Nasterea Karinei Alessia

Dupa mai mult de 9 lunishoare de stationat in burtic, a venit si vremea mea…gata!!!...mi-am zis, e de iesit in lume. Ahh am uitat sa ma prezint …My name is not Luca ca in vestitul cantec ci Karina Alessia, nume ales de mami si tati meu, care de cand i-am vazut prima data in viatza mea, chestiile alea doua numite ochii le joaca in orbite de cate ori ma privesc, iar mami e teribil de plangacioasa... de cate ori se uita la mine pac.. baga o tura ce-i drept in surdina sa nu deranjeze printzesica lu mamica…cred ca ma cam ia la capitolul lacrimi.
Eu sunt foarte fericita ca in sfarsit am vazut si chipul vocii atat auzite din burtica…mami a mea, ce s-a chinuit pentru mine ca eu sa fiu sanatoasa si sa am de toate cand vin pe lume.Stiu mami ca intr-o zi am sa pot sa-ti intorc serviciul adus mie si am certitudinea ca ne vom iubi atat de mult incat planeta asta ar fi fost saraca in lipsa acestei iubiri a noastre atat de puternice.
Vreau sa va anuntz pe toti ca sunt un bebe mic si dragalash, agitat de multe ori dar si cuminte de cate ori am tzizti ritzy de la mami…hmm yammy. Acum eu ma retrag sa fac un somnic mic, caci la noapte am la cine baga trompetzica …mami suporta simfonia pana acum destul de eroic.
De la mine de acasica pup pe toata lumea si o las pe mami sa va povesteasca mai multe despre mine si momentul cand am aparut in lumea asta mare mare.
Iata ca dupa o ultima saptamana de sarcina cu super stres, ca nu mai nasc si ca o sa ajung la inducere a venit si momentul meu, la 40 saptamani si 4 zile.
Se intampla in dimineatza de 13 Octombrie, cand ma programasem asa aiurea, eu singura la o ecografie sa-mi spuna si mie cineva cum mai este treaba cu colul meu…pe unde este maimutzica si ce se intmpla cu cordonul care stiam de ceva luni bune ca este in jurul gatului bebelunei mele, lucru care ma ingrozea.
Ajung la doctor undeva prin centrul Bucurestiului, dupa nu stiu cat timp stationat in trafic (ca…dee am vrut sa merg la un ecograf profi si nu gasesti peste tot)…si cum este normal inaintea unei eco m-am dus la toaleta unde am constatat ca incepusem sa pierd dopul gelatinos…ceea ce a insemnat o mare bucurie pentru mine….era acel mic sau mare semn care il tot asteptam atat sa vina…sa stiu ca macar intru pe ultima 100m.
In sfarsit ma urc pe masa la eco….doctora isi face treaba zicandu mi ca oricum nu mai vede nimic…bb prea jos sa se mai vada ceva…si ce credeti, m-au luat contractile pe masa.Am zis ca nu este adevarat, ca mi se pare mie…in fine plec linistita spre casa fara sa fi primit foarte multe informatii legate de ceea ce ma interesa pe mine.
Zic…sa ma duc la piata sa cumpar mancare la caine ca daca e ceva …sa aibe “sobolanul” ce hali…si ma duc in piatza, telelei cu contractii destul de dureroase. Ajung intr un final acasa…dau drumul la calculator si ma bag pe site-ul unde cronometrezi contractile ..hmmm aveam contractii in medie la 5 min cu durata apx.de juma de minut…zic clarrrr…asta e. Imi sun barbatul ii zic….el decide sa vina acasa ca sa plecam spre spital…iar eu ce credeti ca fac…ma apuc sa I fac ciorbica catzelului sa nu moara de fomica dragutzul…si contractile incepeau sa cam doara si mai tare…dar eu convinsa pe ciorba aia si alta nu.
Vine soatza, calmi, luam bagajele si coboram la masina…cu ceva pauze la coborarea scarilor ca dee ma cam dureau salile pe ici pi colo.
II zic…imi este tare pofta de gogosi…si iar ma luara niste contractii de alea de muream…si al meu…esti nebuna gogosi iti trebuiesc tie…hai sa nasti si iti aduc gogosi maine cate vrei.Ahhhh si am ramas cu gandul la gogosi toata ziulica.
Ajung la camera de garda stam 2 ore …la coada nene….ca pe timpuri..bun greseala mea ca nu m am bagat in seama singura ceea ce am facut in cele din urma ca nu mai puteam sa stau in picioare.
Se constata dilatatia de 3…inceput de travaliu, se vorbeste cu doctora mea iar eu f f repede trebuia sa ma duc sa ma schimb…ies din cabinet si ma bufneste plansul, al meu era nelamurit de ce plang…iar eu nu puteam sa scot 2 cuvinte sa-i spun ca m-au luat emotziile, ca urma acel eveniment mult asteptat…off.
Ma imbarbatez singura, mergem la masina si imi iau ce era necesar pt nastere doar si reintru in spital, de acolo ma preia o doamna fara dinti , ma baga in o antecamera sa ma schimb….vine si imi zice, sunteti aranjata???...ma prefac ca nu inteleg intrebarea…greseala mea caci in secunda urmatoare o mana vanjoasa tragea de chilotzii mei sa mi vada rushinoasa.Zice…da foarte bine aranjata…ma rog zambesc si ies din camera, ii dau hainele sotzului si razant femeia fara dinti imi zice hai sa mergem….ma uitam cu niste ochi mici la sotzul meu…si am simtit ca si cum eram dusa la pedeapsa capitala…si el urma sa-mi colecteze corpul dupa…un pupic asha in fuga …si mana aceea vanjoasa ma tragea ca si cum eu nu ma puteam deplasa de nici un fel.
In fine sunt dusa in sala de travaliu, unde dintr o data 2 asistente extrem de dragutze se lipesc de mine amandoua si ma introduc in atmosfera nasterii.
Ora 20.00 Sunt monitorizata…contractii la 3 minute…vine doctora de garda, ma verifica si zice o sa- i rup “apa”…nu va spun ce am simtzit cand am auzit asta…insa zice imediat, ca ma mai lasa pana la o dilatatie mai mare.
Eu …aveam si eu o problema …NU VROIAM SA NASC PE DATA DE 13 …sunt cam superstitioasa din cand in cand …iar 13 asta imi statea in gat si plus ca 14 Octombrie ar fi fost o zi mai mult decat perfecta avand in vedere ca era Sf.Parascheva o mare sarbatoare de altfel la crestini. Stiu …o sa ziceti ca sunt dusa cu pluta, insa asta am simtzit.Le rog pe asistente sa nu o lase pe doctora de garda sa-mi rupa apa si sa facem in asha fel sa nasc pe 14, sa nu ne grabeasca ;.
La 22.00 vine anestezistul sa-mi faca epidurala….iar eu aveam un alt stress….nu I am dat bani, cum ii dau mai ales ca stiam ca se da inainte …nu de alta, dar sa nu-ti faca vreo bucurie asha pe coloana.In fine, imi baga anestezicul …si ma face beton armat, asha simtzeam….si ma bucura ca nu mai simtzeam contractiile alea dureroase…insa creierul imi functiona bine si in continuare aveam pb.cum ii dau banu…cum sa nu ma vada toata lumea care se perinda in salon….deja 8 la numar..vorba cuiva …puteam sa tai bilete la intrare.EEE si nu stiu cum raman singura cu doctoral si miraculous scot banu si il bag repede in buzunarul lui nerabdator sa se umple cu ceva fosnitor.Ufff ce usurare am avut….mai ales ca stiam ca va veni momentul cand ceva din efectul anestezicului va trece si el ar fi trebuit sa revina sa-mi mai administreze o doza mititica.
Ora 22.30 intr-un final vine doctora mea de acasa…ma pune pe masa si pe muteste vorbea ceva cu doctora de garda...le zice asistentelor sa ma puna in pat si sa-mi administreze niste oxitocina si sa ma monitorizeze.
Eu eram super fericita ca nu mai simt acele contractii nasoale rau, decat din cand in cand o presiune in zona dorsala insa supotabila.Mi se rupe apa in pat singura…..super fericita ca nu a trebuit sa o faca careva manual si mai ales ca eu cronometram….hmm cat mai este pana la 12…o ora si ceva…hai fete ca poti sa mai stai….sa ne nastem in zi mare de sarbatoare asha cum este si mami tau.(si anume Sf.Nicolae).
Si trece o ora….si efectul epiduralei treceeeeeeeee si el …..si eu incep sa ma scurg in patul ala….presiunea pe rect …devenea insuportabila.Sunt intrebata…vrei sa stai pe galeata…zic daaa…gandindu ma ca poate fac ceva si mi trece….mi se aduce galeata care era plina cu multe scarboshenii in ea..tot ce se scursese din mine si inclusiv de la gravida dinainte…yac…scarab profunda…dar nu aveam ce sa mai zic de duerere, mi se pune o hartie si ma asez …..nimic nene, insa simtzeam ca voi naste pe galeata.
Ma urc in pat…si dau sa mor si alta nu…ii zic asistentei care era cu mine, singura care mai ramasese…ma doare…de ce doare daca am epiduralul in mine…imi zice …stai ca ma duc sa o anuntz pe dna doctora ca te doare…si vine inapoi si zice dna doctora a zis ca trebuie sa te mai lasam sa-ti creasca contractiile…care pt mine oricum devenisera una singura.,…adika O MARE CONTRACTIE.Sa inebunesc…ma scurgeam, corpul meu impinge fara sa vrea…ii zic asistentei sa stiti ca eu imping si nu pot sa ma abtzin …nu reusesc…si fuge dupa doctora…care intr-un final vine.
Sunt tarata pe masa de catre asistente, este chemat anestezistul intr-un final…imi mai baga o portzie de drog si zic gataaa…tre sa nu ma mai doara…yac..de unde nu si mai facea efectul, iar eu impingeam….si iara impingeam, fara sa scot vreun sunet caci bunul simtz nu mi permitea.Intre timp asistentele cu doctoritzele amandoua plus infirmiera plus anestezist, plus nu stiu cine de la neonatologie vreo 2- 3 pers….faceau campuri..pana sa mi dau eu seama despre ce campuri vorbeau…si anume campuri sterile…eu ma gandeam la campuri cu flori unde eu aveam sa nasc..in flori…sau lanuri cu grau…#61514;
Si ma uitam asha in durerile mele la toata lumea din jur care ma tratau toti cu spatele …ocupandu-se cu campurile lor…si imi venea sa-i omor misheleste pe la spate asha…caci nu se intorceau si la mine sa ma vada ca eu impingeam de zor aiurea …si ma gandeam ca daca nasc atunci…cine imi prinde copilul???
In cele din urma s-au intors…aaa avem o gravida aici…yupii …ia sa vedem…hai impinge tare…tine te de nu stiu ce bare….hai lung….deja eu nu mai eram in stare de nimic….convulsiile ma omorau…dintzii mai aveam nitzel si se spargeau bucatzi bucatzi.
Si o luam de la capat …brrr brrr motoare si tot asteptam aceea fraza din filme ….”Haiii SE VEDE CAPUL haiii”nimic pe muteste nene au jucat actorii mei cu campuri aurii.
Aud in schimb hai ca are capul mare ….hai impinge nu lasa…si imping…..si simt cum ma golesc si am timp sa gandesc …acum e capul…acum umarul….mana iar asta din urma tre sa fie vreun piciorush…ce mai eu aveam scenariul meu in cap. Liniste deplina 1-2 secunde iar bebeluna mea scoate primul tzipat si pe al doilea si urmatoarele….ma uitam…ma benoclam…copilul trece din mana in mana la asistentele de la neonatologie…stau cu capul intors sa ma uit ce se intampla…este curatzata nu stiu ce altceva I s –a mai facut insa eu asteptam acel moment …tot din filme sa-mi fie pusa la piept…eu sa plang si sa-I dau acel sarut dintai, ei bine si aceasta parte din scenariu mi s a furat, pt ca bebe mi a fost luata si dusa undeva numai de ele stiut in acel moment.Am uitat sa relatez coordonatele ….4Kg, 53cm,APGAR 9…relele copilul meu este de 10.
Intreb…dar nu mi se aduce copilul sa l vad si eu….si mi se raspunde scurt pe doi….maine dimineatza.Imi zic…lasa mami ca o vezi maine….si nu te mai dezlipesti de ea o viatza intreaga.
Cu mine se incepe procedura curatzare interioara…extrem de dureroasa….ii zic doctorei ca ma doare rau ce facea ea acolo…mi se administreaza in branula ceva care mi se zice ca o sa uit totul…hmmm cred ca era un drog dintre cele mai tari de pe planeta asta….ca si a facut repede efectul …vedeam totul in triplu exemplar si auzeam multe voci…mai multe decat erau in jurul meu.
O asistenta imi zicea ceva ….si eu nu stiam ca vorbea cu mine…..pana nu m a luat de mana si ma scuturat nitzel, imi intorc capul cel drogat….si incerc sa ma concentrez sa aud ce mi se zice…nu inteleg insa ii zic asistentei ca o vad cu 3 capete si nu stiu la care sa ma uit….se aud multe rasete cu lacrimi…imi cer scuze cu limba impleticita de ce as mai putea sa zic.
Mi se zice …esti simpatica, iar eu zambesc pana cand imi dau seama ca ma jeneaza ceva acolo jos unde doctora isi desfasura activitatea.Si vad si simt acul …si il simt bine chiar si drogata fiind….si doareee…si cred ca efectul drogului trebuia sa fi continuat ca ii zic doamnei doctor….mai aveti mult la goblenul ala acolo??? Zice mai este ceva …..iar eu ii raspund cu: lasati doamna doctor …nu mai este nevoie de tivuit.Se rade si asha se termina povestea nasterii de pe aceea masa ginecologica.
Nu mai relatez ceea ce am facut dupa ce am nascut….ca nu am dormit…ca am sunat si am dat sms toata noaptea si ca durerile s-au amplificat…astea sunt nesemnificative pe langa gandul ca dimineatza la 8 aveam sa-mi vad bebeluna atat asteptata.
Ar fi multe de spus si scris de sistemul medical din Romania …acest sistem infect de care ne lovim fiecare dintre noi, insa am decis ca lucrurile urate care mi s-au intamplat stand acele 3 zile in spital sa le uit, zile fara sa fiu bagata in seama, fara sa ma invetze nimeni cum sa schimb un scutec sau sa alaptez si fara ca un medic sa ma controleze macar o data, sa verifice ca sunt bine si ca nu mor in spital, caci tare rau mi-a fost….
Mai bine termin aceasta poveste cu momentul cand mi-am vazut prima data copilul si cand fara voia mea lacrimile mi-au pornit pe obraji fara oprire si cand pentru prima data in viata mea m-am simtit cu adevarat fericita si implinita si nu in ultimul rand m-am simtit MAMA si cand tati al nostru a venit la spital sa ne vada si s-a pus in genunchi lovindu-l acelasi sentiment de coplesire totala in fatza unui pui pe om atat de mic pentru care TU (mama sau tata) ai fost partas la crearea lui.
Nu cred ca exista cuvinte care sa exprime aceste sentimente….sau lucruri care sa-ti creeze un moment de fericire atat de mare cum este nasterea puiutzului tau. Inchei cu promisiunea fatza de lumea asta mare ca voi fi o mama buna si ca voi incerca sa ne integram armonios in ea.Iar maimutzelei mele dragi Karina Alessia ii spun cu lacrimi in ochi BINE AI VENIT PE LUME MAMI…de azi inainte eu si tati suntem ingerii tai pazitor.


MAMY IN EXTASY TOTAL DUPA MAIMUTZICA KARINA


bebe Karina

Corrina spune:

sa va traiasca minunea, sa fie sanatoasa si norocoasa!!!

fericita de Mihnea-Cristian - 17.08.2008

sabinel spune:

frumoasa poveste... relele trec, important e ca sunteti voi bine. pupici si sanatate multa

mami de Amalia Stefania
poze
povestea nasterii

felicic76 spune:

sa va traiasca bebelina, sa fie sanatoasa, norocoasa si sa va umple viata de bucurii!

nu te mai amari din pricina sistemului sanitar, este o realitate si am trecut fiecare cel putin printr-o experienta neplacuta.
ptr mami un cos de

Mamica de VLAD
falcone
D'ale gravideniei

babytza spune:

Hai ca m-ai facut sa plang ....Foarte frumoasa povestea micutei tale !!!!!
Multa sanatate !!!! Sa ai parte numai de bucurii toata viata !!!

Printesa mea iubita Valentina


Soricelul meu iubit

poze

poze David

alexa si mami spune:

nikolici ce mi-ai facut! m-am emotionat f tare! e o poveste minunata, sa va traiasca printzesa si sa va umple viata de bucurii!

alexa simami

andruskandu spune:

Sa-ti traiasca puiuta! Foarte frumoasa povestea...mi-aduc aminte cum am trait nasterea lui Andrei...dar eu am avut bucuria de a-l tine la piept cateva minute, si nu-mi venea sa-i dau drumul..."las' c-o sa te saturi o viata-ntreaga!" am auzit si eu...

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

gargaritza85 spune:

foarte emotionanta si frumoasa povestea micutzei tale sa fiti sanatoase amandoua si sa aveti parte numai de bucurii! multi

39+ Piccola e Fragile Arianna Stefania

bebe si pe tati lu' bebe


bebelina mea

cristineescu spune:

Ce frumoasa poveste!

Hai ca m-ai facut sa plang cand a ingenunchiat tati. F emotionant!

Pai sa va urez si eu o viata minunata langa printesa voastra si sa nu va saturati nicicand de ea.

Poze Harri Alexandru
http://family.webshots.com/album/567137447KvLEdN