Cum s-a nascut galusca mea iubita

Miercuri, 12 noiembrie2008

Darius a tusit toata noaptea, nu a putut dormi mai deloc, mititelul. Ne hotaram sa nu-l ducem la gradinita, sa-l mai lasam sa doarma. Stau si eu in pat langa el pana se trezeste. Nu ma simt prea bine, mi se intareste burtica din cand in cand, dar nu ma doare. In ultimele zile am incercat sa stau cat mai cuminte, am pierdut dopul gelatinos si ma tem sa nu se declanseze nasterea, pe 18 nov am programare la cezariana.
Mancam, ne jucam, el mai tuseste din cand in cand. Dupa-amiaza ar trebui sa mergem in Cora la cumparaturi, dar ma gandesc sa-l trimit pe Lau singur, sa nu mai scot baiatul din casa daca-i racit, fac o lista detaliata de cumparaturi, sa stie ce sa cumpere.
Pe la 11 parca se indesesc contractiile (or fi contractii?habar n-am) si ma gandesc sa vad la ce interval sunt. Nu pot trage o concluzie, intervalul variaza de la 3 min la 20 si nici nu prea ma doare, e clar, nu nasc. Iau no-spa si astept.
Pe la ora 1, incep sa cred ca ceva nu-i ok, il sun pe dr. Zice sa mai iau o no-spa si sa-l sun dupa 30-40 min. Nu-mi trece, il sun pe la 2 si zice sa ma duc la camera de garda sa ma vada medicul de-acolo si sa-l sune sa-i spuna in ce stare sunt. Bun, m-as duce, da' Lau e la serv si Darius doarme. Il sun pe Lau sa vina acasa. Intre timp imi amintesc numai ce n-am facut in casa, asa ca ma reped sa spal aragazul, frigiderul (nici macar nu-i murdar), apoi matur, spal pe jos si sterg praful. Vine Lau si ne hotaram sa mai asteptam o jumatate de ora si sa trezim apoi baiatul, macar sa fie odihnit, nu avem cu cine sa-l lasam, asa ca sa-si faca somnul, cine stie ce ne asteapta.Imi fac dus si ma epilez. Il trezim f greu, protesteaza ca nu vrea la spital, il luam cu vorba buna, ne enervam apoi, in fine, reusim sa-l imbrcam, pe la ora 16 plecam spre spital.
Ajungem, trebuie sa-mi fac foaie, stai ca nu-i niciun dr la urgenta, stau, in final apare un ciudat, imi spune asist ca ala-i dr. Ma mai lasa putin sa astept, apoi ma cheama. Ma intreaba ce vreau, apoi ma invita dupa perdea. Urmeaza cel mai dureros consult din viata mea, am senzatia ca ma rupe in doua. Ma intreaba cum e asezat copilul. Ii spun ca-i cu capul in jos, mirandu-ma in sinea mea ca el, ca dr, ma intreaba asa ceva. Apoi ia palnia si incepe sa-mi asculte burtica. Timp de 3-4 minute tot cauta peste tot, asculta, se ridica si ma intreaba cand am simtit ultima data copilul miscand. Acum cateva minute. Sigur? Da! Ma sperii rau, Doamne cum am dat peste nebunu'asta? Imi spune "ridicati-va!" Il intreb cum e si-mi raspunde rece ca o sa-i spuna dr meu. Ii dau telefonul meu sa vorbeasca si in sfarsit aflu: col sters, contractii, capul copilului nu a coborat. Dr meu ii spune sa-mi faca o injectie combinata cu mai multe substante si, daca dupa 30 min nu-mi trece, sa ma interneze, daca nu, sa ma trimita acasa.
Fac injectia, apoi ma trimit la ecograf, unde aflu ca bb e bine, inima bate f normal, orificiul intern e inchis. In cele 30 min am 4 contractii (acum sunt sigura ca-s contractii), deci se decide internarea. Ma schimb in camasa de noapte si-mi dau seama ca am uitat acasa capotul, of, si de cate ori am verificat bagajul... Plecam spre lifturi cu bagaj, catel, purcel, inclusiv Darius, care se plictisise deja si vroia acasa. Ma gandesc ce sexi sunt in camasa de noapte, geaca si papuci...
Asteptand liftul se intampla ceva ce am sperat mereu sa nu se-ntample sau macar nu in public: mi se rup membranele, acolo, pe holul mare de la Municipal. Imi vine sa intru in pamant de rusine si incep sa plang. Darius nu stia ce se intampla si incepe si el sa planga, imi dau seama ca trebuie sa ma stapanesc, dar e f greu ca lichidul ala nu se mai termina, ii spun lui Lau sa-mi dea prosopul din plasa, asist nu-l lasa...
Ajungem la etaj, gaseste Lau o alta asistenta care ma duce intr-un salon. Incep sa se succeada evenimentele: mi se recolteaza analize pt secretie, apoi analize de sange, mi se monteaza centura pt monitorizarea bebelusei, totul e bine, slava Domnului! Sotul il suna pe dr sa-i spuna de ruperea membranelor si dr promite ca ajunge pe la ora 20, dupa ce termina programul la cabinet.
Stau in salon, contractiile sunt suportabile. Din cand il cand il aud pe Darius plangand si ma mai duc pe hol la ei, e un hol urat si e cam curent, el e racit...si speriat, ca nu stie ce-i fac lu' mami. Ma intorc in salon, sunt chiar langa sala de nasteri si tipa niste mamici acolo...saracele. Suna telefonul, e Lau care imi spune sa vin repede la ei, ca plange ala mic, s-a speriat de tipete, credea ca eu faca asa urat. Ma duc si-l linsistesc, ne mai jucam putin, reusesc sa-l fac sa rada.
Pe la 20,20 apare si dr cu o veste proasta: trebuie sa mai asteptam 45 min, sala e ocupata. Intre timp, ma consulta pe masa, dilatatie 2-3 cm. Contractiile devin din ce in ce mai dese si mai dureroase, timpul trece greu. Nu ma mai duc la baiat, deja ma doare rau si ma cam stramb cand incepe durerea. Nu tip, nu ma vait, strang din dinti si ma stramb rau.
Cand aproape trecusera cele 45 min, apare dr si-mi spune dezolat ca a venit o gravida piloasa si ca e posibil s-o bage inaintea mea in operatie. Intreb pierita "e in travaliu?", "nu:(" .Dr isi cere scuze si-mi spune ca nu depinde de el, nu-i spun decat sa nu plece departe ca peste inca o ora s-ar putea sa nu mai fie nevoie de cezariana.
Incepe sa-mi fie frica, nu de dureri, dar imi vin in minte toate cuvintele spuse de 4 dr diferiti referitoare la cum am eu oasele in interior...prima data am facut cezariana pt ca exista un risc ff mare sa ramana blocat copilul si sa fie nevoie de forceps. Incerc sa gandesc rational, sa-mi spun ca va fi bine, dar nu prea resuesc, fiecare noua contractie ma deznadajduieste si mai tare. Ma uit la ceas si vad ca sunt cam la 2 min si dureaza tot mai mult, nu mai spun de durere.
Dupa 15 min, revine dr cu vestea cea mare: a convins-o pe piloasa sa astepte, ca are el o urgenta. E nervos, semn ca lupta a fost dura. Imi spune ca in scurt timp o sa vina cineva sa ma ia la sala, sa pregatesc banii pt anestezist. Il sun pe sot si-i spun, abia mai pot vorbi. In sfarsit vine asistenta si merg la sala. Acolo era dr meu impreuna cu, surpriza!, calaul de la camera de garda, pe care dr mi-l prezinta ca fiind mana a doua. Mai stau si acolo ceva timp, nu se terminase dezinfectarea. Asistenta ma intreaba daca recoltam celule stem. Ii spun ca da, ma intreaba unde-i kitul. Ma uit tamp la ea si-i spun ca-n salon. Dr ma priveste uimit si ma intreaba cum vreau sa recoltam fara kit...apoi i se face mila si zice "nu-i nimic, se duce doamna asistenta si-l ia" Multumesc cerului ca s-a gandit femeia, dupa mine...
Apare si anestezista, f tanara si draguta. Eu cu banii cocolos in mana, ca n-aveam buzunar, ma reped sa-i dau (vorba vine ma reped). Acum alta problema: pt anestezie e nevoie sa stau 2-3 minute nemiscata si eu am contractii la un minut deja. Pana la urma reusesc sa ma stapanesc, asistenta ma tine si ea cum poate si reuseste sa-mi faca anestezia. Deodata totul e roz...simt ca-mi fac ceva pe burta, dar nu ma doare. Am perfuzie, masca de oxigen, tot tacamul. Asistenta imi spune ca acum o sa ma doara putin, simt ca-mi apasa cineva cu putere pe burta, dar nu ma doare. Ii spun asistentei ca nu ma doare si ea rade "ei, nimic nu se compara cu contractia, nu?". Asa e, are dreptate.Asistenta ma intreaba ce am acasa. Baiat. Dr. spune "ei, asta-i fetita, da'e defecta, e crapata intre picioare". Incerc sa rad, dar nu prea-mi arde. Dupa un timp care mi se pare f lung, aud un tipat slab, urmat de unul puternic. Imi dau seama ca e galusca mea draga si-mi vine sa plang...ma abtin si intreb cu voce tremuranda cum e, sa mi-o arate. E 22,25. Nu vad ce-i fac, am ditamai cearsaful in fata. Dupa alte cateva minute care mi se par ore, o aduce o asistenta...o vad cam de la un metru distanta...e frumoasa dar mi se pare micaaaaaaaaaa...ma gandesc in sinea mea "Doamne cred ca n-are mai mult de 1500g...si la ultima ecografie mi-au spus ca are 2900, ce incompetenti".
Dr incepe sa ma coase, cred, si mi se invalmaseste totul in cap, imi dau seama ca mi-au pus ceva in perfuzie. nu vreau sa dorm, asa ca spun poezii in gand. Incerc sa aud ce vorbesc medicii, dar merge un radio si ma bruiaza. Le aud f bine insa pe cele doua asistente care barfesc o colega. La un moment dat, dr meu ii multumeste calaului pt ajutor, ii spune ca de-aici se descurca singur, dar il roaga sa mearga la copii sa vada ce face fetita. In scurt timp revine si anunta vesel ca e bine si are 3200g...ii multumesc mult si-n gand il iert de toate pacatele.
Se termina operatia, ma duc la terapie intensiva. Ma simt f bine, sunt perfect lucida, apar imediat tati si Darius. E f fericit, mititelul, imi spune ca si-a vazut surioara si ca e f frumoasa. E obosit, dar ii rad ochisorii. Pleaca amandoi la gara sa-i ia pe bunici. Ii sunase Lau sa vina cat mai repede, au laut bilete la un tren care trebuia sa plece din Craiova la ora 19 si a avut 100 minute intarziere, ca sa fie totul perfect. Au ajuns la 12 noaptea, i-a dus Lau acasa sa culce baiatul. Of, puiul mamei, prin ce-ai trecut azi!
Lau se reintoarce la spital, vorbim pe indelete, imi spune ca s-a "achitat" de obilgatii, sa stau linistita. Il trimit acasa, sa se odihneasca si el. Nu mi-e somn, asa ca scriu un mesaj pe care vreau sa-l trimit dimineata tuturor prietenilor si cunostintelor.
Pe la 2 apare asistenta de la copii cu galusca mea in brate. "Doamna, v-am adus-o ca ii e foame, nu ne mai intelegem cu ea". Puiul mamei scump! Ma intorc cu greu pe o parte, o aseaza asistenta la san si ea incepe sa pape repede si bine. Adoarme repede si eu stau si ma uit la ea. Imaginea ei se suprapune cu a baiatului, imi vine sa plang cand imi dau seama ce norocoasa sunt cu asa pereche. Dumnezeu m-a ascultat si m-a binecuvantat cu doi copii sanatosi si frumosi!

Ma rog sa fie sanatosi toti copiii si noi alaturi de ei, sa-i putem creste frumos!


Bertha, mamica a doua comori - Darius-Andrei (DN 08.06.2004) si Ioana-Ruxandra (DN 12.11.2008)


poze

madutza spune:

Frumoasa poveste Bertha! Si cum iti aduci tu aminte tot!
Stii ca mi-au dat lacrimile, da?

Madutza,Mariuca(17 Mai 2004) si Andreea (21.11.2008)

http://community.webshots.com/user/padme_ami2003?vhost=community

acris spune:

Bertha, sa-ti traiasca !!!

F.emotionant, eu chiar am plans

laureta spune:

Bertha sa iti traiasca galusca iubita si scumpa. Ai doi copii superbi




de Inisa Ana-Maria si Bianca Nicole

anca_27 spune:

Bertha, sa va traiasca comorile. Tot timpul iti vanez pozele, sunt atat de `calde`

Mami de Sara (8 dec 2008)
nasterea bebelinei-zibelinei

_

Bazar pentru Andrei

Amalia spune:

Bertha mi-a placut foarte mult cum ai povestit! Am stat cu sufletul la gura sa vad ce urmeaza si am plans alaturi de micutul Darius.
Sa-ti traiasca frumusetile mici si sa te bucuri de ei!

pozici

Ami, mamica lui David Alexandru (26 iulie 2001) bobocel de clasa 1
si Luca Gabriel (31 octombrie 2008)

Olivia26 spune:

Ce emotionant!
Exact la fel mi s-a parut si mie, miiiccc si m-am gandit ca s-a inselat dr la echo

Bertha, ai niste copii tare, tare frumosi! Sa va traiasca!

---

Olivia de www.flickr.com/photos/24386067@N08/sets/72157610614218627/detail/" target="_blank">David, barbatelul mamei - 5 noiembrie 2008

Povestea nasterii

Yesterday is history, tomorrow is mystery but today is a gift, that's why we call it present!

Iulia P. spune:

Bertha, am citit frumoasa poveste si lacrimi si-au facut aparitia in coltul ochilor... Sa va traiasca minunile, sa va bucurati de ei si sa aiba o viata plina de fericire si noroc.

M-au invadat amintirile de la nasterea celor doi pui ai mei...

Iulia P., Thomas Anthony (16 iunie 2004, http://b5.lilypie.com/io7Vm4.png) si David William (14 noiembrie 2006, http://b3.lilypie.com/WOFjm5.png)

Mommy, when I smile at you, that is my way of showing you that I love you! (Thomas)

Our freedom starts with the prison we choose...

Nous sommes peut-être devenus aveugles et nous ne voulons pas le...voir.

http://www.flickr.com/gp/22874599@N00/R51877

bertha spune:

Mamici dragi, va multumesc mult pt cuvintele frumoase!
Povestea noastra e la fel de frumoasa si de emotionanta ca toate povestile nasterii puilor nostri dragi. Sunt momente unice, pe care o mama nu le uita niciodata.

Sa ne traiasca si sa fie sanatosi cu totii!

Bertha, mamica a doua comori - Darius-Andrei (DN 08.06.2004) si Ioana-Ruxandra (DN 12.11.2008)


poze
Cum s-a nascut Ioana

Bebe Beca spune:

Ce ciudati suntem noi... plangem cand suntem tristi, plangem si cand citim povesti asa emotionante. Felicitari pentru cele doua minuni. Povestea este scrisa minunat, parca as fi fost si eu acolo...

Ioana 24+ si Rebeca

http://community.webshots.com/user/bebeca2004
http://community.webshots.com/user/Berecutza
http://community.webshots.com/user/bebebeca

Maya25 spune:

Bertha, emotionanta povestea voastra! Sa-ti traiasca minunile de copilasi si sa fiti cu totii sanatosi si fericiti!

Maya 31+
http://bd.lilypie.com/CHzwp1.png