Durerea unei pierderi de sarcini (81)

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Lili_g spune:

Mada,
La 6 sapt si 5 zile l-am pierdut si eu pe bebe. M-am intors pe toate partile daca i-o fi batut inimioara sau nu...Stiam din carti dar vad negru pe alb raspunsul tau. Doctorii nu mi-au spus nimic, doar statistici...M-am simtit deodata imbatranita cu 5 ani...Pentru mine si fizic a fost traumatizant...

M-am asezat in genunchi, am plans si m-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute El cum stie mai bine ca parca nu mai eram eu...
Asta m-a salvat...au trecut 8 saptamani...ma pot uita in oglinda, ma pot ridica dimineata ca sa incep o noua zi. Dumnezeu mi-a ajutat sa-mi recastig linistea sufleteasca si sa merg mai departe.

Te imbratisez, plange-ti puiul mic dar nu cu disperare ci cu multa nadejde. Scrie-mi pe PM si am sa-ti raspund cu drag.

Lili

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irlandeza spune:

Citat:
citat din mesajul lui dananagi

Citat:
citat din mesajul lui adrianaBuc

Fetelor, povestile voastre sunt extrem de triste, incredibile as zice. Eu vin totusi cu o nota de optimism, pentru ca e singurul lucru care ne poate tine pe linia de plutire. Pe 1 sept 2009 am pierdut o sarcina pe care am asteptat-o mult mult timp. Dumnezeu a facut sa raman gravida din nou la doar o luna departare, desi sotul avea diagnostic de oligoastenospermie severa si toti medicii s-au mirat cum de am reusit sa raman prima data. Cert e ca pe 2 oct 2009 am avut ultimul CM si totul pare sa mearga bine pana acum. Aveti grija de voi!


17+
Vine bebe!
bafta.tu ai ramas gravida din prima luna.eu am ramas gravida din a doua a luna.si toti au zis ca cel putin trebuia sa astept trei CM.bravo tie.ai grija de tine.


Asa ramasesem si eu in prima luna, am pierdut sarcina , apoi dupa ciclu am ramas din nou gravi si apoi am avut-o pe Alexia, desi mi se spusese sa astept 3 luni, pt. refacerea .Si ar fi trebuit sa ascult, pt. ca acum trag, cu tratamente peste tratamente, de 2 ani, dar nu-mi pare rau ca sufar, am o fetita minunata. Si sper sa imi revin total ca sa-i mai fac o surioara. Sau un fratior ?



BAZAR GENERAL - hainute, jucarii
Sa-l ajutam pe Alex-te asteptam cu vesti bune din Israel
Sa-l ajutam pe BOGDAN
Sa salvam un inger - ALINA DONESCU
ROBI- o minune de copil, sa-l ajutam
Sa ajutam la terapia pentru EMMA
www.soringologan.com/" target="_blank">Ajutati un suflet - SORIN GOLOGAN


Alexia - la petrecerea unei fetite
www.curcubeucuochialbastri.blogspot.com/" target="_blank">curcubeu cu ochi albastri - blog
Printesa noastra a crescut !!!03.IAN.2008

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns luminita42 spune:

Madutza,
Noi ne stim de la odisee. Se fac 14 zile de cand sarcina mea de 8 saptamani s-a oprit din evolutie. Si eu am cazut in genunchi de durere si am plans si inca mai plang. Mi-am cerut iertare lui D-zeu pentru toate pacatele mele.
[...]
Simt ca incet, incet voi fi mai bine, am acceptat ce mi s-a intamplat si de-acum apreciez si mai mult ceea ce am, un sot bun, un copil mare, surorile parintii..apreciez viata in general.

Madutza si vindecarea ta va veni incet, incet. Sa plangi cat poti, sa nu ignori durerea, sa nu-ti fie frica de nimic, sa nu consideri nimic straniu, fa orice crezi ca te poate ajuta sa-ti porti si sa-ti impartasesti durerea. Eu sunt cu tine.

Sunt alaturi voi toate fetelor, care ati trecut prin acesta suferinta Datorita voua am avut si eu curaj azi sa-mi spun durerea aici.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurraa spune:

buna dragele mele....

demult nu am mai vazut acest subiect pe prima pagina si acum am sperat sa fie doar o urare, o strigare dar nu si o durere....

madutza, draga mea.....aici te intelegem toate caci din pacate suntem multe care am trecut prin aceasta situatie....poate o sa gasesc povestea mea, nu te incarc cu amanunte, doar iti spun ca nu trebuie sa renunti.....dupa sarcini pirdute din care ultima la 21 de saptamani, Dzeu mi=a incantat existenta cu o printesa de care nu ma satur secunda de secunda....aceasta sarcina a venit la 3 luni si un pic dupa provocarea nasterii si toti drii spuneau sa astept macar un an,dar Dzeu mi-a ascultat rugile si mi-a dat-o pe Maya...ti-am relatat pe scurt caci zic eu ca te ajuta si experientele celolaltor desi mereu ai intrebarea "de ce tocmai MIE?" stiu, stim atat de bine toate......sfaturi stii si tu ca sunt zeci, tu stii cel mai bine cum te simti, dar o s avezi ca pana la urma vei reusi, nu trebuie sa te lasi batuta si sa renasti din propria cenusa. te pup

va pup pe toate fetele de aici

mami fericita de Maya Teodora (17.05.09) binecuvantarea si minunea noastra
poze cu noi si printesa ***www.onetruemedia.com/shared?p=925437d7a0f0c96a6a0847&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulete Maya***www.onetruemedia.com/shared?p=834e5a3921b68aa10112f5&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> albinutze mai iunie 09]

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurraa spune:

madutza,
mai postez odata povestea care am scris=o imediat dupa ce am nascut.......

Poveste cu final fericit…….

Anul 2007 – in ianuarie bucuria unui test de sarcina pozitiv a rasunat printre toti prietenii si toate rudele; nu prea stiam eu ce inseamna cu totul, nu aveam dr, nu cunosteam riscuri, etc; am mers la ginecolog, ni s-a confirmat sarcina si urma sa asteptam, dar la 2 luni jumatate s-a declansat hemoragia…..sarcina fara embrion; am plans dar am spus ca mergem mai departe.
Anul 2008- acelasi ianuarie; din nou insarcinata; inainte de craciun ramasesem; ma uitam cu teama de fiecare data sa nu apara vreo sangerare, ne-am ales un dr bun si am mers inainte; Dar uitasem sa nu muncesc.Plecam dimineata la 7 si veneam seara la 8. Am trecut de hopul de 12 saptamani, uof ce greu fusese.Inainte de Paste am fost la dr la 17 saptamani, totul este ok, ne vedem peste o luna.Am plecat la parinti insa cand am ajuns am avut niste dureri groaznice.Muncisem in ziua aceea, 270 de km pe drum, oboseala; in inconstienta mea nu am sunat dr am zis ca e normal. Totul trecea frumos, dar pe la 20 de saptamani simteam eu ca parca burta mea se tragea nu se forma.A urmat controlul de 21 saptamani.Bebe era intr-un colt al ecranului, dr ne zicea „acest bebe a miscat? E oprit din evolutie”, sotul disperat punea mana peste ecograf pe burta sa-i arate drului ca la el misca, groaznic………Mi s-a provocat nasterea, travaliu scurt dar dureros, insa inima…..uof doamne, ce inima…..sa iesi din spital fara bratara, fara bucurii, fara bebe doar cu o durere nesfarsita in inima.
L-am certat pe Dzeu, 3 zile m-am spalat cu propriile lacrimi, tipam de durere, am plans pana cand gatul nu mi-a mai facut fata……..nu intelegeam DE CE
Drul imi zicea sa astept un an, iar eu imi spuneam „un an????????? E nebun? Mor in propria nebunie” Am uterul puternic vascularizat, progesteron mic, prolactina mare, etc etc, deci neaprat un an sa asteptam. De la asa zisa ura fata de Dumnezeu, mi-am adunat fortele, am cerut iertare si am zis ca trebuie sa merg inainte.TREBUIE!
Mi-am gasit refugiul in manatiri, rugaciuni peste rugaciuni, la manastirea Rasca, desi eram in perioada de menstruatie (care era ultime de altfel), in pridvor este o cruce mare cu Isus rastignit, m-am aruncat la propriu la picioarele lui si am lans….doamne ce am mai plans si L-am rugat sa-mi aline inima cu un prunc sanatos, apoi la Caraiman, la Copacul Sfant, am implorat-O pe Maicuta sa ma auda…..Nu sunt demna de rasplata, sunt o pacatoasa, dar asa m-am alinat eu.Si imediat dupa asta am avut un test pozitiv……doamne cat am mai plans cand am vazut cele 2 liniute.Mi-era teama sa mai sper, dar eram sigura ca de data asta Dzeu mi-a dat minunea.Am facut calcule……trebuia sa nasc in Mai, luna in care am pierdut ingerasul…..Cu Dumnezeu inainte am zis sa mergem….
De la 9 saptamani am renuntat la serviciu si la orice alta activitate; am jucat totul pe o carte; analize peste analize, tratamente, rugaciuni, saptamanal stresam dr-ul…..a trecut o saptamana, doua, 12, 17, hopul de 21…..deja aveam sperante mari.Burtica imi crestea, totul era in parametri normali iar la 24 de saptamani am renuntat de tot la tratament. Mergea prea bine.Imi ziceam in gand:”Maicuta Domnului mi-a dat aceasta sarcina, Ea are grija de ea”
Fiecare saptamana avea stresul de a misca bebe, de a fi bine; nu va pot spune cat de indesat am simtit cele 39 de saptamani si cat de lungi mi s-au parut.
Am intrat in luna Mai……2009….uau….mai aveam un pic si nasteam.Nu-mi venea a crede.Aveam incredere atat de mare in Dzeu incat de la 24 de saptamani nu-mi mai facusem cine stie ce analize decat cele normale.
La una din ultimele vizite imi fizeaza nasterea: 17 Mai…..am iesit plangand din cabinet parca nevenindu-mi a crede ca am ajuns acest prag.Nu trebuie sa omit faptul ca timp de 39 de saptamani voi fetele de pe acest forum m-ati ajutat enorm, enorm fara sa va dati seama…..
Ziua de 16 Mai…doamne, atat de vie……eram agitata atat eu cat si Radu, nu stiam ce sa ne spunem.Noaptea nu stiu cum de am dormit.
Duminica, 17 Mai, toti prietenii de dimineata devreme a spital; unii chiar e la 7 odata cu mine…..m-am dus m-am schimbat, am urcat si asteptam; dr venea si el din 10 in 10 min la mine zicandu-mi ca a intervenit o cezariana de urgenta si intram pe la 9.30; Doaaamne cat imi batea inima.Il simteam di pe dr cu emotii, pe toti de langa mine.Mama era saraca in alta lume…..nu stia ce e cu ea.
A venit anestezista, apoi o doamna cu o masca:”doamna Carstea? Poftiti in sala de operatii”.Am pupat-o pe mama si am plecat….Sala de operatii: atat e mare si ciudata.Ma intind pe masa, vad dr si echipa lui, asistenta imi pune ceva in vena…..imi pune sonda si o panza mare alba.La capul meu vie anestezista si ii zic:”nu pot respira”, iar ea imi pune o masca, eu in continuare:”nu pot respira” imi da drumul la aer mult mai puternic si ultimele cuvinte au fost :”acum puteti respira mai bine?”….si gaataaaaaa….asta a fost
Cand m-am trezit parca mergeam pe un hol si am auzit la urechi :”Felicitari” nici nu stiam de unde vine urarea, de ce cum……Am inceput usor sa aud vocile din jurul meu insa nu puteam respira deloc…..sacul acela pus pe burtica ma durea ingrozitor…..nu puteam trage deloc aer in piept, mama si Radu erau langa mine si nu ziceam decat atat:”cum e fata? Eu nu pot respira…fata fata fata am repetat de mii de ori” Apoi am lesinat…..multi oameni in jurul meu, tuburi in nas, ajutata sa respir, calmante peste calmante si eu intre somn si realitate ziceam sa ma scape Dumnezeu din asta ca mai traiesc o viata.Mama s-a speriat si a inceput sa planga si Radu la fel si au plecat….nu puteau sa-mi faca nimic decat sa se roage sa-mi revin…..Ei si deodata parca puteam trage aer in piept mai bine desi simteam ca trupul mi se rupea de durere.”Ce face fata?”- iubirea vietii mele – Maya Teodora; prima intrebare constienta.”Este bine?” primesc raspunsul.Am trimis de 100 de ori pe Radu la fata sa o pozeze, sa o vad, sa fie sigur ca este bine.
A fost o zi de felicitari, dar de dureri cumplite……Ma durea burta ingrozitor……seara am incercat sa ma ridic din pat….nu am putut decat pana la usa…..plangeam si incercam sa merg caci fata mea nu putea sta fara mine.Am luptat atat sa o am si acum ce fac…stau in alta parte? Drul mi-a explicat ca luni dupa-amiaza daca o sa merg la ea…..
Am reusit sa trec de noaptea de duminica spre luni, iar luni dimineata tinuta de pereti si cu toate transpiratiile am urcat la fata: cand am vazut-o intr-o incapere minuscula doar ea si 2 bebelusi, pe burta si nu putea repira mititca ca se intorsese, laptic pe la gura si plangea, doaaamne, am fugit la propriu la reanimare, am scos sonda, tot si am cerut rezerva sa stau cu fata mea. Nu stiu nici acum de unde am gasit atata putere, Dzeu m-a intarit…..
Am ajuns in rezerva: doaaaamneeee ce frumoasa era.Noroc ca am avut toaleta in rezerva ca nici la baie nu-mi venea sa merg caci nu ma saturam sa o privesc.Prima noapte nu am dormit eloc caci ma uitam ca un nebun la ea: la manute, la gurita, o mangaiam pe capusor, o sautam, doamne nu-mi trebuia nici aer…..
Radu era intr-o fericire totala; ne-a asteptat din maternitate cu un tricou cu pozele noastre pe el de imediat de dupa nastere si inscriptia:”sunt tatic” si un buchet imens de trandafiri albi…..
Sunt cea mai fericita mamica, ii multumesc lui Dzeu si Maicutei Domnului in fiecare zi pentru asa minune, desi am trecut prin multe, nu pot spune decat atat: se merita aorice, dar ABSOLUT orice sacrificiu

Daca ati avut rabdarea sa ma citit, va multumesc si va pup cu drag

mami fericita de Maya Teodora (17.05.09) binecuvantarea si minunea noastra
poze cu noi si printesa ***www.onetruemedia.com/shared?p=925437d7a0f0c96a6a0847&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulete Maya***www.onetruemedia.com/shared?p=834e5a3921b68aa10112f5&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> albinutze mai iunie 09]

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns luminita42 spune:

Laura, am citit povestea si am retrait cu tine toate momentele, durerea pierderii si apoi bucuria de a-ti vedea fetita sanatoasa.
Ai trait o durere imensa si apoi un miracol.
Multumesc ca ai postat povestea ta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns madutza_bra spune:

luminita, cred ca e bine ca ai putut sa elimini natural sarcina. La mine nici nu s-a pus problema, au spus din prima ca e prea mare sa se elimine. Tari diferite = conceptii diferite. Nu mi-ai pus daca te mai gandesti sa incerci din nou? La mine e musai perioada de pauza 3 luni.

laurraa - sa-ti taiasca fetita! Sa fie sanatoasa si va bucurati alaturi de ea! Ai o poveste emotionanta si cu final fericit.

Astazi am o zi aglomerata - poate e mai bine asa - acum 2 zile mi-a programat coafor si dentist. Am ochii cat cepele de la atat plans, nici nu stiu cum o sa ies pe strada asa umflata. credeam ca azi imi va fi mai bine, de aia mi-am facut programarile...la dentist ma bucur ca ma duc pt ca probabil va fi o lucrare de durata, iar dupa aceea nu voi avea pb intr-o viitoare sarcina.

Va multumesc din suflet pentru sustinere! Aceasta comunitate este cu adevarat deocebita! Nu stiu ce as fi facut, daca nu as fi avut cu cine sa vorbesc. Va imbratisez si va

Povestea nasterii

Mada, mami fericita de Cristian - 29.12.2008

Poze

---------------------------------------------
Ceea ce nu te doboara , te intareste!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns luminita42 spune:

Citat:
citat din mesajul lui madutza_bra

luminita, cred ca e bine ca ai putut sa elimini natural sarcina. La mine nici nu s-a pus problema, au spus din prima ca e prea mare sa se elimine. Tari diferite = conceptii diferite. Nu mi-ai pus daca te mai gandesti sa incerci din nou? La mine e musai perioada de pauza 3 luni.

laurraa - sa-ti taiasca fetita! Sa fie sanatoasa si va bucurati alaturi de ea! Ai o poveste emotionanta si cu final fericit.

Astazi am o zi aglomerata - poate e mai bine asa - acum 2 zile mi-a programat coafor si dentist. Am ochii cat cepele de la atat plans, nici nu stiu cum o sa ies pe strada asa umflata. credeam ca azi imi va fi mai bine, de aia mi-am facut programarile...la dentist ma bucur ca ma duc pt ca probabil va fi o lucrare de durata, iar dupa aceea nu voi avea pb intr-o viitoare sarcina.

Va multumesc din suflet pentru sustinere! Aceasta comunitate este cu adevarat deocebita! Nu stiu ce as fi facut, daca nu as fi avut cu cine sa vorbesc. Va imbratisez si va

Povestea nasterii

Mada, mami fericita de Cristian - 29.12.2008

Poze

---------------------------------------------
Ceea ce nu te doboara , te intareste!


Madutza, de gandit ma gandesc sa incerc din nou. Dar fara tragere de inima. Inainte de intamplarea asta eram fericita-in tampenia mea- numai la gandul de avea un test pozitiv. Acum am dobandit o alta intelegere asupra lucrurilor. Fizic am voie sa incerc de la urmatorul cm, daca ma tin 'puterile' Acum si eu, ca si tine imi ocup timpul cu tot felul. imi completez cv-ul, caut un job potrivit, abia am obtinut rezidenta cu drept de munca saptamana trecuta. Dar inca nu sunt gata pentru un interviu ca mi-e frica ca ma pocnesc lacrimile in fata comisiei, si-o sa zica aia ca-s instabila, ceea ce e cam adevarat.. :-(
Ce sa facem, cum zicea si Lili, cu D-zeu inainte si o sa ne revenim. Nici nu stii cat de mult inteleg prin ce treci. Du-te la coafor, ce daca ai ochii cat cepele!
Si..sa te tii bine, vine primavara si odata cu ea se schimba multe si in sufletul nostru!

O imbratisare cu drag pentru toate fetele de aici, inca o data va zic ca v-am citit mult atunci cand nu mai aveam cu cine sa vorbesc si asta m-a facut sa inteleg ca e normala durerea prin care trec si ca nu sunt singura. Par clisee, dar e atat de adevarat fetelor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurraa spune:

madutza, eu dupa pierdere ma duceam la coafor,masaj,sala orice ma facea sa UIT si sa imi descarc energia

lumi

eu datorita acestui topic am devenit membru al acestui forum si tot acest topic m-a ajutat mult sa depasesc pe cat posibil tristetea

mami fericita de Maya Teodora (17.05.09) binecuvantarea si minunea noastra
poze cu noi si printesa ***www.onetruemedia.com/shared?p=925437d7a0f0c96a6a0847&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulete Maya***www.onetruemedia.com/shared?p=834e5a3921b68aa10112f5&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> albinutze mai iunie 09]****povestea nasterii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ninia81 spune:

Fie ca toate implinirile frumoase,sanatatea si spiritul acestei zile sa va insoteasca pretutindeni...si fie ca primavara iubirii sa va inunde sufletul cu bucurie si cu parfumul tuturor florilor sale! Va doresc un 8 Martie cit mai frumos!

Visul nostru

Mergi la inceput