De 3x… mamica

... continuare la www.desprecopii.com/info.asp?id=767" target="_blank">Elena – iubita noastra

Cam asa se termina povestea Elenei, mandra noastra de 2 ani jumate:
„vrem ca peste vreo 2 ani sa ii facem Elenei o „fratioara“… sau poate doi…” Nu m-am gandit o clipa ca vor fi doi odata... Dar s-o iau cu inceputu’

3 iulie 2006: sarbatorim doi ani de la cununia religioasa… iar seara s-a produs evenimenul: am ramas gravida… Dar asta urma s-o aflam mai tarziu, pe 22 iulie, cand au aparut II la testul de sarcina.
Aveam de gand sa mai facem un copil... nu era nimic planificat…
Eu mai vroiam inca un copil… unul mi se parea prea putin, 3 prea mult… al meu sot vroia 3…

31 iulie 2006: 6 saptamani de sarcina... merg la prima consultatie si totul e in regula cu sarcina, e unde trebuie (imi trecea prin cap ideea de extrauterina… asa ca am scapat de o grija).

28 august 2006: Urmatoarea consultatie. Iar ecografie. Doctorul se uita foarte atent la ecranul ecografului… primul gand care-mi trece prin minte… e ceva in neregula cu sarcina… vine si raspunsul: “Eu cred ca sunt doi”. Reactia mea: “Nu se poate, n-avem gemeni in familie”. Si aflu ca nu e obligatoriu. Imi arata dr. pe ecran galmele si ma trimite la dr. care face ecografii in spital, sa confirme. Asa a fost… intr-adevar erau doua galme.
Multi nu ne-au crezut: poate s-au inselat doctorii, e sarcina prea mica sa se vada, poate era altceva… Degeaba le explicam ca nu aveau cum sa greseasca doctorii, ca si eu am vazut galmele... I-am lasat sa creada ce vor, pana la urma aveau sa se convingeau ca doctorii au dreptate.

Urmeaza o sarcina cu probleme… in cea mai mare parte petrecuta in varful patului, cu laptopul in brate si butonat la greu www.desprecopii.com" target="_blank">desprecopii.
Intai au fost probleme cu placenta jos inserata... sangerari de la 12 saptamani si grija mea ca n-o sa se ridice si o sa ma taie... iar eu vroiam sa nasc normal.
La 16 saptamani doctorul meu imi spune ca el crede ca un bebe este fetita... Si incep sa-mi innebunesc sotul ca o sa mai aiba inca doua fete... El vroia decat un baiat, nu se supara daca un bebe era baiat si celalalt fata. Dar inca doua fete... parca e prea mult: 3 fete si cu mine 4... a declarat ca daca e asa, el se muta pe balta.
La 21 de saptamani mergem la ecografie morfologica, la dr. Herghelegiu si primul lucru care-l roaga pe doctor: sa verifice daca are si el un baiat. Si are... doi baieti.
Dupa ce s-a ridicat placenta, au urmat contractile care au dus la deschiderea colului pe la 25 de sapt.
Asa ca am stat vreo saptamana internata in spital sa mi se potoleasca contractile si sa imi poata face cerclaj… altfel riscam sa nasc in 2-3 saptamani. Plangeam ca vroiam acasa, la fata mea… iar doctorul amana de la o zi la alta cerclajul pentru ca astepta sa se opreasca contractiile.
Am scapat si de asta, dar a urmat alta grija.. sa nu am contractii (daca se poate deloc), pentru ca se poate rupe colul si nici asta nu e prea bine...
Asa am numarat fiecare saptamana... si am sperat sa ajung macar la 30, apoi la 34... si cand ma apropiam de 36 de saptamani deja imi crescusera pretentiile la 37 (adica 6 martie 2007).

Cu vreo 2 luni inainte sa nasc m-am „hotarat” ca nu vreau sa nasc in februarie... mai bine martie. Si pentru ca nu puteam sa sper la prea multe, am spus inceputul lui martie... nu 1, ca doar sunt baieti... de martisor... neee. 2 martie... nici asta nu-mi place... asa ca ramane stabilit 3 martie... nasc pe 3 martie.

2 martie 2007: Plecam la dr. de familie dupa prenatal... si vb. cu al meu sot ca maine e luna plina... ca au scris fetele pe forum ca poate fi o avalansa de nasteri din cauza asta... si se radea de mine pe chestia asta. Pe drum am cateva contractii f. usoare si imi spune ca daca ma apuca acum nascutu’ chiar o sa se nasca bb-ii pe 3, cum am decretat. Era ora 7 seara... ii spun ca nu e cazul, daca ma apuc acu’, nasc pana la 12 noaptea si s-ar naste pe 2, asa ca mai astept.
Ne intoarcem acasa, sunt bine mersi, adorm pe la 2 noaptea intr-un final... aveam de ceva vreme dureri de coaste si nu mai puteam dormi. Pe la 6 dimineata il trezesc sa ne mutam in dormitor... dormisem in sufragerie ca sa mai pierd vremea pe net si la tv.

3 martie 2007: La 7 dimineata, ma trezesc din somn brusc si dintr-o data... imi curge ceva cald si muuult. Ma sperii, nu vreau sa ma uit, mi-e frica sa nu fie sange... Il trezesc pe Florin si-l pun sa se uite si sa spuna daca e lichid transparent sau e sange. Ma linisteste, e transparent, s-a rupt apa...
Telefonul repede, sun doctorul, care a raspuns imediat. Aflu dupa aia ca nici de data asta n-am reusit sa-l trezesc (la mandra l-am sunat la 1 noaptea). Chioara de somn il mai si intreb.... "mi s-a rupt apa, plec la spital?"
Ajung la 8 la spital, cu siroaiele curgand, cu contractii la 2-3 minute. Ma consulta, face eco si se uita la bb-ii. Sunt amandoi cu capul in jos... in pozitie de iesire... deci nasc natural... Aveam si eu o grija... sa nu ajung la cezariana.
Ma schimb, ma echipez in camasa de noapte... si cu mine la sala de travaliu. Aici e plin, o gramada de gravide care urla... unele erau acolo cu o seara inainte... Groaznic.
Apoi ma urca pe masa, sa scoata firul de cerclaj. Nu reusea sa-l vada asistenta ca sa-l taie... Pana la urma reusesc. S-a rupt colul putin si ma cearta doctorul... Ii e teama sa nu se rupa mai rau la nastere.
Ma anunta dr. ca anestezista care pune epidurala este in spital, dar o sa-si termine garda. Eu nu stiu ce sa fac... punem sau nu punem peridurala... totusi nu. Imi da timp de gandire 5 minute. Vorbesc si cu dr. anestezist si imi spune ca daca am nascut atat de usor prima data, acum e a doua nastere... o sa se intample totul foarte repede.
Pun mana pe telefon si il sun pe Florin, pe mama... il intreb si pe doctor... fac sau nu fac epidurala... de parca puteau sa hotarasca ei in locul meu...
Dupa vreo 10-20 minute cand toate gravidele urlau in jurul meu si vad ca n-a plecat doctora m-am hotarat... vreau anestezie... Dureri foarte mari n-aveam... dar m-am gandit ca poate la prima nastere a fost o intamplare ca am avut dureri suportabile si a durat putin. Si cu atmosfera din jur... In plus, alta ocazie nu ma am sa vad si eu cum e cu anestezia ca mi-am facut norma de bb-ei... nu mai trec prin alta nastere...
Am durat vreo 20 de minute si asta... a intepat putin, nimic mai mult. Apoi simteam contractiile foarte-foarte usor. Am stat cuminte in pat, pe telefoane... ca doar ma plictiseam... nu ma supara nimic.
Mai venea o moasa, mai venea docotrul sa ma consulte... sa vada cat s-a dilitat colul. Si intr-un final ma urca pe masa, pt. ca bb-ii sunt micuti si f. jos... asa ca o sa iasa foarte repede.
Incepe distractia.... „impinge cand ai contractii”... Io imping. „Nu-i suficient de tare... La urmatoarea impingi mai tare si mai mult”... OK. Incerc. Da' pe mine nu ma trece. Pana la urma imping chiar daca nu simt nevoia....
La 10:50 iese bb I. Este movuliu, mic si pitic... Il infasa repede si mi-l da o asistenta sa-l pup, apoi fuge cu el. Am fost convinsa ca e bb Mihai, cel din dreapta... pt. ca el a stat tot timpul mai jos decat bb Andrei.
Apoi dr. imi rupe membranele si la celalalt bb. Se pare ca s-au rupt membranele doar la unul... nici asta nu stiam. Imping tare de la bun inceput, deja stiam lectia, ma ajuta si moasa care ma apasa pe burta (la primul bb nu se putea ca mai era unul pe acolo). Si iese si bb II imediat. Cred ca mai repede de 5 minute... Acum ma ridic putin sa-l vad cand era la dr. in mana (n-am avut curaj sa ma uit cum iese). Tot mov, tot mici si pitic. Si amandoi au urlat din prima.
Mi-l arata si pe bb II si pleaca cu el. Apoi apare doctorul neonatolog care-mi spune ca's bine, cate grame au fiecare (2150 primul, 2550 al doilea), ce note au fiecare. La un minut au avut 9 si respectiv 8, iar la 5 minute amandoi 9.
Aflu apoi de la dr. meu ca bb din stanga a iesit primul... cred ca se saturase cata cafteala mancase de la celalalt.
Urmeaza partea mai neplacuta... cusutul. Dureaza si asta vreo 20 de minute... In timpul asta sun sotul sa-i spun ce si cum... sa-l pun sa caute dr. neonatolog sa vorbeasca cu el, sa afle cum sunt baietii, sa-i vada.
Apoi ma muta la loc in pat, dau comanda ce sa-mi aduca de mancare ca mi-e o foame... Mai stau 2-3 ore la sala de travaliu, imi scoate o asistenta cateterul de peridurala. Si gata... cu mine la etaj, la salon.

Si de aici a inceput partea cea mai grea, in spital... stai si asteapta OK-ul sa pleci acasa... Intai pt. ca bb Andrei trebuia sa ajunga la 2200-2300, apoi pentru ca au facut icter prelungit... si uite asa am asteptat 12 zile... Inca un pic si imi petreceam ziua de nastere acolo unde am urlat prima data... ca tot la Cantacuzino m-am nascut si eu. Dar ma hotarasem sa iau copiii si sa fug din spital daca nu ma externeaza pana atunci...

Cam asta ar fi povestea nasteri baietilor nostri, Andrei si Mihai. A fost o nastere usoara si fara probleme si datorita doctorului, Alexandru Ciulcu si a moaselor, care au fost foarte dragute. Bebeii au fost in grija doctorului neonatolog Craciun, un doctor f. bun. L-am bombanit eu ca ne tine prin spital, dar el le stia pe ale lui si pana nu a fost 100% convins ca bebebii sunt bine, nu ne-a lasat, oricat de disperata eram eu sa ajung acasa.

Acum urmeaza aventura vietii noastre... sa avem grija de 3 teroristi. Deocamndata ne lupam cu Elena sa nu-si mai iubeasc fratiorii cu forta. Are cele mai bune intentii, dar nu-si da seama ca uneori ii doare... pricepe greu si uita repede...


www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=321cbdb08fbcbc01350aa4&skin_id=701&large&utm_source=otm&utm_medium=embed" target="_blank">Andrei si Mihai

corinadana spune:

Eliana sa ti traisca trupa! Iti urez muuuulta putere de munca si o trupa haiaoasa si sanatoasa!

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corinadana mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

sileriki spune:

Eliana frumoasa familia ai , inarmeaza te cu multa rabdare si putere
numai bine

evi , Eric 14.06.2000

szivarvany spune:

Eliana
sa ti traiasca cele 3 comori si sa aveti parte de multa fericire, sanatate si numai bucurii !
Foarte frumoase povestile, esti o mama curajoasa !


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

Marox spune:

Sa va traiasca mandra si baietii, sa va aduca numai bucurii si sa aiba noroc in viata!

Sheannamp spune:

Am dat nota maxima acestui subiect!
5 stele si tot meu pentru ceea ce se ascunde in spatele povestirii tale, si anume, o mama minunata, de o tarie extraordinara, inconjurata de un sot si o fiica care sunt, deopotriva, la fel de minunati!
Sa ne traiesti, draga Eliana, si multa sanatate intregii tale familii!

---

Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!

lorena_andreianu spune:

Eliana, emotionanta poveste!

Multi pupici la toti 5 (de acum) si mult curaj in continuare.

Cu mult drag,


Mami-Mitza si Miron Radu (06 oct. 2004)

Copilasii sept-oct 2004 (1)
Copilasii sept-oct 2004 (2)

Nazdravanii de sept-oct 2004 la 2 ani

dov spune:

Super emotionant! Doamne, kiar sunteti binecuvantati! Sa va dea Domnul la toti 5 (wow) sanatate, noroc si numai fericire!

anielas spune:

Eliana- sa-ti traiasca mandretile..sa creasca mari si frumosi si sa se inteleaga minunat intre ei. va pupam cu drag pe toti 5, iar pentru tine

roandre spune:

Pupicei muuulttiiii pt toti 5! Frumoasa si povestea micilor-piticilor! De abia astept sa se faca frumos afara si sa iesim cu "gradinita" in parc!

karina1976 spune:

Felicitari mamico!
Sa creasca flacaii mari si sanatosi.
Sa fiti fericiti cu toti 5.





Corina - mami de Paul - 04.06.2002 si8+

"Doamne, ajuta-mi sa nu uit!"