mai multa, de la tine catre el. Apoi rabdare si intelegere, de la tine catre el. Chiar daca te loveste. Daca te loveste si e frustart, ignora manifestarile lui. Daca-ti iesi din fire, te enervezi, ridici tonul sau ii dai peste fundulet- nu e bine! Dar daca totusi o faci, explica-i ca nu e el de vina pentru supararea ta. Spune-i ca TU ai o perioada mai proasta si ca TU ai sa incerci sa te porti mai bine. Chiar si reactia lui la interdictiile tatalui, ar trebui sa-ti dea de gandit. Are el ceva cu tine si numai tu poti sa descoperi unde-i problema. O sa treaca, sunt sigura. S-a schimbat ceva in casa, in programul lui? Doarme cumva singur de putina vreme? MErge la gradi? E undeva o schimbare pentru care el te acuza si se comporta asa. Nu au sens pedepsele si interdictiile daca el nu le pricepe sensul si il fac si mai frustrat.
Noi am patit asta cu baietelul meu de doi ani, dupa ce am nascut. A fost groaznic cateva luni. Sa zic vreo 4-5 luni. Pur si simplu baiatul meu a fost suparat pe mine. Si gelos si frustrat. Sper sa vezi ce nu e in regula si sa depasiti perioada asta cat mai repede!


www.dropshots.com/dochia" target="_blank">poze1
poze2

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ingridnen spune:

Bun subiect... chiar ar fi binevenit un psiholog aici.
Si noi am avut probleme cu lovitul, acum e deja mare, dar am observat ca tot se mai intampla (nu ne loveste pe noi, dar de ex. daca ii ia cainele vreo jucarie il loveste... am incercat multe metode si tot nu l-am dezvatat si sant suparata pentru treaba asta).

Mai dragelor, generatia noastra era altfel am mai luat si eu cate o palma de la mama/ tata dar zau daca mi-a trecut prin cap vreodata
sa-i "raspund" cu aceeiasi moneda... ce-o fi cu copiii astia de azi

Ingrid si Cristi 6 ani si 11 luni

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariana_flo spune:

Si fetita mea de 1 an si 4 luni,loveste pisica. Evident ca nu o lasam si in locul obiectului cu care vrea sa bata pisica ii dam jucaria cu snur (preferata pisicii). Astfel dintr-un gest nepotrivit se ajunge la o joaca pe cinste. Incercam sa-i explicam si ca pisi e tot un sufletel si ca o doare dar fetita inca mai are tendinte agresive. Sper sa treaca. De pedepsit... n-am pedepsit-o niciodata. Nu cred ca la o varsta asa frageda este perfect constienta de gestul ei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura25 spune:

Citat:
citat din mesajul lui ingridnen


Mai dragelor, generatia noastra era altfel am mai luat si eu cate o palma de la mama/ tata dar zau daca mi-a trecut prin cap vreodata
sa-i "raspund" cu aceeiasi moneda... ce-o fi cu copiii astia de azi

Ingrid si Cristi 6 ani si 11 luni


Hmm, hai sa filosofez eu o explicatie.(Totul e ipotetic, dupa cum spun, filosofez, poti sa pui 'x' in loc de persoana ta in ce zic eu acum): Probabil amintirile tale cele mai vechi sunt undeva de la 5-6 ani, cand deja erai invatata sa primesti palme si stiai (ca asa ti se spusese) ca e normal, le meriti si e bine asa, pt tine, ca palmele le iei din dragoste. Cred ca iti era prea frica sa iti treaca macar prin cap sa ripostezi. Plus ca de la o varsta incepe sa functioneze ceea ce noi numim 'rusine' fata de adulti. Ca ei te cresc si au grija de tine, e rusine sa faci aia sau ailalta. La 2-3 ani autocenzurarea asta nu exista. La 2-3 ani faci ce simti, imiti comportamente, refulezi cum 'iti vine', necenzurat.
"ce-o fi cu copiii astia de azi "
si eu! Pai copii astia din ziua de azi sunt copiii nostri. Tu esti mama, ce crezi, de ce e copilul tau asa cum e?(Chiar , cum sunt 'copii astia din ziua de azi' de te dai cu capul de pereti?)




Bazar umanitar DC


Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

La aceasta varsta copilul descopera pentru prima oara situatiile ambivalente.
Dezvoltarea neuro musculara a copilului la varsta de doi ani, il face pe acesta sa vrea sa isi folosesca dupa propriul plac grupele de muschi, avand acum posibilitatea de a IMITA nu doar cuvintele adultilor ci si COMPORTAMENTUL, gesturile.

Copilul devine activ, zgomotos,agresiv, chiar brutal fata de diferite obiecte, pe care le ia si le rupe, le loveste, ca si cum asta ar fi scopul sau, de a-si indeplini o placere rautacioasa.
Placerea acsta este acentuata cand vede ca atitudinea agresiva il nemultumeste pe adult! E ca o faza 创masochista创, cu cat copilul vede ca te nemultumeste mai tare cu atat continua mai mult sa faca ceea ce face. Vrea atentie, si o primeste.

Il lovesti, suparata fiind? Te va lovi si el. Il eviti, pentru ca ai treaba? Va continua si mai abitir cu rautatile, pana ajungi la limita si il 创bagi in seama创 chiar si prin pedepsire(nerecomandat, evident)

Suna ciudat, dar din dragoste pentru parinti copilul gaseste satisfactie in a supara sau lovi. Ideea nu imi apartine, poti citi de exemplu Francoise Dolto, autoare care explica foarte clar si pe larg problemele acestea. Este vorba de ambivanenta, cum am spus.

Copilul isi va folosi din pur capriciu agresivitatea musculara, iar rolul tau ca parinte este sa il educi conform disciplinei sociale.

Nu este deloc Ok sa fugi din fata copilului! Trebuie sa-l infrunti, este parintele lui, in ochii copilului esti atotputernic.Copilul va invata ca oricat de rau ar fi el, tu ca parinte esti mai puternic, esti adult, el trebuie sa se impace cu ideea ca NU poate face ce vrea.Exista reguli sociale pe care doar de la voi le poate invata.La varsta asta, copilul nu are gandire logica, el reactioneaza prin imitatie si impuls.
Trebuie sa invete sa cedeze, la fel cum se intampla cu trecerea peste complexul lui Oedip, care tot 创cedare创 se numeste, dar asta e alt subiect.

Incearca sa ii canalizezi agresivitatea dealtfel foarte normala spre un substitut. Lasa-l sa se desfasoare cateva ore zilnic, in VOIE, zbenguindu-se, strigand, fara constrangeri din partea voastra.Este absolut necesar ca, copilul sa isi consume agresivitatea,(rupe jucariile, le distruge, le loveste) altfel va ajunge sa 创caute pedeapsa创permanent ca o forma de..dragoste, daca toata agresivitatea lui va vizeaza pe voi iar voi nu luati masuri de educatie de niciun fel.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Andreea in primul rand asta nu este motiv de depresie. Tu esti parintele, tu trebuie sa fi in control. Reactia ta e posibil sa fie activata de alte experiente de viata care au inclus lovire - poate in copilarie? Impresia mea e ca tu comuti in pozitie de copil atunci cand fiul tau te loveste.

Exista posibilitatea ca copilul tau sa fi vazut pe cineva lovindu-te? Sau certandu-te, invinovatindu-te de ceva?
Poate fi suparat pe tine pentru ceva anume? Ai incercat sa discuti cu el cand este calm si linistit? Te crede vinovata de ceva?
De cand a inceput sa te loveasca? Ce s-a schimbat in viata lui la momentul respectiv?

Nu e normal sa ii permiti copilului sa te loveasca, asa cum nu e normal nici sa fi "sprinten" si sa scapi cu fuga cand vrea sa te loveasca. E foarte important sa nu il lasi sa te loveasca. Prinde-i mainile la nevoie. Si vorbeste-i, calm, fara sa-l ameninti, fara sa-l certi, cu intelegere. Incearca sa-l faci sa-si verbalizeze frustrarea, sau verbalizeaz-o tu in locul lui (esti furios fiindca ..., esti suparat fiindca...). Cand renunta la incercarea de a te lovi, ia-l in brate si vorbeste-i in continuare. Sa te simta alaturi de el.

Joaca-te cu el si pune in scena povesti cu personaje care se enerveaza, se frustreaza din diferite cauze (obisnuite pentru el) si arata-i cum un personaj se comporta ca el si nu are nimic de castigat si altul spune ce simte, este consolat, se negociaza un compromis multumitor pentru ambele parti.

Numai bine

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput