Cumnata mea are nevoie de suport si incurajari!

Buna!

Cumnatica mea are mareee nevoie de suport si incurajari!

Este internata in spital din 24 octombrie pentru a-si mentine sarcina sub supraveghere si va trebui sa ramana acolo pana naste, mai precis pana in ianuarie la sfarsit!
Nu are voie sa se ridice din pat, sa stea in fund, sa faca miscare, nu are voie sa faca mai nimic decat sa stea intinsa pe pat....
Nu prea mai are resurse si ea zice ca o sa faca cu nervii...eu nu cred asta insa are nevoie de incurajare de la mamici(si nu numai) si de la mamici care au mai trecut prin asa ceva si ar putea sa-i spuna cum au depasit ele acest moment.
Va rog sa o incurajati ca eu am sa-i arat linkul acesta sa citeasca. Are laptopul la spital si este conectata la internet.

Va multumim

Ana - mami de Stefan si Matei
Ne jucam

Eseea spune:

ana, uite aici un subiect perfect pt cumnata ta :

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124468

numai bine!

Mami de fetita si de baietel 22+

Ilinca_M. spune:

Este groaznic de greu, eu nici nu-mi inchipui cum poate fi, dar eu vreau sa-i spun sa se gandeasca la toata treaba asta ca la un sacrificiu pe care-l face cateva luni pentru a se bucura o viatza intreaga de copilul sau! Si eu am 2 prietene care au avut sarcini cu probleme (una atrebuit sa stea acasa la pat 6 saptamani, alta vreo 4 luni), acum sunt mamici fericite, una de baiat, una de fata, cine mai e ca ele?! Au si uitat cat de greu le-a fost.
Eu ii sugerez ca acum sa stea lungita si sa citeasca multe carti pe tema sarcinii si a cresterii copilului, asa ii va trece timpul mai usor, va invata multe si nici nu e o activitate obositoare.Laptopul sa-l ia mai rarutz, nici mie, care am o sarcina fara probleme, nu-mi face tare bine statul indelungat la calculator (dureri de ochi, de cap, iboseala, stari de agitatie) daramite ei. Sau sa scrie un jurnal de sarcina, e un bun exercitiu de detensionare.
Succes si rabdare si sa fie cumintica! Sa-si antreneze psihicul, ca trupul rezista la muuuulteee!

[18+]

flo1980 spune:

Hello

Eu am avut doua sarcini dar, nu cu mari probleme.
A doua a fost mai dificila sa zic asa, copilul nu s-a intors si imi era foarte greu sa ma misc, sa stau...de fapt nu era bine nici culcata, nici pe scaun nici semisezand...

Dar ce nu face o mama pentru puiul ei!

Cred ca iti este foarte greu,dar timpul trece si cu cat trece cu atat vei fi mai aproape de momentul cand iti vei cunoaste pruncul.

Te pupic si mai vorbim...



noi
un fulguletz
un pepenash

moni_or spune:

Draga de ea, m-as adresa direct dar nu stiu cum o cheama.

Cred ca ii este foarte greu, eu am stat 6 sapt. la pat cand am avut fractura de bazin, a fost un cosmar, nu aveam voie pe o parte, nu aveam voie sa misc deloc piciorul drept, la toaleta trebuiau sa ma ajute 2 pers. sa merg desi era la vreo 2 metri de pat, eram leoarca din cauza durerii pana ajungeam. Stiu ca la ea e mai mult de 6 sapt, sunt 4 luni, pare enorm, dar sa se gandeasca la faptul ca toate trec, desi acum i se pare foarte greu, atata bucurie iti aduce un copil incat uiti orice greutate.

Draga mea, fa-ti si tu cont, intra pe forum si povesteste cu noi ca sa mai treaca timpul. Poate ca nu am dreptate, dar eu iti sugerez sa citesti altceva decat carti despre nastere si cresterea copilului, ca si asa ma gandesc ca vezi destule pe tema asta in spital, poate ai nevoie sa te gandesti si la altceva. Cel putin mie personal cand eram gravida mi se parea asa indepartat momentul cand voi avea bebe incat nu ma prea atrageau cartile despre ingrijirea copiilor, cel mult cele despre sarcina. Eu te sfatuiesc sa citesti ceva usor, pe mine intotdeauna ma relaxeaza cartile din colectia Chic de la Polirom, sa-ti faca sotul tau plinul cu carti din astea si crede-ma ca o sa treaca mai usor timpul. Daca vrei poti sa-ti fac si recomandari ca am o tona.

si mult curaj, toate trec si ramane numai bucuria de a avea un sufletel langa tine!

Monica, mami de Luca 17.07.2008

elyanne spune:

Eu am stat in pat de pe la 12 sapt. pana la aproape 37, cand am nascut.
Daca pana pe la 25 de sapt. mai aveam voie sa mai ies in casa, sa mai stau si in fund, dar cat mai putin... de cand am aflat ca am colu ldeschis (25 de sapt.), apoi am facut cerclajul... am avut interdictie... doar pana la wc, sa-mi iau mancarea... si cam atat...

Cum am rezistat? M-am gandit la puitii mici... care aveau nevoie de cat mai multe sapt. in burtica. Daca n-as fis stat potolita in pat, as fi stat dupa prin spital cu baietii care ar fi avut probleme si de catigat in greutate...
Apoi... am avut laptopul, DC, am avut de lucru, am mai citit cate ceva, m-am uitat la fime pe laptop, m-am jucat (io care nu fac asta niciodata... era si asta o solutie de peirdut timpul....)
E adevarat, am stat in pat, acasa... poate a fot ceva mai usor pentru mine... ca eram impreuna cu familia...
Dar pe de alta parte mai calcam si pe langa... si mai faceam cate ceva in casa sau ramanea singura cu fata si trebuia sa ma ridic sa-i dau cate ceva, sa-i dau sa manance etc. ... Cand mergeam la ocnsultatii aveam contractii din cauza drumului...
Avatajul ei este ca nu mai se plimba pana la spital si inapoi, n-o mai tenteaza nimic sa se ridice din pat... si ca daca este ceva in neregula are personalul medical langa ea...

Ce m-a mai ajutat... gravidutele de la martie-aprilie 2007 si mamicile si gravidutele de la gemeni... care ma incurajau zi de zi... si ma puneam sa le dau raportul zilnic, sa stie ca's bine...

Asa ca spune-i sa intre pe DC si sa ne povesteasca, sa treaca timpul mai repede... sa numaram sapt. pana la termen

narcisa.s spune:

Ma gandesc ca nu ii e usor...Dar acum ce a fost mai greu a trecut.Mai umpic si isi vede puiutzul in brate, asta e targetul.Sa isi ia de citit, sa incerce sa croseteze sau sa tricoteze ceva pentru bb...Ca dupa aia n-o sa mai aibe timp.Sa profite de timpul asta cat poate.Ii doresc sanatate multa si AMR 60 zile sau ceva pe acolo!!!

Iisus i-a zis - Eu sunt calea, adevarul si viata.Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine - Ioan 14:5

Gabrilici spune:

Draga viitoare mamica,
Iti tin pumnii sa rezisti si ma pentru tine si pentru puiutul tau.Exista Acatistul Sf Stelian care ajuta foarte mult.El este ocrotitorul copiilor.Il poti gasi chiar aici pe forum (acatistul).
Eu am stat in pat vreo 2 saptamani caci am avut sangerari si stiu cat de neplacut si stresant poate fi.Fii tare si cu siguranta veti ajunge cu bine la final.
Si ca sa mai glumim....cand va veni bebe nu vei mai avea timp sa te odihnesti..asa ca tot raul spre bine.

Multa sanatate si curaj si asteptam sa ne scrii!

Gabrilici graviduta in 9 saptamani

ana_a spune:

Va multumesc din suflet ca ati raspuns la subiectul meu!
Sper sa nu se supere ca i-am spus povestea pe jumatate cei drept pe forum, sper ca maine sa am curaj sa-i si arat ce ati scris aici
Sper sa fie pentru ea o surpriza placuta. M-am gandit ca aici sigur va gasi ganduri pozitive si fete dragute care sa o ajute sa depaseasca cu bine aceste saptamani care urmeaza.

tuturor

elyanne la tine m-am gandit cand am postat acest subiect, stiu ca tu ai stat cu gemenii in pat o buna bucata de vreme si stiu cat de mult iti doreai sa fi acasa cu ai tai de sarbatori.




Ana - mami de Stefan si Matei
Ne jucam

crengu75 spune:

Buna,
Si eu am avut probleme cu colul si nu am avut voie sa fac efort. Ieseam doar in week-end la cate o plimbare cu masina. Stiu ca este greu desi pentru tine este de o mie de ori mai greu. Doar gandul la iubita mea din burtica ma intarea si stiam ca fiecare clipa in plus petrecuta in burtica era in avantajul si spre binele ei. De aceea, cand imi era greu, ma gandeam ca fac un efort pentru bebelina mea si merita din plin.
Deci, gandeste-te ca clipele grele vor trece si va veni rasplata, un bebe sanatos.

Crengu de mufitza Rianna (2.08.2008) si gandacel Cristian( 5 anisori)

monalac spune:

si eu am fost in acceasi situatie ca tine.la prima sarcina am stat in pat de la 15 saptamani.nu coboram decat at cand mergeam la control la buc.in rest stateam numai in pat.a trecut f greu perioada aceea,mai ales ca atunci nu aveam net si eram si chinuita de tot felul de ganduri negre.

la a doua sarcina am stat ultimele 4 luni aproape numai in spital. a fost infinit mai greu ca la prima sarcina,pt ca acasa ma astepta baietelul meu de 3 ani,care nu intelegea de ce nu mai vine mami acasa,mami care nu l a lasat niciodata vreo noapte cu altcineva.si pt ca sunt din provincie ,iar in spital am stat la bucuresti,mi am vazut copilul f rar,o data pe luna.cred ca nu era zi sa nu plang de dorul lui,il sunam de 5/6 ori pe zi.

toate acestea au trecut,au ramas in urma si acum sunt fericita pt ca am 2 copii minunati.uneori imi mai amintesc cat de greu mi a fost,dar incerc sa mi alung imediat din cap aceste ganduri.

vreau sa ti spun ca niciun efort nu e prea mare pt a ti tine puiul in brate.fii puternica!sa dea dumnezeu ca bebe sa reziste cat mai mult in burtica si sa fie sanatos!