Sophie Amelie, papusica

M-am hotarat si eu, in sfarsit sa va povestesc momentul nasterii gogosicii si ceea ce l-a inconjurat.Nici nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 6 saptamani de atunci...Ma bucur sa-l "public" in ziua in care impreuna cu frumoasele mamici ale odiseei sept-oct 2009 m-am mutat la scutecele.
Avand doar 22 de ani, pe atunci 21, nu imi programasem un pas atat de important. Intotdeauna am stiut ca in meseria mea(am terminat facultatea de teatru)ori poti avea bebe devreme, ori se inampla f tarziu din cauza ca e dificil sa impaci maternitatea cu scena. La mine s-a intamplat devreme. Aveam, intr-adevar un prieten si o relatie speciala de 4 ani. Desi a aparut pe nepregatite, stiu sigur ca a trebuit sa existe pe lume aceasta gogosica pt ca insarcinata am ramas in jurul Craciunului, am descoperit de Valentine's day si a miscat prima data de Pasti. A fost o sarcina extrem de usoara, fara greturi si alte chinuri, f putine kg luate, in luna a 6-a eram inca pe scena, jucand. Dragostea mea micuta nu a vrut sa ma incurce cu nimic. Chiar si in spectacolul de licenta am putut juca cu acelasi costum, desi intram in luna a 7-a. Am mers la mare inclusiv in luna a 8-a, iar in noaptea dinaintea nasterii conduceam catre prietena mea. Am condus pana in ultima clipa. Poate ca nu multe persoane de varsta noastra ar fi luat aceeasi decizie si anume de a avea acest bebe, insa noi am simtit ca daca o pornim pe drumul acesta propus de soarta, va fi frumos...
DPN-ul meu era 30 septembrie. Toata sarcina echografiile ne aratau o sarcina cu 2-3 saptamani in fata. Abia spre sfarsit a ajuns ca echo sa coincida cu DPN. Totusi la ultimile controale si anume incepand cu sapt 36 incepusera sa apara semne ca bebe se pregateste sa vina pe lume. Asadar am inceput sa fiu mai putin activa(eu fiind exagerat de activa toata sarcina) si am incercat sa o tin pe Sophie cat mai mult acolo, la caldurica. Doctorita pleca pe 21 septembrie si revenea pe 30. Stiam ca nu mai exista nicio sansa sa rezistam pana atunci. Ne-am propus ca daca nu vine singurica(doc era convinsa ca va veni) pana spre sf saptamanii dinaintea plecarii, sa actionam, adica sa inducem nasterea(nu ar fi propus asta daca_colul nu incepea sa se deschida).
Am asteptat, nu s-a intamplat nimic, doar usoare contractii oarecum dureroase. Pe 16 am sunat-o pe doctorita. A doua zi ma astepta la spital pt intalnirea cea mare! Am fost atat de emotionata toata ziua...incredibil. Ne-am uitat pe net si am descoperit ca 17 septembrie este ziua in care se celebreaza maica Sofia si fiicele ei. Am ramas masca, avand in vedere ca am stiut de la inceput ca bebe se va numi Sophie. Evident ca nu am putut dormi nici unul dintre noi in acea noapte, iar a doua zi la ora 7 ne-am prezentat la maternitate gata pregatiti de intalnirea vietii.
Mi s-au facut actele de internare, asistentele m-au pregatit, doctorita le sunase si anuntase. Am mers sus, in zona de travaliu si nasteri. Cand am pasit pe usa, am intrat pe un hol larg si lung, care avea camere de o parte si de alta, iar in capat era o lumina atat de placuta, razele soarelui la rasarit, care patrundeau printr-o fereastra mare si luminau tot holul...mi-au creat o senzatie de liniste perfecta. Am mers intr-o sala de pretravaliu, unde am intalnit inca doua fete. Urma sa stau acolo pana se elibera rezerva in care stateam singura si in care si nasteam. Fetele asteptau de mult timp, una era acolo din noaptea trecuta. Ma intrebam daca si la mine va dura atat de mult... A venit o doctorita care m-a verificat si a zis ca aveam deja dilatatie 2 (deci se pare ca tzushca ar fi venit oricum). Ea si-a dat acordul pt ca asistentele sa poata incepe inducerea. Mi-au facut cateva injectii. Si a pornit. Mergeam la toaleta si vedeam cum se duce dopul. Contractiile deveneau mai dureroase. La ora stabilita a ajuns si doctorita mea, pe 10 dim, la scurt timp dupa debutul travaliului. In jur de 1 am mers in rezerva in care urma sa nasc. Am stat intr-un pat langa "fotoliul" de nastere. Abia atunci au inceput contractiile dureroase. Mi-au montat epidurala,nimic complicat. Pentru scurt timp, pana sa ajung la dilatatie 4, am apucat sa vad cat de dureros e. Si era!! Si astea nu erau decat dureri de inceput. Apoi mi-au pus solutia de epidurala si au disparut instantaneu aproape. Si din momentul acela a mers atat de usor. Peste jumatate de ora au venit sa mai faca o verificare si eram la dilatatie 8-9. In 10 min maxim a venit toata echipa si m-au urcat pe masa. Mi se parea atat de usor, nu simteam absolut nimic. Adica nimic dureros. Radeam cu doc si asistentele. Ma simteam atat de in siguranta, sentiment pe care l-am avut in permanenta in prezenta doamnei doctor. Excelent. A fost mai intai o contractie la care am impins de doua ori. La urmatoarea, am impins o data si s-a ivit capsorul, la a doua impingere, there she was! Avea un glascior puternic, de fetita, care m-a emotionat. Am vazut-o direct pe masa....Era atat de ciudat. Un omulet de 3300 gr, 52 cm si nota 10! Parca nu eram eu acolo. Mi-au dat lacrimile instantaneu, curgeau pe obraz...Nu-mi venea sa cred. Au infasat-o si mi-au lipit-o de fata, iar cand am pupat-o...Nu pot sa descriu. Atat de mica si de fragila...Atat de a mea...A noastra, era leita Cristi. Si acum imi dau lacrimile cand imi amintesc... Si a venit atat de usor pe lume. Am avut acelasi sentiment, ca a trebuit sa existe!
A durat extrem de putin...mai mult a durat apoi cusatura, nici nu am stiut ca am fost un pic taiata. Am crezut ca nu, dar mi-a zis doc ca da, era normal. Oricum a fost o taietura mica si s-a refacut rapid. Nu m-a durut absolut deloc, nici macar in primele zile. Imediat cum a aparut pe lume bebitza, doc a luat-o si a pozat-o sa-i trimita lui Steven poze cu ea. (Steven este baiatul ei si prietenul nostru. Se subintelege legatura de pe tot parcursul sarcinii dintre noi si doc. Excelenta!) Apoi m-am asezat la loc in patutul in care statusem inainte de nastere si am ramas timp de vreo jumatate de ora, cred. Intre timp m-au vizitat Cristi, mami, mama lui Cristi...erau atat de fericiti si emotionati. O vazusera cand au dus-o in salon. Cristi era entuziasmat si pierdut in acelasi timp. Ce-o mai fi trait si el... Eu parca pluteam. Era asa o senzatie de relaxare si placere, cumva. La scurt am mers in rezerva nostra, unde urma sa stau eu cu Cristi si cu bebitza.
Cat mergeam in acel carucior, parca toti oamenii pe langa care treceam erau aievea..parca nu existau defapt. Si toti imi zambeau. Cred ca asta era efectul epiduralei combinat cu felul meu de-a fi. Am ajuns in rezerva. La scurt timp a venit o doamna asistenta mai in varsta, ne-a adus-o si ne-a prezentat-o pe tzushca atat de frumos, ca pe un ingeras...Zilele petrecute acolo au fost oki, rezerva arata f bine, pacat ca nu m-am simtit prea bine a doua zi dupa nastere. Am fost asa de ametita, desi in ziua nasterii umblam cu bebitza pe acolo...in rest, totul bine. Si bebitza, ceea ce era cel mai important.
In ziua iesirii din spital ne-am aranjat si ne-am facut frumusei(eu eram intr-o rochie lunga, de vara care curgea pe scari..Sophie, nu mai vorbesc...era asa de frumos imbracata si asezata intr-un fel de saculet brodat). Pentru a intampina lumea si viata frumos. Acasa am avut parte de o primire atat de frumoasa, cu petale de trandafiras pe jos, cu o camera aranjata ca de poveste, cu tortulet si lumanarele Sophie si balonase...
De atunci am avut parte de un copilas atat de cuminte, care nu plange decat de foame daca apuca sau de cate o mica durere de burtica, care in primele 4 saptamani de viata a castigat 1400 gr si tot cam atunci a ras prima data uitandu-se in ochii mei. Din fericire nu am trait o sarcina grea, o nastere care sa ma sperie, o sedere in spital cum povestesc alte fete(de ma intreb cum e posibil sa fie asa diferente in acelasi spital cu aceeasi oameni si ajung la concluzia ca de multe ori e vorba si de felul in care percepe fiecare lucrurile si cum le traieste) si cel mai important, am trait un miracol care eclipseaza tot si ma uimeste in fiecare zi.
Daca as putea oferi un sfat fetelor care isi doresc un bebe, acela este sa nu fie speriate de nimic, sa traiasca fiecare momentel de sarcina cu toata bucuria din lume(pentru ca nu se aseamana cu nimic. Eu am adorat sa fiu insarcinata) si sa astepte cu multa curiozitate si incantare nasterea pentru ca viata li se va schimba total. Nu merita sa ratezi aceste senzatii extraordinare din cauza unor temeri care poate de cele mai multe ori nu se vor adeveri.

Andrushca, new mummy
Sophie Amelie(17.09.09), our sweet baby, we luv' u!

mary_07 spune:

Foarte frumoasa povestea voastra
Ma bucur tare mult ca totul a decurs atat de bine si de usor ai fost o norocoasa!!!
Sa va traiasca mica printesa si sa va aduca numai zambete pe fata

Poze cu noi

_

Melania, de Alexandru (2 noiembrie 2007)
si Razvan (21 august 2009)

Dana15 spune:

Felicitari Andra!!!
sa va traiasca minunea scumpa!!!

Mamica mandra de minune scumpa Ana Elisa -16.octombrie.2009


Thank God I'm a woman!

www.flickr.com/photos/38426629@N04" target="_blank">Noi

NelaM spune:

Andrushca, foarte frumoasa povestea nasterii Sophiei, m-a impresionat prin simplitate si seninatate. Mi-a indus un sentiment placut, de calm si relaxare. Imi era dor sa citesc o asa poveste de nastere frumoasa, a fost o lectura tare placuta.
Felicitari pentru decizia luata atat de tanara, dar matura in gandire. Sa fiti fericiti pana la adanci batraneti.

Cu mult drag,

Nela, mamica de Ana nazdravana (19.09.09)

www.facebook.com/album.php?aid=116964&id=814948328&l=75a8977d61" target="_blank">La plimbarica

4mykids spune:

Andra,frumoasa povestea si tare frumosi si actorii, simpli si plini de viata, tineri si plini de curaj, sa aveti parte de o viata linistita si frumoasa , iar mica papusica sa va traisca si sa va faca fericiti.

Claudia, mami de IULIA(04.12.2003) si ALEXANDRA ISABELLA(05.09.2009)



FETELE MELE DRAGI!

Mama_si_pisa spune:

Andra, felicitari!
E frumos ca sunteti tineri, ca va iubiti, ca va aveti unul pe celalalt si ca nu va temeti de viitor. Vor fi si momente grele si veti intalni multi care sa va compatimeasca , pentru ca "sunteti tineri, viata e grea, tineretea e scurta"...
Sa nu uiti niciodata ca ai fost atat de fericita si de norocoasa, iar asta te va ajuta sa ramai senina!
Te imbratisez.

andraiulia spune:

Va multumesc mult, fetele mele dragi, ca ati avut rabdare sa cititi. Ma bucur ca v-a placut.

Andrushca, new mummy
Sophie Amelie(17.09.09), our sweet baby, we luv' u!

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=144444

selen80 spune:

foarte frumoasa povestea, foarte frumosi protagonistii ati fost rasplatiti pentru curajul vostru si pentru frumusetea sufletelor voastre! sa fie Sophie Amelie sanatoasa si norocoasa!

de ursulica Ebru Fatima PRIMA POZA!


POZE URSULICA
nunta

MangaGirl spune:

Andra,

Ce nastere frumoasa si usoara. Sa va traiasca Sophie, sa va bucure sufletele si sa aiba viata frumoasa si gratioasa precum venirea ei pe lume. Tu aratai minunat in rochia cea vaporoasa si toti trei sunteti niste frumosi. Felicitari!

MangaGirl MAMI DE AIDAN GABRIEL, BB SCUMP SI CARLIONTZ - 03.10.2009

www.mariaciubotaru.blogspot.com

Micul nostru Foc a venit pe lume

liliac1 spune:

O poveste atat de linistita cu un final atat de frumos! Esti o mamica atat de tanara si atat de frumoasa...si se pare ca varsta nu te-a speriat
Multa sanatate frumoasei Sophie si tie numai ganduri bune!

Liliana, Andra-Maria (29.09.2003) & Radu-Mihai (21.10.2009)

Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!

aidaciolac spune:

andra draga , m-ai facut sa plang cat de frumos ai povestit si ai simtit

Va si va doresc sa aveti o viata frumoasa asa cum ganditi si sa fiti mereu tineri asa cum simtiti

cu drag,