Despre barbatii care inseala si despre femeile (2)

<<<Subiect precedent

---

LOLITA, hm...nu stiu ce sa zic.Daca e trista sau nu. Faza e ca eu sunt sigura ca nu e atractie fizica. Nu doar atractie fizica. Asta mi se pare..inspaimantator, cumva.De-aia nici nu am tupeu sa..atac latura orizontala, (asa cum zice o prietena de-aici de pe forum) a problemei. Ca sigur o iau razna.Dar nici ca nu se ntampla inca, creeaza asa o tensiune...care, oricum, mi se pare partea cea mai frumoasa a unei relatii.Eu o pot numi, fara retinere, relatie.
Si ce e mai rau e ca toata chestia asta m-a luat efectiv pe neasteptate. Nici prin cap nu-mi trecea ca ma apuca asa...amocul, dupa 10 ani..ma credeam foarte ...imuna..In fine..timpul, cred ca va decide..

Lalilu-mama Mariei si a lui Luca

violeta69 spune:

Teo e mai bine sa vezi viata in culori...cred ca si eu incep sa percep ceva nuante de gri
dar corectitudinea .... parca tot ramane...ca in expresia aceea"ochii vad ,inima cere,constiinta nu si nu!"

Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

MadameBovary spune:

Vio, eu stiam doar varianta prescurtata, pana la "inima cere". Nu stiam ca exista si o continuare moralizatoare

I never fake ... sarcasm

teodraghici spune:

Sau...povestea 'fructului oprit'.....

teodraghici spune:

Un articol pe tema 'fructului oprit...'

Tot ceea ce este interzis exercita asupra noastra o putere destul de greu de controlat. Cum firea omului este slaba si, de asemenea, greseala este omenesca, sunt foarte multe persoane care se lasa prada acestor "pacate". In randul lucrurilor interzise, se pot numara de la o inghetata nevinovata, atunci cand tinem cura de slabire, si pana la un amor nepermis. Iar cel din urma este cel mai devastator. De multe ori, aceste iubiri interzise ard ca un foc mocnit si au concentratie de pasiune mult peste limita admisa. Deci probabilitatea ca o sa te arzi este destul de mare!

Unii oameni afirma ca nu exista iubiri interzise ori, cel putin, nu imposibile. Noi le facem imposibile, conjunctura si modul in care ne raportam la ele. Nu te poate impiedica nimeni, nici macar societatea, familia, pozitia sociala, religia sau etnia, sa simti iubire pentru acea persoana. Asa cum bine se stie, dragostea este un sentiment ce nu poate fi impus. Nu alegem de cine sa ne indragostim sau fata de cine sa nutrim anumite sentimente. In realitate, relatia este cea care este imposibila sau interzisa, nu iubirea

Sunt aceleasi amoruri pe care le traiesc si ceilalti, aceleasi simtiri pe care le traim cu sufletul sau cu trupul. De ce oare trebuie sa fie judecate aceste persoane? De multe ori, se spune ca aceste relatii ofera mai multa adrenalina, iubire si pasiune mai intensa decat in cazul amorului permis. Iubirea nepermisa cere mult curaj, multa tenacitate, sacrificii, insa te goleste de orice fel de energie, de vlaga. Este intotdeauna plina de neprevazut, nu lasa monotonia se patrunda, este mai captivanta. De fapt, cred ca tocmai aceasta interzicere ne alimenteaza iubirea!

Daca insa consumam aceste iubiri sau sau incercam sa le ingropam in strafundul propriului nostru suflet, pentru a le uita, este o alegere individuala. In general, aceste povesti incep incredibil de frumos si palpitant si se termina prost. Sunt iubiri coplesitoare, pe care ai senzatia ca nu le poti duce. De obicei, este bine sa te feresti de aceste sentimente, asta pentru a nu suferi. Decat cei foarte puternici pot duce pe umeri povara unei asemenea relatii, fie ea si doar la nivel spiritual. Dupa, ai senzatia ca ai trait cateva vieti omenesti, atat iti e de greu sufletul!

De obicei, in numele acestor iubiri si pentru ele savarsim cele mai mari nebunii, ele ne imping dincolo de propriile noastre limite. Si nu putem intelege acest lucru decat in momentul in care traim o asemenea poveste.

Iubim pentru ca simtim acest lucru! Si probabil ca este unul dintre putinele sentimente care vine cu adevarat din suflet, nu poate fi impus sau improvizat. Insa da, poate fi ascuns! Nu se stie pentru cat timp si pana cand. Sunt oameni care aleg sa nu isi marturiseasca iubirea niciodata. Prefera sa o stie in sufletul lor. In fond si la urma urmei, iubirea nu este un stindard pentru a defila cu ea! Iubim pentru trairea pe care ne-o confera acest sentiment, pentru modul unic in care ne face sa ne simtim. Iar de multe ori iubim sentimentul in sine. Atunci cand iubesti sincer, nu o faci pentru ca astepti ceva in schimb sau pentru ca celalalt te iubeste. Nu este obligatoriu ca persoana respectiva sa te iubesca pentru a o iubi tu.

In fata unor asemenea iubiri, tacem, ramanem muti, pentru ca orice cuvant ar fi de prisos. Atunci cand te loveste nenorocirea, ai doua alternative: fie sa iubesti pana la disperare, lasandu-te prada unei singure trairi sfasietoare, fie fugi cat poti, sperand ca aceasta iubire nu te va ajunge din urma si ca intr-un final vei reusi sa-i starpesti orice urma.

lalilu spune:

TEO,

Lalilu-mama Mariei si a lui Luca

MadameBovary spune:

Lalilu, ce mai e nou, ce mai faci? Cum mai stau treburile? Ce ai de gand acum, in prag de sarbatori, ca banuiesc ca vrei sa stai alaturi de familie, dar poate iti doresti sa petreci sarbatorile si alaturi de el...?

I never fake ... sarcasm

teodraghici spune:

Iubirea nepermisa cere mult curaj, multa tenacitate, sacrificii, insa te goleste de orice fel de energie, de vlaga. Este intotdeauna plina de neprevazut, nu lasa monotonia se patrunda, este mai captivanta. De fapt, cred ca tocmai aceasta interzicere ne alimenteaza iubirea.

teodraghici spune:

Daca nu ar exista ironie, ce usoara ar fi viata....!
Si eu sunt curioasa ce mai face Lalilu, dar, din cu totul alte puncte de vedere!
Respecte

alexandraaaa spune:

Intotdeauna mi-am spus ca daca o relatie merge bine, poate sa vina chiar Fat Frumos pe un cal alb, ca tot nu ma ia de acolo. Insa precum bine a spus cineva pe topicul trecut, cand relatia actuala scartaie, asta ne da disponibilitate emotionala.

Am fost intr-o situatie asemanatoare, desi nu eram nici casatorita nici cu copii. Desi nu am consumat relatia fizica pana cand nu am incheiat toate socotelile cu exul, mi-am facut mari procese de constiinta. Un timp relatia a fost strict "spirituala", adica ieseam impreuna inventand diverse pretexte, sub aparenta unei prietenii platonice, desi stiam amandoi in adancul sufletului ca vrem mult mai mult. Dupa primul sarut, a doua zi m-am dus direct la ex si i-am spus, pur si simplu, ce s-a intamplat, si ca trebuie sa ma gandesc ce voi face mai departe. Doua saptamani mai tarziu am luat decizia finala de a rupe relatia cu exul, timp in care insa m-am vazut cu amandoi... platonic cu amandoi. Sunt multumita ca am procedat asa, mi-am luat timpul necesar pentru a lua decizia buna, dar cred ca am fost si corecta.


Lalilu, in cazul tau e mai complicat, in mod special datorita copiilor. Incearca sa fii obiectiva si intreaba-te daca ai avea aceste nemultumiri fata de sotul au, chiar si daca noul barbat nu ar fi aparut. Mai gandeste-te si ca iubirea se "erodeaza" oricum in timp, poti sa stii ca peste inca 10 ani de relatie cu altcineva nu ai ajunge in acelasi punct? Mai ales ca spui ca si cu sotul la inceput a fost o mare dragoste. Si nu in ultimul rand, stiu ca suna a cliseu, insa daca iti vei incalca propriile principii morale nu o sa te simti prea bine dupa asta. Ti-o spune cineva care candva, demult, a inselat, si cu toate circumstantele atenuante avute (relatie aproape moarta) self-estime-ul a scazut considerabil.

lisa79 spune:

sa va povestesc si eu ceva. si eu la randul meu am facut parte dintr-o categorie,nu de a fi inselata ci de a insele. inainte de a da cu pietre sa va zic si de ce:
vorbesc din prropria experineta deci nu voi genberaliza: am fost impreuna 10 ani,timp de 5 ani,un chin,un chin mare,dupa moarte mamei lui,a inceput sa bea mult,foarte mult. ma injura pe mine si pe familie,imi vorbea urat,ma brusca,ma si lovit( o singura data si era si despartiti).sexul...era zero,tragea de mine sa facem ceva,eu nimic...poate si din cauza ca uram alcoolul in familie. cand il vedeam cum e ,dintr-o persoana frumoasa se transforma intr0un monstru,nu doar cu mine si cu toata lumea,dar cand era bear numai de mine se lega. sa nu credeti ca aveam curaj s aii zic ceva,nuuuu...dar si daca ma uitam la el,incepea,ce te uiti cu...o,imi numeri berile proasto,etc. va intrebati de ce nu ne-am despartit,ooo de cate ori am incercat, ma suna toata familia lui,ca sufera saracu',el imi plangea pe la usi ,flori trimise,cadouri,etc cu biletele de parere de rau. multe sanse ii dadeam. nu sunt o frumusete rara,dar nici urata nu sunt,ajunsesem sa fiu marimea xs la haine,cea mai mica marime la pantaloni,eram piele si os,toata ziua fumam,nu vroiam sa vin acasa.
am inceput sa primesc atentie de la un coleg de munca,ma facea sa ma simt bine,in prezenta lui ma simteam femeie,din nou. al meu(exul) nici macar nu vedea ca incepeam sa ma ingrijesc,ca imi luam lenherie intima frumoasa si nu de babe pe mine,era prea beat. nu l-am parasit pt ca imi era efectiv mila de el,departe de casa,ramanea singur,familia lui numaia sta imi zicea:esti singurul lucru care i-a mai ramas,groaznic. voi vorbiti ca nu ati mai facut nimic cu pareteneri de luni de zile,noi nici macra nu ne mai sarutam,mangaiam(era intotdeauna beat) si sincera sa fiu,niciodata sexul cu el nu a mers bine. il respingeam,cand vedeam ca nu bea o zi,stiam ca vrea intimitate.
da l-am inselat,de ce?? ca sa ma simt eu din nou femeie,imi pare rau??? nu! l-am parasit intr0-un final,cand am avut eu curaj,nu din cauza altui barbat ci din cauza ca nu am mai putut, incepuse sa imi vorbeasca urat si cand era treaz am zis gata! a fost cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea. ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am ramas insarcinata cu el(avea de gand,ca stia ca e sinugra posibilitate de a mai fi cu el) si ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut parte de adevarati prieteni pe langa mine.
multa lume m-a condamnat ca l-am parasit,ca mi-am batut joc de el,"prieteni",familia lui,etc.nu ma mai interesa nimic,vroiam liberate! a fost greu,foarte greu sa scap de el,timp de 6 luni,daca nu mai mult viata mea a fost un chin,ma suna,ma amenita cu moartea,ma teroriza,va jur ca Dumnezeu a avut grija de mine sa nu innebunesc. o singura prietena mi-a fost alaturi,ma suna zilnic si imi zicea:te rog sa nu il crezi azi,stii ca maine va face la fel. si nu l-am crezut. imi venea cu cele mai frumoase buchete de flori,cu lacrimi in ochi ca ii pare rau,ca nu mai bea,ca ma iubeste si mai vrfea o sansa,ca acum si-a dat seama de ce a avut,,vedea ca nu merge,in 5 min incepea cu:c...o ti-ai batut joc de mine!!!
concluzia ca tare m-am mai intins: nu e singurul barbat(femeie) de pe pamant,daca insala inseamna ca nu are acel ceva acasa. iubire cu forta nu se poate,e doar o amagire pt toata familia.mergeti mai departe,adevarata jumatate nu va face la fel.credeti-ma stiu ce vorbesc,intre timp mi=-am cunoscut si eu jumatatea.pot sa zic ca iubesc is sunt iubita! mi-as da viata pt el,e prima data cand pot sa afirm asta pt un barfbat. nici pe departe gandul de inselat.
o sa ziceti ca nu au trecut 10 ani,pe exul l-am inselat in primele luni de relatie(bine a fost doar un sarut cu un alt baiat),dar tot inselat se numeste,i-am zis de acel incident atunci ,pt ca nu il iubeam. nu cred ca l-am iubit vreodata!


33S+sa fii alaturi de noi pana ne nastem sanatoase!
AMR 7 sapt pana sa o cunoastem pe Ana Teodora